SOCIOLOGIA SĂNĂTĂȚII ȘI A BOLII

PERSPECTIVE SOCIOLOGICE ASUPRA

SĂNĂTĂȚII ȘI A BOLII
Perspective asupra sănătății
 CÂTEVA ÎNTREBĂRI PE CARE ȘI LE PUNE SOCIOLOGIA

Care sunt factorii care influențează comportamentele oamenilor privind propriul

corp, sau sănătate?
În ce fel sănătatea unui individ este influențată de factorii sociali?
Cum înțeleg bolnavii experiența bolii?
Cum este trăită boala sau dizabilitatea de către bolnav și familie?


 Sociologia sănătății și a bolii/ sociologia corpului/
Sociologia medicală
Sociologia corpului: Investighează modalitățile prin care corpurile/trupurile noastre
sunt afectate de diferite influențe sociale
Sociologia sanatatii – studiul particular al aspectelor economico-sociale ale sanatatii, ale
locului sitemului sanitar in societate si raporturile dintre diferitele politici sanitare (Steudler,
1972)
Sociologia medicală : studiază interdependenta dintre factorii sociali si starea de sanatate sau
de boala a populatiei, precum si incidenta starii de sanatate sau de boala asupra vietii sociale a
indivizilor si a grupurilor umane.
Sociologia medicinei – studiaza factori precum structura organizatorica, relatiile dintre roluri,
sistemul de valori, ritualurile si functiile medicinei ca un sistem de conduit (R. Strauss,
1955)
Sociologia in medicina – integreaza conceptele, principiile si cercetarile sociologice in
medicina, inclusiv educatia sociologica a studentilor medicinisti, studiul comportamentului
sanitar si al epidemiologiei sociale, studiul proceselor de dezvoltare ale unei boli sau ale
factorilor care influenteaza atitudinea pacientilor fata de boala (R. Strauss, 1972)
 SCURT ISTORIC PRIVIND ÎNCEPUTURILE MEDICALE

Sociologia medicala a debutat practic odata cu publicarea lucrarii

„Le suicide. Etude de sociologie“ (1897) a lui Durkheim.
Folosind date statistice, demografice din surse autorizate,
Durkheim contrazice teoriile potrivit carora rata suicidului este
influentata de factori geografici, climatici, biologici, rasiali sau
psihologici.
El a sustinut ca suicidul este un fapt social obiectiv si poate fi
explicat numai prin factori sociali. Analizand fenomenul
sinuciderii (fenomen medical si social) Durkheim a demonstrat ca
acesta variaza in functie de un alt fapt social, integrarea si
coeziunea sociala, aparand astfel cerinta metodologica de a
explica un fapt social tot prin factori de natura sociala.
Talcott Parsons (1902-1979)

Robert K. Merton
(1910-2003)
United States
 ABORDAREA SOCIOLOGICĂ A BOLII ȘI
SĂNĂTĂȚII
Primele teorii de sociologie medicala au aparut in anii ’50 fiind elaborate de
cercetatori celebri precum Parsons, Merton sau Kendall.
Au abordat din perspectiva sociologică:
 aspecte ale institutiilor de ingrijire
 sănătatea și boala
 rolurile profesionale
 au definit conceptele de boală și sănătate
 au precizat si principalele drepturi si obligatii ale statusurilor si rolurilor de pacient
si medic.
 Sociologia medicală-ramură a Sociologiei

Stare a unui organism la care

Absența bolii funcționarea tuturor organelor se face în
mod normal și regulat.

SĂNĂTATE

o stare completă de bine la nivel

fizic, mental şi social şi nu numai Cum este percepută sănătatea?
simpla absenţă a bolii sau a Ce părere au oamenii despre
infirmităţii/OMS, starea lor de sănătate?
 PERSPECTIVE ÎN ABORDAREA SĂNĂTĂȚII ȘI A BOLII

Perspectiva (paradigma) funcţionalistă

reprezentanţi: Durkheim, Weber, Parsons şi Merton
sănătatea este esenţială pentru perpetuarea speciei umane şi viaţa socială organizată
 societatea trebuie să asigure exitenţa unor persoane productive care să efetueze sarcinile
vitale. În caz contrar, se produc disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte bunul mers al vieţii
sociale, al bunăstării populaţiei
 instituţiile medicale îşi au rolul bine definit de a diagnostica, a trata și a preveni apariția
bolii
Talcott Parsons a definit rolul de bolnav, printr-un set de aşteptări culturale ce definesc
comportamentele adecvate ori inadecvate ale persoanelor bolnave.
 Astfel, el consideră că boala afectează negativ viaţa socială, impunându-se astfel un control
al societăţii, rolul de bolnav având numeroase trăsătrui comune cu rolul de deviant.

