ATASAMENTUL SI ROLUL

ACESTUIA IN
COMPORTAMENTUL
COPILULUI
Patternurile de ataşament  se formeaza  în mica copilărie, sunt rezistente la schimbare, se
menţin în timp şi influenţează modul în care viitorul adult va intra în relaţiile sale sociale şi
parteneriale.
Exista trei tipuri de ataşament  si fiecare dintre acestea genereaza la varsta adulta modele
diferite de a initia si mentine o relatie:                                                         
1.  securizant
 • copilul experimentează trăiri pozitive: se simte în siguranţă, iubit şi protejat;
 • abilităţi de relaţionare şi comunicare: stabileşte uşor relaţii sociale, îşi face uşor prieteni;
  • încredere în el însuşi şi încredere în cei din jur;   
  • adaptare rapidă la  mediu şi la situaţii noi;
 
  • la varsta adulta:
                                            
 2. nesigur – evitant
• copilul manifestă timiditate, plânge uşor, este anxios;
 • are o conduită evitantă şi neîncrezătoare în raport cu ceilalţi, este suspicios şi se retrage în
sine;
  • are dificultăţi în adaptarea la situaţii noi şi în rezolvarea problemelor;
 • copilul nu este obişnuit cu suportul emoţional din exterior şi nu ştie să ceară ajutor când are
probleme. 
  • la varsta adulta:
                                                          
 3.  ataşament nesigur -insecurizant  (ambivalent-rezistent)
  • copilul are nevoie de prezenţa efectivă a figurii de ataşament pentru a se simţi în siguranţă;
• grad înalt de dependenţă în raport cu ceilalţi;
 • în absenţa figurii de ataşament (a mamei), copilul experimentează trăiri negative: anxietate
crescută, spaimă, plâns, ţipete etc;  
   • încredere foarte redusă în sine; dificultăţi în adaptarea la mediu şi la  situaţiile noi;
   • agitaţie, agresivitate, redusă capacitate de autocontrol, dependenţă
  • la varsta adulta:
                                              

Mary Ainsworth (1913 -1999) a realizar primul experiment asupra atasamentului, in 1969,  si
situatia experimentala a fost denumita Clasificarea ,,Situatia ciudata”
S- au relevat ca  forme in care atasamentul s-a manifestat la copiii inclusi in studiu:
                                         - 70 % - sigur
                                        - 15 % - ambivalent
                                        - 15% - nesigur
Main si Solomon ( in 1990) adauga la aceste forme si forma de  atasament dezorganizat
(inconsistent): comportamente de atasament inconsistent (sub 4% din copiii inclusi in studiu)
Redam mai jos etapele experimentului lui Mary Ainsworth:
 
 
Ataşamentul reprezintă legătura emoţională dintre copil şi persoanele apropiate
acestuia.
În primii ani de viaţă se dezvoltă ataşamentul copilului faţă de persoanele semnificative din
viaţa sa: copilul se ataşează de figuri pe care le simte ca fiind disponibile pentru satisfacerea
nevoilor sale fizice şi emoţionale.
 În special relaţia cu mama (preferinţa afectivă pentru mamă), răspunde nevoii de securitate
emoţională a copilului.
 Ataşamentul se  formează, iniţial, pe baza generalizărilor senzorio-motorii, pornind de la o
multitudine de experienţe similare cu persoana care-l îngrijeşte.
 La baza formării relaţiilor de ataşament stau interacţiunile similare, repetate, cu  figurile
centrale din viaţa copilului: mamă, tată, bunici, fraţi, surori etc.

Un alt teoretician important al atasamentului,  J.Bowlby (1973) afirma ca  formarea relaţiilor

pozitive de ataşament şi a sentimentului de securitate emoţională constituie fundamentul
dezvoltării emoţionale a copilului şi influenţează modul în care acesta va intra în relaţiile cu
semenii.
Ataşamentul are funcţia de protecţie fizică şi psihologică.
Figura de ataşament reprezintă punctul de plecare (reperul) în explorarea mediului şi,
totodată, refugiul securizant.
Ataşamentul are la bază sentimentul copilului că este în siguranţă şi că există una sau mai
multe persoane care îi pot veni în ajutor atunci când întâmpină dificultăţi.
Copilul care experimentează de timpuriu starea de bine, care se simte iubit şi protejat, se simte
totodată liber să exploreze încrezător lumea şi să stabilească relaţii pozitive cu cei din jur.
Există un echilibru dinamic între ataşament şi explorare, evident în special după vârsta de un
an (când copilul se poate deplasa mai mult): copiii cu un tip de ataşament securizant au o
conduită exploratorie evidentă, sunt curioşi, încrezători, deschişi la experienţe noi.
                                                                                     
