Sociologie medicala.

Capitolul III: Sociologie medicala 1. Introducere in sociologia medicala Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a devenit ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase probleme de natura medicala. In opinia lul Jean Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale: obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintele medicilor in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale responsabile de mentinerea sanatatii; obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentru deternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentru sanatate; obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata cunoasterea societatii. Sociologia medicala este o sociologie de ramura care studiaza sanatatea si boala ca experiente umane, institutiile sociale din domeniul medical, natura profesiei medicale si relatiile medic-pacient. entru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a trasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline. !. Medicina sociala( igiena sociala !ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire a sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza statistica a morbiditatii. ". Sociologia in medicina! "obert Strauss este cel care impune distinctia intre sociologia medicala si sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea lor in medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale. #. Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca problema sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii. rintre fondatorii sociologiei medicale se numara #mile $ur%&eim si 'alcott (arsons. #mile $ur%&eim prin lucrarea Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatii medicale din perspectiva sociala. $l pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea si coeziunea sociala. 'alcott (arsons califica boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un comportament normal. Cau)ele sociale ale de)voltarii sociologiei medicale ca stiinta au fost: recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea relatiilor individului, calitatea mediului de viata; aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloace eficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un %centru de inovatie&; medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintre sanatate si boala; stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fie considerate si tratate ca boli; modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea, devianta, alcoolismul, tabagismul si multe altele; implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici, elaborarea unor legi privind protectia populatiei, precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice si etice cum ari fi: transplantul de organe, clonarea, fecundarea in vitro, etc.;

viata; -

trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si institutionalizata; schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de varstnici, prelungirea duratei de schimbarea modului de finantare in medicina; schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.

In*luenta socialului asupra sanatatii 'ocialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati: !. calitatea igienei publice-calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea; ". stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus %modei& si poate fi modificat prin educatie; #. planingul *amilial- familiile in care se practica contraceptia au un numar mai scazut de membri, ceea ce presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de sanatatea mai buna a femeilor; (. conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuintei; ). conditiile de munca si statutul ocupational- programul de lucru, stress-ul occupational, posibilitatea unor accidente la locul de munca.

+.

,specte sociale ale sanatatii si bolii

*onceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de mentalitatea epocilor. +eprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare la acestea au fost influentate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiintelor, de superstitii sau prejudecati, dar si de fenomenele sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii. $xista - mari stadii de de)voltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre sanatate si boala. (rimul stadiu este cel al medicinei prestiinti*ice ce cuprinde: !. medicina primitiva- desi se considera ca bazele actului medical au fost puse cu "),, de ani in urma de catre -ippocrate, preocupari pentru integritatea corpului au existat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si de a se lupa cu boala se concretizeaza inreactia magica; magia, religia si medicina se impleteau in cadrul acestui stadium; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza principala pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.; tratamentul aplicat era unul magic cu functie cathartica si de vindecare; boala era extreme de integrate in contextul social iar rolul medicului era jucat de saman sau de vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un intermediar intre zeu si om. ". medicina antica- si ea acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli; acum castiga teren ideea de natural; se dadea o mare importanta dietei, stilului de viata si culturii fizice; medical avea rolul nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina antica aduce reactia con*esionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat pacientului, incurajarea; aracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele ( fundamente ale medicinei; sanatatea este data de echilibrul fiziologic. distribuirea echilibrata a celor ( umori din organism: sange, flegma, bila galbena si bila neagra/; #. medicina #vului Mediu- conceptia $vului 0ediu cu privire la boala este aceea ca ea este o pedepasa data de 1umnezeu pentru pacatele omului; tratamentul se rezuma la acte de purificare. spovedanie, flagelare, post/; epoca $vului 0ediu se caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta cauzele care produc bolile umane; 2iserica interzicea cu desavarsire