 2.PERSPECTIVA (PARADIGMA) INTERACŢIONISTĂ

Mead, Cole, Goffman, Schutz şi Garfinkel

boala este o etichetă atribuită unei afecţiuni.
Astfel, definiţia bolii este negociată, validată prin confirmare
Sau infirmarea sa de către alte persoane în procesul interacţiunii sociale simbolice.
Prin larga lor răspândire, unele afecţiuni nu sunt considerate anormale, iar în alte cazuri, medici
consideră anumite afecţiuni drept boli, deşi există puţine argumente în ceea ce priveşte existenţa unor
cauze biologice certe şi totodată a unui tratament adecvat.
Din perspectiva interacţionistă, comportamentele sau reglementările sociale îi îndeamnă pe oameni să
se conformeze normelor sociale, să gândească, să acţioneze şi să perceapă lucrurile în modalităţi
acceptabile în cadrul unei culturi.
Un rol important în cadrul acestei perspective îl joacă şi teoria sociologică a etichetării, a rolului
reacţiilor sociale faţă de devianţă. Adepţii acestei teorii susţin că nu actul sau comportamentul unei
persoane este deviant, ci devianţa este determinată de reacţia socială la devianţă.
 3. Perspectiva (paradigma) conflictualistă
Reprezentanți: Marx, Mills, Waitzkin şi Therborn
Serviciile de îngrijire medicală nu sunt accesibile pentru toţi membrii societăţii,
fără dicriminare.
Astfel, serviciile de sănătate sunt condiţionate şi de capacitatea financiară a
individului, existând şi aici o stratificare socială generatoare de inechităţi.
Ei acuză reţele private de instituţii medicale, orientate spre profit, pentru faptul că
nu acordă îngrijiri şi celor de nu îşi pot permite financiar aceste servicii.
Totodată, clinicile private sunt acuzate şi de faptul că nu acordă atenţie
învăţământului medical, susţinut din bani publici în spitalele universitare, cheltuielile
acestora din urmă fiind mai mari cu 30%, faţă de cele ale unui spital obişnuit.
 Medicina preștiințifică/Medicina științifică
Medicina primitivă
boala era percepută ca o consecință a încălcării tabuurilor și normelor sociale Tratamentul era magic era
aplicat de un șaman sau vraci
În această perioadă s-au pus bazele actului medical de către Hipocrate ( manifesta interes pentru un corp
sănătos)
Medicina antică:
se acordă importanță factorilor sociali în declanșarea bolii dar și factori legați de stilul de viață, dieta, cultura
fizică
Se insist asupra necesității de acordare a ajutorului moral, fizic bolnavului
Medicul cerceta boala si incerca sa-l vindece pe bolnav
Medicina Evului Mediu-
boala e percepută ca o pedeapsă a divinității pentru păcate
Tratamentul se bazează pe spovedanie și purificare, nu se pune mare accent pe de terminarea cauzelor bolii
 Medicina științifică
Boala este cercetată științific, nu mai este catalogată ca pedeapsă divină
 Medicina in antichitate
luarea de sânge: tratament pentru hipertensiune, febră, migrenă, apoplexie;
Descântec;
poțiunea halucinogenă, care se utiliza în timpul intervențiilor chirurgicale;
lobotomie, prin care se trata schizofrenia, depresia (deconectarea anumitor parti ale
creierului pacientilor, prin perforarea scalpului.A fost introdusa in practica medicala in anul
1935.)
 Medicina în Egiptul antic
Sursa: Odiseea lui Homer, scrierile unor istorici ca Herodot și Diodor din Sicilia.
Medicamentele folosite erau de origine naturală: miere, ulei, ceapă, usturoi etc. sau
minerală: săruri de plumb, de cupru. Uneori se recurgea și la remedii care astăzi par
fanteziste: organe sau excremente de animale, pilule combinate cu vin, bere etc.
Medicina egipteană a deschis largi perspective celei grecești.
Intervențiile chirurgicale se limitau doar la deschiderea abceselor și circumcizia.
Totuși chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rănile.
 MEDICINA INDIANĂ

Una dintre cele mai lucrări în domeniu este celebra Ayur-Veda (sec. V î.Hr)

Această lucrare de filozofie hindusă relevă principii noi, care formează ceea ce astăzi
numim medicină naturistă". (Nagarjuna, inventatorul unor leacuri pentru probleme
psihice)
 Medicina în Grecia antică