Atasamentul, desi format in copilarie, se poate consolida in forme mai pozitive pe perioada
intregii vieti, prin factorii protectori ai persoanei si resursele interne si externe ale persoanei.
Resursele persoanei rezulta din:
                 - relatiile persoanei cu anturajul imediat si extins (capacitatea ei de a stabili relatii)
                 - activitatile zilnice (sentimental de competenta
                 - sensul atribuit existentei (rezulta din cultura familiala, comunitara si valorile
transmise de acestea)

Experientele pozitive ale copilului si faptul ca a putut experimenta sentimentul de

siguranta ajuta la dezvoltarea stimei de sine (a fi iubit, a conta pentru ceilalti) si astfel,
la:
- suportarea pierderilor si doliului
- invatarea din experienta dureroasa suportata pentru a o putea lua de la capat, vindecati,
imbogatiti si calmi
- a indrazni sa actionezi, deoarece stii ca ai competente pentru aceasta, chiar si dupa un esec, o
frustrare sau o pierdere
- este posibil datorita capacitatii  persoanei de a restabili o relatie cu o persoana, un obiectiv
sau un proiect de viata
In ceea ce priveste cauzele formarii tulburarilor de atasament, multa vreme s-a considerat
ca mama este factorul principal si cel care poarta intreaga vina, insa cercetarile au adus o
intelegere stiintific dovedita (studii si experimente stiintifice) asupra multiplelor cauze,
schimband termenul din ,,vina” in ,,contributie”:
                                
                                        Contributia cauzala in tulburarile de atasament:

A. Parentala / A persoanelor de ingrijire

- abuzul sau neglijenta
- ingrijire incompetent sau insensibila
- depresia (parintelui sau a persoanei de ingrijire): unipolara, din tulburarea bipolara sau
depresia postpartum
- tulburari severe sau/si cronice psihologice de natura biologica sau emotionala
- parinti adolescent
- abuz de substante
- dificultati de atasament transmise intergenerational: probleme nerezolvate din familia de
origine, istorie de separate, pierdere, doliu, rele tratamente in familie
- absenta prelungita (inchisoare, spital, abandon)
 B. a copilului
- temperament dificil
- lipsa ,,potrivirii” cu  parintii sau cu personalul de ingrijire
- nastere prematura
- conditii medicale: durere nealinata, prelungita (ex. urechea interna, colici)
- spitalizare: separare si pierdere
- dificultati de dezvoltare (sindromul subdezvoltarii)
- problem congenitale si/sau biologice: deficite neurologice, sindromul alcoholic fetal,
expunerea la drog in utero, handicapuri fizice
- factori genetici: istirie familiala de boli mentale, depresie, agresvitate, criminalitateabuz de
substanta, personalitate antisociala

C. a mediului
- saracia
- violenta: victim si / sau martor
- lipsa sprijinului, a suportului: absenta tatalui sau a familiei extinse, izolare, lipsă de servicii
 - mutari dese ale locuintei, plasari in multiple case( mutari multiple în sistemul de asistență
maternală, îngrijitori multipli
Stres ridicat: conflicte maritale, dezorganizare si haos familial, comunitate violentă
Functiile de baza ale atasamentului: asigura siguranta si protective pentru cei mici prin
apropierea de persoana de ingrijire
                                                                  Alte functii ale atasamentului

1. Invata încrederea de bază și reciprocitatea, care servește ca un șablon pentru toate viitoarele relații emoționale.
2. Exploreaza mediul cu sentimente de siguranță și securitate ("bază sigură"), ceea ce duce la o dezvoltare cognitivă și
socială sănătoasă.
3. Dezvolta  capacitatea de autoreglare, care conduce la gestionarea eficientă a impulsurilor și a emoțiilor.
4. Creaza o fundație pentru formarea identității, care include un sentiment de competență, valoare de sine și un
echilibru între dependență și autonomie.
5. Stabileste un cadru moral prosocial, care implică empatie, compasiune și conștiință.
6. Generează sistemul de credințe de bază, care cuprinde evaluări cognitive ale eului (de sine), îngrijitorilor, altora și
vieții în general.
7. Ofera o apărare împotriva stresului și traumei, care încorporează inventivitatea, resursele și rezistența.

