Sunteți pe pagina 1din 8

COMPONENTE DE DESIGN SI REALIZARE IN CERCETAREA SOCIOLOGICA Cercetarea sociologica, in sens larg semnifica obtinerea si prelucrarea informatiilor obiectiv verificate,

in vederea construirii explicatiilor stiintifice ale faptelor, fenomenelor, proceselor sociale. In cercetarea sociologica se face distinctia dintre cercetarea teoretica si cea empirica: Cercetarea sociologic empirica (bazata numai pe experienta) presupune observarea directa a realitatii, aplicarea unor metode si tehnici specifice de colectare a informatiilor (ancheta, experimentul, chestionarul etc.), de prelucrare a lor (corelatii, teste de semnificatie statistica etc.). Cand cercetarea empirica (concreta sau de teren) are un caracter preliminar, explorator sau are o amploare sau o profunzime mai reduse se vorbeste de investigatie sociologica. Ancheta sociologica se particularizeaza in universul cercetarii sociologice concrete prin aceea ca utilizeaza cu precadere chestionarul si interviul pentru colectarea informatiilor. Sondajul de opinie publica este un tip de cercetare ce se bazeaza pe modalitati interogative de colectare a informatiilor, pe tehnici de esantionare si are ca nota diferentiala restrangerea ariei de cunoastere la opinia publica. Medota este ansamblul de procedee si tehnici folosite in activitatea de cercetare stiintifica. In sociologie, inclusiv in sociologia medicala, se folosesc trei perspective metodologice complementare: a) perspectiva pozitivista, care pune accentul pe studiul cauzelor fenomenelor socio-medicale; b) perspectiva fenomenologica sau interpretativa, care este centrata pe dezvaluirea sensului actelor socio-medicale; c) perspectiva critica, care pune accentul pe studiul structurilor sociale opresive, al inegalitatilor sociale in explorarea dinamicii vietii socio-medicale. Sociologia este o stiinta caracterizata prin obiectivitate, generalitate, functie explicativa si predictiva, intemeiata pe verificarea sau respingerea empirica (experimentala) a rezultatelor sale. Sociologia, in calitate de stiinta sociala structurata si specializata, detine (asemanator cu medicina) un set de norme etice, un cod al cercetarii sociologice elaborat in ultimele decenii. Obiectul de cercetare al sociologiei il constituie: Actiunile sociale (munca, educatia, socializarea, asistenta sociala, asistenta sanitara, ingrijirile medicale, diagnosticul medical etc.); Institutiile sociale (scoala, familia, biserica, spitalul, centrele de sanatate, sistemul medical, policlinicile); 1

Grupurile sociale (grupuri de prieteni, clase sociale, enoriasii unei biserici, pacientii, somerii, grupurile sociale dezavantajate, medicii, asistentii, profesorii etc);

Comunitatii teritoriale (sat, oras, cartier, tara).

Cercetarea sociologica este altceva decat reproducerea opiniilor si prejudecatilor noastre sociale. Ea sustine, argumenteaza, respinge, organizeaza sau produce teorii, ipoteze si argumente care contrazic nu doar propriile noastre convingeri, ci pot contrazice si convingeri ale societatii in general. Etapele cercetarii sociologice au urmatoarea succesiune: 1.Operatiunea conceptelor este procesul prin care specificam precis ce intelegem cand folosim anumiti termeni, concepte. Operationalizarea conceptelor presupune urmatoarea secventa de activitati: definirea conceptelor din punct de vedere teoretic; meditatia asupra diferitelor aspecte ale conceptului si descompunerea lui in dimensiuni care acopera sensul conceptului investigat; elaborarea diferitilor indicatori ai fiecarei dimensiuni; selectarea unuia sau mai multor indicatori pentru fiecare dimensiune; elaborarea de intrebari adecvate pentru a culege cu ajutorul lor informatii pertinente despre fiecare indicator; acestea sunt variabilele care pot fi independente sau dependente. 2.Stabilirea ipotezelor de lucru raspunde in fond la intrebarea: ce fel de relatii si aspecte se cerceteaza? Alegerea metodelor si tehnicilor de investigatie cele mai adecvate din evantaiul larg existent in sociologia de azi, si anume: Observatia propriu-zisa poate fi exterioara, nedistorsionata, in care cercetatorul nu se implica in viata comunitatii studiate si coparticipanta, in care cercetatorul se implica efectiv cognitiv, afectiv si pragmatic in viata grupului cercetat. Interviul, ca dialog fata-n fata cu subiectul investigat, se realizeaza cu ajutorul unui ghid de interviu de catre operatorul de interviu sau prin telefon. Ancheta, ce foloseste drept instrument de cercetare chestionarul. Ancheta poate fi directa, cand chestionarul este completat de catre sau in prezenta operatorului de ancheta, si indirecta autocompletarea chestionarului de catre subiect atunci cand poate fi trimis si retrurnat prin posta. Anchetele pot fi factuale, de opinie si de cunostinte. Analiza documentelor sau analiza secundara a datelor inregistrate si biografii, documente personale sau institutionale, statistici oficiale, arhive publice etc. 2

