Notiuni de antropologie

1) Antropologie fizica
2) Antropologie culturala
3) Socio-Antropologia (Elemente ce stau la baza constituirii societatii romanesti)

Antropologia se ocup cu studiul tiinific al omului (genul Homo Hominis). Este o disciplin
holistic din dou puncte de vedere: se ocup de studiul tuturor oamenilor, din toate epocile i trateaz
toate dimensiunile umanitii. n centrul antropologiei se afl ideea de cultur i noiunea c aceasta
reprezint specia uman, c specia noastra i-a dezvoltat o capacitate universal de a concepe lumea
simbolic, de a preda i nva astfel de simboluri n mod social i de a transforma lumea (i pe noi nine)
pe baza acestor simboluri.

Antropologia a debutat ca tiin a istoriei. Inspirat de triumful metodei tiinifice n tiinele

naturale, antropologii secolului al XIX-lea considerau c fenomenele socio-culturale erau guvernate de
legi i principii care pot fi descoperite. Aceast convingere, existent nc nainte ca tiinele sociale s-i
formeze teorii i metode, era dublat de viziunea iluminist a umanitii - concomitent ncreztoare n
emanciparea socio-cultural a oamenilor i critic fa de ndeprtarea acestora de natura lor inocent.
Aceast dubl sensibilitate, fa de tradiiile culturale (tradiie) i fa de procesele schimbrii sociale
(modernizare) va caracteriza ntotdeuna discursul antropologiei.

Istoria antropologiei

Secolul al XIX-lea este caracterizat de dezvoltarea teoriilor evolutioniste, deterministe, i mitologiste

n explicare omului i culturii sale. Ca metodologie, studiul antropologic este vzut ca o analiz a
informaiilor coroborate din scrieri istorice, jurnale de cltorii i speculaii literar-filozofice. Ideea
central a antropologiei evoluioniste, care domin aceast perioad, este aceea c este posibil studiul
formelor incipiente ale umanitii prin studierea triburilor "primitive", deoarece acestea se afl pe o treapt
inferioar de evoluie, informndu-ne astfel exact asupra modului n care artam i noi, "civilizaii", n
zorii umanitii.

Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul
social), Karl Marx (determinismul social i evoluia umanitii ca lupt ntre clase), Morgan (periodizarea
culturii i a etnicitii), Tylor (definirea culturii).

n perioada de la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea se impune treptat

metoda etnografic a cercetrii vieii oamenilor prin locuirea pentru o perioad mpreun cu acetia i
urmrirea lor ndeaproape. Tot acum se formuleaz teoriile moderne n tiinele sociale datorate lui Emile
Durkheim i Max Weber. Secolul XX prilejuiete diversificarea teoriilor antropologice i producerea de
analize asupra unor teme antropologice, respectiv descrieri culturale (etnografii) dintre cele mai diverse.

1.Antropologia fizica
Despre homo sapiens- nu se poate spune ca in ultimii 3000 de ani asupra corpului s-a produs
vreo modificare structurala din punct de vedere biologic sau fiziologic. Cu toate astea, odata cu evolutia
societatii n ecesitatile fiziologice (de hrana, de igiena, etc.) au cunoscut numeroase modificari, in functie
de adaptarea individului la mediul inconjurator, concomitent cu momentul dat in care s-a aflat la
momentul respectiv societatea .