Redam mai jos o sinteza sub forma grafica atractiva a relatiei intre tipul de atasament
dezvoltat de catre copil – comportamentul parintelui ca factor contributiv si comportamentul
copilului ca factor exprimat in termeni de consecinte emotionale si comportamentale.
 

 
Sursa: https://www.suntparinte.ro/teoria-atasamentului
            Evaluarea patternului de ataşament  este realizata de specialisti in domeniul sanatatii si
patologiei mintale si presupune abordarea unei serii de intrebari in interviuri cu persoanele
care au ingrijit copilul la varste mici si abordarea  unor obiective de observare a copilului.
In cadrul interviului cu părinţii sunt urmărite o serie de aspecte emoţionale, de organizare şi
de conţinut ale descrierilor pe care le fac părinţii şi ale reprezentărilor pe care le au despre
copil:
-          descrierea relaţiei cu copilul (ne interesează cum descrie părintele relaţia cu copilul, ce simt
şi ce gândesc părinţii despre copiii lor);
-          descrierea experienţelor timpurii legate de ataşament: de exemplu, cum a fost
comportamentul emoţional în mica copilărie sau prima experienţă socială a copilului -
intrarea la grădiniţă;
- descrierea personalităţii copilului în termeni de calităţi şi defecte; modul în care
caracteristicile copilului sunt descrise de părinte;
                        
Caracteristici ale copiilor cu atasament securizant:
•         Progreseaza in timp in toate domeniile
•         Stima de sine
•         Independenti si autonomi
•         Rezilienta in fata adversitatilor
•         Abilitatea de a-si gestiona impulsurile si sentimentele
•         Prietenii pe termen lung
•         Relatii autentice cu parintii, cu personalul de ingrijire / ingrijitorii si alte figure ale autoritatii
( profesori, etc.)
•         Abilitati de coping prosociale
•         Incredere, intimidate si afectiune
•         Un system de credinte pozitiv si cu speranta despre sine, despre familie si despre societate
•         Empatie, compasiune si constiinta
•         Performante comportamentale si success academic in scoala
•         Dezvolta atasament securizant in propriii copii, pe care ii au dupa ce devin adulti
Tulburari de atasament: trasaturi si simptome
afectează toate aspectele legate de funcționarea unui copil, o combinație de simptome:
Comportament: opoziție și sfidare, impulsivă, distructivă, minciună și fură, agresivă și
abuzivă, hiperactivă, auto-distructivă, crudă la animale, iresponsabilă, stabilirea focului.
Emoții: furie și temperament intens, trist, deprimat și lipsit de speranță, capriciosi-instabili,
fricosi și anxiosi (deși adesea ascuns), reacții emoționale iritabile și inadecvate.
Gânduri: credințe negative despre sine, relații și viață în general ("model de lucru negativ"),
lipsa gândirii cauzei și efectului, atenție și probleme de învățare.
Relații: lipsa încrederii, controlant (“bossy"), manipulativ, nu dă sau nu primește o afecțiune
și o iubire autentică, se ataseaza nediferențiat față de străini, relații instabile cu egalii, îi
învinuieste pe alții pentru propriile greșeli sau probleme, ii victimizează pe alții / se
victimizeaza.
Fizice: igiena slabă, defensivă tactilă, enurezis și encoprezis, predispoziția la accidente,
toleranța ridicată la durere, predispozițiile genetice (de exemplu, depresia, hiperactivitatea).
Moral / Spiritual: lipsa credinței, compasiunea, remușcarea, a semnificației și alte valori
prosociale, se identifică cu răul și partea întunecată a vieții.
Parintii acestor copii  Se simt neajutorati, demoralizati, epuizati emotional.
                                        Par furiosi, frustrati si ostili.
                                         Au sentimente de inadecvare si de vina.
                                                     BIBLIOGRAFIE SI RESURSE WEB
https://www.youtube.com/watch?v=m_6rQk7jlrc
https://www.didactic.ro/revista-cadrelor-didactice/educa-ia-prin-ata-ament
https://www.suntparinte.ro/teoria-atasamentului
Cozolino, Luis, (2017),Predarea bazata pe atasament. Sa creezi o clasa tribala, Bucuresti, Trei
 Minulescu, M. (2006). Relaţia psihologică cu copilul tău. Bucureşti: Editura Psyche
Andries, Alina Maria, psihodiagnoza copilului. Suport de curs, Bucuresti: Fundatia Romania
de Maine
 
