Sunteți pe pagina 1din 15

LEADERSHIP SI COMUNICARE

Lectia – 6
Strategii privind mediul şi canalele de comunicare
Un bun sistem de comunicare scrisă trebuie să se bazeze pe următoarele
principii:

 Eficienţă: documentele trebuie să răspundă nevoilor de


comunicare rezultate din activitatea practică a organizaţiei si sa
fie concepute într-o formă simplă şi clară (acurateţe), trebuie sa
fie complete şi întocmite / procesate la timp.
 Transparenţă: toţi participanţii la sistemul de sanatate, trebuie să

cunoască conţinutul şi forma documentelor standardizate,


conţinutul şi forma orientativa a celor nestandardizate şi
metodele de procesare pentru fiecare document cu care lucrează.
 Responsabilitate: fiecare participant la sistemul de comunicare

organizaţională trebuie să fie conştient de importanţa asumării


responsabilităţii pentru emiterea, recepţia şi procesarea
documentelor legate de sarcinile sale de serviciu.
Modele de comunicare medicală

 modelul bazat pe activitate – pasivitate


(asimetric): frecvent utilizat în urgențe sau boli
grave;
 modelul bazat pe orientare – cooperare

(semisimetric): pacientul are o oarecare


autonomie,participand activă la tratament;
 modelul bazat pe participarea reciprocă

(simetric): este tot mai des folosit în practica


modernă în cazul bolilor non-urgente;
Modele metodologice de comunicare(1)

 Modelul paternalist – pacientul pasiv este sub îngrijirea


medicului-zeu, care hotărăşte şi acţionează absolut singur.
 Modelul participativ – este intermediar (paternalist și

consumerist) și este caracterizat de transferul de mesaje,


prin deliberări intense, negocieri și, spre final, luarea unei
decizii comune.
 Modelul contractual este cel mai apropiat, ca înţeles, de

conceptul de prestare de servicii, axat pe o relaţie de


reciprocitate, întrajutorare şi de respect, folosit în mediul
privat de prestare a serviciilor de sănătate.
Modele metodologice de comunicare(2)

 Modelul de parteneriat este asemănător cu cel


contractual, reușitei actului medical fiind
împărțită reciproc.
 Modelul de conducere sau autoritar caracterizat

prin rolul pasiv al pacientului la deciziile actului


medical, succesului sau insuccesului actului
medical îi revine, în totalitate, medicului.
 Modelul colegial este considerat utopic, in care

medicul şi pacientul acţionează ca prieteni.


Modele metodologice de sinteză(1)

1) Modelul socio-profesional - omul poate


deține statut de medic sau pacient si presupune:
 Principalele responsabilități pentru medic (de a

trata): ce includ, în special,cunoștințele medicale,


fără de care medicul nu poate profesa, respectiv
competențele profesionale.
 Principalele drepturi pentru pacient (de a se trata):

cuprinde dreptul de a se adresa medicului în stare


de boală, de a alege medicul care îl va trata,
dreptul la sănătate.
Modele metodologice de sinteză(2)

2) Modelul centrat pe feedback este subordonat


modelului socio-profesional numi și feedback-ul de
diagnostic, care implică două etape:
 Feedback-ul anamnetic se referă la etapa de

anamneză (colectarea primelor informații despre


 Pacient) .
 Feedback-ul clinic – obiectiv se referă la etapa

clinic-obiectivă a stabilirii diagnosticului prin


inspecția, auscultația, palpare și percuția
Componente structurale și etice în comunicarea
interpersonală cadru medical - pacient
 Respectul semnifică o atitudine pe care orice ființă vie o merită,
indiferent de poziția socială și caracteristicile sale indivuduale.
 Integritatea este esențială în relația cadru medical-pacient și
înțeleasă, ca temelia încrederii,urmată de onestitate,
verticalitate, transparență.
 Încrederea în medicină este înțeleasă, ca atitudinea pacienților
în relația cadru medical -pacient.
 Confidențialitatea, ca o valență esențială în medicină, se referă
aici la interzicerea dezvăluirii informațiilor ce țin de sănătatea
pacientului.
 Compasiunea și empatia (înțelegerea) – sunt calitățile cadru
medical cele mai apreciate și râvnite de pacienți.
CARACTERISTICILE COMUNICARII MEDICALE