1
 Daca vom compara spre exemplu practicile actuale de igiena cu cele din Evul Mediu,
contrastul este frapant: clientii unui han din Evul Mediu scuipau pe jos si mancau dintr-un platou comun
cu mana. Noaptea, cei care dormeau la han imparteau patul cu strainii .
Este limpede ca deprinderile de igiena s-au transformat cu timpul . Oamenii din evul mediu nu
aveau aceeasi experienta ca noi cu privire la ce inseamna curat si murdar. Intr-un remarcabil studiu asupra
igienii corpului in Evul mediu ,
Georges Vigarello (1985) arata ca doar mainile si fata faceau obiect de peocupare in privinta
sanatatii . Oamenii din acea vreme nu faceau nicio legatura intre igiena si o bunastare de sanatate .
Abia in secolul al XIX lea , clasa bogata extinde curatenia si la vestminte si in secolul al XXlea
se pune problema asocierii unei bune sanatati fizice cu practica igienei intregului corp .
Se remarca lipsa de igiena in anumite tari ,datorita conditiilor geografice si de viata foarte dificile.
Pe de alta parte , de la o tara la alta , diferentele intre practile de igiena pot fi uriase. In multe
tari, de pilda , este obisnuinta sa faci dus si sa-ti schimbi hainele zilnic. Nevoia de igiena intalnita la
membrii acestor societati nu este resimtita cu aceeasi intensitate in altele. In multe tari, de altfel,
depreinderile de igiena din tarile dezvoltate sunt imposibile, indeosebi datorita lipsei de apa. Absenta apei
in unele tari ii impiedica pe cei care le locuiesc sa stabileasca un raport similar celui pe care il au cu corpul
lor oamenii din statele dezvoltate.
Exemplul referitor la deprinderile de igiena nu este decat o ilustrare a faptului ca indivizii
adera la un ansamblu de practici pe care le impartasesc si nu le pun in discutie . Aceasta le permite sa se
integreze intr-un anumit mediu social . Aceste moduri de a gandi ,de a simti si de a actiona ,in materie de
practica de igiena ,formeaza cultura spontana si comuna mai multor membrii dintr-o anumita societate .Ea
se distinge de cultura secundara care se exprima in productia de bunuri culturale .

2.Antropologie culturala

Cultura, care vine de la cuvntul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" se refer n general
la activitate uman. Definiia dat de UNESCO considera cultura ca "o serie de caracteristici distincte a
unei societi sau grup social n termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoionali".

Cultura reprezint o motenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaie specifice cum sunt
gesturile ori cuvintele, scrisul i artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactiv
(telefonul). n acelai fel se transmit gesturile, ritualurile, cunotinele teoretice, normele abstracte, religia.
Cultura poate fi nsuita prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar i prin
intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cri, numere, reguli).

Uzul popular al cuvntului cultur n multe societi occidentale poate reflecta chiar caracterul stratificat
al acelor societi. Muli folosesc acest cuvnt pentru a desemna bunuri de consum ale elitelor i activiti
cum ar fi buctria, arta sau muzica. Ali folosesc eticheta de "cultur nalt" pentru a o distinge pe aceasta
de cultura "joas", desemnnd toate bunurile de consum care nu aparin acestei elite.

Sa incercam, mai intai sa definim conceptul de cultura, identificand elementele sale constitutiv
e si sa evidentiem importanta sa pentru individ si societate. Apoi, sa explicam cum sunt orientate, in
societatile industrializate, raporturile individcultura. Nu in ultimul rand sa vedem si modul in care
individul este chemat sa se raporteze la valori , adeseori contradictorii si sa emita judecati asupra a ceea ce
il inconjoara .
Sociologul E.B.Taylor cuprinde in definitia culturii toate cunostintele si aptitudinile pe care le-a
acumulat omul in lupta cu natura, dar si legile, obiceiurile, arta, moravurile, credintele insusite in decursul
istoriei sale .
Teoria culturii, trebuie sa tina seama de cele doua laturi ale naturii omului: latura biologica si
cea sociala.