Experimentul social, dificil de realizat in sociologie, mai raspandit in psihologie si psihologie sociala. Analiza de continut, pentru desprinderea continutului tematic dominant prezent in materiale scrise cum sunt : carti, reviste, cantece, cuvantari, scrisori, legi etc. Analize de caz si studii de caz controlate.

3.Constructia instrumentelor de cercetare folosite in sociologia medicala sunt: chestionarul si interviul. In alcatuirea lor trebuie indeplinite doua cerinte majore: fidelitatea si validitatea. Fidelitatea reprezinta capacitatea de a reproduce in mod constient anumite insusiri constante ale domeniului studiat. Fidelitatea inseamna ca un anumit instrument de masurare, aplicat in mod repetat, la acelasi obiect, va da aceleasi rezultate de fiecare data. Un instrument de cercetate da rezultate concordante chiar daca respectivul instrument (chestionar, interviu) este folosit de catre diferiti cercetatori. Validitatea desemneaza capacitatea instrumentului de masurare de a dezvalui cercetatorului ceea ce urmareste sa obtina din cercetare. Prin validitate se poate intelege precizia cu care datele empirice masoara dimensiunile conceptului cercetat. Validitatea reprezinta gradul in care un instrument de masurare sau o scala reflecta cu adevarat fenomenul studiat. Validitatea poate fi analizata pe doua planuri: validitate externa, care presupune adecvarea instrumentului de cercetare la obiectul cercetat si validitatea interna, ce desemneaza fidelitatea informatiilor furnizare de instrument. 4. Fiabilitatea (siguranta) anchetelor depinde in mod decisiv de fiabilitatea instrumentului de cercetare chestionarul. 5. Delimitarea universului de studiu si a esantionului . Esantionul este o colectie de elemente (persoane, organizatii) din populatie, astfel alese incat datele culese sa prezinte inferente, generalizari asupra intregii populatii. Esantionul se foloseste atunci cand populatia studiata este extinsa si nu este nici posibil, nici necesar, nici eficient sa studieze in totalitate. Un esantion reprezentativ este o colectie de cazuri din populatia investigata, care din punct de vedere statistic este tipica pentru populatia respectiva. 6. Organizarea activitatii practice de cercetare, in cuprinsul careia se planifica desfasurarea in timp a studiului, se procedeaza la planificarea, procurarea si distribuirea mijloacelor materiale, se stabileste ce face fiecare membru al echipei de cercetare. 7. Initierea si realizarea studiului - pilot, care este un fel de repetitie generala a cercetarii, in cursul careia se testeaza validitatea si fidelitatea instrumentelor de culegere a datelor, are loc familiarizarea operatorilor cu instrumentele si cu munca de teren. De asemenea, se urmareste si obtinerea de sugestii pentru prelucrarea datelor.