cercetarea medicala, astfel ca progresul medical stagneaza; precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condos la explicarea marilor epidemii din epoca ce au decimat populatia $uropei de nenumarate ori; spitalul ia forma azilului.lazaretului/, acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare a lor; apare reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul posesiunii corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea exorcizarea. Cel de!al +!lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei stiinti*ice. 'e realizeaza un progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica. 1. Sanatatea poate fi definita prin prisma a # dimensiuni: biologica. psi&ologica si sociala. 1in punct de vedere biologic. sanatatea reprezinta o anumita stare de functionare a celuleor, tesuturilor, organelor, care realizeza continuitatea bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. 1in punct de vedere psi&ologic, sanatatea este o stare in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul; capacitatea organismului de a realiza diferite activitati in scopul adaptarii la mediu. 1in punct de vedere social, sanatatea este acea stare a organismului in care capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat rolurile sociale. $e*initia o*iciala a /.M.S. ( /rgani)atia Mondiala a Sanatatii considera sanatatea ca *iind 0 starea de completa bunastare *i)ica. mentala si sociala. care nu se reduce doar la absenta bolii sau a in*irmitatii1 atat boala cat si sanatatea au dimensiuni ce nu tin doar de biologic.2 Aceasta definitie pleaca de la conceptia &olista a sanatatii care se referea la recunoasterea interrelationarii intre factorii fizici, psihologici si spirituali sau de mediu care contribuie la calitatea vietii unei persoane. 'anatatea nu este doar o stare ci si un mod de viata, prin care fiecare aspect al fiintei se interrelatioaneaza armonios. +. 3oala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica, psihologica si sociala. 1upa studiile lui Malino4s%i. boala este o experienta emotionala si existentiala de o asemenea magnitudine incat omul gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in termeni care sa nu implice aspecte metafizice si morale, chiar daca societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie.

3oala si societatea

$fectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. 1e exemplu, in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea producea coeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea controlului social. 3a greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea transforma intr-o fiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem. *restinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire la boala. 2oala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata. a/ "aportul boala!economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor profesionale. rima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima lucrare ce trateaza in mod sistematic aceste boli, apare in jurul anului !4,,, o data cu industrializarea. 0ulte ocupatii de care societatea are nevoie sunt daunatoare sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de munca. Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire, calitatea hranei, accesul la serviciile medicale. 2oala si saracia formeaza un cerc vicios care se adanceste progresiv. b/ "aportul boala!stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru ca a depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. rogresele medicale au la baza descoperirile din domeniul anataomiei. rimele descoperiri in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci fiind prohibita autopsierea corpurilor umane. c/ "aportul boala!religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca fiind guvernat de forte misterioase. entru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna unor serii de rituri si regului sociale. 2oala putea fi explicate prin magie. In medicina babiloniana se considera ca bolile sunt provocate de zei, iar sarcina

medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului. 3oala si cultura 2oala este interpretata diferit in culture diferite. 1esi boala, modificarea patologica propriu-zisa este universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culture. Aceste boli sunt denumite %tulburari etnice&, specifice unei etnii, cum ar fi %amocul&, o boala psihica din 0ala5ezia, ce se manifesta printr-o furie puternica ce degenereaza in crima, sau %tarantismul&, o criza asemanatoare cu isteria, care apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul Italiei si din 'icilia. 1iferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nui se remarca doar la nivel de culturi ci si in cadrul aceleasi culturi. Au fost avansate # ipoteze cu in explicarea modului in care statusurile prescrise sau dobandite influenteaza starea de sanatate: !. segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai precara a membrilor; ". starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale si nu invers; #. mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supune pe cei %mobile& la riscuri mai mari de boala.

3oala si civili)atia

*auzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de " factori: zestrea genetica a individului ce poate induce boala si mediul fizic si social in care traieste. +elatia dintre boala si civilizatie este una extreme de complexa. 6rice element ce intervine in viata individului influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta. 5onrad 6oren) in eseul 0Cele 7 pacate capitale ale omenirii civili)ate2 considera ca cele o mari dezavantaje aduse omenirii sunt: !. 7 suprapopularea planetei; ". 7 pustiirea spatiului vital; #. 7competitia interumana; (. 7moartea simturilor; ). 7 decaderea genetica; 8. 7 sfaramarea traditiei; 4. 7 fenomenul de indoctrinare; 9. 7 inventarea armelor nucleare.