Educația prin atașament-de la grup la echipă
Prof.Geabău Marilena,Școala Gimnazială Specială nr.4 București
Atașamentul e capacitatea de aderență sau adeziune a unei părți din organismul social,al unui individ
la o persoaană sau un grup în care-și reflectă nevoile și aspirațiile.Copilul s-a desprins de mamă la
naștere și se atașează de ea psihologic pentru a se simți în siguranță și a se dezvolta.Preșcolarul
dezvoltă atașament atât față de persoane(educatoare,infirmiere), cât și față de grupul de copii din
grădiniță dacă se regăsește în aceste spații afective. Atașamentul constă în apropierea unei persoane
de alta și împărtășirea principiilor și modelelor de comportament ale celui mai mare sau semnificativ de
către cel mai mic.,,Înainte să aibă propriile lor moduri de conduită, copiii le imită pe ale adulților în
virtutea neuroplasticității, care e capacitatea universală de a reflecta conduite și a le adopta, adică e ,,
capacitatea sistemului nervos de a se schimba ca răspuns în fața experienței.,,
Dascălul este arhitectul iubirii sau disprețului copilului față de grădiniță sau școala în care îl primește și
îl educă.De educatoare și învățător depinde interesul sau dezinteresul copilului/elevului faţă de şcoală,
încrederea sau neîncrederea în rezultate proprii, dorinţa şi forţa de a fi din ce în ce mai bun, de a ajuta
pe cei din jur cu dragoste şi sensibilitate. Grădiniţa reprezintă pentru majoritatea copiilor preşcolari
prima experienţă de viaţă,în afara familiei, înt-un mediu de tip instituţional,în cadrul căreia copiii au
oportunitatea de a se dezvolta global, deoarece tot ce se întâmplă în primii ani de viaţă, este esnţial
atât pentru progresul imediat cât şi pentru viitorul său. Această vârstă de aur a copilăriei are în vedere
această perioadă fundamentală pentru dezvoltarea creierului, ce determină progresele în formarea
capacităţilor fizice,lingvistice,cognitive şi socio-emoţionale ale copiilor.Părinții trebuie să susțină
adecvat procesul educative pentru succesul copilului în integrarea scolară
Copilul își dezvoltă propria identitate atunci când primește atenția, grija, protecția, și sprijinul
nostru.Invață cine este și cum este el ca persoană în primii ani de viață, în funcție de mesajele pe care
noi i le transmitem. Când se simte apreciat, valorizat, ascultat și înțeles copilul are curajul de a învăța
lucruri noi si dificile.Când se simte ,,inferior”, ,,insuficient”, ,,rău”, copilul învață să-i fie teamă de
critică, de eșec și va evita multe situații în care se poate dezvolta.Ori de câte ori reacționăm ferm și
blând în loc de critică și pedeapsă, copilul învață regulile sănătoase de comportament și învață empatia
– atenția față de nevoile emoționale ale celuilalt. Cele mai frecvent întâlnite comportamente agresive:
copilul smulge jucăria din mâna altui copil, strică jocul altor copii, împinge un alt copil, pârăște alt
copil. Acest tip de interpretare generează adesea emoții de furie și comportamente agresive.Aceasta
înseamnă ca educatoarea să observe și să ajute copiii să reinterpreteze într-o manieră neutră
comportamentele celorlanți.Ex.,,a fost un accident sau a fost din greșeală”.Tehnica broscuței testoase
este o strategie cognitiv-comportamentală care îi ajută pe copii să învețe resemnificarea
comportamentelor percepute ca intenționate și ostile și exersarea autocontrolului.Să identifice stările
de furie pe baza expresiilor emoționale(expresiile feței, gesturi).
Atașamentul constă în apropierea unei persoane de alta și împărtășirea principiilor și modelelor de
comportament ale celui mai mare sau semnificativ de către cel mai mic. Goleman arăta, bazându-se şi
pe o analiză făcută pe mii de bărbaţi şi femei, că atunci când e vorba de totalul inteligenţei emoţionale,
femeile nu sunt mai ,,deştepte” decît bărbaţii şi nici bărbaţii nu sunt superiori femeilor, fiecare având
un profil personal de puncte forte şi slăbiciuni în fiecare din domeniile inteligenţei emoţionale. De