Învățații Greciei antice pot fi considerați fondatorii medicinei occidentale moderne,

ei realizând separarea definitivă de magie și supranatural.
Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice și
epidemice. Boala era considerată ca un dezechilibru dintre elementele clasice.
Roma antică
Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi:
forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical.
Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei.
Medicina în Grecia antică
"Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart
cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; Să transmit mai departe învățăturile
acestei arte fiilor mei, ….
Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și
buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi
da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.
Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține
departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni
liberi sau sclavi.
Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici
tăcerea este o datorie.
Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de
renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci
contrariul."
 Tratamente medicale în Evul Mediu
 fier încins pentru hemoroizi la sângerări provocate ca panaceu.
 operații considerate foarte complicată pentru vremurile acelea: craniul i-a fost perforat pentru
a putea elimina fragmentele de os spart și pntru a permite eliminarea presiunii intracraniene
În Evul Mediu, medicii recurgeau la operații doar în situații foarte grave deoarece nu
cunoșteau niciun anestezic suficient de bun pentru alinarea durerii cauzate de procedurile nu
tocmai rafinate.
Unele poțiuni folosite pentru ușurarea durerilor sau pentru inducerea somnului pentru perioada
operației puteau fi ele însele letale. O astfel de poțiune se obținea prin amestecarea sucului de
salată verde, fiere de vier, opiu, măselariță, suc de cucută și oțet.
Acest amestec era pus în vin și abia apoi ”oferit” pacientului. Cuvântul din engleza veche
folosit pentru a desscrie această poțiune anestezică era ”dwale”. Chiar și numai sucul de cucută
din acest amestec putea fi letal, și deși anestezicul putea induce un somn profund pacientului
pentru a permite desfășurarea operației, exista posibilitatea ca acesta să nu se mai trezească
deloc.  
 Tratamente medicale în Evul Mediu

Vrăjile: ritualuri păgâne și penitențe religioase ca forme de vindecare

”Când vindecătorul se apropie de casa în care trăiește bolnavul, dacă el găsește o piatră în
apropiere, întoarce piatra și dacă sub ea trăia vreo creatură, dacă vindecătorul găsește un
vierme sau o muscă sau o furnică sau orice creatură vie, atunci bolnavul se va vindeca.”
Persoanele care se îmbolnăveau de ciumă bubonică trebuiau să efectueze penitențe și să-și
mărturisească păcatele. Li se spunea că vor scăpa cu viață dacă își mărturiseau corect toate
păcatele.
Operația de cataractă: o procedură dureroasă care rareori salva vederea pacientului
Una din formele timpurii ale operației de catarctă presupuneau introducerea unui instrumnt
ascuțit, un cuțit sau un ac, prin cornee și împingerea cristalinului până în fundul ochiului.
Odată cu răspândirea metodelor medicinale arabe în Europa, operațiile de cataractă s-au
îmbunătățit, deși probabil că n-au devenit și mai puțin dureroase.
 Tratamente medicale în Evul Mediu
Vezici blocate: catetere metalice erau introduse în vezică
Blocarea urinei în vezică, din cauza unor boli venerice, era ceva destul de comun într-o
perioadă care nu cunoștea antibioticele. Cateterul urinar – un tub metalic introdus în vezică
prin uretră – a fost folosit pentru prima oară la mijlocul secolului al XIV-lea. Când tubul nu
putea fi introdus pentru a elimina obstrucția, se foloseau și alte proceduri, toate la fel de
dureroase și periculoase ca și problema medicală pe care trebuiau să o rezolve.
Sângerări provocate
Medicii medievali credeau că majoritatea bolilor erau rezultatul fluidului în exces aflat în
corp. Astfel, tratamentul consta în extragerea fluidului în exces prin eliminarea unor cantități,
destul de mari, de sânge. Pentru asta, se foloseau fie lipitorile, fie tăierea venelor. Lipitorile
erau puse pe porțiunea corpului cea mai afectată de boală. În cazul celei de-a doua metode,
doctorul tăia o venă a pacientului, de obicei pe interiorul brațului, și lăsa sângele să se scurgă
într-un vas. Călugării din mai multe mănăstiri făceau acest gen de tratament regulat, pentru a-
și păstra sănătatea.
 Tratamente medicale în Evul Mediu
Nașterile: apreciate e ca fiind foarte periculoase
femeilor însărcinate să se pregătească sufletește și să-și mărturisească păcatele
înainte. Moașele jucau un rol foarte important în ochii Bisericii, astfel că ele trebuiau
să-și primească licența de la un preot și să depună un jurământ că nu vor folosi
magia în timpul nașterilor. Atunci când poziția anormală a bebelușului încetinea
nașterea, moașa încerca să miște poziția acestuia in utero sau zdruncina patul pentru
a forța mutarea fătului. Dacă bebelușul murea înainte de naștere, moașele trebuiau
să-i dezmembreze corpul cu intrumente ascuțite și apoi foloseau un soi de forceps
pentru a-l scoate din uter.
Clismele în Evul Mediu
Acest instrument era un tub metalic, cu un capăt în formă de pâlnie și un altul care
avea mai multe orificii. De obicei se folosea apa călduță, dar existau și amestecuri
pseudo-medicinale, precum fierea de vier subțiată sau oțetul.
 Tratamente medicale în Evul Mediu
Hemoroizii: tratament cu fier încins