Semni*icatii simbolice ale bolii

2oala are pentru fiecare dintre noi o anumi:ta semnificatie care priveste cauza, evolutia sau deznodamantul ei. *apitalismul era asemanat cu tuberculoza. -omo economicus al sec XIX are comportamente ce tin de consumul excesiv si lipsa de vitalitate. *apitalismul avansat al sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. 0etafora cancerului devine deosebit de fertile in idea orasului ca spatiu al decadentei, al prabusirii. 5ant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile. Sc&open&auer considera boala ca fiind un produs al vointei. Mac&iavelli in 0(rincipele2 face o comparative intre arta guvernarii si arta terapeutica, elemental comun celor doua fiind preventia. 'ifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea virtutilor. 'ub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si a unor moduri de comportament adaptive. *onsecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand

intreaga viata sociala a persoanei. *a situatie de %impas existential& ( Iamandescu. 1899 . boala antreneaza o serie de servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului. 3oala si devianta. 'eoriile lui $avid Mec&anic si 'alcott (arsons 1evianta este un tip de comportament orientate contra ordinii stabilite si inacceptabil intr-o comunintate sau cultura; un comportament care se opune celui conventional; orice batare de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva. 3oala a fost considerate ca o deviere a organismului de la starea normala, dar si o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la notiunea de sanatate. ;ermenul de %deviere2 a fost folosit de $avid Mec&anic cu referire la bolile fizice si psihice. $l considera ca toate persoanele cu comportament deviant sunt bolnave. ;reptat, acest termen a fost inlocuit cu cel de delincventa. 0echanic a subliniat faptul ca intreaga conduita a bolnavului trebuie privita ca fiind determinata de reteaua sociala in care este angajat individul decat rolurile sociale ale acestuia. A diferentiat notiunea de suferinta ca fenomen subiectiv de cel de boala ca fenomen obiectiv din punct de vedere biologic. Su*erinta are o dimensiune individuala si una sociala. 1imensiunea individuala se refera la faptul ca fiecare om inceraca sa aprecieze pentru sine sensul si semnificatia simptomelor pe care le percepe. 1imensiunea sociala subliniaza idea ca suferinta devine boala si are implicatii si asupra grupurilor din care face parte bolnavul; boala este validate sau legitimate social prin scutirea individului de la responsabilitatule sale normale. ,sumarea rolului de bolnav sau pacient are loc printr-un proces de evaluare sinegociere intre individ si grupul din care face parte, constand din urmatoarele etape: vizibilitatea si recunoasterea simptomelor; gravitatea simptomelor; efectul lor asupra activitatilor familiale, profesionale; frecventa aparitiei, recurentei si persistenta simptomelor; nivelul de informare, cunoastere si gradul de intelegere a evolutiei bolii; interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor; manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului; disponibilitatea resurselor de tratament. <u toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav chiar daca resimt anumite simptome. 'alcott (arsons! 3oala ca devianta arsons defineste boala ca fiind o conduita devianta si sanatatea o conduita conformista. *onceptia lui despre boala esre, de fapt, o reluare a teoriei organiciste conform careia sistemul social functioneaza in mod analog cu organismul uman, fiecare dintre functiile sale asigurand mentinerea si adaptarea intregului. 'anatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate manifesta un interes primordial pentru mentinerea acesteia. *apacitatile functionale ale indivizilor sunt appreciate in functie de standarde sau repere normative. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde este %tradusa& prin boala. 2oala, conchide arsons, este singura forma dedevianta legitima, acceptata de societate; boala nu poate fi controlata de om, acesta fiind scutit de responsabilitatile cotidiene. Imbolnavirea intre devianta si stigmat =n numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate sociale. surzii, tuberculosii, cei infectati cu 2;', 'I1A/. In '=A, homosexualii au fost stigmatizati din cauza numeroaselor cazuri de 'I1A din randul acestora.