8. Culegerea datelor se realizeaza de catre cercetator cu ajutorul metodelor, tehnicilor si instrumentelor de cercetare aplicate populatiei selectate in esantion (interviu, observatii, completarea chestionarelor, analiza secundara a datelor etc.). Culegerea datelor inseamna o masurare a unor variabile empirice stabilite prin procesul de operationalizare a conceptelor. Pentru ca cercetarea sa fie eficienta, datele trebuie sa fie fiabile (sigure) si valide (valabile). O masurare fiabila se caracterizeaza prin acuratete, adica precizie si lipsa de distorsionare sistematica. 9. Factori de variatie a datelor culese - precizia masurarii depinde de variatia intamplatoare a datelor in jurul unui punct fix, variatia sa in jurul mediei. TEHNICI DE CERCETARE SOCIOLOGICA

Observatia sociologica Observatia stiintifica este o metoda generala de cunoastere utilizata in toate stiintele si ea consta in cercetarea sistematica a realitatii ce face obiectul fiecarei stiinte. Observatia stiintifica se deosebeste de observatia obisnuita prin urmatoarele: - se realizeaza pe baza unei anumite ipoteze explicative; - se desfasoara pe baza unui plan riguros conceput; - are un caracter sistematic. Observatia presupune contactul nemijlocit al cercetatorului in realitatea investigata si ea consta in urmarirea acestor realitati cu ajutorul organelor de simt. Si in sociologie este practica observatia stiintifica ce se realizeaza in 2 forme: ca observatie indirecta si ca observatie directa. Observatia directa reprezinta observatia propriu-zisa care se poate desfasura la randul ei tot sub 2 forme: ca observatie externa si ca observatie interna. Observatia din exterior se realizeaza atunci cand cercetatorul nu se integreaza in viata comunitatii cercetate, situandu-se pe pozitia observatorului de afara. El urmareste atent ceea ce se intampla dar nu intervine in niciun fel in desfasurarea realitatilor observate. In cazul observatiei din interior cercetatorul se integreaza in grupul social investigat, participand la activitatile acestuia. Aceasta forma de observatie presupune stabilirea unor relatii de conlucrare dintre cercetator si membrii grupului social si succesul ei este conditionat de respectarea mai multor conditii. Mai intai, cercetatorul sa nu caute sa iasa in relief in cadrul actiunilor la care participa, ci sa se straduiasca sa fie asemenea tuturor membrilor comunitatii. Procedand astfel el castiga increderea grupului social investigat care nu va manifesta nicio retinere fata de persoana

cercetatorului, comportandu-se in mod firesc si atunci cercetatorul poate sa surprinda realitatea asa cum este ea. Acest fel de observatie a fost realizat pe scara larga in Romania in perioada interbelica de catre Scoala Monografica de la Bucuresti condusa de Dumitru Gusti. Cercetarea pe baza observatiei participative este foarte eficienta dar in acelasi timp si foarte costisitoare. De asemenea, ea prezinta si riscul ca participarea cercetatorului la viata comunitatii sa devina atat de puternica incat acesta sa stearga spiritul de obiectivitate stiintifica si sa adopte pozitia de partizanat fata de fenomenele observate. Sarcina cercetatorului trebuie sa ramana aceea de a consemna ceea ce observa si nu de a lua pozitii pro sau contra in legatura cu cele observate. Ancheta sociologica Aceasta reprezinta o tehnica de cercetare specifica sociologiei si se realizeaza cu precadere cu ajutorul chestionarului sociologic si al interviului. Ancheta sociologica are ca scop cunoasterea realitatii faptice din diverse domenii ale socialului precum si a opiniilor si atitudinilor membrilor diferitelor grupuri sociale. Pe baza cunoasterii acestor 2 elemente, ancheta sociologica poate previziona asupra comportamentului de viitor al respectivelor grupuri. Chestionarul sociologic Este instrumentul cel mai utilizat in ancheta sociologica si el consta dintr-un set de intrebari formulate in scris si ordonate in mod logic, care se refera la anumite aspecte ale vietii sociale. Calitatea cercetarii realizate cu ajutorul chestionarului depinde in primul rand de calitatea intrebarilor acestuia, sociologii apreciind ca ancheta nu poate fi mai buna decat intrebarile continute de chestionar. In elaborarea chestionarului sociologic se procedeaza in felul urmator: mai intai se stabileste tema investigatiei, dupa care se vor identifica aspectele ce decurg din aceasta tema si se va fixa locul fiecaruia in cadrul domeniului investigat. In functie de aspectele urmarite se vor formula intrebari clare si precise, se va proceda apoi la ordonarea logica a intrebarilor formulate. Odata intocmit, chestionarul va fi administrat unui numar redus de persoane pentru a raspunde la intrebarile pe care le contine. Din analiza raspunsurilor date cercetatorul poate sa-si dea seama daca intrebarile sunt intelese de catre cei ce urmeaza sa raspunda, daca sunt clar formulate si daca pe baza lor se pot obtine raspunsuri concludente. Pe baza concluziilor desprinse in urma pretestarii se procedeaza la imbunatatirea chestionarului. In elaborarea oricarui tip de chestionar, cercetatorul trebuie sa tina seama de nivelul de pregatire a celor ce urmeaza sa raspunda, de maniera in care se poate trezi interesul