Tratamentele pentru diversele boli din Evul Mediu includeau și rugăciunile către sfinții
protectori ai oamenilor suferinzi de unele boli. Un călugăr irlandez din secolul al VII-lea,
Sfântul Fiacre, era protectorul celor care sufereau de hemoroizi. El s-ar fi vindecat în
miraculos de această boală după ce s-a așezat pe o piatră din grădină. Piatra există și azi și
primește mulți vizitatori din rândul celor care speră să găsească un tratament miraculos. În
cazurile extreme ale acestei boli, medicii foloseau cauterizarea cu fier încins.

 
 2. MODELUL BIOMEDICAL
CARACTERISTICI, PREMISE ȘI CRITICI
 Problematica sociologiei medicale

-         conceptele sociologice de sanatate si boală

-          cauze sociale ale îmbolnavirilor
-         comportamentul bolnavului in spital si in societate
-         relatiile dintre medic si pacient
-         spitalul si pacientii
-         moartea si starea de muribund
-         comunicarea in practica medicală
-         inegalitatea accesului la serviciile sanitare
-         femeile ca paciente si asistente ale bolnavilor
-        devianta, etichetare și stigmat social
-         sistemul sanitar national in perspectiva internationala (comparativa)
 Sănătatea presupune mai multe dimensiuni (C.
Herzlich)
absenţa bolii
o constituţie genetică bună, respectiv un capital biologic înnăscut
o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă
Factorii care influenţează starea de sănătate
(J. Bond, S. Bond, 1994):
biologia umană: moştenire genetică, procese de maturizare, îmbătrânire, tulburări
cronice, degenerative, geriatrice
mediul: apa potabilă, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile,
schimbări sociale rapide
stilul de viată: hrană, activităţi fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism
organizarea asistenţei medicale: cantitatea şi calitatea resurselor medicale,
accesul la ele, relaţia dintre persoane şi resurse în asistenţa medicală.
 Cum este definită sănătatea?
D.p.d.v. Biologic: capacitatea de funcționare a organelor, țesuturilor in scopul
asigurării armoniei organismului și a continuității biologice
D.p.d.v. Psihologic: confer indivicului posibilitatea de a se integra și de a se
manifesta în parametri superiori
D.p.d.v. Social: capacitatae de a se bucura, de a contribui și beneficia de relațiile de
dezvoltare cu alte persoane
D.p.d.v. Emoțional: asigură capacitatea de exprimare și manifestare a emoțiilor unei
persoane într-un mediu constructiv
D.p.d.v. Fizic: exista capacitatea organismului de a reacționa în cazul bolii sau răniri
Echilibru/homeostazie
(procesul de reglare prin care corpul își menține diferite constante ale mediului
interior între limite normale)
Sănătatea este starea de completa bunăstare fizică, mentală, socială
care nu se reduce la absența bolii sau infirmității. Deținerea celei
mai bune stări de sănătate care este capabilă persoana umană este
unul dintre drepturile fundamentale ale omului
 MODELUL BIOMEDICAL- MODEL DE TRATAMENT ÎN
SOCIETĂȚILE MODERNE