 Comunicare directa, fata in fata, nemediata si


neformalizata a transferului de informatie.
 Descoperirea pro­blemelor pacientului, traduse intr-un

diagnostic si comunicarea acestuia pacientului depind in


mare masura de o buna comunicare intre cadrul medical
si pacient.
 Satisfactia pacientului, complianta la tratament si

rezultatele acestui tratament depind de asemenea de


calitatea acestei interac­tiuni intre cadrul medical si
pacient.
COMPORTAMENTUL FATA DE BOALA

 Comportamentul fata de boala este un termen folosit


pentru a descrie reactiile pacientului la trairea de a fi
bolnav,numit si rol de bolnav.
Stadii ale comportamentului de boala:
 aparitia simptomului (ceva nu e in regula);
 asumarea stadiului de rol de bolnav (cineva are nevoie

de doctor);
 faza de contact medical (se cauta un doctor);
 etapa de rol de pacient dependent (decizia de a transfera

controlul doctorului si de a urma tratamentul prescris);


 vindecarea (faza de reabilitare, renuntarea la rolul de

pacient).
Comunicarea cu persoana varstnica
O clasificare utilizata în geriatrie,din punctul de
vedere al capacitatii de comunicare, distinge:
 persoane varstnice comunicante,
 persoane varstnice partial comunicante,
 persoane varstnice non-comunicante.

Factorilor de distorsiune a comunicari cu


varstnicul:
 factori personali ;
 factori de mediu.
Factorii personali – tin de structura partenerilor la actul
comunicarii si pot fi:
 emotionali (psihologici) – timiditate, suparare, teama,

anxietate (teama exagerata fara obiect), resentimente;


 fizici, organici – oboseala, defecte de vorbire,

surzenie, durere, boala;


 intelectuali – nivel de cunostinte, de instruire, limbaj:
 sociali – diferente de cultura, clasa socio-economica,

origine etnica, origine rurala sau urbana, accent, s.a.


Factori de mediu care pot influen]a pozitiv sau negativ
comunicarea, prin cresterea tensiunii sau disconfortului:
 fizici: zgomot, lipsa intimita]ii, neacomodare;
 sociali: prezenta sau absenta altor persoane.
Tulburarile persoanei varstnice(1)
Tulburarile de auz.
 Surditatea totala (mai rar) sau partiala (mai frecvent) sau

hipoacuzia sunt frecvente la o persoana în varsta al carui auz


diminua chiar în cadrul îmbatranirii normale.
 ne pozitionam în asa fel încat sa ne poata vedea fata si buzele în

timp ce vorbim,verificam daca foloseste proteza auditiva, daca este


deschisa si functionala.
 Vorbirea va fi clara, simpla, cu fraze scurte, vom vorbi mai tare,

dar fara a tipa, rostind silabele mai rar.


 Adaugam mimica si gestica.

 Nu ne enervam, fiindca persoana nu ne aude, sau înca nu aude,

deoarece nu am luat masurile mentionate anterior.


 Putem comunica, eventual, prin semne, prin scris, prin desen.
Tulburarile persoanei varstnice(2)
Tulburarile de vedere.
 Scaderea acuitatii vizuale este de asemenea paralela

cu înaintarea în varsta.
 Este de diferite grade, pana la pierderea completa a

vederii (cecitate vizuala).


 Limbajul verbal este în prim plan, mijloacele non-

verbale iesind din discutie.


 Informam persoana în legatura cu orice alte zgomote,

alte persoane care intra în camera, diferite manevre


necesare de pilda unei examinari, cercetarii unor
documente personale.
Tulburarile persoanei varstnice(3)
Tulburarile de întelegere si de exprimare.
 Se întalnesc la persoanele cu suferinte cerebrale, cu

sechele dupa accidente cerebrale-vasculare si se traduc


prin: incoordonarea în vorbire, dificultati în
arajamentul cuvintelor în fraza, inabilitate de a-si gasi
cuvintele, imposibilitatea de a raspunde (în termeni de
specialitate afazie, disfazie, dislexie).
 Se pun întrebari care sa comporte raspunsuri prin „da”

si „nu”, sau printr-un dat din cap.


 Acordam mai mult timp pentru a obtine raspunsurile

observand concomitent comportamentul si limbajul


non-verbal.