Universitatea de stat de medicină si farmaceutică “Nicolae Testemițanu”

Catedra de Igienă

Referat
“Stresul ocupațional la pedagogi”

Elaborat: Baltean Daniel, grupa: M2112

Controlat: Croitoru C ă tă lina

CHIȘ INĂ U, 2022

1
Cuprins:
1. Stresul ocupaţional la pedagogi
2. Cauzele stresului ocupaţional la pedagogi
3. Modelul conceptual al competenţei de management al SOCD
4. Concluzii
5. Bibliografie

2
Viaţa modernă (prin asaltul informaţional, creşterea exigenţelor profesionale şi implicit
diversificarea surselor de stres) solicită din ce în ce mai mult posibilită ţile şi resursele de
adaptare ale omului. Stresul ocupaţional este una dintre multiplele probleme cu care se
confruntă societatea modernă , fiind generat de viaţa profesională , de mediul muncii, cu
consecinţele nemijlocite asupra activită ţii profesionale, dar şi asupra să nă tă ţii celor care
prestează munca respectivă . Viaţa profesională actuală îi supune pe indivizi, - purtă tori ai unor
rol-status-uri multiple şi membri ai diverselor organizaţii (cu structuri diferite) - unor presiuni
socio-profesionale multiple specifice sau nespecifice, care le activează conştient sau nu,
resursele personale de adaptare. Stresul, in general, se referă la o serie de cauze (cereri,
sarcini, responsabilită ți și alți factori stresori), la consecințe (eustres si distres) și la
modifică rile suferite de o persoană la nivel psihic și fizic, în urma încercă rii de gestionare și
adaptare la contextul exterior. S-a observat, de asemenea, că stresul este legat direct de șapte
din zece cauze medicale ale decesului, bolile cardiovasculare fiind cauza principală atâ t în
cazul femeilor, câ t și în cazul bă rbaților. Putem observa patru categorii de factori stresori la
muncă : responsabilită ți ce țin de atribuțiile postului (se referă la a nu ști cu exactitate care
sunt atribuțiile, dacă acestea se vor schimba în timp, unde vor duce acestea și, în general, la
incertitudinea postului, generâ nd astfel o lipsă de control, îngrijorare legată de evoluția în
carieră și presiune a timpului), conflictul de rol profesional (a nu avea clarificat rolul presupus
de postul ocupat, prin așteptă ri opuse legate de același post, sau prin așteptă ri foarte diferite
de la aceeași persoană , prin așteptă ri de rol care se schimbă frecvent, prin conflict între
valorile personale și așteptă rile de rol profesional), responsabilită țile interpersonale (aici ne
referim la relațiile de muncă stresante, prin existența unor colegi cu personalită ți dificile,
agresivi, la hă rțuirea sexuală , la stiluri de conducere deficitare, ce nu pot coordona subalternii
în mod echilibrat), responsabilită ți fizice (referindu-ne aici la munci fizice istovitoare, condiții
extreme de muncă , expunere la diverse substanțe sau materiale, că lă torii dese, munca într-un
spațiu prea mic sau prea gă lă gios). O altă cauză importantă a stresului la locul de muncă este
puterea. Statusul unei persoane la locul de muncă presupune activarea, dezvoltarea și
utilizarea unor resurse de gestionare a unui numă r mare de persoane, de probleme apă rute,
de rezolvare a propriilor responsabilită ți într-un timp câ t mai scurt, raportat la așteptari
foarte crescute din partea celorlalți. Deseori, aceste persoane sunt nevoite să lucreze multe ore
peste program, poate chiar și zilnic, pentru a termina munca. Evident, în timp, apare o
supraîncă rcare cu sarcini și responsabilită ți, presiunea este perceputa ca fiind din ce în ce mai

