2.

Metodologia cercetării sociologice

2.1. Metode, tehnici, procedee, instrumente ale cercetării sociologice

2.1.1. Rolul metodologiei în sociologie1

Metodologia cercetării sociologice se referă la modalitățile prin care se realizează

cunoașterea științifică a vieții sociale.
Denumirea de ,,metodologie” provine de la cuvintele grecești ,,methodos” cale, drum și
,,logos” știință.

Un factor de diferențiere a metodologiilor este dat de specificitatea obiectivelor urmărite

în cercetare și a tipurilor de cercetare adoptate la un moment dat.
Obiectivele de cercetare se referă:
1. La descrierea unui fenomen
2. La diagnoza unei situații
3. La testarea unor ipoteze și explicarea fenomenului
4. La identificarea de probleme
5. La elaborarea de soluții de rezolvare a problemelor

La rândul lor, tipurile de cercetare se definesc în funcție de obiectivele urmărite. Din

acest punct de vedere, se disting trei tipuri de cercetare:
1. Cercetarea fundamentală (orientată spre obținerea de cunoștințe noi și dezvoltarea teoriei).
2. Cercetarea aplicativă (în care se urmarește analiza problemelor sociale și identificarea de
soluții pentru acțiunea socială de rezolvare a problemelor respective).
3. Cercetarea evaluativă (de apreciere a stărilor de fapt existente la un momentdat și de
determinare a efectelor unei acțiuni).

Metodologia are rolul de a facilita obținerea de cunoștințe științifice.2

1
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică 2006, p. 21.
2
Datorită rolului metodologiei, întemeierea și evoluțiile sociologiei au fost însoțite și condiționate într-un fel sau
altul de metodologiile de cercetare. Prin orientarea spre analiza concretă a societății, teoria sociologică s-a
individualizat în raport cu analiza specifică filosofiei sociale. Într-adevar, putem vorbi despre sociologie ca știință
doar în măsura în care se realizează unitatea dintre teorie și cercetarea empirică în cunoașterea societății.
Rezultatele acestei cunoașteri devin, la rândul lor, obiect de reflecție filosofică, pentru a se întregi procesul cognitiv
asupra vieții sociale.
 2.1.2. Ce se înțelege prin ,,metode“ și ,,tehnici” de cercetare sociologică?3

În sociologie, prin termenul de ,,metodă de cercetare” (din gr. methodos, - cale, mod de
expunere) se înțelege sistemul de reguli și principii de cunoaștere a realității sociale.
Termenul de ,,tehnică de cercetare” (din gr. tekhne, - mod de a proceda, vicleșug)
desemnează ansamblul de prescripții pentru ca activitatea de cunoaștere științifică a realității
sociale să-și atingă scopul.
În Dicționarul de filosofie4 (1978), termenul de „tehnică” (din gr. tekhne, - procedeu,
meșteșug, artă, vicleșug) semnifică:
„ansamblul de prescripții metodologice (reguli, procedee) pentru o acțiune eficientă, atât
în sfera producției materiale, cât și în sfera producției spirituale precum și în cadrul altor
acțiuni umane”.

Procedeul este maniera de acțiune, de operare cu instrumentul de investigație (fișă de

observație, ghid de interviu, chestionar, test).
Exemplu: ancheta este o metodă, chestionarul poate fi o tehnică, iar ca listă de întrebări,
el reprezintă un instrument de lucru, procedeul - felul în care se aplică instrumentul de
investigare (de exemplu, chestionarul).

2.1.3. Sistemul metodologic privind cercetarea sociologică

Se poate vorbi astfel de o structurare supraetajată a demersului cercetării sociologice.

Sistemul metodologic privind cercetarea sociologică cuprinde:
1. Metode
2. Tehnici
3. Procedee
4. Instrumente de investigare

Distincția dintre metode și tehnici nu este totdeauna ușor de făcut. Chiar dacă termenul de
metodă se utilizează în accepțiuni foarte variate vom utiliza acest termen cu înțelesul de drum al
gândirii în procesul de obținere a adevărului.

3
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică 2006, p. 23.
4
Pavel Apostol, Dicționarul de filosofie, Editura Politică, Bucureşti, 1978.
 Metodele pot fi grupate5 în funcție de mai multe criterii astfel:
A. După criteriul temporal
1. Metode transversale (observația, ancheta, sociometria)
2. Metode longitudinale (biografia socială, studiul de caz, panelul)
B. După gradul de intervenție a cercetătorului
1. Metode experimentale (experimentul sociologic)
2. Metode cvasiexperimentale (ancheta, biografia socială provocată)
3. Metode de observație (studiul documentelor, observația cercetătorului)
C. După numărul unităților sociale luate în studiu
1. Metode statistice (analiza statistică, ancheta prin sondaj)
2. Metode cazuistice (studiul de caz, biografia, studiul grupului mic)
D. După locul ocupat în procesul investigației
1. Metode de culegere a informațiilor (ancheta, studiul documentelor, analiza
documentară)
2. Metode de prelucrare a informațiilor (cantitativă și calitativă)
3. Metode de interpretare a datelor cercetării (comparativă, monografică)

Aceste metode, indiferent de sensul aplicării lor efective, fac apel la o serie de tehnici,
reduse în general6 la patru mari categorii:
1. Observaţia
a. Observația știintifică
b. Observaţia structurată
c. Observaţia participativă
2. Ancheta sociologică
a. Interviul
b. Chestionarul
3. Studiul documentelor sociale (Analiza documentară)
4. Experimentul

5
Maria Voinea, Carmen Bulzan, Sociologie, Editura All 2013, p. 95.
6
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin 2006, p.16.
 1. Observaţia
Definiție:
Observaţia reprezintă cea mai veche tehnică de cercetare utilizată în ştiinţă şi constă în
investigarea sistematică, în baza unui plan anterior elaborat, cu ajutorul unor instrumente
adecvate, a proceselor sau fenomenelor care constituie obiectul de studiu.