2
 Cultura are o baza biologica, elementele ei fiind inventate pentru satisfacerea nevoilor
elementare ale oamenilor. Ea este un tot constand din bunuri de consum, drepturi constitutionale acordate
grupurilor sociale, idei si mestesuguri,credinte si obiceiuri .
Indiferent daca examinam o cultura foarte simpla si primitiva sau o cultua foarte complexa si
dezvoltata, ne lovim de acest mecanism material, uman si spiritual cu ajutorul caruia omul poate rezolva
problemele specifice cu care este confruntat .
Antropologii americani A.Kroeber si K. Kluckhohn, care au consacrat o lucrare speciala
istoriei conceptului de cultura, ocupand-se de natura culturii, de elementele componente si proprietatile
sale, de raporturile acesteia cu psihologia, cu limba, cu societatea, privesc cultura intr-o relatie
tridimensionala si anume:
- Relatia omului cu natura
- Relatia omului cu valoarea
- Relatia omului cu omul

Miezul esential al culturii consta din idei traditionale aparute si selectionate istoric si in special din
valorile ce l-i se atribuie. Sistemele de cultura pot fi considerate, pe de o parte, ca produse ale actiunii si
pe de alta parte ca elemente ce condiioneaz actiunea viitoare .

Pentru sociologul Leslie A. White axioma este Omul si cultura constituie un tot inseparabil.
El distinge doua planuri ale culturii: cel care reprezinta cultura reala si cel logic in care include
credinte obiceiuri, arta, institutii, etc., pe care le are orice popor .
Referindu-se la continutul culturii, el afirma ca acestea ar consta in organizarea actelor (modele
de comportament), obiectelor (unelte de munca), ideilor (cunostinte, credinte) si sentimentelor umane.
El extinde explicatia afirmand ca aceasta consta in obiecte materiale (unelte, ustensile,
ornamente), fapte (actiuni), credinte si atitudini si atrage atentia asupra diferitelor aspecte ale culturii:
material, social, ideologic. Se desprinde de aici ideea modalitatii de manifestare a culturii, ganditorul
american descifrand cele doua aspecte ale fenomenului cultural, aratand ca fiecare element cultural are
un aspect subiectiv si unul obiectiv .
Un interesant punct de vedere este si acela ca societatea este elemental fundamental in
definirea culturii . Aceasta este produsul corelatiilor trecutului care orienteaza corelatiile prezentului cu
cele viitoare si in care personalitatea prezinta aspectul subietiv al culturii .
Cronologic, societatea este prima iar cultura o urmeaza. Societatile dezvolta culture, iar
culturile isi pun amprenta asupra societatii .
Cultura este un produs specific uman de interactiune sociala . Ea ofera modele sociale
acceptate de membrii societatii:
- Este cumulativa
- Este transmisa din generartie in generatie
- Este semnificativa pentru ca este simbolica
- Este un determinant de baza al personalitatii
- Depinde de functionarea continua a societatii
- Este independenta de orice individ sau grup

Clasificarea teoriilor antropologice ale culturii:

- cele care urmeaza traditia si care abordeaza cultura din unghiul istoriei culturale. Curentul
are meritul de a fi depozit pentru teoriile statice ale culturii, teorii ce se limitau la stabilirea pentru fiecare
tip de societate a unui catalog pe cat posibil complet al cunostintelor, tehnicilor si credintelor sale.
Orientarea istorica pune in evidenta aspectul dinamic al culturii, procesul formarii si dezvoltarii culturilor
si civilizatiilor;
- scolile care analizeaza cultura in raport cu anumite tipuri de personalitate . Se disting aici,
din punct de vedere al clasificarii culturilor, civilizatiile arhaice si personalitatile corespunzatoare - doua
tipuri:
Apoliniene orientate spre armonie pasnica, intelepciune si echilibru ;
3
 Dionisiace care exalta tendintele agresive ale individului.
Aceste scoli vor evolua spre teoriile si analizele dezvoltate in jurul notiunii de personalitate
de baza .
- cele care studiaza cultura in raporturile sale cu teoria comunicarii, ajungand la structuralism.
In aceste conceptii, in cultura, se observa simultan un sistem de comportamente pe care societatea il
impune indivizilor si un sistem de comunicare pe care ea il stabileste intre ei. Structuralismul are unele
inrudiri cu functionalismul , care explica fiecare element al unei culturi prin rolul sau functia pe care o
indeplineste in cadrul ei si prin contributia la conservarea unui grup sau al unui sistem cultural .

