Metode si tehnici de investigatie sociologica

Investigatia sociologica

Legitimitatea sociologiei ca stiinta este legata de existenta unor metode, a

unui set de modalitati cu ajutorul carora sa se poata investiga fenomenele si
faptele soiale. H. Poincaré afirma ca sociologia este stiinta cu cele mai multe
metode si cu cele mai putine rezultate. Desigur ca rezultatele sunt
insuficiente in raport cu numarul mare al problemelor care solicita a fi
rezolvate. Pe de alta parte, numarul mic de rezultate in raport cu asteptarile
si nevoile societatii, poate fi explicat si prin absenta unitatii cercetarii
sociologice. Numeroasele metode sociologice intrebuintate nu beneficiaza de
o metodologie coordonatoare. Validarea stiintifica a sociologiei presupune
deci atat existenta metodei sociologice cat si a metodologiei cercetarii
sociologice. Cea de pe urma este menita sa dirijeze cercetarile si sa ofere
altora o modalitate de a verifica rezultatele.

Metoda vine din grecescul methodos, semnificand "cale", "mijloc", "mod de

expunere". Orice activitate de cercetare necesita utilizarea anumitor metode.
Metoda este "felinarul care lumineaza calea in intuneric", avertiza Fr. Bacon
subliniind importanta majora pe care o joaca in realizarea unei bune
cercetari. Ea isi subsumeaza tehnici, procedee, instrumente, norme,
principii.

Cercetarea sociologica foloseste atat metode specifice, proprii sociologiei cat

si metode imprumutate de la alte stiinte.

Conceptul de metodologie are o sfera de cuprindere mai larga decat cel de

metoda. In cazul stiintelor socio-umane, el include ansamblul metodelor
folosite in investigarea socialului si are un caracter predominant normativ.
Metodologia reflecteaza asupra experientelor trecute de cercetare,
elaboreaza strategii de investigare, indica atat eventualele obstacole si
deficiente, cat si caile de obtinere a unor rezultate valide din punct de
vedere stiintific.

Intr-o lucrare de referinta, sociologul S. Chelcea preia si dezvolta clasificarea

etapelor investigatiei sociologice propuse de R. Mucchielli si anume:

determinarea obiectului cercetarii;

preancheta;
stabilirea obiectivelor;

determinarea universului anchetei;

esantionarea;

alegerea tehnicilor de cercetare;

pretestarea instrumentelor de cercetare;

definitivarea lor;

aplicarea in teren;

prelucrarea informatiilor detinute;

analiza rezultatelor; 

redactarea raportului de cercetare.

Delimitarea obiectului se refera la decuparea din multitudinea faptelor,

fenomenelor sociale a celor pe care urmeaza sa le investigam in lumina unei
anumite teorii.

In viziunea lui C. Zamfir, problema sociala este "un proces, o caracteristica,

o situatie despre care societatea sau un sistem al ei considera ca trebuie
schimbat". Ea insumeaza urmatoarele clase de fapte, fenomene, procese
sociale :

a.      starea sociala perimata (tensiunile rasiale, organizarea deficitara) ;

b.     procesele sociale considerate in sine ca negative, in orice societate:

omuciderea, furtul, anomia etc.;

c.      consecintele negative ale unui proces social pozitiv (ex. efectele

negative ale industrializarii);

d.     fluctuatiile factorilor externi, naturali sau sociali (razboaie, catastrofe

naturale etc.);

e.      decalajele produse de dezvoltarea diferentelor de ritm, tensiuni,

contradictii intre elemente etc.;

f.      aparitia de noi necesitati (cresterea aspiratiilor, necesitatea cresterii

gradului de calificare in raport cu tehnologiile utilizate etc.);
g.     probleme de dezvoltare (probleme de perspectiva mai indepartate).

Etapa a doua, respectiv preancheta, consta in analiza detaliata a ipotezelor

posibile in vederea selectarii celor verificabile. O buna ancheta, precizeaza
W. J. Goode si P. K. Hatt (1959) presupune ipoteze bune, studiul serios al
literaturii de specialitate si experienta in domeniu. Preancheta are ca scop si
estimarea costurilor cercetarii, stabilirea termenelor calendaristici,
prevederea eventualelor dificultati ce pot apare in desfasurarea
investigatiilor (aprobari necesare, accesul in diferite unitati, economice,
culturale, cazarea operatorilor de interviu etc.).