Stigmat orice atribut sau semn fizic, social, care devalorizeaza identitatea unui actor social pana acolo incat el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a societatii. ;ermenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie, atribut sau particularitate care marcheaza un individ ca inaaceptabil, inferior cultural sau exclus. 6 consecinta negativa a %etichetarii& este aceea ca statutul deviant al unei persoane devine statut dominant. $xista + tipuri de devianta: devianta primara 7 modul in care apare comportamentul deviant; devianta secundara- modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant si consecintele negative ale acestor atribuiri. !. -. "olurile sociale in relatia terapeutica

, . Statusul social al medicului 0edicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitar5, are un status deosebit si in cultura extramedicala fiind considerat prototipul profesionistului prin excelenta. 0edicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut monopolul propriei activitati. ei de>termina continuturile studiilor medicale, formuleaza regulile codului deontologic si depind de propriile organizatii- 6rdinul 0edicilor/. *ontrolul care se exercita asupra lor este un autocontrol. 'tatusul medicului este asociat cu valori precum:putere, cunoastere, devotement, eroism, putere de sacrificiu. Medicina curativa s-a impartit in + tabere: cea a omnipracticienilor- medicii de familie, medicii generalisti; specialistilor. "olul social al medicului (arsons defineste rolul social al medicului prin : elemente: competenta te&nica- asimilarea si consolidarea cunostintelor se realizeaza si dupa terminarea facultatii; competenta este aprobata prin examene si concursuri; universalism- medical nu poate refuza bolnavul dupa criterii arbitrare.pozitie sociala, sex, rasa, religie, etnie/; speci*icitatea *unctionala- medical este specialist intr-un domeniu bine precizat;dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie sa depaseasca limitele domeniului medical; neutralitatea a*ectiva- medical nu judeca si nu condamna pacientul pentru actele sale . daca nu au legatura cu tratamentul prescris/, nu-si pedepseste bolnavul si nu admite sa devina intim cu acesta; neutralitatea ii asigura medicului obiectivitatea in raport cu pacientul; orientarea spre colectivitate- inainte de toate, medicul este preocupat de bunastarea pacientului; ideologia medicului pune accent pe devotament fata de colectivitate, considerand ca in medicina profitul este cel mai putin cautat. 3 . "olul social al bolnavului "olul de bolnav . cu caracter temporar sau permanent/ este definit de (arsons prin - trasaturi: !. degrevarea de sarcini si responsabilitati; ". bolnavul nu se poate insanatosi printr-un act de vointa proprie, de aceea el nu este facut responsabil pentru incapacitatea sa; #. boala trebuie considerata ca indezirabila si bolnavul trebuise sa doreasca insanatosirea sa; (. bolnavul are obligatia sa coopereze cu cei care raspund de sanatatea sa.