Medicina occidentală: modelul biomedical al sănătății

Modelul biomedical: boala poate fi definită în termini obiectivi, iar corpul bolnav
poate fi reabilitat prin tratament științific
Acest model a fost influențat de evoluția științei și de interesul crescut pentru
promovarea sănătății publice
 PREMISELE ȘI CRITICILE MODELULUI BIOMEDICAL
Boala = colaps al corpului uman cauzată de
un agent biologic specific
Pacientul = o ființă pasivă al cărui corp
bolnav este tratat separat de mintea sa corp
bolnav
Medicii specialiști = posedă o cunoaștere
expert și oferă singurul tratament valid al
bolii
Locul potrivit pt tratament= spitalul unde
este concentrate
Boala- este construită social, nu este ceva ce
poate fi relevant prin adevăr științific
Pacientul=un întreg active ale cărui opinii și
experiențe ale bolii sunt cruciale în tratament
Experții medicali= nu sunt singura sursă de
cunoaștere referitoare la sănătate și boală sunt
valide și formele alternative de cunoaștere
Vindecarea = nu este obligatory in spitale;
tratamentele care folosesc tehnologia, medicația,
chirurgia nu sunt neaparat superioare
 Câteva motive de îndoială privind modelul
biomedical
- profesiunea de medic exercită o - nașterea și perioada de sarcină au
influență enormă asupra definirii bolilor, devenit total acaparate/medicalizate de
a.i. ajunge să controleze cele mai multe medicina moderna
domenii ale vieții umane
- nașterea, process natural e tratată ca o
boală cu multe riscuri
- modelul biomedical a condus la - sterile de stres, depresie, anxietate-
Eugenie ( încercarea de a îmbunătăți sindromul de oboseală cronică tratată
genetic rasa umană prin înmulțirea medicamentos
selective: politici de eugenizare-
Germania anazistă-superioritatea rasei
ariene)
 Critici la adresa modelului biomedical
O critică severă adusă modelului biomedical se referă la iatrogeneză sau boala auto-
cauzată
Iatrogeneză clinică: se declanșează atunci când tratamentul medical il face pe
pacient să se simtă rău (citostaticele)
Iatrogeneza socială: medicina se extinde în zone din ce în ce mai mari, creând o
cerere artificială pentru serviciile sale
Iatrogeneză culturală: reduce capacitatea de a înfrunta provocările vieții cotidiene
prin alternative medicale.
 TIPURI DE PACIENȚI
Se poate vorbi în acealşi timp şi de două tipuri de pacienţi (Beckmann, 1979):
bolnavii timizi care doresc o relaţie extrem de apropiată cu medicul curant, care să le ofere
protecţie şi compasiune pentru probleme de orice natură (personală, socio-emoţională, etc.)
bolnavii „suprasănătoşi“, cu grave tulburări de sănătate, dar care refuză să accepte boala şi
să consulte medicul convinși că tratamentul nu este eficient.
Atitudinile pe care medicul le adoptă în cadrul acestei relaţii pot fi:
tutor autoritar
mentor
savant detaşat
părinte bun şi protector
 Rolul social al bolnavului/Parsons

Bolnavul nu este personal responsabil de faptul că este astfel

(Boala este văzută ca rezultat al cauzelor fizice care depășesc controlul individual)
Persoana bolnavă are anumite drepturi și privilegii, inclusive scutirea de
responsabilități obișnuite (îndatoririle curente în gospodărie)
Ea câștigă dreptul de a sta în pat sau concediu de la locul de muncă
Persoana bolnavă trebuie să depună efort pentru a-și redobândi sănătatea,
consultând un expert medical și asumându-și rolul de pacient
 oamenii învață rolul de bolnav prin socializare și acționează

 ca atare
 ATITUDINEA PACIENTULUI FAȚĂ DE BOALĂ
A. Reticență în acceptarea bolii
Apar simptome care indică o afecțiune
Apelul la cunoștințe medicale proprii sau semiprofesioniști
Automedicația
Ignorarea simptomelor
Prezentarea la medic în ultima fază
B. Modificări psihocomportamentale specific
Negarea bolii
Ignorarea bolii
Problematizarea bolii
Regresia- recurgerea la un comportament caracterizat de dependență și vulnerabilitate afectivă
Exaltarea Eu-lui; boala devine un mijloc de valorizare: sunt un caz unic; scutirea de responsabilități
Bolnavul devine expert în domeniul bolii lui
 COMENTAȚI

Diagnosticul este cea mai răspândită boală

Gluma cu sotul dumneavoastra moare… a baut moare si s-a vindecat
 ABORDĂRI ALE BOLII

medicina alopata trateaza

efectul (simptomele de natura terapia holistica
fizica) se concentreaza asupra cauzelor bolilor,
(dezechilibre la nivelul corpului energetic),si
trateaza omul ca intreg (corp, minte, suflet ).

boala
stare de echilibru
care poate fi
cultivata prin
alegeri intelepte ale
Ayurveda stilului de viata
“stiinta vietii”  
 Medicina holistică
Medicina holistica cuprinde urmatoarele terapii:
Bioenergoterapia (rolul bioenergoterapiei este de a realiza un transfer de energie catre persoana
dezechilibrata energetic)
Homeopatia (metoda terapeutica ce consta in administrarea in doze infinitezimale a unei substante
capabile de a produce boala experimental la un om sanatos, in doze mari)
Aromoterapia (este terapia aromelor, miresmelor, esentelor care fie inhalate fie aplicate pe piele, se
absorb si sunt purtate de catre sistemul circulator catre centrii nervosi.)
Acupunctura
Cristaloterapia (terapia prin cristale este o tehnica straveche, cunoscuta si practicata din cele mai vechi
timpuri. Pentru protectia impotriva energiilor negative, blestemelor, vrajitoriilor sau farmecelor erau purtate
sub forma de amulete sau talismane.
Reflexoterapia (masarea zonelor reflexogene pana la disparitia durerilor locale si a granulatiilor care
exista sub pielea din acel loc; aceste depuneri reprezinta sedimente toxice de: acid uric, acid oxalic, deseuri
rezultate din metabolism si care prin masaj vor fi puse in circulatie si eliminate)
Ayurveda
Ayurveda se ocupa cu problemele de sanatate fizica: dieta, plante si masaj si
consecinta acestui deziderat: pastrarea sanatatii trupului pentru a putea realiza
dezvoltarea spiritului.