Cea de a treia etapa are ca scop determinarea obiectivelor si formularea

explicita a ipotezelor cercetarii si se realizeaza pornind de la sinteza datelor
obtinute din preancheta. In cercetarea sociologica empirica o ipoteza este
valida daca indeplineste urmatoarele trei conditii : este verificabila
(utilizeaza concepte stiintifice si se bazeaza pe observarea faptelor reale),
este specifica (are un inalt continut informational) si este in conformitate cu
continutul actual al cunostintelor stiintifice din domeniul respectiv.

In etapa a patra, se stabileste universul anchetei, se determina deci,

populatia care va fi investigata. In functie de caz, universul anchetei poate fi
largit mai mult sau mai putin.

Esantionarea este o tehnica statistico-metodologica, care consta in

selectarea unei parti (esantion) dintr-o populatie (persoane, organizatii), in
vederea analizarii ei pentru a facilita elaborarea de inferente despre intreaga
populatie.

O alta etapa a investigatiei sociologice este alegerea metodelor si tehnicilor

de culegere a datelor empirice ("unelte", "instrumente") menite sa dezvaluie
cat mai exact faptele si fenomenele sociale. Principalele metode de
culegere a datelor empirice sunt: observatia, experimentul, ancheta
sociala, analiza documentelor sociale.

2. Observatia presupune perceperea sistematica a atitudinilor,

comportamentelor si interactiunilor actorilor sociali, in momentul manifestarii
lor, conform unui plan dinainte elaborat si cu aportul unor tehnici specifice
de inregistrare.

Roluri ale analistului social:

a)  participant total implicat emotional, inregistrand post-festum date si

informatii;
b)  exterior situatiilor sociale supuse observatiei culegand informatii cu
ajutorul unor tehnici speciale;

c)  cercetator participant (implicat doar partial) si dispunand de posibilitati

de producere si inregistrare a datelor.

Gradul de implicare al cercetatorului interfereaza cu modul de inregistrare a

datelor, rezultand anumite combinatii ce se concretizeaza in urmatoarele trei
tipuri de practicare a observatiei: observatia structurata, nedistorsionata si
participativa.

In observatia structurata, observatorul isi asuma rolul de cercetator si

foloseste ca tehnici de inregistrare a datelor: listele de control, scalele de
evaluare, sistemele de codificare a interactiunilor si descrierea narativa.
Tipice observatiei structurate sunt sistemele de codificare a interactiunilor al
caror scop este de a aduna informatii referitoare la continutul, frecventa,
orientarea si tipologia interactiunilor, a atitudinilor si comportamentelor
asociate relatiilor interpersonale si manifestate in grupurile in care se
constituie o retea de comunicare interactiva.

Observatia nedistorsionata consta in folosirea aparatelor tehnice pentru

inregistrarea fenomenelor sociale in desfasurarea lor naturala sau in
laborator. Observatorul este in afara scenei sociale, aparatele tehnice sunt
camuflate evitandu-se astfelefectele reactive sistematice sau de conformare
a subiectilor la normele dezirabilitatii social.

Observatia participativa presupune implicarea observatorului in activitatile

sociale ale subiectilor pentru a le intelege mecanismele si a le supune
analizei teoretice ulterioare. Dupa modul de inregistrare a datelor distingem
doua variante de aplicare:

1) implicarea observatorului in situatia sociala respectiva, pana la

identificarea cu actorii si notarea post-festum (s-a folosit in studiul grupurilor
de munca si al deviantei);

2) observatorul adopta in grup atat rolul de participant, cat si cel de

cercetator, putand apela si la alte metode de investigare (chestionare,
interviuri formale, teste, analiza documentelor sociale etc.).

3. Experimentul consta in producerea deliberata a unui fenomen si in

analiza manifestarilor, directiei si intensitatii acestei produceri in conditii de
controlare si manipulare directa a factorilor generativi. Producerea
fenomenului poate fi repetata, schimbandu-se in mod sistematic conditiile
pentru a nota variatiile aferente.
Experimentul este metoda cea mai precisa si productiva de analiza a
relatiilor dintre variabile, de testare a ipotezelor. In experimentul sociologic,
ca observatie provocata, se urmareste ca factorii exteriori, in afara celor
manipulati de cercetator, sa ramana constanti pentru a nu influenta situatia
experimentala.

Pentru a-i indeplini functia cognitiva, experimentul sociologic trebuie sa se

intemeieze pe teorie, alfel ramane o activitate sterila.

J. St. Mill distinge intre experimentul natural in care situatia experimentala

este insasi viata sociala si cel artificial, in care situatia experimentala este
creata de cercetaor.

F. S. Chapin recurge la o alta clasificare a experimentelor sociologice:

experimentul sociologic proiectat, in care situatia experimentala este
planificata de cercetator si cel ex post facto, in care situatia experimentala
oferita de schimbarile din viata sociala constituie materialul de analiza
rationala a legaturilor dintre variabile.