Observația știintifică în sociologie reprezintă metoda de obținere a informațiilor

sociale prin intermediul simțurilor (văz, auz, miros ș.a.), cu scopul de a verifica ipotezele
cercetării sau pentru a descrie sistematic și obiectiv:
o mediul natural și social
o persoanele și relațiile interpersonale
o comportamentele individuale și colective
o acțiunile și activitățile oamenilor
o comportamentul lor verbal
o produsele activității creatoare a indivizilor și grupurilor umane

Cercetarea sociologică utilizează mai cu seamă două tipuri de observaţie, diferenţiate

în funcţie de gradul de implicare a cercetătorului în domeniul investigat şi anume:
a. Observația structurată
b. Observația participativă

a. Observația structurată presupune construirea unui sistem de categorii (clase

de fenomene omogene) în care să fie incluse faptele de observație.
o Cercetarea interacțiunilor în cadrul discuțiilor de grup realizată de
sociologul Robert Freed Bales (1951) constituie un model de utilizare a
observației directe pe baza unui sistem de categorii exhaustiv7.
b. Observația participativă presupune integrarea cercetatorului în colectivitatea
studiată, adică participarea lui la viața comunității, preluarea de către acesta a
normelor sociale, a credințelor, sentimentelor și intereselor celor pe care îi
studiază. Observația participativă constituie metoda principală în studiile de
antropologie socială și culturală.8

7
exhaustiv - complet
8
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică 2006, pp. 23-24.
 2. Ancheta sociologică
Definiție:
Ancheta sociologică reprezintă o metodă de cercetare a realității sociale bazată, în
principal, pe tehnici de producere a datelor cu ajutorul întrebărilor puse de investigator și
al răspunsurilor formulate de subiecți (de persoanele cuprinse în anchetă).

2a. Interviul
Definiție:
Interviul sociologic este o tehnică de obținere în scop științific a informațiilor prin
intermediul întrebărilor și răspunsurilor verbale.

În cercetările sociologice există mai multe tipuri9 de interviuri:

1. În raport de numărul persoanelor participante la schimbul de informații, vom face
distincție între:
a. interviul individual
b. interviul de grup
2. În funcție de libertatea cercetătorului de a introduce în discuție teme noi și de a
schimba ordinea întrebărilor, avem de-a face cu:
a. interviuri structurate (în care întrebările și temele se succed într-o ordine
dinainte stabilită)
b. interviuri nestructurate
o În cadrul interviurilor nestructurate un loc important îl ocupa înterviul
clinic, folosit atât în psihoterapie, cât și pentru producere datelor de
interes sociologic.
3. După modul de desfășurare, există:
a. interviuri directe (față în față)
b. interviuri telefonice

2b. Chestionarul
Definiție:
Chestionarul de cercetare sociologică reprezintă un ansamblu de întrebări și, eventual, de
imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care determină răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris, în vederea rezolvării unei probleme de interes științific.

9
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică 2006, p. 29.
 3. Studiul documentelor sociale (Analiza documentară)
Definiție10:
În cercetarea realității sociale facem adesea apel la ceea ce numim documente sociale.
Un document social este un obiect sau un text care oferă informații despre viața socială
din prezent sau din trecut a colectivităților umane. Documentele sociale sunt urme ale
faptelor sociale.

Documentele sociale sunt, după natura lor

1. Documente materiale
2. Documente scrise

2.a. Documentele cifrice (exprimate în cifre11)

2.b. Documentele necifrice12
2.b.1. Documentele necifrice oficiale
2.b.2. Documentele necifrice neoficiale

Analiza documentară,13 utilizată cu precădere în situaţiile în care accesul direct la fenomenele

şi procesele studiate nu mai este accesibil direct, ci doar prin intermediul documentelor
(obiecte sau texte care oferă informaţii):
1. arhive publice sau private
2. jurnale personale
3. corespondenţă
4. date statistice
5. ziare
6. reviste
7. cărţi
8. lucrări de artă
9. folclor
10. discursuri
Studierea documentelor se face cu ajutorul unor tehnici riguroase, anume tehnicile
analizei de conţinut. Această tehnică are şi unele inconveniente.

10
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică 2006, pp. 32-33.
11
Recensămîntul populației este un tip de document cifric.
12
Documentele necifrice oficiale sau documentele necifrice neoficiale sunt de cel mai mare ajutor în cercetările
sociologice. În mod deosebit, Constituția, Hotărârile de Guvern, legile votate de Parlament ne ajută să înțelegem
cum se desfășoară viața socială.
13
Elena Lupșa, Victor Bratu, Sociologie, Editura Corvin 2006, p. 17.
 4. Experimentul
Definiție:
Experimentul constă în analiza acțiunii unor variabile independente asupra variabilelor
dependente într-o situație controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale.14

Definiția propusă necesită câteva precizări terminologice.

o Prin variabile independente înțelegem factorii întroduși în experiment de către
cercetători.
o Variabilele dependente reprezintă factorii asupra cărora se exercită influența
variabilelor independente.

14
Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea, Sociologie, Editura Economică 2006, p. 31.