3. Elemente de antropologie ce stau la baza constituirii societatii romanesti

Psihologia popoarelor se configureaza prin intrepatrunderea factorilor fizici -rasa, clima,
configuratie geografica, si a celor istorico-sociali relatiile cu vecinii, situatia geografica, institutiile
politice, sociale si economice.

Rasa
Nemul romanesc nu apartine unei singure rase istorice se compune dintr-un amestec nedefinit,
haotic de rase multiple si felurite (in proportii diferite). Pastrand sirul cronologic, fara a tine cont de
proportii se pot desprinde urmatoarele elemente:
Primul fond etnic este stratul tracic, format din geto-dacii care au absorbit la venirea lor elementele
ramase intre Dunare si M-tii Carpati de la vechile populatii ale acestori tari: scytii si agatirisi. [geto-dacii
ar fi un trunchi despartit din marele trunchi de rase germanice frati cu scandinavii, danezii, saxonii].
Pe acest fond etnic s-a altoit sangele si civilizatia latina. Sangele roman nu era nici el limpede si nici
curat, deoarece, Traian a adus din intreaga lume romana o multime de oameni pentru a munci campul si
pentru a reface orasele. Printer acestia se numarau galii cautatori de aur, asiatici, egipteni etc, veniti din
Galia, Iliria, Dalmatia, Asia Minor, Italia. Toate aceste populatii vorbeau o limba comuna pentru a se putea
intelege, limba oficiala a Imperiului Roman, limba latina.
Ilirii au constituit cea mai mare proportie dintre aceste populatii. Ei veneau din dreapta Dunarii, din
Macedonia si Albania de astazi.
Dupa ce o parte din populatia coloniilor a fost retrasa din Dacia si Moesia, populatia ramasa s-a
contopit din nou. Aceste poulatii romanizate din mijlocul provinciei Dacice au fost din nou imprastiate pe
ambele maluri ale Dunarii o data cu navala hunilor, gotilor si avarilor.
In prima jumatate a secolului al IV-lea au venit si triburile slave impinse de valurile navalitorilor. Ei
veneau ca fugari, singuri si linistiti cu turme de oi si de boi, traind alaturi de populatiile romanice, in M-tii
Daciei (N.Iorga).
O data cu inaintarea lor spre Apusul Europei, avarii au coborat si spre capmiile sudice unde au
continuat procesul de cotropiri reciproce.
A. D. Xenopol a observat si afirmat ca elemental roman a fost mai puternic deznatiolizand populatia
slava.
La jumatatea secolului al VII-lea vin triburile bulgare denumite si barbare. O ramura a lor se
aseaza intre Nistru, Prut si Dunare. Cu timpul acestia vor trece pe malul drept al Dunarii si se amesteca cu
populatia turco-germanica. Limba, moravurile si credinta le imprumuta de la slavi, care aveau o cultura
mult mai puternica.
La sfarsitul secolului al IX-lea, inceput de secol XI, pe teritoriul tarii noastre isi fac aparitia triburile
pecenege, ungurii si cumanii care au avut si ele destule influente.
In secolul al XII-lea isi fac aparitia hoardele salbatice ale tatarilor.Dintre toate aceste cotropiri cele
care au influentat populatia bastinasa au fost bulgarii, ungurii si cumanii in Muntenia si Moldova timp
de 200 de ani. Aceasta a fost evidentiata prin studierea numelor localitatilor.
Timp de cateva veacuri, neamurile neolatine s-au limpezit si s-au separat de unguri care s-au retras.

