SPECIFICUL ANTROPOLOGIEI SI RAMURILE ANTROPOLOGIEI

Antropologia este, precum spune şi numele (gr.ἄνθρωπος - om),

ştiinţa care studiază omul. Antropologia studiază, deci, atât aspecte legate de
genetica, fiziologia, biochimia diferitelor grupuri de oameni, cât şi cultura,
religia, societatea şi istoria acestora.

Principala întrebare pusă de antropologie, este: ce diferenţiază omul de restul

animalelor, ce îl face pe om să fie om? Alte întrebări care preocupă
antropologia sunt: ce defineşte societatea omenească şi viaţa omului? care
sunt relaţiile sociale dintre oamenii? care sunt strămoşii lui Homo sapiens? ce
sunt trăsăturile fizice ale oamenilor? cum se comportă omul? care sunt
variaţiile dintre diferite grupuri de oameni? cum a influenţa trecutul evolutiv al
lui Homo sapiens organizarea sa socială şi cultura acestuia?

Ramurile antropologiei

Antropologia cuprinde patru ramuri principale:

:: Antropologia culturală/socială, care studiază condiţiile de trai ale
oamenilor, societatea umană, instituţiile acesteia, relaţiile interumane şi cu
societatea.
:: Antropologia lingvistică, care studiază structura, formarea, evoluţia şi
contextul social-cultural al diferitelor limbi. Această ramură a antropologiei ar
putea fi denumită simplu lingvistică.
:: Antropologia fizică (denumită şi antropologie biologică), care studiază
omul ca organism biologic, studiind anatomia, fiziologia, genetica  acestuia,
întru+un cadru evolutiv, cu alte cuvinte studiază modificarea acestor aspecte
biologice pe parcursul evoluţiei omului.
:: Antropologia arheologică studiază civilizaţia umană prin analiza obiectelor
şi a altor elemente rămase de pe urma acesteia.

În majoritatea statelor, aceste ramuri ale antropologiei sunt studiate separat în

cadrul altor domenii de studiu. În continuare vom prezenta obiectivul de
studiu al acestor ramuri.

Antropologia culturală

Antropologia culturală, denumită şi antropologie socială, în Marea Britanie

sau etnologie  în Franţa, Italia şi în multe alte ţări, are ca obiect de studiu
societatea umană, instituţiile acesteia, formarea acesteia, interacţiunile între
oameni şi aceasta precum şi perceperea simbolurilor socio-culturale de către
aceştia. Termenul de etnologie este folosit în statele est-europene şi cu sensul
de știință al cărei obiect de studiu este studierea culturilor populare, folclorice.

Inspiraţi de succesul aplicării metodei științifice în ştiinţele naturii, antropologii

secolului al XIX-lea considerau că şi fenomenele culturale şi sociale sunt
guvernate de legi asemănătoare celor care guvernează fenomenele naturale.
Principala metodă de cercetare a acestei ramuri a antropologiei culturale este
studierea triburilor primitive, considerate a fi în stadiul, în care era
omenirea ,,civilizată’’ la începuturile ei. Dar studiile antropologiei culturale nu
se limitează doar la studiul culturilor acestor triburi, ci a oricărei culturi diferită
de cea a cercetătorului.

O calitate pe care trebuie să o aibă un cercetător în domeniul antropologiei

culturale este aceea de a privi obiectiv culturile studiate, fără a le raporta la
propria cultură. Cu alte cuvinte, un antropolog  nu trebuie să considere cultura
pe care o studiază ca fiind inferioară propriei culturi.

Ramuri ale acesteia sunt: antropologia economică, religioasă, politică,

simbolică etc. Această ramură a antropologiei este ajutată în studiul său de
alte domenii precum economia, sociologia sau științele politice.

Antropologia lingvistică

Antropologia lingvistică studiază pe lângă multe aspecte ale limbilor, precum

formarea unei limbi, înrudirea dintre diferite limbi, influenţa exercitată de o
limbă asupra alteia şi simbolistica şi rolul socio-cultural al acestora.