E. Sydenstricker, utilizand criteriul temporal delimiteaza intre experimente

sociologice succesive si simultane. Clasificarea intalnita cel mai frecvent este
cea care distinge intre experimente de laborator si experimente de teren.

M. Duverger sesiza faptul ca experimentele de teren desfasurate in situatii

sociale reale pot fi: pasive, cand alti factori decat cercetatorul determina
introducerea variabilelor independente sau active, cand cercetatorul are
posibilitatea de a introduce variabilele independente in situatia
experimentala naturala. Nu este permisa generalizarea rezultatelor
experimentului sociologic decat la populatii din care au fost selectionati
subiectii experimentului sociologic.

Realizat conform principiilor metodologice deontologice, experimentul

sociologic constituie o metoda principala de cercetare a relatiilor cauzale in
sociologie.

4. Ancheta sociala. Ea consta in culegera de date sau informatii despre

entitatile sociale (indivizi, grupuri, organizatii, zone socio-geografice, unitati
culturale si chiar societati) cuprinse in esantion in scopul identificarii de
distributii statistice si interrelatii (asocieri, covariatii, raporturi functionale
sau cauzale etc.) intre indicatorii sau variabilele care corespund unui model
teoretic si pentru extrapolarea concluziilor de la nivelul esantionului la cel al
populatiei de referinta.
Ancheta sociala incorporeaza tehnici, procedee si instrumente interogative
de culegere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic.

Specific acestei metode este ca actorii sociali sunt cei care furnizeaza
informatiile. Realizarea anchetei sociale presupune un demers metodologic
riguros pentru ca, pe de o parte, trebuie suplinita lipsa de control
(manipulare, asupra variabilelor) si pe de alta parte, pentru ca in cadrul
acestei metode sunt antrenate si cadre ajutatoare (operatorii de ancheta) in
scopul culegerii unei mari cantitati de informatii de la populatia investigata.

Deseori, ancheta nu se multumeste cu utilizarea tehnicilor, procedurilor si

instrumentelor de lucru interogative pentru culegera informatiilor (ca in cazul
sondajului de opinie ), ci in scopul unei mai bunei cunoasteri, ele sunt
corelate cu alte metode si tehnici de cercetare cum ar fi observatia stiintifica,
analiza documentara si de continut.

Importanta deosebita pe care o are ancheta sociala in cercetarea sociologica

rezida in faptul ca deseori ea constituie singura modalitate stiintifica de
investigare a universului subiectiv al vietii sociale (opinii, atitudini, satisfactii,
aspiratii, convingeri, cunostinte, interese). Procedeul de baza al anchetei
pentru culegerea datelor empirice este chestionarea, care consta in
formularea de catre sociologi (investigatorul social al unor enunturi, afirmatii
sau interogatii la care se asteapta reactii, raspunsuri din partea subiectilor
investigati. Cand chestionarea se realizeaza oral de catre operatorii (de
interviu), care-si noteaza raspunsurile, atunci ancheta se realizeaza prin
interviu.

Cand completarea chestionarului se face in mod independent si in scris de

catre persoana investigata, pe baza unor instructiuni de completare, avem
de a face cu ancheta pe baza de chestionar.

Un caz particular al anchetei este sondajul de opinie. El urmareste culegerea

de date prin chestionarea orala si scrisa cu privire la opiniile sau atitudinile
unui esantion reprezentativ in legatura cu o anumita problema in vederea
predictiei cu un anumit grad de probabilitate a comportamntului populatiei
de referinta sau a diverselor categorii de persoane. Rostul sondajelor este sa
inregistreze opiniile in vederea anticiparii probabile a comportamentului
corespunzator. Asa, de exemplu, prezicerea comportamentului electoral se
poate realiza cu ajutorul sondajelor care inregistreaza opiniile alegatorilor
despre candidati.

5. Analiza documentelor sociale este o sursa fundamentala a cercetarii

din stiintele sociale si, deci, din sociologie. Pentru a nu derapa pe panta
interpretarilor si explicatiilor simplificatoare, sociologia nu trebuie sa se
cantoneze exclusiv in actualitate, nu trebuie sa ignore experientele trecute
tot asa cum nu trebuie sa omita proiectiile viitoare. In functie de forma de
prezentare (limbaj, continut, adresabilitate), documentele pot fi expresive
(personal si/sau publice) si oficiale. Primele utilizeaza un limbaj mai
diversificat, mai flexibil, pe cand celelalte imbraca o forma standardizata
"birocratica", incluzand coduri, indici, cifre statistice catalogate in diverse
modalitati. Documentele expresive personale includ autobiografiile,
biografiile, istoriile orale etc.

