Sociologie medicala

Introducere
•            Sociologia medicala este o disciplina relativ recenta nascuta din necesitatile sociale impuse
de sec XX. Aparuta initial doar ca preocupare in cadrul sociologiei generale, sociologia medicala a
devenit ulterior o disciplina de sine statatoare datorita faptului ca ea putea raspunde la numeroase
probleme de natura medicala.

In opinia lul Jean –Claude Guynot, sociologia medicala are 3 obiective principale:

-          obiectivul medical- sociologia este o disciplina anexa care completeaza cunostintele

medicilor in medicina; sociologia sprijina medicina in detectarea mecanismelor sociale responsabile
de mentinerea sanatatii;

-          obiectivul economic- sociologia medicala isi propune realizarea unor cercetari pentru
deternminarea costurilor ingrijirilor medicale, consumul de medicamente si cheltuielile pentru
sanatate;

-          obiectivul sociologic- prin analiza problemelor de sanatate este vizata cunoasterea societatii.
• Pentru a avea o conceptie cat mai clara despre rolul si scopul sociologiei medicale, este necesar a
trasa cateva diferente de concepte si ramuri inrudite ale acestei discipline.

• Medicina sociala( igiena sociala)-ramura a stiintei medicale care are ca obiect de studio
optimizarea actiunilor cu character profilactic de masa, evaluarea necesitatilor de ocrotire  a
sanatatii, determinarea unor masuri de imbunatatire a retelei medicale ; se ocupa de analiza
statistica a morbiditatii. 
• Sociologia in medicina- Robert Strauss este cel care impune distinctia intre sociologia medicala si
sociologia in medicina; se ocupa cu structura organizatorica, relatiile dintre roluri, sistemul de
valori al profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor si tehnicilor sociologice si aplicarea
lor in medicina; utilizeaza sociologii ca si colaboratori ao medicinei in problemele medicale.
• Sociologia sanatatii si a bolii- studiaza aspectele socio-economice ale sanatatii, boala ca problema
sociala, initirea de politici sociale in domeniul sanatatii.
•                     Printre fondatorii sociologiei medicale se numara Emile Durkheim si Talcott
Parsons.  Emile Durkheim prin lucrarea  Sinuciderea, analizeaza o problema cu conotatii
medicale din perspectiva sociala. El pune fenomenul sinuciderii in relatie cu integrarea si
coeziunea sociala. Talcott Parsons califica boala ca si comportament deviant, iar sanatatea ca un
comportament normal.
                      Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta 

• -          recunoasterea importantei factorilor sociali in etiologia bolilor cum ar fi:calitatea

relatiilor individului, calitatea mediului de viata;

-          aparitia spitalului modern- spitalul devine o institutie complexa si puternica, cu mijloace
eficace de diagnostic si tratament si in acelasi timp un “centru de inovatie”;

-          medicalizarea societatii- tipurile de patologii cu care se confrunta oamenii au devenit tot
mai numeroase si mai variate prin introducerea unor manifestari ce se afla la limita dintre
sanatate si boala;

-          stressul, oboseala si starile psihice cu tenta depresiva si alte manifestari au ajuns sa fie
considerate si tratate ca boli;

-          modelul medical este aplicat si la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea,
devianta, alcoolismul, tabagismul si multe altele;
                      Cauzele sociale ale dezvoltarii sociologiei medicale ca stiinta 

• -          implementarea unor noi servicii medicale si cresterea numarului de medici, elaborarea
unor legi privind protectia populatiei, precum si analizarea unor probleme cu conotatii juridice si
etice cum ari fi: transplantul de organe, clonarea, fecundarea in vitro, etc.;

-          trecerea de la medicina practicata in mod privat la cea practicata in echipe si

institutionalizata;

-          schimbarea profilului demografic al populatiei; cresterea procentului de varstnici,

prelungirea duratei de viata;

-          schimbarea modului de finantare in medicina;

