UNIVERSITATEA DE ARTE DIN TÂRGU–MUREŞ

MAROSVÁSÁRHELYI MŰVÉSZETI EGYETEM

Departamentului de Teatru, Arte Vizuale și Media – secția română
Specializarea: Arta Aplicată a Animației
Studii: Master
Anul I, sem. 1

Disciplina: INIȚIERE ÎN TERAPII OCUPAȚIONALE

Student:

Alexandra -Adriana Vanca

2022-2023
 Terapia prin joc

“Jocul este singura atmosferă în care ființa psihologică poate să respire și în consecință
poate să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil, nu
ne putem imagina copilărie fără râsetele și jocurile sale.” Edouard Claparede
Indiferent de vârstă, jocul este fundamental pentru comunicare. El eliberează stresul,
stimulează creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de
explorare a relațiilor și de mărturisire a dorințelor.
Lazarus subliniază faptul că „jocul constituie tipul fundamental de activitate, adică forma
de activitate ce susține în cea mai mare măsură dezvoltarea psihică prin antrenarea psihomotorie,
senzorială, intelectuală şi afectivă, la o tensiune cu totul specifică, ce prezintă pentru procesul
creșterii şi dezvoltării psihice o importantă tot atât de mare ca și activitatea de instruire din anii
de școală.”
”Jocul constituie o formă de organizare a cogniției și implicit o cale de organizare a
cunoașterii. Mecanismele intime ale jocului sunt, în esență, mecanismele învățării. Palparea
obiectelor, manipularea lor, deplasarea lor (chiar și prin aruncare) înseamnă în fond, elaborarea
spațiului și timpului senzorial și într-o măsură diferită a timpului și spațiului mintal. Pe măsură
ce jocul organizează și dezvoltă cogniția el își pierde din ponderea elementelor stricte ale
cunoașterii și devine o formă, o relație obiectuală cu motivația lucidă și promovarea învățăturii.” 1
(Maria
Jocul ca și terapie începe să ocupe un loc bine definit în categoria metodelor și tehnicilor
care dezvoltă capacitatea de învățare și dezvoltare. Complexitatea jocului constă în faptul că
acesta poate fi conceput ca metode de: a) - învățare b) - terapie c) - investigație psihosocială,
având repercusiuni benefice în toate programele de recuperare pe bază jocului. Fiind un
complex, jocul poate fi reprezentat și sub aspectul obiectivelor operaționale luând forma celor 5
tipuri și anume:
 Jocuri funcționale
 Jocuri simbolice
 Jocuri cu reguli
 Jocuri constructive
 Jocuri de expresie.
Dintre aceste jocuri, am aplicat la grupa de copii 3 dintre ele și anume: ”Cum te simți
azi?”, ”Termină propoziția”, ”Amestecă - Îngheață – Formează perechi!”
În cadrul primului joc, ”Cum te simți astăzi?”, am utilizat o paletă care are pe o parte o
față tristă, iar pe cealaltă o față veselă. Copiii stau în semicerc, fiecare copil primind paleta pe
rând. Când ajunge paleta la el, copilul o arată celorlalți cu fața care îl reprezintă pe el în ziua /
momentul respectiv, motivându-și alegerea.
 Cel de-al doilea joc, ”Termină propoziția” s-a desfășurat tot în grup. Conducătorul de joc
(educatoarea) formulează propoziții doar pe jumătate, lăsând la latitudinea copiilor terminarea
acestora. S-au urmărit aprecierile pozitive și nu numai, necesare pentru discuțiile care au urmat,
enunțurile fiind un punct de plecare. S-au formulat propoziții de genul: ”Când voi crește
vreau....”, ”Cea mai frumoasă zi a fost...” ,”Cea mai urâtă zi a fost....”, ”Dacă aș fi o culoare aș
fi...”, ”Dacă aș fi o floare aș fi...”, ”Dacă m-aș putea transforma m-aș transforma în...”.
Răspunsurile au fost diverse: ” Când voi crește vreau să fac ce vreau eu”, ”Când voi crește vreau
să merg pe Lună”, ”Când voi crește vreau să fiu ca mama/ tata”, ”dacă aș fi o culoare aș fi
roșu...ca focul, ca să dau căldură oamenilor”, etc.
Al treilea joc, e de fapt o formă de salut / socializare/ cunoaștere. La semnalul
educatoarei: ”Amestecă!”, copiii se plimbă prin sală amestecându-se. La semnalul ”Îngheață!”,
copiii se opresc în fața unui coleg de grup. La semnalul ”Formează perechi!” copiii se prind de
mână și se salută. Acest joc se folosește îndeosebi pentru a observa modul de relaționare a
copiilor între ei, în cadrul grupului.
 BIBLIOGRAFIE:
Cucoș, Constantin ,”Pedagogie” , Iași, Editura Polirom, 1996,
Pașca, Maria Dorina, Banga, Erzsebet, ”Terapii ocupaționale și arte combinate – repere
creative”, Târgu – Mureș, University Press ,2016
U. Șchiopu, E. Verza, ”Psihologia vârstelor”, E.D.P., București, 1995
Zlate, M., ”Introducere în Psihologie”, Ed. Polirom, Iași; 2000