<umai prin respectarea acestor obligatii, caracterul de devianta al bolii este anulat, iar starea bolnavului este una legitima. 'ipul de rol al bolnavului depinde de mai multi factori: afelul bolii; bgravitatea bolii; ccronicizarea bolii; d- genul de tratament:ambulator, stationar, spitalicesc. 0edicul trebuie sa pastreze un echilibru intre a ajuta bolnavul si a-l refuza. Il ajuta pe bolnav in relatia terapeutica pentru a-si depasi starea de dependenta cauzata de boala si il refuza atunci cand se urmaresc tragerea de foloase de pe seama unei boli imaginare. "elatia medic!pacient (arsons a definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizata prin asimetrie siconsensualitate. $ste o relatie asimetrica deoarece medical are o pozitie de superioritate fata de bolnav prin puterea sa de a-l vindeca; si consensuala deoarece bolnavul recunoaste puterea medicului dar il si ajuta in actul sau terapeutic 7 relatie de reciprocitate. Medicul are urmatoarele drepturi: v dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai intime ale vietii bolnavului; v i se garanteaza o autonomie in practica profesionala; v are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului. /bligatiile ce-i revin medicului constau in: folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii; sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat pentru propriul interes; sa fie obiectiv si detasat emotional; sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale. <atura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea diagnosticului cat si in actul terapeutic. 'ipuri de relatii medic!pacient In analiza relatiilor medic-pacient, ca relatie sociala, s-au impus + puncte de vedere: !.- primul este cel al lui (arsons care considera aceasta relatie ca fiind una decomplementaritate. de intelegere reciproca intre " actori sociali; ".- cel de-al doilea punct de vedere este cel al lui #. ;riedson(189< - relatie potential con*lictuala. 1. "elatia de complementaritate!(arsons Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare modele sau tipuri ideale de comportament social. 0edicul isi foloseste cunostintele sale pentru a-l ingrji pe bolnav, iar pacientul cere ajutorul medicului si coopereaza cu acesta. 1oi medici psihiatri americani, '. S)as) si M. =ollender(18:> au reevaluat cateva aspecte ale modului parsonian, ideea reciprocitatii relatiei medic-pacient, considerand ca nu exista un singur model de relatie terapeutica. $i au identificat 3 tipuri de relatii medic!pacient: !.- activitate!pasivitate- medicul este activ iar bolnavul pasiv;

".- conducere!cooperare- medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este capabil de a-si exercita propria judecata in urmarea acelui tratament; #.- participare reciproca ( cooperare mutuala ! bolnavul intalneste ocazional medicul- pacientii sunt bolnavi cronici dar pot fi inca activi din punct de vedere social; in acest caz medicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul. ;ipul de relatie depinde de conditia pacientului, de terapia pe care medicul o executa, ea putand sa se schimbe in functie de stadiile diferite ale tratamentului. e langa cele # relatii mai sus amintite mai exista si o a ( , pacientul conduce si medicul cooperea)a atunci cand pacientul solicita o trimitere sau o reteta. +. "elatia potential!con*lictuala! ;riedson Acest conflict isi are sursa in interesele si perspectivele diferite pe care le au pacinetul si medicul. 0edicul percepe bolnavu5l si nevoile sale conform categoriei cunoastintelor sale specializate iar bolnavul percepe boala sa in functie de exigentele vietii cotidiene. $xista deci o diferenta intre perspectivele %culturii profesionale& a medicului si a %culturii profane& a pacientului. 6 alta sursa de conflict o poate constitui si interesele si prioritatile diferite ale medicului si pacientului; diferentele cu privire la evaluarea gravitatii bolii, asteptarile contradictorii cu privire la comportamentul bolnavului. /bstacolele in relatia medic!pacient pot fi constituite prin: lipsa accesului la serviciile medicale de specialitate in cadrul unor bolnavi nedeplasabili sau din mediul rural; problema economica- ingrijirea medicala de specialitate, mai ales cea din sistemul privat, implica costuri mari si tot mai multe servicii medicale dunt contra cost; in cazul serviciilor medicale private exista presiunea e*icientei actului medical; sistemul de salari)are nesatisfacator al profesiei medicale in +omania. Strategii de control!comunicare in relatia medic!pacient Comunicarea este procesul transmiterii , receptionarii, stocarii, prelucrarii si utilizarii informatiilor. 6rice act elementar de comunicare presupune existenta unui: emitator; mesa?1 canal de transmitere a mesa?ului; receptor. *omunicarea este considerata a fi principala punte de legatura intre oameni, un mijloc prin care o persoana transmite un mesaj unei alte persoane si asteapta raspuns din partea acesteia. 6 serie de oameni de stiinta, printre care si psihiatrii (aul @at)la4ic& si $.Jac%son. si-au inscris cercetarile in problemele de socializare punand un mare accent pe dimensiunea comunicarii ca relatie interumana. Acestia au emis o serie de axiome ce caracterizeaza comunicarea interumana: !. Comunicarea este inevitabila- nu doar componenta verbala este importanta ci si intregul complex al miscarii corporale voluntare sau involuntare, al gesturilor, privirii, tacerii, spatiului individual, vestimentatiei, toate au o bogata valoare comunicativa. ". Comunicarea se des*asoara la doua niveluri: in*ormational si relational. cel de-al doilea oferind indicatii de interpretare a continutului celui dintai. #. 3. Comunicarea este un proces continuu. ce nu poate *i tratat in termeni de cau)a!e*ect sau stimul!raspuns1 (. Comunicarea imbraca *ie o *orma digitala. *ie o *orma analogica- acest lucru se refera la faptul ca noi putem transmite un mesaj printr-o modalitate pur lingvistica fara a implica sentimentele in redarea acestuia, iar acest mod de transmitere este numit mod digital de genul %spun totul sau nimic&, pe cand modalitatea paralingvistica de transmitere a unui mesaj . intonatie, ritm, timbru/ tine cont de