-          schimbarea rolului traditional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.
Influenta socialului asupra sanatatii

• Socialul influenteaza sanatatea prin mai multe modalitati:

• calitatea igienei publice-calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea;

• stilul de viata-aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus “modei” si poate fi
modificat prin educatie;
• planingul familial- familiile in care se practica contraceptia au un numar mai scazut de membri,
ceea ce presupune o mai buna ingrijire a copiilor si o stare de sanatatea mai buna a femeilor 
• conditiile de locuire- spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuintei;
• conditiile de munca si statutul ocupational- programul de lucru, stress-ul occupational,
posibilitatea unor accidente la locul de munca.
Aspecte sociale ale sanatatii si bolii

• Conceptiile despre sanatate si boala au variat foarte mult de-a lungul timpului in functie de mentalitatea
epocilor. Reprezentarile despre boala si sanatate precum si modul de raportare la acestea au fost
influentate de conceptii religioase, de gradul de dezvoltare a stiintelor, de superstitii sau prejudecati,
dar si de fenomenele sociale de amploare ce au adus schimbari majore in modul de intelegere al lumii.

Exista 4 mari stadii de dezvoltare a medicinei si prin ea, a conceptiilor despre sanatate si boala. Primul
stadiu este cel al medicinei prestiintifice ce cuprinde:

• medicina primitiva
• Medicina antica
• Medicina Evului Mediu
• Cel de-al 2-lea stadiu al medicinei este concretizat in aparitia medicinei stiintifice. Se realizeaza un
progres urias prin abordarea rationala, pozitiva si stiintifica a bolii.Acum se produce reactia stiintifica a
bolii ce nu mai este o pedeapsa a zeilor, ci un fenomen care poate fi inteles si explicat pe cale stiintifica.
Medicina primitiva
• se considera ca bazele actului medical au fost puse cu 2500 de ani in urma de catre Hippocrate,
preocupari pentru integritatea corpului au existat intotdeauna; incercarea omului de a intelege si
de a se lutpa cu boala se concretizeaza in reactia magica; magia, religia si medicina se
impleteau in cadrul acestui stadiu; boala era declansata mai ales de moralitatea indoielnica a
indivizilor unui popor-se considera ca incalcarea tabuurilor si a normelor sociale era cauza
principala pentru declansarea bolilor si a starilor de infirmitate.; tratamentul aplicat era unul
magic cu functie cathartica si de vindecare;
• boala era extrem de integrata in contextul social iar rolul medicului era jucat de saman sau de
vraci; cea mai mare parte a vindecarilor se bazau pe efectul placebo datorita faptului ca
tratamentul lua forma unui adevarat spectacol; vraciul era ales din randul celor cu dizabilitati
fizice sau psihice deoarece se considera ca el este un intermediar intre zeu si om.
Medicina antica
2. acorda un rol important factorilor sociali in declansarea unei boli; acum castiga teren ideea de
natural; se dadea o mare importanta dietei, stilului de viata si culturii fizice; medicul avea rolul
nu numai de a vindeca boala ci si de a cerceta conditiile in care a aparut aceasta; medicina
antica aduce reactia confesionala ce presupune caldura umana, sprijinul moral acordat
pacientului, incurajarea; Paracelsus spunea ca iubirea este unul dintre cele 4 fundamente ale
medicinei; sanatatea este data de echilibrul fiziologic( distribuirea echilibrata a celor 4 umori
din organism: sange, flegma, bila galbena si bila neagra);
Medicina Evului Mediu
Conceptia Evului Mediu cu privire la boala este aceea ca ea este o pedepasa data de Dumnezeu
pentru pacatele omului;

Tratamentul se rezuma la acte de purificare( spovedanie, flagelare, post);

Epoca Evului Mediu se caracterizeaza prin obscurantism si de aceea nici nu se incerca a cauta
cauzele care produc bolile umane; Biserica interzicea cu desavarsire cercetarea medicala, astfel ca
progresul medical stagneaza;