asemenea, arăta că nivelul nostru de inteligenţă emoţională nu este fixat genetic şi nu se dezvoltă
numai la începutul copilăriei.
Atunci când dascălul reușește să facă din grupul de copii care vin în grădiniță ori școală o echipă
solidară la bine și rău, in care fiecare știe ce are de făcut pentru binele celorlalți și e dispus să facă asta
constant, el devine un maestru al educației prin atașament.Starea de bine a copilului nu e un eveniment
ci un proces de echilibrare a personalității prin care se poate concentra pe aspectele esențiale ale vieții
sale și anume :somnul,hrana,comunicarea,jocul, învățarea și depășirea sinelui. Toate acestea se
realizează prin asigurarea condițiilor optime de viață, odihnă,comunicare și învățare de către familie și
grădiniță/școală.
Starea de bine a copilului e o temelie trainică pentru fericire prin siguranță de sine.Copiii fericiţi sunt
mai sociabili şi energici, mai dispuşi să devină empatici, mai cooperanţi şi mai plăcuţi de cei din jur.
Fericirea are numeroase efecte secundare pozitive, duce la experienţe bazate pe bucurie, mulţumire,
iubire, mândrie şi, în acelaşi timp, ne oferă disponibilitatea de a ne îmbunătăţi anumite aspecte din
viaţa noastră: nivelul de energie, sistemul imunitar, angajamentul faţă de muncă şi faţă de semenii
noştri, starea de sănătate mentală şi fizică. Când copiii devin fericiţi, creşte respectul lor de sine,
încrederea în propria persoană iar beneficiul nu va fi numai al lor ci şi al familiilor lor,al grupurilor
socio-educaționale în care conviețuiesc, al comunităţii, al societăţii în general.Apartenența copiilor la
un grup și respectarea angajamentelor morale față de acest grup ușurează considerabil învățarea..
Dacă mediul securizant e o condiție esențială în învățarea prin atașament,trezirea continuă a
interesului pentru activitatea la grupă, reprezintă o altă condiție importantă.Educatoarea are nevoie de
autoritate deontică și onestitate, de interes și implicare afectivă pentru a motiva copiii să se atașeze,
adică să creadă, să spere și să pună în practică atât modelul acțional al conduitei educatoarei, cât și să
urmeze solicitările acesteia pentru a deveni uniți ca un organism
Un model de urmat ar fi trupa de cercetași care are un îndrumător devotat atât principiilor cât și
copiilor, soldaților sau voluntarilor pe care-i indrumă.În calitate de părinte a unui copil care face parte
dintr-o trupă de cercetași români, am urmat cursuri de voluntariat și acțiuni în comun cu trupa
copilului meu și am citit cartea ,,Cercetașii,, lui Robert Baden Powel. Educatoarea poate la rândul ei să
facă dintr-un grup neomogen care-i vine la grupa mică, un grup superomogen ca un trib cum ar spune
Louis Cozolino, dacă are abilitatea de a creea contagiune emoțională în activități și bucuria de a realiza
coeziune în grup prin strategii adecvate.Adaptarea la principiile,conduitele și aspirațiile grupului dau
contur atașamentului.
Louis Cozolino vorbește în ,,Predarea bazată pe atașament,, despre modul în care să creezi o clasă
tribală:,,tribul este un grup de indivizi legați laolaltă de timpul pe care-l împart,de
familiaritate ,afecțiune și un scop comun.Triburile reprezintă medii sociale la care s-a adaptat creierul
nostru de-a lungul a nenumărate generații.Un trib este un superorganism,ceea ce înseamnă că indivizii
din interiorul său au șanse mai bune de a supraviețui împreună, decât separat.Totodată, înseamnă că
sprijinul pentru trib depășește adesea nevoile individuale,ceea ce duce la protejarea altora,sacrificiu de
sine și alte forme decomportament altruist.,,
Rolul cadrului didactic in gestionarea activității prin joc este acela de : prezentator,
mediator,comandant,baiat de mingi,prieten,adversar,printesa, soricel, rege ,cersetor,liant cosmic între
membrii grupului.Prin joc copilul învaţă. Dar nu se poate juca oricum. El trebuie dirijat. Această sarcină
îi revine educatoarei care îndrumă,sugerează, cercetează şi coordonează jocul copiilor.Ea este șeful de
trib care pregătește învățarea ca joc în echipă.