impactul din spatele mesajului asupra receptorului, comunicarea paralingvistica este numita drept comunicare analogica. ). Comunicarea este ireversibila- odata emis, mesajul produce efecte 8. Comunicarea presupune raporturi de *orta si ea implica tran)actii simetrice sau complementare- pe intreg procesul comunicarii se mentin rolurile participantilor care nu pot fi schimbate ca si status, rolurile raman fixe si inegale iar intre acestea se interpun interactiunile de tip tranzactional . ex. relatia medic-pacient la consultatie, profesor-elev la cursuri/ dar mai pot exista si %interactiuni personale& ce nu presupun disparitia rolurilor ci o fluidizare a lor . ex. relatia dintre prieteni, soti, etc./ 4. Comunicarea presupune procese de a?ustare si acordare- aceste procese intervin in comunicare datorita polisemiei termenilor folositi de vorbitori, de diferentele de experienta dintre vorbitori . ex. conflictul dintre generatii/.

'ipuri de comunicare $xista doua tipuri de baza ale comunicarii interumane: verbala si non!verbala. Comunicarea verbala se refera la tot ceea ce este scris sau spus. *omunicarea scrisa implica formulari clare si logice, pe cand comunicarea orala este insotita si de factorii paralingvistici . intonatie, ritm, timbru/. Comunicarea non!verbala este cea care transmite cele mai multe informatii despre actorii din cadrul comunicarii. Acest tip de comunicare completeaza comunicarea verbala si creeaza adevarate limbaje ce traduc starea de spirit a vorbitorilor. (rincipalii indici non!verbali sunt: expresia fetei; gesturile- miscarea mainilor, a corpului; orientarea corpului catre interlocutor; pozitia corpului- modul in care stam, in picioare sau asezati; proximitatea- distanta la care stam fata de interlocutor; contactul vizual; contactul corporal; miscari ale corpului; aspectul exterior- vestimentatie sau infatisare fizica; aspectele non-verbale ale vorbirii- variatii ale tonului; aspecte non-verbale ale scrisului- scrisul de mana , acuratetea si aspectul vizual general. *omunicarea este procesul cheie in medicina intrucat ea furnizeaza, in buna parte, datele necesare stabilirii diagnosticului. entru multe boli cronice, ea este singurul suport al bolii si unica forma de tratament. 0ajoritatea studiilor privind punctul de vedere al pacientilor cu privire la ingrijirea medicala releva concluzia comuna conform careia cei mai multi sunt nesatisfacuti de cantitatea si calitatea informatiei primite in cursul ingrijirii. Cau)ele insu*icientei comunicarii medic!pacient constau in: !. atitudinea pro*esionala- unii medici se retin in a furniza informatii clare si precise bolnavilor in legatura cu boala lor pe motivul de a nu-i nelinisti iar alti medici considera comunicarea informatiilor cu privire la boala lor drept una dintre sarcinile esentiale ale actului medical pe langa terapia propriu zisa;