Precaritatea masurilor de igiena si prevenire a bolilor au condus la explicarea marilor epidemii

din epoca ce au decimat populatia Europei de nenumarate ori; spitalul ia forma
azilului(lazaretului), acesta fiind mai degraba o institutie de izolare a bolnavilor decat de tratare a
lor; apare reactia religioasa cu privire la boala; boala era considerata a fi rezultatul posesiunii
corpului uman de un spirit malefic si in consecinta tratamentul presupunea exorcizarea.
• Sanatatea poate fi definita prin prisma a 3 dimensiuni: biologica, psihologica si sociala. Din punct de
vedere biologic, sanatatea reprezinta o anumita stare de functionare a celuleor, tesuturilor, organelor, care realizeza
continuitatea bilogica si armonia organelor in raport cu mediul. Din punct de vedere psihologic, sanatatea este o stare
in care individual se simte in perfecta armonie cu mediul; capacitatea organismului de a realiza diferite activitati in
scopul adaptarii la mediu. Din punct de vedere social, sanatatea este acea stare a organismului in care capacitatile
individuale sunt optime pentru ca persoana sa-si indeplineasca adecvat rolurile sociale.

            Definitia oficiala a O.M.S. ( Organizatia Mondiala  a Sanatatii) considera sanatatea ca fiind “ starea de
completa bunastare fizica, mentala si sociala, care nu se reduce doar la absenta bolii sau a infirmitatii; atat boala
cat si sanatatea au dimensiuni ce nu tin doar de biologic.”

Aceasta definitie pleaca de la conceptia holista a sanatatii care se referea la recunoasterea interrelationarii intre
factorii fizici, psihologici si spirituali sau de mediu care contribuie la calitatea vietii unei persoane. Sanatatea nu este
doar o stare ci si un mod de viata, prin care fiecare aspect al fiintei se interrelatioaneaza armonios.
• Boala este definita si inteleasa tot dintr-o tripla perspectiva: biologica, psihologica si sociala.

Dupa studiile lui Malinowski, boala este o experienta emotionala si existentiala de o asemenea magnitudine incat omul
gaseste dificil sa gandeasca despre boala lui in termeni care sa nu implice aspecte metafizice si morale, chiar daca
societatea nu-l incurajeaza in aceasta directie.
Boala si societatea

Efectele produse de boala intr-o societate anume depinde de tipul societatii respective. De
exemplu, in societatea primitiva, boala insemna pedeapsa dar si mantuire si ea producea
coeziunea membrilor comunitatii si facilita exercitarea controlului social.

La greci, omul ideal era o fiinta armonioasa, echilibrata, doar boala il putea transforma intr-o
fiinta imperfecta asupra careia s-a abataut un blestem.

Crestinatatea va aduce o mare schimbare in ceea ce priveste atitudinea oamenilor cu privire la

boala. Boala era, prin excelenta, o pedeapsa pentru viata dezordonata.
• a)      Raportul boala-economie este evidentiat, in primul rand, prin aparitia bolilor profesionale.
Prima atestare a acestor boli are loc inca din antichitate, iar prima lucrare ce trateaza in mod
sistematic aceste boli, apare in jurul anului 1700, o data cu industrializarea. Multe ocupatii de care
societatea are nevoie sunt daunatoare sanatatii chiar si in cele mai bune conditii de igiena la locul de
munca. Incidenta bolii este mult influentata de factorii economici: conditii de locuire, calitatea hranei,
accesul la serviciile medicale. Boala si saracia formeaza un cerc vicios care se adanceste progresiv.

b)      Raportul boala-stiinta-dezvoltarea stiintei medicale s-a produs intr-un ritm lent pentru ca a
depins de dezvoltarea celorlalte stiinte. Progresele medicale au la baza descoperirile din domeniul
anataomiei. Primele descoperiri  in domeniul anatomiei umane au avut loc in renastere, pana atunci
fiind prohibita autopsierea corpurilor umane.