3
mare, controlul asupra muncii este mai scă zut, crește sentimentul de incapacitate, iar, pentru a
face față acestei situații, în general aceste persoane muncesc și mai mult, în detrimentul
nevoilor bazale de odihnă , hrană , timp liber. După stres apare epuizarea (denumită , din
engleză , burnout), întâ i acută și apoi cronică , scă derea productivită ții raportate la timpul de
muncă și, în final, psihicul și corpul, prin tulbură rile apă rute, ne obligă să luă m o pauză . Stresul
reprezintă „reacția fizică , mentală sau emoțională în fața tensiunii, conflictelor sau
presiunilor”. Este vorba prin urmare despre ră spunsul nespecific pe care îl dă organismul la
situațiile care sunt percepute ca fiind amenință toare sau provocatoare. Efectele distructive ale
stresului asupra nivelului de realizare a sarcinilor, asupra performanţelor sunt bine cunoscute
şi fac obiectul de studiu al cercetă rilor de ani de zile. Stresul este perceput ca o problemă
curentă , aproape de neevitat, cu care majoritatea persoanelor se confruntă zilnic pe toate
planurile. În acest domeniu, un sector aparte, datorită multiplelor implicaţii, îl constituie
stresul ocupaţional. În pofida dezvoltă rilor teoretice sau practic aplicative abordate de
specialiștii din diverse domenii de-a lungul timpului, problematica stresului oferă în
continuare, poate azi mai mult decâ t altă dată , posibilitatea şi necesitatea unor noi deschideri
analitice şi investigative care să conducă spre un control mai eficient al acestuia. Între
profesiile afectate puternic de stres, potrivit studiilor, profesorii se află pe unul din locurile
fruntașe. Să nă tatea mentală a cadrelor didactice îşi pune amprenta asupra actului instructiv –
educativ şi implicit asupra discipolilor, asupra personalită ţii acestora. Cercetă rile
demonstrează numeroasele implicaţii ale distresului emoţional în etiologia diferitelor
tulbură ri şi dezechilibre mintale şi emoţionale care se ră sfrâ ng asupra performanţelor
profesionale ale cadrelor didactice. Conform modelului REBT (educaţia raţional emotivă şi
comportamentală ), „stresul este determinat de modul în care o persoană percepe,
interpretează şi evaluează evenimentele neplă cute cu care se confruntă . Stresul profesional la
cadrele didactice are un efect direct asupra performanţei şi este produsul modului în care
cadrul didactic reacţionează şi se adaptează la 99 solicită rile activită ţii profesionale şi la
ameninţă rile ce intervin în cadrul acestei activită ţi. Spre deosebire de alte activită ţi
profesionale în care experienţa şi complexitatea execută rii sarcinilor se dobâ ndesc pe parcurs,
cadrul didactic se confruntă din prima zi de muncă cu situaţii la care este supus şi un profesor
cu experienţă , şi în egală mă sură trebuie să dea un randament crescut (în predare, îndrumare,
consiliere, evaluare, organizarea diverselor activită ţi educaţionale etc.), deoarece un copil nu
aşteaptă pâ nă câ nd un cadru didactic va creşte profesional o dată cu el, ci are nevoie de un