". stilurile de interviu- unii medici pun intrebari strict legate de simptomele unui bolnav, iar altii sondeaza si problemele persoanale, colaterale aparitiei bolii; #. problema incertitudinii- in cazul bolilor cronice, etiologia lor nu este suficient cunoscuta si de aceea medicii au rezerve in a informa bolnavii cu privire la evolutia bolii lor; (. neincrederea pacientului- exista bariere in relatiile terapeutice din cauza diferentelor de clasa si de statut, aceste diferente altereaza informatiile de la pacient catre medic; ). perspectivele di*erite ale medicului si pacientului; 8. di*icultati in eAprimare- medicul poate folosi un limbaj mult prea stiintific in redarea informatiilor legate de boala pacientului, iar pacientul nu va intelege starea sa de fapt datorita terminologiei medicale. Strategiile de control in relatia medic!pacient pot fi grupate in ( categorii: 1. +. 3. -. persuasiunea1 negocierea1 incertitudinea *unctionala1 comportamentul non!verbal.

(ersuasiunea se regaseste de partea ambelor parti: atat de paretea pacientului cat si de partea medicului. acientul poate convinge medicul ca un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sanatate decat un altul iar medicul poate convinge pacientul ca experienta sa in aplicarea tratamentului propus este una pozitiva si se bazeaza eminamente pe cercetari stiintifice si experimetale de laborator cu un bun grad de eficacitate pe subiecti umani. Begocierea se refera la procesul prin care medicul si pacientul ajung la un compromis. Incertitudinea *unctionala intervine doar atunci cand medicul, fiind sigur de evolutia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi in mod deliberat incertitudinea pacientului. Comportamentul non!verbal se poate manifesta printr-o variata serie de gesturi realizate atat de catre medic cat si de catre pacient. Comportamentul pro*esional al asistentului medical in actul terapeutic Acest comportament se caracterizeaza prin: v asimilarea temeinica la cel mai inalt nivel a cunostintelor teoretice si a deprinderilor practice; v stapanirea metodelor si tehnicilor de investigare si de terapie; v administrarea operativa si in cunostinta de cauza a tratamentului; v crearea unui climat de munca adecvat; v perfectionarea continua. 'e identific? cateva principii Ci valori etice de care trebuie s? @in? cont asistentul medical: 1. +. 3. -. :. >. 4. autonomia1 bine*acerea (bene*icienDa 1 non!male*icienDa1 dreptatea1 veracitatea1 sinceritatea1 con*idenDialitatea.