c)      Raportul boala-religie- oamenii primitivi percepeau mediul inconjurator ca fiind guvernat de

forte misterioase. Pentru a supravietui ei trebuiaiu sa se supuna unor serii de rituri si regului sociale.
Boala putea fi explicata prin magie. In medicina babiloniana se considera ca bolile sunt provocate de
zei, iar sarcina medicului-preot era de a interpreta intentiile zeului.
Boala si cultura

Boala este interpretata diferit in culturi diferite. Desi boala, modificarea patologica propriu-zisa este
universala, exista totusi o multitudine de boli ce apar doar in anumite culturi. Aceste boli sunt denumite
“tulburari etnice”, specifice unei etnii, cum ar fi “amocul”, o boala psihica din Malayezia, ce se manifesta
printr-o furie puternica ce degenereaza in crima, sau “tarantismul”, o criza asemanatoare cu isteria, care
apare pe un fond muzical si in anumite conditii la femeile din sudul Italiei si din Sicilia.

Diferentele culturale in modelarea sanatatii si a bolii nu se remarca doar la nivel de culturi ci si in cadrul
aceleasi culturi. Au fost avansate 3 ipoteze in explicarea modului in care statusurile prescrise sau dobandite
influenteaza starea de sanatate:
• segmentele sociale mai supuse stress-ului se remarca printr-o sanatate mai precara a membrilor;
• starea de sanatate este cea care determina apartenenta la anumite grupuri sociale si nu invers;
• mobilitatea sociala este stresanta si solicitanta in sine si din acest motiv ii supune pe cei “mobili” la riscuri
mai mari de boala.
Boala si civilizatia
Cauzalitatea oricarei forme de patologie umana se stabileste in functie de 2 factori: zestrea genetica a individului ce
poate induce boala si mediul fizic si social in care traieste.

Relatia dintre boala si civilizatie este una extrem de complexa. Orice element ce intervine in viata individului
influenteaza predispozitia sa la boala si atitudinea sa vis-a vis de aceasta.

             Konrad Lorenz in eseul “Cele 8 pacate capitale ale omenirii civilizate” considera ca cele mai mari dezavantaje
aduse omenirii sunt:

• – suprapopularea planetei;
• – pustiirea spatiului vital;
• –competitia interumana;
• –moartea simturilor;
• – decaderea genetica;
• – sfaramarea traditiei;
• – fenomenul de indoctrinare;
• – inventarea armelor nucleare.
Semnificatii simbolice ale bolii

 
Boala are pentru fiecare dintre noi o anumita semnificatie care priveste cauza, evolutia sau deznodamantul ei.

Capitalismul era asemanat cu tuberculoza. Homo economicus al sec XIX are comportamente ce tin de consumul excesiv si lipsa de
vitalitate. Capitalismul avansat al sec XX va imprumuta metafora cancerului cu referire la expansiunea doctrinei. Metafora cancerului
devine deosebit de fertila in idea orasului ca spatiu al decadentei, al prabusirii.

              Kant spunea despre pasiuni ca sunt asemenea cancerului, adica incurabile.

Schopenhauer considera boala ca fiind un produs al vointei.

              Machiavelli in “Principele” face o comparatie intre arta guvernarii si arta terapeutica, elemental comun ale celor doua fiind
preventia.

Sifilisul a fost asociat intotdeauna cu viciul iar sanatatea este incununarea virtutilor.

Sub aspect social, boala are drept consecinte pierderea rolurilor obisnuite, a unor gratificatii si a unor moduri de comportament adaptive.
Consecintele starii de boala depasesc disfunctiile biologice si psihologice, afectand intreaga viata sociala a persoanei. Ca situatie de
“impas existential” ( Iamandescu, 1977), boala antreneaza o serie de servituti si restrictii, modificand modul de viata al individului.