In centrul teoriei ayurvedice exista :

►conceptul de energie vitala, numita prana care la fel ca si energia Qi din traditia
chineza, reprezinta forta vitala care sta la baza vietii si care poate fi adusa in trup
prin respiratie; Ayurveda foloseste exercitiide respiratie numite pranayama
►principiul conform caruia la baza existentei ar sta cinci elemente: pamantul, focul,
apa, aerul si eterul
 Ayurveda- system de vindecare tradițional
Ayurveda identifica trei tipuri constitutionale, cunoscute ca dosha: vata, pitta si
kapha.
Ayurveda coreleaza sanatatea cu următoarele elemente:
 vata cu aerul/eterul
 pitta cu focul/apa
kapha cu apa/pamantul
Fiecare individ are un amestec unic de aceste trei dosha.
Cineva care este in principal energie kapha, tinde sa aiba o structura solida si o
abordare calma a vietii.
O persoana in care predomina energie vata tinde sa aiba o forma zvelta si schimbari
dese de dispozitie.
Un individ care are multa energie pitta are un aspect mai muscular decat vata
impreuna cu o personalitate care se afirma puternic si este competitiva.
 FILOSOFIA AYURVEDA

Multi oameni ar putea avea o combinatie dosha cum ar fi

vata-pitta. Nici unul dintre cele trei tipuri nu este mai bun
decat celalalt, fiecare poate exista intr-o stare de echilibru
sau dezechilibru.

Ayurveda vede consumul sanatos de hrana ca avandu-si

radacina in echilibrul celor sase gusturi: dulce, acru,
iute, amar sarat si astringent
Gusturile dulce, amar si astringent au o calitate de
racorire, in timp ce acru, sarat si iute ofera caldura.
Gusturile dulce, acru si sarat tind sa adauge umezeala;
cele picant, amar si astringent sunt mai uscate.
 MEDICINA TIBETANĂ

La baza intregii medicine tibetane sta teoria celor cinci mahabhute. Acestea
sunt pamantul, apa, focul, vantul, spatiul. 
Mahabhutele au functii energetice. 
Pamantul este energia care iti da tarie, capacitatea de a te opune
influentelor exterioare.
Apa este energia de legatura, cea care uneste diverse elemente.
Focul inseamna caldura, energia care incalzeste ceva ce tocmai
a aparut.
"Cauza suferintei umane, dupa cum se explica in termeni budisti, este
datorata unui numar de trei emotii negative: lacomia, mania si ignoranta.
Aceste trasaturi negative si rele fundamentale sunt numite trei otravuri,
deoarece ele sunt toxine periculoase in vietile noastre.“
Vantul inseamna mobilitate, baza fiecarei miscari.
PRANANADI – medicina energetica : tehnica tibetana de vindecare energetic
veche de peste 6000 ani. 
STUDIU DE CAZ: ANOREXIA ȘI BULIMIA
DETERMINĂRI SOCIALE
 ”Medicina
nu este doar o știință naturală, ci și o știință socială, al
cărei scop este adaptarea indivizilor la mediul lor de
viață, ca membri folositori ai societății sau să-i
integreze social atunci când s-au dezorganizat ca
urmare a bolii.
În lupta cu natura, medicul folosește zilnic metodele
științelor naturii, dar în scopuri sociale”
(Siegerist, H.E, 1960)
 INFLUENȚELE CULTURALE ȘI MATERIAL ASUPRA
SĂNĂTĂȚII
venit scăzut, sărăcie
nivel scăzut de educație sanitară
lipsa accesului la servicii medicaleși sociale

fumatul și consumul de băuturi alcoolice, medicamente ilegale, sex neprotejat

Bolnavul locuință săracă, umedă, suprapopulată

imposibilitatea preparării unor mâncăruri potrivite
consumul de junk food și alte mâncăruri nesănătoase
residență în zonele industrial, cu riscuri de poluare
izolare socială, marginalizare, control redus asupra propriei vieți
orar prelungit și stresant, conditii de muncă periculoase, stres
lipsa exercițiului fizic
 Anorexia- definiție

Anorexia este o tulburare de alimentaţie cu implicaţii fizice şi emoţionale a celor

care se tem, într-un mod patologic, de kilogramele în plus şi ,în consecinţă, 
se înfometează.
Astfel, din dorinţa de a nu se îngrăşa persoanele anorexice devin obsedate de
imaginea corpului lor, ajung foarte slabe şi nutresc o obsesie negativă faţă de
conceptul “mâncare”.
Mai mult, anorexia este o tulburare psihică letală, prezentând un risc crescut de
deces - un risc de patru ori mai mare decât în cazul depresiei majore. Iar riscul se
măreşte dacă persoanele sunt diagnosticate cu anorexie în jurul vârstei de 20 de ani.
 Bulimie