4
cadru didactic stă pâ n pe propria meserie. Astfel, simptomele stresului profesional sunt
identificate la nivelul angajatului prin dificultatea de adaptare ce poate duce chiar la tră irea
stă rii de epuizare, nemaiputâ nd gestiona corespunză tor situaţiile dificile, dar şi la nivelul
instituţiei educaţionale asupra că reia se ră sfrâ nge existenţa unui mediu stresant, iar
consecinţele unui astfel de mediu implică mult prea multe persoane. Gradul crescut al
stresului şi epuiză rii cadrelor didactice se repercutează direct asupra elevilor şi a celor din jur.
Un cadru didactic stresat va determina efecte în lanț în mediul în care lucrează . Cadrele
didactice puternic afectate de stres provoacă emoţii negative în clasă şi în colectivul didactic:
vinovă ţie, frustrare, iritabilitate, disconfort, stima de sine scă zuta, anxietate, tristeţe, scă derea
motivaţiei pentru învă ţare etc. Consecinţele asupra procesului de învă ţă mâ nt sunt directe,
imediate şi durabile în timp. Calitatea activită ţii profesionale dar şi educaţionale poate fi
îmbună tă ţită , dacă cadrele didactice reuşesc să identifice situaţiile de stres şi să aplice strategii
eficiente de antistres. Prima modalitate pentru cadrele didactice de a-şi controla nivelul de
stres este identificarea şi monitorizarea factorilor de stres. Cu toate că stresul este perceput ca
o problemă curentă , aproape de neevitat, cu care individul se confruntă zilnic, în mediul să u de
muncă sau extra profesional, el poate reprezenta şi o experienţă esenţială pentru schimbarea,
dezvoltarea şi performanţa individului: consecinţele ră spunsului la stres pot fi distructive
(distres: boală / moarte si rate înalte de absenteeism la nivel de organizaţie) sau benefice.
Schimbă rile în viaţa cotidiană au loc permanent, acestea devenind o realitate aproape
inevitabilă . Democratizarea societă ţii, reorganiză rile în sistemul de învă ţă mînt, noile cerinţe
educaţionale, multitudinea tehnologiilor didactice – toate aceste restructură ri favorizează
apariţia stresului ocupaţional la cadrele didactice, iar elevii, la rîndul lor, opun rezistenţă
educaţiei. Cu toate că deja conştientiză m tendinţa de racordare a sistemului educaţional
autohton la cerinţele europene, acest fapt generează anumite contradicţii, care, în opinia
noastră , trebuie eliminate: (1) necesitatea adaptă rii oamenilor la valorile culturii naţionale şi
orientarea, de facto, la popoarele UE; (2) necesitatea crescîndă în domeniul pregă tirii
specialiştilor în toate domeniile la nivel mondial, pe de o parte, şi scă derea prestigiului
învă ţă mîntului, pe de altă parte; (3) cerinţele crescînde faţă de pregă tirea absolvenţilor
instituţiilor preuniversitare (licee, gimnazii, şcoli primare, instituţii preşcolare) şi nivelul
scă zut înregistrat al acestor pregă tiri; (4) necesitatea crescîndă de a obţine competenţe şi
capacitatea redusă a şcolii de a face faţă acestei necesită ţi. Lichidarea acestor contradicţii,
precum şi ale altora asemă nă toare, necesită alegerea unei strategii adecvate de management

5
atît a conţinuturilor, cît şi a pregă tirii profesionale a cadrelor CZU: Rezistența la educație:
soluții și perspective didactice în vederea rezistenţei la stresul ocupaţional. Acest fapt este
menţionat în Raportul că tre UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI,
în care se subliniază necesitatea stimulă rii motivaţiei pentru dezvoltare profesională a
educatorilor în condiţiile statutului actual al profesiei, acesta devenind un deziderat principal
în sistemul priorită ţilor educaţiei contemporane. Formarea cadrelor didactice în vederea
diminuă rii stresului ocupaţional este motivată şi de opunerea rezistenţei la educaţie a elevilor,
generată de construirea incorectă a relaţiilor, lipsa stimei şi a respectului reciproc, deficitul de
comunicare didactică tolerantă etc. În această ordine de idei, cercetă torul Dm. Salade
evidenţiază marea responsabilitate a acestora, afirmînd că „nici o profesiune nu cere atîta
competenţă , dă ruire şi umanism ca cea de educator pentru că în niciuna nu se lucrează cu un
material mai preţios şi mai sensibil decît este omul în devenire.” Autorul menționează
caracterul aspru și plă cut, umil şi mîndru, exigent şi liber al acestei meserii în care
„mediocritatea nu este permisă , unde pregă tirea excepţională este abia satisfă că toare, o
meserie care epuizează şi înviorează , care te dispersează şi exaltă , o meserie în care a şti nu
înseamnă nimic fă ră emoţie, în care dragostea e sterilă fă ră forţa spirituală ”. În contextul
discursului despre formarea cadrelor didactice pentru abordarea corectă a stresului
ocupațional condiţionat de rezistenţa la educaţie a elevilor, N. Andreescu (2002) atrage atenția
că pedagogii şi psihologii practicieni, managerii de resurse umane trebuie orientaţi în scopul
structură rii unor strategii de intervenţie în vederea prevenirii/atenuă rii sau elimină rii
efectelor negative ale manifestă rii unor emoţii ce afectează individul şi organizaţia, în sensul
de a controla efectele surselor de stres, a limită rii consecinţelor nocive individuale şi
instituţionale, contribuind semnificativ la crearea unui mediu stimulativ pentru dezvoltarea
personală şi organizaţională . Pentru a evita situaţiile stresante la locul de muncă , profesorul
asigură eficiența procesului educaţional prin competenţele manageriale şi însuşirile de
personalitate cu repercusiuni profunde asupra calită ţii educaţiei şi satisfacţiei în muncă . În
contextul exigențelor menționate, consideră m necesar a orienta profesorul spre învă țarea
strategiilor de adaptare şi de înlă turare/diminuare a factorilor stresogeni. Printre calită ţile
pedagogului ce asigură realizarea cu succes a funcţiilor profesionale remarcă m urmă toarele:
toleranța și rezistența la stres, comunicarea democratică , ră bdarea, dragostea, compasiunea,
tactul pedagogic, credinţa în valorile socioculturale, responsabilitatea faţă de elevi și faţă de
întreaga umanitate. Se afirmă , de obicei, că învă ţă torii eficienţi sînt prietenoşi, veseli,

