FACTORII ŞI CONSECINŢELE STRESULUI PROFESIONAL LA

CADRELE DIDACTICE
Elena RUSU, doctor, conferențiar universitar,
Aurelia GLAVAN, doctor, conferențiar universitar,
Universitatea de Stat Tiraspol

Activitatea educațională se deosebeşte în mod esenţial de alte activităţi

profesionale, iar schimbările din ultima perioadă legate de statutul cadrului didactic
în societate, revendică implicaţii importante asupra exercitării acestei profesii.
Stresul profesional al cadrelor didactice a intrat de mult în atenția cercetătorilor
din diverse domenii precum: psihologia, pedagogia, sociologia, fiziologia, medicina
etc. Mai multe cercetări scot în evidență numărul alarmant al cadrelor didactice care
raportează stres la locul de muncă. [1, 5, 7, 9]
Problematica abordată de studiul nostru în care au participat 104 cadre
didactice din licee şi gimnazii, include o analiză succintă a fenomenului de stres la
cadrele didactice, analiză ce evidenţiază câteva dintre aspectele esenţiale ale stresului
profesional şi în special al factorilor şi consecinţelor stresului profesional la cadrele
didactice.
Cadrele didactice reprezintă categoria profesională care manifestă cel mai
ridicat nivel de stres profesional. Stresul profesional în rândul cadrelor didactice
generează efecte de lungă durată, care vor perturba pe termen lung echilibrul și
sănătatea întregii societăți.
Stresul profesional continuă să fie primul motiv pentru care o bună parte a
cadrelor didactice îşi părăsesc locul de muncă (în special în primii ani de activitate).
Conceptul de stres este definit ca un dezechilibru perceput subiectiv dintre
cerinţele impuse de mediul extern şi intern şi capacitatea personală de răspuns. În
reprezentările lui A. Băban „stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge
din confruntarea persoanei cu cerinţe, sarcini, situaţii, care sunt percepute ca fiind
dificile, dureroase sau de mare importanta pentru persoana respectiva‖ [1, p. 7]
Stresul reprezintă „reacția fizică, mentală sau emoțională în fața tensiunii,
conflictelor sau presiunilor‖ (Fontana & Abouserie). Este vorba prin urmare despre
răspunsul nespecific pe care îl dă organismul la situațiile care sunt percepute ca fiind
amenințătoare sau provocatoare. Conform modelului REBT (educaţia raţional
emotivă şi comportamentală), „stresul este determinat de modul în care o persoană
percepe, interpretează şi evaluează evenimentele neplăcute cu care se confruntă‖.
[apud: 2, p. 16]
Stresul profesional la cadrele didactice are un efect direct asupra performanţei
şi este produsul modului în care cadrul didactic reacţionează şi se adaptează la

98
solicitările activităţii profesionale şi la ameninţările ce intervin în cadrul acestei
activităţi.
Spre deosebire de alte activităţi profesionale în care experienţa şi complexitatea
executării sarcinilor se dobândesc pe parcurs, cadrul didactic se confruntă din prima
zi de muncă cu situaţii la care este supus şi un profesor cu experienţă, şi în egală
măsură trebuie să dea un randament crescut (în predare, îndrumare, consiliere,
evaluare, organizarea diverselor activităţi educaţionale etc.), deoarece un copil nu
aşteaptă până când un cadru didactic va creşte profesional o dată cu el, ci are nevoie
de un cadru didactic stăpân pe propria meserie. Astfel, simptomele stresului
profesional sunt identificate la nivelul angajatului prin dificultatea de adaptare ce
poate duce chiar la trăirea stării de epuizare, nemaiputând gestiona corespunzător
situaţiile dificile, dar şi la nivelul instituţiei educaţionale asupra căreia se răsfrânge
existenţa unui mediu stresant, iar consecinţele unui astfel de mediu implică mult prea
multe persoane.
Gradul crescut al stresului şi epuizării cadrelor didactice se repercutează direct
asupra elevilor şi a celor din jur. Un cadru didactic stresat va determina efecte în lanț
în mediul în care lucrează.
Cadrele didactice puternic afectate de stres provoacă emoţii negative în clasă şi
în colectivul didactic: vinovăţie, frustrare, iritabilitate, disconfort, stima de sine
scăzuta, anxietate, tristeţe, scăderea motivaţiei pentru învăţare etc. Consecinţele
asupra procesului de învăţământ sunt directe, imediate şi durabile în timp. [5, p. 34]
Calitatea activităţii profesionale dar şi educaţionale poate fi îmbunătăţită, dacă
cadrele didactice reuşesc să identifice situaţiile de stres şi să aplice strategii eficiente
de antistres.
Prima modalitate pentru cadrele didactice de a-şi controla nivelul de stres este
identificarea şi monitorizarea factorilor de stres.
Cadrele didactice (104) participante la studiu nostru au indicat drept cele mai
des întâlnite surse generatoare de stres următorii factori:
 programul supraîncărcat, suprasolicitat – 72%;
 atmosferă şi climatul psiho-afectiv tensionat – 44%;
 structura organizatorică din şcoală – 36%;
 insatisfacţia pentru stilul de conducere managerială a şcolii - 31%;
 relaţiile nesatisfăcătoare cu colegii sau administraţia, relaţiile interpersonale
neprietenoase şi neconstructive – 28%;
 limita pentru finalizarea proiectelor la locul de munca – 32%;
 scăderea motivației elevilor, gestionarea dificila a claselor cu efective
numeroase – 61%;
 zgomotul din clase, o sursă permanentă de stres – 38%;