 
                Boala si devianta. Teoriile lui David Mechanic si Talcott Parsons    

• Devianta este un tip de comportament orientat contra ordinii stabilite si inacceptabil intr-o comunintate sau
cultura; un comportament care se opune celui conventional; orice abatare de la regulile de convietuire si
imperativele de ordine ale unei forme de viata colectiva.

         Boala a fost considerata ca o deviere a organismului de la starea normala, dar si o deviere de la normele
culturale stabilite cu privire la notiunea de sanatate.

Termenul de “deviere” a fost folosit de David Mechanic cu referire la bolile fizice si psihice. El considera ca toate
persoanele cu comportament deviant sunt bolnave. Treptat, acest termen a fost inlocuit cu cel de delincventa.
Mechanic a subliniat faptul ca intreaga conduita a bolnavului trebuie privita ca fiind determinata de reteaua sociala
in care este angajat individul decat de rolurile sociale ale acestuia. A diferentiat notiunea de suferinta ca fenomen
subiectiv de cel de boala ca fenomen obiectiv din punct de vedere biologic.

Suferinta are o dimensiune individuala si una sociala. Dimensiunea individuala se refera la faptul ca fiecare om

incearca sa aprecieze pentru sine sensul si semnificatia simptomelor pe care le percepe.
Dimensiunea sociala subliniaza idea ca suferinta devine boala si are implicatii si asupra grupurilor din care face
parte bolnavul; boala este validata sau legitimata social prin scutirea individului de la responsabilitatile sale
normale.
•            Asumarea rolului de bolnav sau pacient are loc printr-un proces de evaluare si negociere intre individ si
grupul din care face parte, constand din urmatoarele etape:

-          vizibilitatea si recunoasterea simptomelor;

-          gravitatea simptomelor;

-          efectul lor asupra activitatilor familiale, profesionale;

-          frecventa aparitiei, recurentei si persistenta simptomelor;

-          nivelul de informare, cunoastere si gradul de intelegere a evolutiei bolii;

-          interpretarile alternative care pot fi atribuite simptomelor;

-          manifestarea unor tendinte specifice ale bolnavului;

-          disponibilitatea resurselor de tratament.

Nu toate persoanele percep suferinta ca boala si nu toti isi asuma rolul de bolnav chiar daca resimt anumite simptome.
Talcott Parsons- Boala ca devianta

Parsons defineste boala ca fiind o conduita devianta si sanatatea o conduita conformista. Conceptia lui
despre boala esre, de fapt, o reluare a teoriei organiciste conform careia sistemul social functioneaza in
mod analog cu organismul uman, fiecare dintre functiile sale asigurand mentinerea si adaptarea
intregului.

Sanatatea este o necessitate functionala a sistemului social si orice societate manifesta un interes
primordial pentru mentinerea acesteia. Capacitatile functionale ale indivizilor sunt appreciate in functie
de standarde sau repere normative. Incapacitatea de a corespunde cu aceste standarde este “tradusa”
prin boala. Boala, conchide Parsons, este singura forma de devianta legitima, acceptata de societate;
boala nu poate fi controlata de om, acesta fiind scutit de responsabilitatile cotidiene.

 
Imbolnavirea intre devianta si stigmat

Un numar de afectiuni sunt considerate de catre marea populatie ca fiind stigmate sociale( surzii, tuberculosii, cei
infectati cu BTS, SIDA). In SUA, homosexualii au fost stigmatizati din cauza numeroaselor cazuri de SIDA din randul
acestora.

        Stigmat – orice atribut sau semn fizic, social, care devalorizeaza identitatea unui actor social pana acolo incat
el nu mai poate beneficia de intreaga acceptare a societatii.

Termenul de stigmat este folosit cu referire la orice conditie, atribut sau particularitate care marcheaza un individ
ca inaceptabil, inferior cultural sau exclus.

