Rolul asistentei medicale

S-au scris foarte multe definiţii despre nursing, dar toate au în comun faptul cănursingul
reprezintă ideea de a ajuta persoanele care au nevoie de a fi ajutateîn modul cel mai eficient
posibil. Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor de bază în toate serviciile de sănătate.
Misiunea socială a nursei nu este întotdeauna clară. Dacă pentru uniiasistenta medicală este
cea care ajută medicul, pentru alţii, ea practicăo profesiune autonomă. În realitate ea se
plasează între cele două extreme.
 
Astăzi nursa este acea persoană pregătită printr-un program destudiu care include
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îngrijirea bolnavilor din punct de vedere
fizic, mintal, cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate sanitară.

Această definiţie este acceptată de toată lumea, fiind în prezent utilizatăşi în România.Scopul
nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau restabilirea independenţei
individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fiajutată să-şi conserve sau să-şi
restabilească independenţa sa, astfel încât să-şi poatăsatisface nevoile singur. Se va favoriza
vindecarea şi se va asista muribundul spre unsfârşit demn.

Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:

-suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoanaşi de a încerca să înlocuiască

necesitatea în aşa fel încât persoana să-şi poată satisface cerinţele mai uşor;

-să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psiho-sociale care afectează sănătatea, boala şi

moartea; de aceeanursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici de ştiinţe fizice, sociale,medicale,
biologice şi de umanitate ( arta şi ştiinţa);

-personalul nursing lucrează ca partener alături de lucrători dealte profesiuni sau ocupaţii, ce
participă la asigurarea sănătăţii.În activitatea sa, asistenta medicală se poate confrunta cusurse
de dificultate.

Acestea sunt reprezentate de lipsa de forţă, voinţă saucunoştinţe ale pacienţilor.

Competenţa asistentei rezidă tocmai în cunoaşterea sursei dedificultate şi în adaptarea

îngrijirilor acordate în această situaţie. Ea trebuiesă fie o iniţiativă proprie a asistentei, nefiind
determinatderecomandarea medicului. În urma procesului nursing, se tinde să se obţină
ameliorareadependenţei, iar ideal ar fi câştigarea independenţei pacientului. Rolul profesional
al asistentului medical îi oferă abilitatea de a comunica eficientcu pacientul şi cu familia
acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de îngrijire,manager al îngrijirilor dar şi mediator,
găsind modul cel mai corespunzător deîngrijire de care pacientul are nevoie.

Comunicarea non-verbală este adesea descrisa ca ,limbajul trupului’.

Limbajul corpului spune multe despre interesul şi angajamentul în comunicare. Chiar şi

atunci cand spuneţi, ‘’lucrurile potrivite’’, mesajul se poate dilua, in cazul in care limbajul
corpului sugerează că găndiți diferit de ceea ce afirmaţi sau doriţi să comunicaţi
interlocutorului. Prin observarea comportamentului pactentutui, atăt medicul, căt şi
asistentul pot citi multe simptome şi informaţii utile diagnosticul boli. Totodată, pacientul,
de asemenea, interpretează comportamentul asistentului medical. Concluziile pe care și le
face pacientul pot influenţa semnificativ calitatea dialogului şi relaţiei create intre medic şi
pacient.

Uite aici câteva elementa esenţiale ale limbajului corpului pe care trebuie să le iei in
considerare ca asistent medical:

1, Pregăteşte-te înaintea de întâlnire cu pacientul rememorând importanţa următoarelor

comportamente adecvate:

- Îi voi acorda acestui pacient întreaga mea atenţie.

- Voi asculta cu atenţie ce-mi spune pacientul înainte de a-i răspunde.

2. Crează un climat care favorizează dialogul şi stabilirea unei legături:

- Mă voi adresa pacientului folosind numele pe care îl preferă.

- Mă voi prezenta şi voi impărtăşi câte ceva despre mine.

- Mă voi aşeza lângă pacient în loc să stau în picioare.

- Voi avea contact vizual cu pacientul.

- Voi fi conştient(ă) de limbajul corpului meu şi cum ar putea fi acesta interpretat de către
pacient.

Postura corpului Comunicarea este mult mai eficientă atunci când fața noastră este
poziţionată la acelaşi nivel cu cea a interlocutorului nostru și nu îl privim de sus, in cazul în
care pacientul este aşezat in pat sau pe un scaun.