respondentilor pentru a completa chestionarul precum si de conditiile de coerenta logica, claritate si inteligibilitate. Importanta este apoi si dimensiunea chestionarului, deoarece de aceasta va depinde timpul necesar pentru completarea lui. Experienta acumulata pana in prezent de cercetarea realizata pe baza de chestionar evidentiaza ca timpul destinat completarii sale depinde in primul rand de imprejurarile in care se administreaza chestionarul. Astfel chestionarele inmanate in magazin, pe strada, la iesirea din centrul de votare nu trebuie sa necesite pentru completare un interval de 5-10 minute. Acelasi interval de timp va fi respectat si in cazul chestionarelor la care se solicita raspunsul prin telefon. Daca chestionarul se administreaza la domiciliu sau la locul de munca al respondentilor, atunci el poate fi dimensionat pentru a putea fi completat intre 30 si 60 de minute, dar in niciun caz nu va trebui sa depaseasca termenul de 60 de minute. Corectitudinea informatiilor colectate cu ajutorul chestionarului este conditionata de modul in care sunt abordati viitorii respondenti, de increderea pe care o inspira operatorul care administreaza chestionarul si de abilitatile de comunicare ale acestuia. Cei abordati pentru a completa chestionarul vor reactiona negativ daca persoana operatorului nu inspira incredere sau daca acesta nu stie cum sa li se adreseze. Intervine apoi seriozitatea operatorului caruia ii este interzis sa administreze chestionarul altor persoane decat celor care sunt incluse in esantion. Pentru sporirea sanselor de completare a chestionarului de catre toti cei carora le este destinat, se presupune ca chestionarul sa reprezinte interes si aceasta conditie va fi indeplinita atat prin natura temei investigate cat si prin maniera de formulare a intrebarilor. Experienta arata ca chiar chestionarele mai extinse sunt completate integral daca prezinta interes pentru respondenti. Intrebarile unui chestionar se deosebesc dupa mai multe criterii: a) dupa rolul pe care il au in cadrul chestionarului se intalnesc urmatoarele tipuri de intrebari: - intrebari introductive menite sa formalizeze respondentul cu subiectul investigatiei, sa trezeasca interesul acestuia; - intrebari de trecere spre continutul propriu-zis al chestionarului; - intrebari filtru care nu permit trecerea la intrebarile urmatoare daca nu s-a raspuns la intrebarea anterioara; - intrebari bifurcate care directioneaza spre intrebarile urmatoare in functie de raspunsul dat la aceasta intrebare; - intrebari de control cu rolul de a verifica daca respondentul a inteles sensul intrebarilor anterioare si daca raspunsurile date pana atunci sunt sincere; 6