Lingvistica are patru ramuri principale: lingvistica descriptivă, care studiază

gramatica şi lexicul unei limbi, lingvistica  istorică, care încearcă să reconstituie
diferite limbi dispărute prin studiul limbilor actuale, care s-au format din
această limbă, etno-lingvistica, care studiază modul în care diferite limbi se
influenţează reciproc şi socio-lingvistica, care studiază rolul social al diferitelor 
limbi.

Antropologia fizică

Această ramură a antropologiei studiază aşa-numita "componentă biologică"

a fiinţei umane. Ea este ajutată în studiul său de științe ca genetica, biologia,
anatomia şi fiziologia.

O ştiinţă apropiată antropologiei fizice este şi paleoantropologia, care studiază

formarea omului actual, Homo sapiens, precum şi evoluţia biologică a acestuia.
De asemenea, paleoantropologia studiază şi presupuşi strămoşi ai omului.

Primatologia, știința care studiază primatele (cimpanzei, gorilele şi urangutani),

este şi ea o știință apropiată antropologiei fizice. Studiind primatele, care pe
lângă faptul că au un strămoş comun cu omul, sunt foarte apropiate de acesta,
antropologi pot afla multe lucruri despre strămoşii omului şi despre evoluţia
acestora până la stadiul de homo sapiens.

Craniul lui Homo erectus tautavelensis, presupus strămoş al omului modern.

Antropologia arheologică

Antropologia arheologică este aceea ramură a antropologiei care studiază

culturi umane dispărute pe baza obiectelor rămase de pe urma acestora.
Această ramură a antropologiei este strâns legată de arheologie. După
civilizaţia studiată arheologia are mai multe ramuri: egiptologia (care studiază
civilizaţia Egiptului antic), asirologia (care studiază civilizaţia asiriană),
arheologia africană etc, există ramuri ale arheologiei ca arheologia
subacvatică, care efectuează studii pe fundurile apelor şi arheologia subterană,
care efectuează studii în catacombe, sisteme de canalizare etc.

Istoria antropologiei

Deşi termenul de ,,antropologie” a apărut abia în secolul al XV-lea, interesul

pentru natura omului, viaţa acestuia, cultură şi societate a existat încă din
antichitate. Istorici precum Herodot şi Tacitus au descris în lucrările lor diferite
aspecte legate de triburile celtice şi germanice. Herodot este şi primul care
formulează principalele aspecte problematice ale cercetării antropologice.
Aristotel poate fi şi el considerat, o personalitate interesată de acest domeniu,
prin scrierile sale din domeniile politici, filozofiei, logici sau estetici.
Personalităţi precum Galenus şi Hippocrate au dezvoltat cunoştinţele despre
corpul uman, despre anatomia, fiziologia, precum şi despre patologia acestuia.

În evul mediu diverşi călători descriu experienţele lor printre membrii unor
culturi diferite de a lor. Marco Polo descrie în lucrările sale viaţa mongolilor,
obiceiurile acestora, cultura acestora etc. Cristofor Columb descrie cultura
amerindienilor întâlniţi în călătoriile sale.

În secolele XIX-XX cunoştinţele despre civilizaţiile dispărute se îmbogăţesc

considerabil datorită cercetărilor arheologice efectuate de arheologi precum
Heinrich Schlimann (care a studiat civilizaţia miceniană), Jean Champollion
(care a descifrat hieroglifele), Arthur Evans care a studiat civilizaţia minoică,
Howard Carter, renumit egiptolog etc.

Howard Carter, probabil cel mai renumit egiptolog

Antropologi acestor secole încearcă să dezvolte metode ştiinţifice pentru

studiul ştiinţelor sociale. Ei încearcă să descopere legile care guvernează
societatea umană, convinşi fiind că precum procesele naturale au legile lor şi
cele socio-culturale trebuie să aibă propriile legi.