SCOALA POSTLICEALA SANITARA “CAROL DAVILA”- TARGOVISTE

REFERAT BIOFIZICA SI IMAGISTICA

MEDICALA

-ROENTGENDIAGNOSTIC
-RADIATII ROENTGEN
-FORMAREA IMAGINII RADIOLOGICE
-TEHNICA GENERALA A ROENTGENFIAGNOSTICULUI

ELEVA- ROGOJINA IONELA FLORINA

 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “CAROL DAVILA”- TARGOVISTE

PROFESOR COORDONATOR- ANDREI NICOLETA

CLASA- I-A, A.M.G.
RAZELE ROENTGEN

Radiațiile X​ (numite mai târziu radiații sau raze Roentgen) au fost descoperite în anul 1895 de către
fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen în mod întâmplător, în timp ce experimenta cu razele
catodice (fascicul de electroni) provenite de la un tub de sticlă vidat cu 2 electrozi. (În germană litera ö
se mai scrie și oe.) Ele sunt radiații electromagnetice ionizante, invizibile, cu lungimi de undă cuprinse
între 0,1 și 100 Å (ångström). Datorită lungimii de undă mici, aceste radiații sunt foarte penetrante,
putând trece prin diferite materiale cum ar fi corpul uman, lemnul, piese metalice (nu foarte groase)
etc. Radiațiile sunt absorbite de către corpuri în funcție de densitatea lor: cu cât densitatea este mai
mare, radiațiile sunt absorbite mai mult. Pe acest principiu se bazează radiodiagnosticul. Exemplu:
mâna unui om stă pe o bucată de film fotografic negativ, încă neexpus la radiații și lumină. Prin mâna
omului se trimite pentru scurt timp un fascicul de radiație X. Oasele, fiind mai dense, vor absorbi mai
multă radiație, deci vor apărea pe film ca fiind albe (filmul se înnegrește în părțile expuse la radiație).
(Pe radiografia alăturată alb și negru au fost inversate.)
Razele Rontgen,​ ca si alte radiatii, îsi au sursa - în materie. Pentru a putea întelege natura,
proprietatile si întrebuintarile practice ale razelor-Rontgen, ale izotopilor radioactivi, va trebui sa
cunoastem în prealabil câteva notiuni despre structura materiei si despre legatura materiei cu energia.

Atomul este cea mai mica particica specifica unui element si nu poate fi scindat în elemente
asemanatoare lui.

Masa unui electron este foarte mica si, de aceea, când vorbim de masa atomului, neglijam pe aceea
electronilor si ne referim numai la nucleu.

Nucleul contine protoni si neutroni, particule care au aceeasi masa, de aceea suma protonilor si a
neutronilor arata masa atomica.

Protonii au încarcatura electrica egala cu cea a electronilor, dar de semn contrar (pozitiva).

Numarul protonilor fiind egal cu al electronilor face ca atomul sa fie din punct de vedere electric
neutru. Numarul lor (al electronilor sau protonilor) reprezinta ceea ce numim numarul atomic. El
indica locul elementului respectiv în sistemul periodic al elementelor lui Mendeleev.

Razele Rontgen poarta numele savantului german care le-a descoperit, la sfârsitul secolului trecut, cu
ocazia unor experiente cu raze catodice. Banuind ca este vorba de radiatii necunoscute în vremea
aceea, le-a denumit raze X.

Razele Rontgen fac parte din grupa radiatiilor electromagnetice, adica a radiatiilor care se propaga la
distanta sub forma unor oscilatii cu lungime de unda foarte mica, de zeci de mii de ori mai mica decât a
luminii.
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “CAROL DAVILA”- TARGOVISTE

PROPRIETĂŢILE RAZELOR RONTGEN

Razele Rontgen au o serie de proprietati - unele comune tuturor razelor electromagnetice, altele
particulare.
Proprietatile fizice​ cele mai importante sunt:
- se propaga în linie dreapta si au viteza de 300 000 km/sec;
- intensitatea scade cu patratul distantei: daca distanta creste de doua ori, intensitatea scade de patru
ori;
- absorbtia constituie suma fenomenelor ce se produc atunci când razele Rontgen strabat un corp
material. Efectul acestor fenomene este pe de o parte cantitativ, caci slabeste intensitatea radiatiei prin
absorbtia unei cantitati de raze în corpul iradiat, iar pe de alta parte rezulta si o schimbare calitativa,
caci prin traversarea de catre cuantele roentgeniene a unui corp material, iau nastere radiatii noi,
secundare. Se modifica în acelasi timp directia fasciculului roentgenian incident.

APARATUL RONTGEN-
Un aparat r​ oentgendiagnostic​ se compune din urmatoarele piese: tubul Rontgen (fig. 88), un
transportor de înalta tensiune, un transformator de încalzire a filamentului, cabluri de înalta tensiune,
kenotroane sau ventile, stativ; masa comanda, ecran, precum si alte accesorii.

Un aparat Roentgen este realizat dintr-un tub radiogen (tub generator de radiații, tub Roentgen), un
transformator de înaltă tensiune pentru crearea unei diferențe de potențial între electrozii tubului, un
transformator de joasă tensiune pentru încălzirea filamentului (respectiv catodului) tubului radiogen.
De asemenea, aparatul Roentgen este prevăzut cu organe de reglaj și măsură a tensiunii de accelerare, a
curentului anodic, a timpului de expunere la radiații etc.