6
înţelegă tori şi virtuoşi din punct de vedere moral, mai degrabă decît cruzi, deprimaţi,
neîngă duitori, dacă avem în vedere un comportament deontologic „bun” se menționează –
sociabilitatea, relaţiile personale optime, eficienţi fiind considerați profesorii, care evită cu
succes situaţiile stresante. Din punctul nostru de vedere Rezistența la educație: soluții și
perspective aceasta este insuficient, deoarece viața profesională este stresantă și în aceste
condiții profesorul trebuie să învețe a monitoriza stresul ocupațional pentru a valorifica optim
eustresul. În această ordine de idei, cunoaşterea legită ților apariției și a mecanismelor
diminuă rii stresului ocupațional capă tă valoare și importanță deosebită , creînd premise
pentru dezvoltarea culturii profesionale şi diminuă rii rezistenţei la educaţie a discipolilor să i.
Legită ţile apariţiei stresului ocupaţional reprezintă legă turile stabile, esenţiale şi necesare ale
fenomenelor afective, care explică apariţia, existenţa şi dezvoltarea fenomenului stres
ocupaţional. Ele constau în reflectarea obiectivă , adecvată a realită ţii, independent de voinţa
subiectului, avînd proprietă ţi şi caracteristici stabile în orice circumstanţe. În opinia noastră ,
fenomenul stres ocupaţional este determinat de nevoile socioeconomice, morale, culturale,
politice şi apare la nivelul urmă toarelor legită ţi: (a) interdependenţa stres ocupaţional –
să nă tate; (b) interdependenţa stres ocupaţional – decizie; (c) interdependenţa stres
ocupaţional – management al clasei de elevi; (d) interdependenţa stres ocupaţional –
performanţă ; (e) interdependenţa stres ocupaţional – evaluare/autoevaluare;
interdependenţa stres ocupaţional – integrare socioprofesională . Legită ţile apariţiei stresului
ocupaţional au caracter specific uman (oamenii angajaţi în cîmpul muncii sînt afectaţi de stres
ocupaţional), caracter de largă esenţialitate (afectează toate sferele vieţii cadrului didactic),
caracter dinamic (modificîndu-se în raport cu schimbă rile din viaţa socială , familială ,
profesională a cadrului didactic), caracter sistemic (interacţionînd, constituie un ansamblu
normativ de diminuare teoretico-acţională a stresului ocupational). Referindu-ne la
problematica diminuă rii fenomenului rezistenţei la educaţie a elevilor, subliniem necesitatea
recunoaşterii interdependenţei dintre stresul ocupaţional al cadrelor didactice şi
managementul clasei de elevi. Această legitate explică influența stresului asupra calită ții
conducerii grupului de elevi, care la rîndul să u poate deveni o sursă de stres ocupațional.
Opiniile cu privire la efectele stresului ocupaţional asupra activită ţii de management al clasei
de elevi şi a stilurilor de conducere sînt la fel de contradictorii ca şi cele referitoare la efectele
stresului ocupaţional asupra performanțelor. Stresul este definit și ca un factor mobilizator şi
stimulator al activită ții cadrelor didactice în managementul clasei de elevi, denumit