4
 Din secolul al XIV-lea apar turcii si tulbura linistea stabilita de doua secole. La sfarsitul secolului,
Principatul Munteniei se supune turcilor, apoi Moldova, iar in secolul XV si Transilvania. Influenta
turcilor dureaza de la 1320 la 1880. Turcii nu au avut o influenta covarsitoare asupra romanilor.
Dupa 1880, navalirile barbare inceteaza si fac loc navalirilor semi-civilizate, cele grecesti si ruse.
Grecii moderni vin la sfarsitul secolului XIX, inceput de secol XX. Acestia sunt negustori si se
aseaza in special in orasele de la malul Marii Negre. Ne-au influentat prin economia si religia lor. Veneau
spre noi grecii lihniti de foame si inraiti de robia si mizeria turceasca. (sec XV-XVII).
Rusii veneau pe urmele vechilor navaliri slave. S-au stabili mai ales in Moldova si Basarabia.

La inceputul secolului XIX, apare o inraurire franceza prin plecarea la studii in Franta la Paris a
tinerilor intelectuali romani. Limba romana, gramatica si sintaxa propozitiei s-au resimtit profound
incercand sa imite limba franceza.
Un scriitor anonim francez spunea: Romanii au imprumutat moravurile si viciile popoarelor care i-
au guvernat sau protejat: ei au imprumutat de la greci lipsa lor de buna-credinta in afaceri;de la principii
fanarioti amestecul lor de josnicie si de vanitate; de la rusi desfraul lor; de la turci lenevia; polonezii i-au
inzestrat cu divortul lor.

Izvoarele entice ale sufletului romanesc

Dacii. In constiinta (filosofia) poporului romanesc apare idea nemuririi (ca la toate triburile de rasa
tracica). Aceasta credinta a influentat viata morala si sufletul romanesc.
In lupte dacii erau de neinvins, erau foarte curajosi, nu se temeau de moarte; o doreau si chiar o
binecuvantau. Simteau dispret fata de viata (de aici decurge mandria pe care o aratau) si preferau sa moara
decat sa traiasca in rusine (pg. 119 sus).
Cruzimea era o caracteristica a lor; a omora un dusman inseamna ai face un bine, de aceea acesta
trebuia chinuit pentru a simti pedeapsa.
Ascetism, preotii si calugarii nu se casatoreau, nu mancau carne Nirvana budista.
Putere de vointa si de a se stapani.
Minte active, agera, dispusa sa ia lectii de la dusmani si sa imite.
Popor razboinic urau munca campului, o considerau injositoare, preferand sa traiasca din prada.
Si-au dezvoltat duplicitatea, viclenia, prefacatoria si dibacia de a insela.
Decebal era cunoscut ca un bun diplomat si strateg.

Romanii, popor de plugari soldati, aveau o fire violenta, vointa tenace, prevazatoare, impulsive si
stapana pe sine; masurati politic, spirit de ordine si disciplina de regularitate statornica; distingea partea
esentiala de cea neesentiala a lucrurilor; predilectie pentru ideile si vederile universale, pentru ideile largi,
pentru sinteze elocinte. Elocinta puterea de convingere si spiritul batjocoritor al satirei.
Caracter egoist, hraparet, aspru, perfid, sentiment religios superficial redus la implinirea
formalitatilor exterioare, practice si lipsit de orice temelie mistica sau metafizica. Ingaduitori cu toate
religiile, nu cunosteau fanatismul si erau inclinati spre superstitii.

Slavii, popor de plugari si de pastori cu moravuri blande, pasnice, idilice, iubitori de dans, cantec,
libertate, anarhie. Sensibilitate impresionabila, nestatornicie, elasticitate ii ingradeau de a reveni si de a se
regasi. Ospitalieri, primitori, sociabili, inteligenta vioaie, simplista, indrezneata; logica radicala inclinata
spre absolut. Cultivau orice stiinta si arta, invatau limbile popoarelor cu care veneau in contact. Se
mladiau la toate obiceiurile, puteau lua infatisarea si purtarea tarii in care traiau dar nu isi schimbau
fondul.
Au devenit ortodoxi, credeau in viata de dupa moarte, considerau moartea ca o calatorie pentru o
alta viata; credeau in fiinte nevazute care aduc boli contagioase atat omului cat si animalelor.

Din toate aceste neamuri, psihologia romanilor s-a format ca o rasa occidentala cu obiceiuri
orientale.
5