O consecinta negativa a “etichetarii” este aceea ca statutul deviant al unei persoane devine statut dominant.

Exista 2 tipuri de devianta:

-          devianta primara – modul in care apare comportamentul deviant;

-          devianta secundara- modul in care oamenilor li s-a atribuit un statut deviant si consecintele negative ale
acestor atribuiri.
Rolurile sociale in relatia terapeutica

• A).  Statusul social al medicului         

Medicul fiind elemental cheie in cadrul sistemului sanitary, are un status deosebit si in cultura extramedicala fiind
considerat prototipul profesionistului prin excelenta.

Medicii se diferentiaza de alti profesionisti prin faptul ca doar lor le este recunoscut monopolul propriei activitati( ei
dewtermina continuturile studiilor medicale, formuleaza regulile codului deontologic si depind de propriile organizatii-
Ordinul Medicilor). Controlul care se exercita asupra lor este un autocontrol.

Statusul medicului este asociat cu valori precum:putere, cunoastere, devotement, eroism, putere de sacrificiu.

           Medicina curativa s-a impartit in 2 tabere:

-          cea a omnipracticienilor- medicii de familie, medicii generalisti;

-          specialistilor.

 
• Parsons defineste rolul social al medicului prin 5 elemente:

-          competenta tehnica- asimilarea si consolidarea cunostintelor se realizeaza si dupa terminarea facultatii;

competenta este aprobata prin examene si concursuri;

-          universalism- medical nu poate refuza bolnavul dupa criterii arbitrare(pozitie sociala, sex, rasa, religie, etnie);

-          specificitatea functionala- medical este specialist intr-un domeniu bine precizat;dreptul medicului asupra unei
persoane nu trebuie sa depaseasca limitele domeniului medical;

-          neutralitatea afectiva- medical nu judeca si nu condamna pacientul pentru actele sale ( daca nu au legatura cu
tratamentul prescris), nu-si pedepseste bolnavul si nu admite sa devina intim cu acesta; neutralitatea ii asigura
medicului obiectivitatea in raport cu pacientul;

-          orientarea spre colectivitate- inainte de toate, medicul este preocupat de bunastarea pacientului; ideologia
medicului pune accent pe devotament fata de colectivitate, considerand ca in medicina profitul este cel mai putin
cautat.

 
B). Rolul social al bolnavului

• Rolul de bolnav ( cu caracter temporar sau permanent) este definit de Parsons prin 4 trasaturi:

• degrevarea de sarcini si responsabilitati;

• bolnavul nu se poate insanatosi printr-un act de vointa proprie, de aceea el nu este facut
responsabil pentru incapacitatea sa;
• boala trebuie considerata ca indezirabila si bolnavul trebuise sa doreasca insanatosirea sa;
• bolnavul are obligatia sa coopereze cu cei care raspund de sanatatea sa.

Numai prin respectarea acestor obligatii, caracterul de devianta al bolii este anulat, iar starea
bolnavului este una legitima.
• Tipul de rol al bolnavului depinde de mai multi factori:

a-      felul bolii;

b-      gravitatea bolii;

c-      cronicizarea bolii;

d-     genul de tratament:ambulator, stationar, spitalicesc.

Medicul trebuie sa pastreze un echilibru intre a ajuta bolnavul si a-l refuza. Il ajuta pe bolnav in
relatia terapeutica pentru a-si depasi starea de dependenta cauzata de boala si il refuza atunci
cand se urmaresc tragerea de foloase de pe seama unei boli imaginare.
Relatia medic-pacient

Parsons a definit aceasta relatie ca fiind o relatie intre roluri caracterizata prin asimetrie si consensualitate.

Este o relatie asimetrica deoarece medical are o pozitie de superioritate fata de bolnav prin puterea sa de a-l
vindeca; si consensuala deoarece bolnavul recunoaste puterea medicului dar il si ajuta in actul sau terapeutic
–relatie de reciprocitate.