7
„conducerea prin crize”. Criza, în cazul nostru rezistenţa la educaţie, ca moment de
dezechilibru, asociată cu apariția unui nivel înalt de stres ocupaţional, uneori chiar de ruptură ,
îi determină pe conducă tori să caute strategii rezolutive sau de coping în vederea soluționă rii
acesteia. Pentru alți autori (Z. Bogathy, 2009) însă , stresul apare ca un factor ce adînceşte
criza, amînă sau chiar împiedică soluționarea ei. Atunci cînd se confruntă cu situații de
rezistenţă la educaţie şi condiții stresante, instituţiile de învă ţă mînt recurg la centralizarea
autorită ţii la nivelurile superioare ale Rezistența la educație: soluții și perspective organizației.
Acest fapt are o dublă repercusiune: pe de o parte, împiedică participarea cadrelor didactice la
conducerea instituţiei de învă ţă mînt, iar pe de altă parte, descurajează delegarea autorită ţii,
ambele cu efecte negative asupra eficientei organizaționale. Astfel, stresul ocupaţional
favorizează practicarea stilului de management autoritar şi îl restricționează pe cel cooperant
– democrat. O altă explicație ar fi aceea că , în caz de eşec în reducerea fenomenului rezistenţei
la educaţie, responsabilitatea este egal distribuită între cadre didactice şi elevi. Ideea potrivit
că reia stresul ocupaţional favorizează practicarea unor stiluri de management şi defavorizează
practicarea altora se pare că întrunește un mai mare acord al cercetă torilor. Pedagogia
modernă evidenţiază componentele esenţiale ale unui management al clasei de elevi,
realizarea eficientă a că rora poate contribui la evitarea stresului ocupaţional şi la diminuarea
rezistenţei la educaţie a elevilor: managementul comportamentului se referă la competenţele
manageriale pe care trebuie să le posede profesorii pentru soluţionarea problemelor de
disciplină la clasă ; managementul conţinutului se referă la competenţele manageriale necesare
pentru educație; managementul acordului se referă la competenţele de management
interpersonal. Un management consecvent şi de calitate, lipsit de stres, centrat pe elev,
presupune că relaţia constructivă între elev şi profesor este o condiţie necesară pentru
realizarea intenţiilor educaţionale. Astă zi este necesar de a reevalua relaţia profesor-elev în
conformitate cu valorile societă ţii contemporane: libertate, responsabilitate, cooperare,
toleranţă . Continuă m analiza experiențelor sintetizate din literatura de domeniu cu referire la
strategiile de adaptare la stresul ocupaţional în vederea reducerii fenomenului rezistenţei la
educaţie a elevilor prin cele identificate de A. Percek (1992) care distinge anumite variante de
coping: centrat pe problemă şi centrat pe emoţie. Aşa-numitul coping centrat pe problemă
presupune că individul încearcă să rezolve problema cu care se confruntă , face eforturi, uneori
disperate, pentru a înlă tura situaţia de conflict. În contextul altei variante, numită coping
centrat pe emoţie, individul se concentrează mai ales pe starea emoţională generată de