Bulimia este definită de cei mai mulți oameni ca “boala aceea în care vomiți dupa
ce mănânci”.
Este foarte puțin știut faptul că poți avea bulimie chiar dacă nu îți bagi degetele pe
gât dupa fiecare masa.
Un bulimic va încerca să compenseze o masă prea bogată prin diverse metode:
laxative, sport excesiv, înfometare, pastile de slăbit. Ei au aceeași obsesie pentru
mâncare ca și cei cu anorexie însă e posibil ca aceștia să aiba o greutate puțin peste
cea normală sau chiar să fie supraponderali.
 ANOREXIA – O BOALĂ MODERNĂ

Cauze sociale
Presiunea privind modelul ideal al corpului feminin/atitudinea socială față de
aspectul fizic
Structură vulnerabilă…antecedente de depresie, diferite forme de dependență în
familie
Familii stricte, severe, persoane perfecționiste
Evenimente bulversante: decesul cuiva, divorț, separare, pierderi semnificative
Anorexia este a 3-a cea mai comuna boala cronica printre adolescenti
95% dintre cei care au o boala de alimentatie au intre 12 si 25 de ani
50% dintre fetele cu varste intre 11 - 13 ani se percep ca fiind grase
80% dintre adolescentii in varsta de 13 ani au incercat sa slabeasca
 STUDIU DE CAZ TULBURARI DE ALIMENTATIE- ANOREXIA

Amploarea fenomenului
se estimeaza ca 8 milioane de americani au o boala de alimentatie - 7 milioane de
femei si 1 milion de barbati
Una din 200 de femei americane sufera de anorexie nervoasa
Doua din 100 de femei americane sufera de bulimie
Aproape jumatate dintre americani cunosc personal pe cineva cu o boala de
alimentatie
un procent de 10 – 15% dintre persoanele cu anorexie sau bulimie sunt barbati
 Câteva cifre despre anorexie din România

21, 1% dintre respondenți cunosc persoane care  suferă  de boli de alimentație,
 anorexie 66,4%, iar de bulimie 61,7%. (avem aceste procente, deoarece sunt
persoane care sunțin că au cunoștințe care suferă de ambele boli)
 RATA MORTALITĂȚII – BOLILE DE ALIMENTAȚIE

Bolile de alimentatie au cele mai mari rate de mortalitate dintre toate bolile psihice
Un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders 
raporteaza ca 5 – 10% dintre anorexici mor in zece ani de la contractarea bolii;
18-20% dintre anorexici vor fi decedati dupa 20 de ani
30 – 40% se vor insanatosi definitiv
Rata de mortalitate asociata cu anorexia nervoasa este de 12 ori mai mare decat
ratele de mortalitate ale TUTUROR cauzelor de moarte pentru femeile cu varste
intre 15 – 24 ani.
20% dintre oamenii care sufera de anorexie nervoasa vor muri prematur din cauza
complicatiilor cauzate de boala de alimentatie, incluzand suicidul si probleme
cardiace.
 ACCESUL LA TRATAMENT

Numai 1 din 10 oameni cu o boala de alimentatie va primi tratament

Aproximativ 80% dintre fetele/femeile care se trateaza de o boala de alimentatie nu
primesc tratament suficient pentru a se vindeca
Tratamentul cu spitalizare in USA presupune costuri de $500 - $2,000 PE ZI.
Costul normal pentru o luna de tratament intr-un centru este de $30,000.
Se estimeaza ca un pacient are nevoie de o internare de cel putin 3 – 6 luni.
Costul tratamentului dupa spitalizare, incluzand psihoterapie si monitorizare
medicala, poate ajunge la cel putin $100,000
 STAREA DE SĂNĂTATE PERCEPUTĂ ÎN ANUL 2014 DE POPULAŢIA DIN
ROMÂNIA
SURSA INS, 2015

Peste trei sferturi din populaţia rezidentă consideră că au o stare de sănătate

bună sau foarte bună.
 Una din patru persoane suferă de cel puţin o boală cronică sau o problemă
de sănătate de lungă durată.
 ƒ19,6 % din populaţia rezidentă de 15 ani şi peste fumează zilnic şi 18,7%
consumă băuturi alcoolice cel puţin o dată pe săptămână.
 ƒ Numai 9,2% din populaţia rezidentă de 6 ani şi peste desfăşoară activităţi
sportive în timpul liber în mod obişnuit.
STAREA DE SĂNĂTATE PERCEPUTĂ ÎN ANUL 2014 DE POPULAŢIA DIN ROMÂNIA