Medicul are urmatoarele drepturi:

v  dreptul garantat de a examina fizic pacientii si de a intra in zonele mai intime ale vietii bolnavului;

v  i se garanteaza o autonomie in practica profesionala;

v  are dreptul sa ocupe o pozitie de autoritate in fata pacientului.

• Obligatiile ce-i revin medicului constau in:

 folosirea cunostintelor profesionale in solutionarea bolii;

 sa actioneze in folosul pacientului si a comunitatii mai mult decat pentru propriul interes;
 sa fie obiectiv si detasat emotional;
 sa se conformeze dupa normele practicii medicale profesionale.
•
Natura relatiilor dintre medic si pacient are o influenta deosebita atat in stabilirea diagnosticului
cat si in actul terapeutic.
Tipuri de relatii medic-pacient

In analiza relatiilor medic-pacient, ca relatie sociala, s-au impus 2 puncte de vedere:

1.- primul este cel al lui Parsons care considera aceasta relatie ca fiind una
de complementaritate, de intelegere reciproca intre 2 actori sociali;

2.- cel de-al doilea punct de vedere este cel al lui E. Friedson(1970)- relatie potential
conflictuala.

 
1. Relatia de complementaritate-
Parsons
Atat medicul cat si pacientul isi joaca propriul rol social reprezentand fiecare modele sau tipuri ideale de comportament social.
Medicul isi foloseste cunostintele sale pentru a-l ingrji pe bolnav, iar pacientul cere ajutorul medicului si coopereaza cu acesta.

Doi medici psihiatri americani, T. Szasz si M. Hollender(1956) au reevaluat cateva aspecte ale modelului parsonian, ideea
reciprocitatii relatiei medic-pacient, considerand ca nu exista un singur model de relatie terapeutica. Ei au identificat 3 tipuri de
relatii medic-pacient:

1.- activitate-pasivitate- medicul este activ iar bolnavul pasiv;

2.- conducere-cooperare- medicul aplica tratamentul bolnavului iar bolnavul este capabil de a-si exercita propria judecata in
urmarea acelui tratament;

3.- participare reciproca ( cooperare mutuala)- bolnavul intalneste ocazional medicul- pacientii sunt bolnavi cronici dar pot fi
inca activi din punct de vedere social; in acest caz medicul ii ajuta sa-si mentina tratamentul.

Tipul de relatie depinde de conditia pacientului, de terapia pe care medicul o executa, ea putand sa se schimbe in functie de
stadiile diferite ale tratamentului.

Pe langa cele 3 relatii mai sus amintite mai exista si o a 4 , pacientul conduce si medicul coopereaza atunci cand pacientul
solicita o trimitere sau o reteta.
2. Relatia potential-conflictuala-
Friedson
Acest conflict isi are sursa in interesele si perspectivele diferite pe care le au pacientul si medicul. Medicul percepe
bolnavul si nevoile sale conform categoriei cunoastintelor sale specializate iar bolnavul percepe boala sa in functie de
exigentele vietii cotidiene. Exista deci o diferenta intre perspectivele “culturii profesionale” a medicului si a “culturii
profane” a pacientului. O alta sursa de conflict o poate constitui si interesele si prioritatile diferite ale medicului si
pacientului; diferentele cu privire la evaluarea gravitatii bolii, asteptarile contradictorii cu privire la comportamentul
bolnavului.

Obstacolele in relatia medic-pacient pot fi constituite prin:

-          lipsa accesului la serviciile medicale de specialitate in cadrul unor bolnavi nedeplasabili sau din mediul rural;

-          problema economica- ingrijirea medicala de specialitate, mai ales cea din sistemul privat, implica costuri mari si
tot mai multe servicii medicale sunt contra cost;

-          in cazul serviciilor medicale private exista presiunea eficientei actului medical;

-          sistemul de salarizare nesatisfacator al profesiei medicale in Romania.