Documentele expresive publice (reportaje, articole din ziar, din reviste, filme
documentare si artistice, continutul emisiunilor de radio si TV etc.)
reprezinta un domeniu mult mai extins de surse si de date si informatii
(pentru cercetarea sociala) comparativ cu cel al documentelor personale si
sunt superioare acestora de pe urma sub aspectul fidelitatii, validitatii si
posibilitatilor de cuantificare. O pondere tot mai mare in categoria
documentelor oficiale tind sa ocupe bancile de date. Ele reprezinta
inregistrari (pe cartele, benzi magnetice, discuri), ale datelor rezultate din
cercetarile psiho-sociale ce faciliteaza accesul celor interesati in cunoasterea
lor.

Cele mai frecvente domenii in care se aplica analiza de continut sunt studiul
campaniilor electorale, campaniilor de presa, stabilirea paternitatii textelor,
studiul lizibilitatii in dezvaluirea propagandei camuflate etc.

In efectuarea propriu-zisa a analizei de continut, principalele probleme le

constituie fidelitatea si validitatea.

Revenind acum la etapele investigatiei sociologice propuse de Mucchielli

dupa culegerea datelor empirice prin metodele mai sus amintite, dupa
alegerea tehnicilor de cercetare, urmeaza pretestarea instrumentelor de
cercetare care se realizeaza in cadrul anchetei pilon. Pretestarea unui
chestionar poate pune sub semnul intrebarii accesibilitatea limbajului folosit.
Este necesara intotdeauna adecvarea terminologiei la standardele culturale
ale subiectilor chestionati.

Dupa pretestare are loc definitivarea instrumentelor de cercetare, etapa

premergatoare aplicarii lor "in teren". Definitivarea se refera atat la
elementele de continut cat si la cele de prezentare a instrumentelor
(punerea in pagina, formatul ghidului de interviu etc.).

Cea de a noua etapa consta in aplicarea in teren a instrumentelor de

cercetare, etapa importanta dar nu singura si nici cea mai importanta in
investigarea fenomenelor sociale.
Urmeaza apoi etapa prelucrarii datelor, informatiilor obtinute prin aplicarea
in teren a instrumentelor. Pentru a putea fi utilizate informatiile obtinute
trebuie clasificare inseriate, codificate. Operatia de codificare consta in
atribuirea fiecarei categorii de informatii a unui numar sau litere. Cel care
realizeaza codificarea face o analiza si o interpretare a informatiilor in vedera
incorporarii lor in categorii exclusive. Codificarea informatiilor obtinute cu
ajutorul chestionarului sau a interviului consta in distribuirea raspunsurilor in
mai multe categorii si atribuirea unui numar de cod fiecarei categorii de
raspuns.

Dupa prelucrarea datelor, urmeaza analiza rezultatelor cercetarii in vederea

confirmarii sau infirmarii ipotezelor avansate. Se evalueaza din punct de
vedere statistic importanta fiecarei variabile, stabilindu-se daca relatia dintre
variabile sau variatia variabilei este semnificativa sau nu. Cercetand,
bunaoara, modelul culturii politice in Romania, am avansat ipoteza ca nivelul
cunoasterii politice este influentat pozitiv de nivelul educational. Corelam
apoi indicatorii performantelor cognitive politice cu nivelul educational si
stabilim apoi daca respectiva corelatie este statistic semnificativa sau nu,
aplicand un test de semnificatie.

Analiza rezultatelor presupune, atat descrierea statistica (analiza cantitativa)

cat si explicatia cauzala (analiza calitativa).

In afara acestei analize primare (cantitative si calitative), in cercetarea

sociologica se pune tot mai mult si problema analizei secundare. Aceasta de
pe urma este o tehnica moderna de prelucrare a datelor arhivate, constand
in valorificarea datelor deja colectate si consemnate de alte persoane si
institutii, in alte scopuri decat cele ale temei cercetate.

Ultima etapa cu care se finalizeaza investigarea sociala, sustine M.

Mucchielli, consta in readaptarea raportului de cercetare. Modul in care se
readapteaza raportul de cercetare difera in functie de publicul caruia i se
adreseaza: in orice caz, este necesar ca el sa parcurga urmatorii pasi:

o introducere in problema studiata;

un scurt istoric al proiectului de cercetare;

un rezumat al cercetarilor anterioare;

o clara reformulare a problemei;

redactarea completa a procedeelor utilizate pentru cunoasterea si

prelucrarea informatiilor;
prezentarea detaliata a a rezultatelor;

un rezumat cu interpretarea rezultatelor.