- intrebari de identificare prin care se cere respondentului sa mentioneze sexul, varsta, studiile, zona de domiciliu pentru a stabili grupul social carui ii apartine respectivul respondent. Asemenea intrebari se plaseaza intotdeauna la sfarsitul chestionarului explicandu-se totodata ratiunea introducerilor pentru a evita suspiciunile celui care completeaza chestionarul. b) dupa forma intrebarilor si posibilitatile de raspuns se impart in: - intrebari standard sau inchise (da, nu, nu stiu sau foarte mult, putin, forte putin, deloc); - intrebari care contin raspunsuri posibile; - intrebari deschise care dau posibilitatea respondentului sa formuleze el insusi raspunsul si sa dea propriile explicatii. Cat priveste clasificarea chestionarelor, acestea se disting in functie de continutul informatiilor vizate in chestionare de date factuale si chestionare de opinie. Primele se mai numesc si chestionare administrative si ele sunt lansate de catre institutiile administrative publice pentru cunoasterea diferitelor realitati sociale (structura populatiei, varste, sexe, profesii, avere, nivelul de pregatire, etc.). Un astfel de chestionar il reprezinta cel administrat cu prilejul recensamantului populatiei. Cele mai folosite chestionare administrative sunt chestionarele statistice cu ajutorul carora se colecteaza de catre institutul central de statistica toate informatiile privitoare la viata economica, culturala, politica, religioasa, etc. Chestionarele de opinie au ca scop cunoasterea opiniilor si atitudinilor respondentilor fata de anumite realitati sociale iar prin intermediul lor si cunoasterea realitatilor la care se refera aceste opinii. In cazul chestionarului de opinii reusita anchetei desfasurate cu ajutorul acestora este conditionata decisiv de modul in care se realizeaza esantionarea si de caracterul reprezentativ al esantionului. Prin esantion se intelege grupul de persoane selectat pentru a raspunde la chestionar. In raport cu numarul populatiei investigate esantionul este de dimensiuni foarte mici, dar acesta nu reprezinta un obstacol in calea obtinerii unor informatii foarte corecte. Chestionarul este cel mai ieftin mijloc de investigare sociala si cu ajutorul lui se pot recolta si prelucra intr-un interval relativ mic de timp informatii dintre cele mai diverse si intr-un volum foarte mare. Pentru administrarea chestionarului nu este necesara intotdeauna deplasarea operatorului la domiciliul sau locul de munca al respondentului, in prezent folosindu-se chestionarele trimise prin posta sau publicatii in ziare.

Corectitudinea informatiilor dobandite pe baza chestionarului este asigurata daca se respecta conditiile privitoare la calitatea intrebarilor, la selectarea esantioanelor, la modul de lucru al operatorilor cu respondentii. Interviul Reprezinta o modalitate de investigare sociologica asemanatoare cu chestionarul, in sensul ca se realizeaza tot pe baza de intrebari, dar se deosebeste de chestionar prin forma orala de adresare a intrebarilor si de formularea raspunsurilor. Interviurile se impart in 2 categorii: a) interviuri formale - se realizeaza pe baza unei liste de intrebari, comunicata din timp celui intervievat dupa care are loc intalnirea dintre acesta si persoana care ii ia interviul, el raspunzand oral la intrebarile care ii sunt adresate de catre intervievator. Aceasta forma se foloseste indeosebi in cadrul personalului cu functii publice importante. b) Interviuri informale se realizeaza pe baza intrebarilor pe care cel care ia interviul le adreseaza in momentul intalnirii cu cel intervievat, dandu-se impresia ca asemenea intrebari ar fi fost concepute chiar in momentul respectiv. In realitate intervievatorul are stabilite din timp intrebarile pe care le va adresa, dar maniera in care le formuleaza da impresia de spontanietate. Interviul prezinta fata de chestionar o serie de avantaje si anume: a) caracterul mult mai flexibil al intrebarilor, in sensul ca aceeasi intrebare poate fi reluata daca nu a fost inteleasa de catre intervievat sau daca nu s-a obtinut un raspuns multumitor; b) este asigurata posibilitatea de a se obtine raspunsuri la toate intrebarile ce sunt adresate intervievatului; c) se ofera si posibilitatea extinderii intrebarilor. In acelasi timp interviul va prezenta si o serie de dezavantaje si anume: a) este mai costisitor decat chestionarul; b) exista riscul incadrarii conditiilor anonimatului celui investigat; c) exista si posibilitatea deturnarii sensului informatiei obtinute prin interviu.