Trebuie să fiţi calmi şi să nu grăbiţi dialogul. Îngrijirea personala Imbrăcămintea şi mirosul

oferă informaţii despre fiecare dintre noi fără a fi nevoie de cuvinte, influenţănd semnificativ
relaţa asistent-pactent pentru viitor. Dacă suntem de părere că doar mirosurile neplăcute
pot fi deranjante, atunci avem o opinie incompletă De ce?

Pentru că şi Vestimentaţia marcheaza nu doar statutul social al persoanei, ci şi atenţia

acesteia asupra igienei sale. Trebuie să fim atenţi la acest aspect. Un stil simplist, dar îngrijiri,
de cele mai multe ori, ar putea fi mai apreciat şi acceptat decăt unul nepotrivit sau prea
incărcat care poate sa pară neingrijit.

3. Contactul vizual Păstrează contactul vizual cu pacientul, fără a totuşi, insistent in această
direcţie. Pentru unii privitul obsesiv in ochi poate fi considerat un gest nepoliticos sau,
pentru alţii, o manieră de intimidare, care in anumite patologii nu fac decăt să inrăutăteasca
simptornele.

4_ Expresia facială Faţa unui om este cea mai expresiva parte a corpului. E bine ştiut faptul
că putem să exprimăm anumite emoții fără să ne dărn seama. De aceea, este important să
fim conştienti de expresia feței şi să o controlăm in fiecare moment al discuţiei. In concluzie,
comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie să coincida cu starea lui actuală, cu
posibilitatile lui de intelegere şi asociată cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv
evolutia bolii sale.

Atributiile asistentei medicale. Rolul acesteia.

 
Responsabilitati ale asistentei medicale

Odata cu reforma in sistemul medical din tara noastra, s-a pus mare accent pe asistenta
medicala primara, prima veriga din lantul de ingrijiri medicale a populatiei devenind medicul
de medicina generala ,avand alta denumire - "Medicul de familie". Fiecare dintre noi s-a
inscris la un medic de familie tinand cont in economia calculelor de mai multe criterii: 1.
accesibilitatea de amplasare a cabinetului ; 2. zilele si programul de consultatii ; 3.
disponibilitatea medicului de a comunica eficient, la orice ora, in orice loc (domiciliu sau
cabinet). 4. operativitate in cazul unei consultatii programate ; 5. solicitudine prompta in caz
de urgenta; 6 colaborare cu un alt medic in caz de indisponibilitate.. De serviciile medicului
de familie beneficiem nu doar cand suntem bolnavi ci si atunci cand suntem sanatosi (daca
vrem un control de rutina sau o fisa medicala pentru angajare sau pentru  permis de conducere
si altele). Relatiile dintre medic si pacient nu trebuie sa fie una pur formala,cum de obicei s-a
impamintenit pe la noi, ea trebuie sa se transforme intr-un parteneriat, in care medicul de
familie sa devina intr-adevar un membru al familiei. Din acest motiv, pentru a se crea o
asemenea relatie este nevoie de timp si efort de ambele parti, si mai ales de disponibilitatea de
comunicare.

Comunicarea
 - este un proces complex care cere efort, atentie, timp.Atunci cand este eficienta,efectele ei
pozitive se fac resimtite in eficientizarea asistentei medicale primare la  pacient si in cazul de
fata , la copilul prescolar si scolar. In relatia care trebuie sa se stabileasca intre cei doi factori
implicati, apare un al treilea factor, cu rol activ si decisiv ce se evidentiaza ca o entitate
profesionala, constanta, indispensabila echipei de ingrijiri medicale de la cabinetul medicului
de familie. Aici definim ca apartinand acestui rol.

ASISTENTA MEDICALA
, in a carei pregatire  profesionala si caracter moral se regasesc valorile acestei profesii,
responsabilitatea fundamentala a ei avand patru puncte cardinale: 1. sa promoveze sanatatea
2. sa previna boala ;
3. sa reinstaureze sanatatea
4. sa aline suferinta.
Toate acestea referindu-se la pacientii copii prescolari (grupa de varsta 4 - 6 ani) la care
trebuie sa se asigure respectarea demnitatii si cele mai inalte standarde de ingrijire, deoarece
este varsta cea mai dificila in probleme de comunicare. Acum se formeaza identitatea
constiintei de sine care este un proces complex, acum se contureaza personalitatea care
cuprinde gandirea, comportamentul, specificul biologic, psihic si social, proprii unei anumite
persoane. In aceasta perioada copilul este excesiv centrat pe “EU”, in viziunea lui totul si toti
trebuind sa slujeasca “binele sau”.