DOBRE IRINA – CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE

Tel.: 0767 270 709

E-mail: psihologirinadobre@gmail.com

Cele 5 etape ale doliului

Durerea pierderii poate fi copleșitoare, dar nici una dintre trăirile pe care le
experimentăm nu este neobișnuită sau greșită.

Indiferent care ar fi pierderea ta, este una personală și n-ai niciun motiv să simți rușine în
legătură cu ceea ce simți sau să crezi că este neadecvată, că ar trebui să te întristeze doar anumite
situații. Însă, oricare ar fi cauza durerii tale, există modalități sănătoase prin care poți procesa și
integra durerea. Un proces de doliu trăit conștient, în acord cu nevoile tale, poate diminua în timp
intensitatea durerii, te poate ajuta să te împaci cu pierderea și să-ți redefinești realitatea.

Etapele doliului

Psihiatrul Elisabeth Kübler-Ross a identificat cinci etape ale doliului în urma studiilor ei despre
sentimentele pacienților care se confruntă cu boli terminale, însă ele au fost extrapolate și la alte
situații de pierdere pe care le experimentăm de-a lungul vieții.

1. Negarea

Este un mecanism de apărare ce ne oferă timp pentru a „primi” informația, ne ajută să amânăm
confruntarea cu realitatea. Se poate exprima prin: „nu mi se poate întâmpla asta”, „este doar
supărat/ă, sigur se întoarce la mine”, „sigur mă va chema înapoi, o să-și de-a seama că are nevoie
de mine, că mă iubește” etc.

2. Furia

Furia este vocea tristeții, a durerii, a neputinței. Poate fi direcționată către persoana „vinovată”
sau către alte persoane apropiate. Poți să fii furios pe persoana care a murit, pe șef, pe fostul
iubit/ă, pe animalul care a murit, pe Dumnezeu, pe societate, etc. Se poate exprima prin: „îl/o
urăsc, o să regrete că m-a părăsit”, „sunt niște șefi oribili, sper că vor da faliment”, „te urăsc
pentru că m-ai lăsat singur/ă”, „de ce se întâmplă asta?” „cine este vinovat?”, „cum poate
Dumnezeu să lase ca acest lucru să se întâmple?”.

3. Negocierea

Negocierea este tot un mecanism de apărare, îți dă iluzia că poți controla ce s-a întâmplat. În
etapa de negociere a durerii, putem folosi expresii de genul: „Dacă aș fi petrecut mai mult timp
cu ea/el, ar fi rămas în relație”, „Dacă aș fi făcut mai multe, și-ar fi dat seama că sunt un om
 DOBRE IRINA – CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE

Tel.: 0767 270 709

E-mail: psihologirinadobre@gmail.com

valoros” etc. Unii oameni încearcă să facă o înțelegere sau o promisiune către Dumnezeu sau
către o putere superioară: „Fă ca acest lucru să nu se întâmple și, în schimb, eu voi ….”.

4. Depresia

Furia și negocierea sunt etape ce se pot simți „active”, însă depresia este mai „tăcută”. Este acea
etapă în care-ți dai voie să plângi durerea pierderii, poți simți nevoia de a fi retras, de a evita
contactul chiar și cu oamenii apropiați. Depresia se poate simți copleșitor, cu sentimente de lipsă
de sens și, în cazuri grave, cu ideații suicidare. Dacă observi că cei apropiați sunt blocați în
această tristețe profundă, fă tot ce-ți stă în putere pentru a-i convinge să consulte un specialist. În
această etapă avem tendința de a spune că: „Sunt prea trist ca să pot face ceva”, „Nu știu cum să
merg mai departe de aici”, „Mie mereu mi se întâmplă ceva rău”, „Eu o să mor singur/ă”, „Ce
sens are să mai trăiesc?”.

5. Acceptarea

Acceptarea nu exclude durerea, dar are o intensitate mult mai mică. Nu însemnă că n-ai iubit
persoana respectivă, că n-ai pus valoare în ceea ce ai făcut / realizat până în acel moment, ci că
alegi să faci tot ce poți pentru a-ți găsi un nou echilibru.

Fiecare om experimentează acceptarea diferit, nu există un „trebuie într-un anumit fel”,

important este să fii conștient că toată viața avem parte de schimbări, că putem alege să rămânem
agățați de trecut sau putem alege să privim cu curiozitate, iubire, compasiune și încredere către
noi înșine. Acceptarea nu înseamnă resemnare sau mediocritate, ci să facem diferența între ce
putem schimba și ce nu ține de noi. Să facem tot ce putem pentru a trăi cât putem de bine, frumos
și funcțional în realitatea care ne înconjoară.

Aceste etape nu sunt obligatorii pentru fiecare dintre noi, putem parcurge doar unele dintre ele și
nu neapărat în această ordine, iar vindecarea, acceptarea se poate produce în oricare dintre aceste
etape. Repet, nu există un trebuie într-un anumit fel. Fiecare trăiește durerea în modul lui unic.

Amintește-ți că este foarte important să-ți dai voie să simți, să privești către durerea ta, pentru că
astfel privești către tine. Nimic nu ne face mai mult rău, pe termen lung, decât propria neglijare,
fugă de noi, de ceea ce simțim. Nimic din ce simțim nu este greșit, fiecare emoție este un
indicator ce ne comunică ceva despre noi, despre felul în care ne raportăm la realitate.

Comportamentul manifest al emoțiilor pe care le simțim poate să fie disfuncțional, chiar

distructiv/autodistructiv. Toate experiențele pe care refuzăm să le procesăm, să le integrăm, pe
 DOBRE IRINA – CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE

Tel.: 0767 270 709

E-mail: psihologirinadobre@gmail.com

care le ascundem din frica de a nu face față durerii, se transformă în experiențe traumatice.
Procesul corect, sănătos din punct de vedere emoțional este de a trece prin durere, nu peste
durere. Și amintește-ți mereu că este doar o etapă din viața ta.

Indiferent de cât de intensă este durerea, este important ca partea sănătoasă din tine (cea care te
iubește suficient de mult) să știe că este doar o etapă, că durerea va trece treptat și că cel mai
important om pentru tine ești tu.