99
  comportamentul nesatisfăcător al elevilor, agresivitatea verbală şi fizică din
partea elevilor şi părinţilor – 54%;
 adaptarea la schimbare, restructurarea continuă a sistemului de educaţie -
47%;
 conflictele – 66%;
 insuficienta recunoaştere a valorii sociale a muncii cadrelor didactice - 64%;
 recompensarea nesatisfăcătoare a muncii, salarizarea scăzută – 78%;
 condiții inadecvate, îndeosebi în mediul rural: lipsa spațiilor de desfășurare a
orelor, ventilaţie proastă, expunerea prelungită la lumină artificială, clase
neîncălzite - 67%;
 resurse umane şi materiale insuficiente ale sistemului de educaţie – 61%;
 probleme medicale etc. – 52%
Expunerea sistematică a cadrelor didactice la aceste surse de stres poate fi sursa
unor puternice sentimente de inferioritate şi eşec personal.
A fi cadru didactic înseamnă, pe lângă alte calităţi, a avea un spirit integrativ şi
altruist, să pună suflet în tot ceea ce face. Fiecare eveniment important pentru elevi
presupune implicarea cadrului didactic marcat prin reacţiile emoţionale: frica, teama,
mania, îngrijorarea, etc. Acestea sunt situaţii stresante care nerezolvate pot duce la
deteriorări accentuate generând: insomnii, tulburări ale dinamicii alimentare, stări de
tensiune psihica, încordare, nervozitate, iritabilitate, exacerbarea spiritului critic sau
autocritic, pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi, anxietate.
Fiecare cadru didactic reacţionează diferit la sursele şi situaţiile de stres, de
aceea cea mai bună strategie pentru a controla multitudinea de factori stresori este
conştientizarea propriilor reacţii la stres exprimată în:
 recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor faţă de anticiparea evenimentului/
situaţiei (precum anxietate, iritabilitate, disconfort, frustrare, deznădejde etc.);
 identificarea reacţiilor emoţionale imediate (cum ar fi, iritabilitatea) şi de
lungă durată (de exemplu, neajutorare, apatie) faţă de eveniment/situaţie;
 determinarea reacţiilor comportamentale, fiziologice şi cognitive privind
evenimentul (izolare, evitare, renunţare; dureri de stomac, dureri de cap, lipsa poftei
de mâncare, insomnii; randament scăzut la scoală, probleme de concentrare, tulburări
de memorie, dificultăţi în rezolvarea de probleme, în luarea de decizii etc.).
Modul în care cadrele didactice gestionează stresul este un aspect important
atât pentru ajustarea psihologică a acestora, cât şi în privinţa prevenirii apariţiei unor
consecinţe indezirabile pentru viaţa şcolară. [7, p. 15]
Pentru a face faţă stresului profesional, cadrele didactice trebuie să poată
organiza un management corect, adecvat al stresului. Un management adecvat al
stresului, respectiv gestionarea şi controlul emoţiilor, reacţiilor în situaţii percepute ca
dificile, generatoare de stres, ar presupune câteva aspecte esenţiale:

100
  informarea cu privire la situaţii, surse care pot deveni factori stresori,
facilitând anticiparea unor posibile strategii de înfruntare a situaţiilor dificile;
 dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin stabilirea unor scopuri realiste,
posibil de atins, credinţa autosuficienţei, motivaţia pentru implicarea în rezolvarea
sarcinilor;
 dobândirea (învăţarea) unor abilităţi, metode şi tehnici de luare a deciziilor
optime şi de rezolvare a problemelor, dobândirea unor tehnici de rezolvare a
conflictelor, de colaborare pozitivă cu ceilalţi menite să asigure succesul în activitate;
 suport social adecvat, prin gestionarea unor relaţii de parteneriat profesional
cu persoane competente ce pot oferi sprijin, ajutor, consultanţă;
 dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos, adoptarea unor comportamente
alimentare sănătoase, practicarea regulată a exerciţiilor fizice, practicarea unor
exerciţii de relaxare, consum responsabil/moderat de alcool, cafea sau alte excitante
pentru sistemul nervos;cultivarea unor pasiuni, hobby-uri. [2]
Stresul profesional apare atunci când cadrul didactic nu poate să realizeze un
echilibru între multiplele solicitări cărora trebuie să le facă faţă: profesionale, sociale,
familiale şi simte că nu poate acorda suficient timp niciuneia din ele.
Consecinţele stresului profesional pot fi diverse. Ca rezultat, de cele mai multe
ori cadrul didactic are tulburări de sănătate şi de comportament cum ar fi:
 creşterea tensiunii arteriale (hipertensiune),
 apariţia insomniilor,
 oboseală cronică,
 dureri de cap,
 afecţiuni psihologice, cardiace şi ale aparatului digestiv,
 scăderea interesului faţă de înfăţişarea proprie,
 scăderea capacităţii memoriei,
 scăderea puterii de concentrare şi de decizie,
 reducerea încrederii în forţele proprii,
 apariţia apatiei, a sentimentului de vinovăţie şi de inutilitate.
Stresul nu este neapărat un fenomen negativ, perceput la nivel moderat, el
poate fi chiar un important factor motivaţional sau poate fi un instrument în
dobândirea unei adaptări dinamice la noi situaţii. În cazul în care stresul este intens,
continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce
la îmbolnăvire fizică, ori tulburări de natură psihologică.
Pentru a preveni stresul profesional la cadrele didactice e nevoie să apelăm la
unele măsuri cum ar fi: menţinerea echilibrului emoţional, dezvoltarea unei relaţii
satisfăcătoare cu cei din jur, stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat,
menţinerea unei imaginii de sine pozitive, dezvoltarea stimei de sine, valorizarea
performanţelor, gândire pozitivă, dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos, cunoaşterea şi

101
aplicarea unor metode de relaxare, învăţarea unor metode de rezolvare a problemelor
şi luare de decizii, dezvoltarea unor strategii de identificare şi rezolvare a situaţiilor
conflictuale, cunoaşterea unor strategii de adaptare la stres, cunoaşterea şi evitarea
surselor de stres, conştientizarea reacţiilor la stres etc.
Înţelegerea stresului profesional specific profesiei didactice reprezintă baza
pentru o intervenţie specializată, la nivel individual şi colectiv, în mediul educaţional
sau în contexte informale. A ignora aceste aspecte, a manifesta indiferenţă faţă de
problemele cadrelor didactice reprezintă o atitudine de dezinteres general, care va
genera mai mult stres, mai multa izolare în rândul cadrelor didactice şi care va dăuna
întregii societăţi.
În concluzie, suprasolicitarea cadrelor didactice, conştiinciozitatea lor excesivă,
grija faţă de alţii, contribuie la consumarea prematură şi ineficientă. Acest lucru este
dăunător nu doar pentru cadrele didactice, dar şi pentru cei din jur, creând situaţii
neplăcute şi un climat de lucru nefavorabil. Alternativa o reprezintă utilizarea
echilibrată a propriei a forţelor proprii în scopul rezolvării în grup a problemelor, într-
un termen rezonabil, astfel încât să se poată menţine performanţele instituţiei
educaţionale la nivel ridicat şi pe termen lung.

Referinţe bibliografice:
1. BĂBAN, A., Stres şi personalitate. Cluj Napoca: Ed. Presa Univ. Clujeană 1998;
2. BLANK, R., SCHRODER, J.P., Managementul stresului, Bucureşti: Ed. All, 2011;
3. LEGERON, P., Cum să te aperi de stres, Bucureşti: Ed. Trei, 2003;
4. MICLEA, M., Stres și apărare psihică, Cluj Napoca: Ed. Presa Univ. Clujeană,
1997;
5. PREDA, V.R., Efecte ale stresului şi strategii de coping la cadrele didactice şi la
elevi. Cluj Napoca: Ed. Universitatea Babeş – Bolyai, 2010;
6. STORA J.B.,Stresul, București: Ed. Meridiane, 1999;
7. URSU M.A., (2007) Stresul organizaţional - modalităţi de identificare, studiere,
prevenire şi combatere, Bucureşti: Ed. Lumen, 2007;
8. WILKILSON, G., Să înţelegem stresul, Bucureşti; Ed. Minerva, 2007;
9. ZLATE, M., Tratat de psihologie organizaţional managerială, Vol. II, Iaşi: Ed.
Polirom, 2007.

102