Una din patru persoane suferă de cel puţin o boală cronică sau o problemă de
sănătate de lungă durată, o pondere mai mare fiind întâlnită în rândul persoanelor de
sex feminin (29,9%) faţă de cele de sex masculin (21,8%).
În mediul rural ponderea persoanelor care suferă de o boală cronică sau o problemă
de sănătate de lungă durată (24,9%) este mai mică decât cea a persoanelor din
mediul urban (26,8%).
Cele mai frecvente boli cronice declarate de persoanele în vârstă de 15 ani și peste
sunt:
hipertensiunea arterială (întâlnită la 17 persoane din 100)
afecţiunile zonei lombare (11 persoane din 100)
afecţiunile zonei cervicale (6 persoane din 100)
diabetul zaharat (5 persoane din 100)
 Despre stilul de viață al românilor
populaţia de 18 ani și peste este supraponderală (54,1% dintre bărbați și 39,2% dintre
femei)
9,3% suferă de obezitate (9,0% dintre bărbați și 9,7% dintre femei).
Persoanele care suferă de obezitate sunt mai frecvente în mediul urban (10,0% comparativ
cu 8,5% în mediul rural)
iar cele care sunt supraponderale au pondere mai mare în mediul rural (48,3% faţă de
44,8% în mediul urban).
Din totalul populației de 6 ani și peste doar 9,2% au declarat că fac săptămânal sport sau
diverse activități fizice recreative în timpul liber
Din populația rezidentă de 15 ani și peste, 57,2% a consumat băuturi alcoolice în ultimele
12 luni precedente interviului, iar 19,2% nu a consumat niciodată alcool.
Un sfert din populaţia rezidentă de 15 ani şi peste fumează
O persoană care fumează zilnic consumă, în medie, 13 ţigări pe zi, persoanele de sex
masculin fumând, în medie 13,5 ţigări pe zi, iar persoanele de sex feminin, în medie, 11,1
ţigări pe zi.
 INTERESANT

În decurs de 12 luni precedente interviului, 15,8% din populaţia rezidentă de 3 ani şi

peste a efectuat cel puţin o vizită la cabinetul unui medic stomatolog sau ortodont
(11,7% în mediul rural şi 19,3% în urban).
13,0% din populaţia rezidentă de 3 ani şi peste nu a apelat niciodată la medicul
stomatolog sau ortodont (8,5% în mediul urban şi 18,2% în rural).
Pe medii de rezidenţă, populaţia de 3 ani şi peste din mediul urban care a apelat la
medicul stomatolog sau ortodont a făcut în medie 3,0 consultaţii, iar cea din mediul
rural 2,6 consultaţii.
 ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ
QUALITY OF DEATH INDEX 2015, RANKING PALLIATIVE CARE ACROSS THE WORLD

Într-un clasament al accesibilității îngrijirilor paliative, România este pe locul 64 din

80 de țări analizate, cu un scor cumulat de 28,3 din 100 de puncte posibile.
Într-un clasament al accesibilității îngrijirilor paliative, România este pe locul 64 din
80 de țări analizate, cu un scor cumulat de 28,3 din 100 de puncte posibile.
Guvernele din Uganda, Ghana, Zimbabwe, Vietnam sau Tanzania oferă îngrijiri
paliative mai performante decât guvernul de la București
 SEMNIFICATIILE CULTURALE ALE BOLII

la evrei lipsa bolii simboliza refacerea comuniunii cu Ființa Supremă, semn al curățirii de
păcate, al nevinovăției și purității.
În mediul iudaic s-a conturat ideea bolii ca sacrificiu de sine pentru dobândirea unor virtuți sau a
unui progres din punct de vedere spiritual, idee pe care gândirea creștină a dezvoltat-o
considerând boala ca și un mijloc de comuniune cu Patimile lui Isus și astfel o modalitate de
îndumnezeire a propriei persoane.
În Vechiul Testament izbăvirea de boală a fost considerată apanajul Puterii Supreme care
vindecă prin atotputernicia Sa, nu cel al oamenilor prin puterile lor limitate. Deși medicii totuși
nu au fost nici respinși și nici considerați inutili, credinţa totuși a fost considerată mai importantă
decât orice medicament.
 La creștini vindecarea era unul dintre semnele doveditoare ale apropierii de Împărăția
Cerurilor, acolo unde după trecerea la cele veşnice omul nu se mai putea îmbolnăvi.
Odată însă vindecarea trupească înfăptuită, omul trebuia să devină mai responsabil și să lupte cu
păcatul sau păcatele care fuseseră, poate motivele bolii, ceea ce urma să constituie și vindecarea
sa sufletească.