Razele Rontgen​ se produc în tubul radiogen, care este format dintr-un balon de sticla greu fuzibil (care
rezista la temperatura înalta), în care s-a facut vid si în care la o extremitate se gaseste un filament de
tungstencu un cilindru în jur (catodul), iar la cealalta extremitate se gaseste anticatodul sau anodul,
format dintr-o bara de cupru care are în mijloc o pastila de tungsten, unde bombardeaza electroni
(anod fix), sau un dispozitiv care se roteste (anod rotativ), mult mai avantajos. Catodul se leaga la polul
negativ al transformatorului de înalta tensiune, iar anodul cu polul pozitiv, curentul circulând de la
catod la anod. Filamentul (catodul) se încalzeste la incandescenta si emite electroni, care sunt atrasi
puternic de anod; prin izbirea acestor raze de anod iau nastere razele Rontgen.

Radiodiagnosticul​ constituie o metoda de investigatie clinica, care ne furnizeaza date morfologice

si functionale foarte utile pentru diagnostic, si, implicit, si pentru tratament.
Radioscopia​ este o metoda de explorare radiologica care consta în examinarea pe ecranul
radioscopic a imaginilor pe care le da un fascicul de raze Rontgen dupa ce a traversat corpul expus.
Radioscopia se bazeaza pe: absorbtia inegala a razelor de diferite corpuri, pe proprietatea razelor
Rontgen de a produce luminiscenta unor corpuri si pe proiectia lor conica. Radioscopia permite
explorarea dinamica a unor organe, dându-ne informatii pretioase morfologice si functionale.
 SCOALA POSTLICEALA SANITARA “CAROL DAVILA”- TARGOVISTE

Pentru a putea executa o radioscopie trebuie mai întâi sa ne adaptam vederea la întuneric. Dupa 10
minute de adaptare (de stat la întuneric), sensibilitatea luminoasa este de 50 de ori mai mare decât
daca venim direct de la lumina, iar dupa 20 de minute, de 200 de ori.

NOŢIUNI DE RADIOLOGIE
- ​Radiografia ​este o metoda de explorare radiologica care se bazeaza, pe proprietatea razelor
Rontgen de a impresiona stratul sensibil de bromura de argint si filmele radiografice. Radiografia este
mai bogata în detalii decât radioscopia si constituie un document obiectiv, ce poate fi comparat în timp.
Exista multiple metode radiografice, dupa organul sau portiunea organului de examinat si dupa scopul
pe care îl urmarim.
Radiofotografia medicala​ este procedeul de diagnostic radiologie prin care se fotografiaza, pe un film
de dimensiuni reduse, imaginea unui ecran fluorescent. Este folosita mai ales pentru depistarea
leziunilor pleuropulmonare si cardiovasculare.
Tomografia c​ onsta în radiografierea unui singur strat al unui organ sau zone. Ea ne permite analiza
unei imagini radiologice care reprezinta sinteza tuturor straturilor. Prin miscarea în sens invers în
timpul expunerii a tubului radiogen si a casetei cu filmul radiografiei, dispozitivul tomografului
realizeaza stergerea imaginilor straturilor supra- si subiacente si permite iradierea permanenta a
statului interesat.
Radiokimografia ​este o metoda mai veche, folosita pentru înscrierea pe film a miscarilor organelor.
Este folosita ca o completare a celorlalte metode radiologice, mai ales în explorarea aparatelor
cardio-vascular, respirator si a diafragmei. Ea se realizeaza prin deplasarea uniforma, fie a grilei, fie a
filmului radiografie. Daca se deplaseaza grila, se obtine imaginea în totalitate a organului, marginile lui
prezentând dintaturi (crosete), care de fapt sunt expresia radiografica a miscarilor. Daca se misca
filmul, se înregistreaza numai acele puncte pe conturul organului care se afla în dreptul deschizaturilor
grilei.
Radiocinematografia​, bazata pe amplificatorul electronic, ne permite explorarea organelor în
miscare, mai ales a aparatelor digestiv si cardio-vascular. Principiul metodei consta în filmarea
imaginii de pe ecranul radioscopic sau direct dupa iesirea razelor din corpul omenesc, fara ecran
(procedeu direct). Se obtin foarte multe date functionale, detalii mai fine, claritate si precizie mai mari.
Roentgenteleviziunea s​ i înregistrarea magnetica a imaginii radiologice reprezinta ultimele cuceriri
ale tehnicii radiologice. Imaginile pot fi înregistrate dupa dorinta, în momentul prielnic în timp scurt si
în orice moment. Fixarea, înregistrarea si reproducerea imaginii radiologice pot fi efectuate în fractiuni
de secunda. în acest fel se înlatura prodesul developarii, care cere timp si multa manopera.

CONCLUZIE
Razele Roentgen şi-au găsit foarte multe aplicaţii practice importante. În primul rând în medicină.
Nimeni nu poate indica numărul exact de oameni, viaţa cărora a fost salvată datorită diagnosticului
corect stabilit la timp cu ajutorul razelor Roentgen. E clar, că acest număr e foarte mare. În al doilea
rînd, cu ajutorul figurilor de difracţie, pe care le dau razele Roentgen la trecerea lor prin cristale, se
stabileşte ordinea de repartizare a atomilor în spaţiu – structura cristalelor. Pentru substanţele
organice cristaline aceasta nu e atât de complicat. Însă cu ajutorul analizei radiologice a structurii
cristaline se descifrează structura celor mai complicaţi compuşi organici, inclusiv proteinele. În
particular, a fost determinată structura moleculei de hemoglobină, care conţine zeci de mii de atomi.
Cred, că descoperirea razelor Roentgen este cea mai importantă descoperire aplicată în medicină, care a
contribuit la dezvoltarea acestei ramuri.