,utonomia 7 conform acestui principiu, individual trebuie s? i se dea posibilitatea de a hot?rA singur asupra propriilor ac@iuni 3ene*icienDa 7 reprezint? obliga@ia de a face bine Bi de a evita producerea de prejudicii altor persoane. A ac@iona conform acestui principiu Anseamn? a-i ajuta pe pacien@i s? ob@in? ceea ce le este benefic Bi de a reduce riscurile. Asistentele medicale sunt obligate & s? promoveze s?n?tatea, s? previn? Amboln?virile, s? redea s?n?tatea Bi s? aline suferin@ele& .I.*.<., !C4#, *odul de $tic?/ Aceste linii de conduit? profesional? se materializeaz? An efecte benefice pentru persoana Angrijit? s?n?toas? sau bolnav?. Bon!male*icienDa - prin tot ceea ce facem nu trebuie s? facem r?u persoanei Angrijite. $reptatea - asistentul medical trebuie s? trateze cu aceeaBi responsabilitate Bi profesionalism to@i pacien@ii indiferent de vDrst?, condi@ie social?, economic?, criterii religioase, etnie Eeracitatea - obliga@ia de a spune adev?rul, de a nu min@i pacientul. +ela@ia Antre asistentul medical Bi pacient trebuie s? se bazeze pe adev?r. Sinceritatea - este considerat? o dovad? de respect datorat? persoanei Angrijite. Asistentele medicale au obliga@ia s? fie sincere Bi de bun? credin@?, s? spun? adev?rul despre boal?, despre tratament, f?r? Ans? s?-Bi dep?Beasc? limitele de competen@?. Con*idenDialitatea - asistenta medical? este obligat? s? p?streze secretul profesional; toate informa@iile cu privire starea pacientului nu vor fi Amp?rt?Bite altei persoane din afara echipei de Angrijire, decDt cu consim@?mDntul pacientului, facDnd excep@ie cazurile prev?zute An mod expres de lege. "Fspundere Ci responsabilitate Gn asistenta medicala Eara aceste doua atribute asistentul medical nu-Bi poate desf?Bura activitatea. "Fspunderea pro*esionalF 7 concept etic important care are la baz? rela@ia asistent medical-pacient An acordarea Angrijirilor. Asistenta medical? are r?spundere fa@? de pacient, profesia sa Bi societate, pentru ce a f?cut sau nu a f?cut An activitatea de Angrijire. "esponsabilitatea pro*esionalF - este o autoangajare conBtient? Bi voit? Antr-o ac@iune. Eiind conBtien@i de fiecare atitudine Bi ac@iune, An@elegem s? justific?m Bi s? lu?m asupra noastr? toate consecin@ele. Asistentul medical are responsabilit?@i individuale, de grup precum Bi specificului unde lucreaz?. $l ABi desf?Boar? activitatea An cadrul echipei de Angrijire bazDndu-se pe rela@ii de parteneriat Bi solidaritate profesional?, complementaritate. Activitatea An echip? presupune respectarea autonomiei profesiei cDt Bi buna colaborare pentru realizarea scopului propus ducDnd astfel la satisfac@ia profesional?. Asistentii medicali au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului: s?-i asigure o Angrijire adecvat? An orice condi@ie; Angrijirea s? fie echitabil?, uman? Bi f?r? discrimin?ri privind, rasa, culoarea, na@ionalitatea, resursele financiare ori convingeri etice; s? informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, An termeni pe care ei Bi familia lor s?-i An@eleag? cu uBurin@?, iar ei s?-Bi dea consim@?mDntul dup? ce s-au informat Bi au An@eles tot; s?-i informeze Bi s?-i fac? s? participe la toate deciziile legate de s?n?tatea lor; s? li se asigure confiden@ialitatea An timpul discu@iilor, examin?rii Bi tratamentului; s? le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercet?ri sau experimente, f?r? s? recurg? la ac@iuni primitive Ampotriva lor; pacien@ii au dreptul s? fie educa@i Bi informa@i de c?tre personalul care Ai AngrijeBte An aBa fel AncDt s? fie capabili s?-Bi asigure un nivel optim de stare de bine Bi s? An@eleag? care le sunt nevoile de baz?. 6egislativ 7 asistenta medical? are datoria de a : promova ce e cel mai bine pentru pacient se asigura c? toate nevoile pacientului au fost rezolvate

proteja drepturile pacientului. 'tandarde de Angrijire 7 asistenta medical? trebuie s? respecte : standardul de Angrijire profesional?: evaluare, diagnostic, identificarea efectelor, rezultatelor, planning; standardul de practic? profesional?: Angrijiri de calitate, educa@ie, colaborare, etic?, utilizarea resurselor, cercetare, performan@?, evaluare.

Conclu)ii: 1. rezult? - responsabilitFDi esenDiale ale asistentului medical: - promovarea pFstrFrii sFnFtFDii1 ! prevenirea GmbolnFvirilor1 ! restaurarea sFnFtFDii1 ! inlFturarea su*erinDei. Acestea au o semnifica@ie de nezdruncinat, pe care se pot structura metode Bi programe indiferent de defini@ii, strategii, opinii, metalit?@i Bi care stau la baza standerdelor peentru un comportament etic. +. in procesul de Angrijire se impune necondi@ionat parteneriatul cu pacientul, echipa de Angrijire . medic, as.med, medic, infirmier?, etc/ 3. persoanele Angrijite au nevoie de asisten@i medicali, iar asisten@ii medicali au nevoie de recunoaBterea importan@ei activit?@ii lor de c?tre pacien@i, medici, cDt Bi de societate.