8
problemă , şi mai puţin pe rezolvarea acesteia. Atenţionînd asupra caracterului continuu al
stresului ocupațional al cadrelor didactice, menţionă m că în condițiile frustră rii îndelungate,
apare riscul dezvoltă rii la profesori a tră să turilor negative: iritabilitatea, amplificarea furiei,
dezechilibrul şi instabilitatea emoţională chiar și nevroze. Activitatea solicitantă
supraoboseala, epuizarea emoţională şi extenuarea psihică ca urmare devin blocaj al
eficacită ţii didactice, impediment în exercitarea responsabilită ţilor profesionale și factor de
creştere a rezistenţei la educaţie a elevilor. Din perspectiva subiectului vizat, de valoare devine
necesitatea formă rii la viitorii profesori a competenţei de management al stresului ocupațional
(CMSO) pentru asigura rezistenţa la factorii de stres, exprimate în situaţii critice prin
mecanisme de autoapă rare. Astfel, competenţa de management al stresului ocupaţional al
cadrelor didactice reprezintă stilul educațional orientat spre opunerea rezistenței la stresorii
ocupaţionali prin respectarea principiilor de conduită profesională antistres: - a reacţionă rii
calme la factorii stresori prin echilibrare emoţională ; - a raţionaliză rii corelaţiilor dintre
originea stresului şi efectele acestuia; - a conştientiză rii tră irilor generate de stres; a inhibiţiei
reacţiilor distructive; - a canaliză rii energiei emoţionale asupra formulă rii deciziei; - a
disciplină rii emoţionale şi a orientă rii emoţionale pozitive; - a monitoriză rii interacţiunilor
interpersonale şi a retroacţiunii optime în comunicare; - a autoevaluă rii permanente şi a
reflecţiei pedagogice în scopul adaptă rii şi inserţiei profesionale optime. Competenţa de
management al stresului ocupaţional al cadrelor didactice constituie rezultatul formă rii prin
profesionalizare didactică a convingerilor/atitudinilor privind: - importanţa echilibrului dintre
eforturi şi recompense, compatibilizarea expectanţelor sociale cu aspiraţiile individuale,
satisfacţia profesională rezultată din autoritate şi stimă de sine, asigurată de rezistenţa
profesională la presiunile de timp, spaţiu, resurse şi ritm de schimbare în dezvoltarea
socioprofesională pentru menţinerea să nă tă ţii mentale şi maximizarea stă rii de bine,
asigurâ nd funcţionarea unor capacită ţi. Managementul educaţional - aprecierea obiectivă a
nevoilor personale şi a resurselor de satisfacere a acestora; - autoevaluarea limitelor
personale de management al energiei afective şi autocontrol; - aprecierea condiţiilor
intrapersonale şi de mediu extern ce ameninţă compatibilizarea cu interlocutorii şi inserţia;
reevaluarea permanentă a sistemului propriu de valori şi aspiraţii profesionale; - evaluarea în
termeni de avantaje-dezavantaje, formularea promptă a deciziilor reieşind din propriile
priorită ţi; - acceptarea de sine; - actualizarea de sine în condiţii schimbă toare de interacţiuni
în mediul profesional, în baza unui sistem de cunoştinţe specifice privind semnificaţia,

9
legită ţile apariţiei şi mecanismele prevenirii/diminuă rii SO, ce permit inhibarea reacţiilor
distructive şi excluderea tensiunilor intrapersonale, stabilitatea emoţională în condiţiile
solicită rilor socioprofesionale. În context educaţional, profesorii caută strategii de adaptare,
întrucâ t stresul nu este neapă rat un fenomen negativ, or, în situaţii în care stresul este
perceput la nivel moderat, acesta poate deveni un important factor motivaţional sau poate fi
un instrument în adaptarea dinamică la noi situaţii. În cazul în care stresul este intens,
continuu sau repetat, acesta poate deveni un fenomen negativ/distructiv ce poate conduce la
îmbolnă vire fizică ori tulbură ri psihologice. Astfel, elementele competenţei de management al
SOCD au fost concepute să asigure monitorizarea eficientă a energiei afective pentru a reduce
distresul şi a spori şansele de valorificare a eustresului prin informare/cunoaştere, formarea
unor capacită ţi specifice, acordarea suportului social – care vor consolida stima de sine.
Explicaţia şi concluzia generală pe care o putem oferi constă în faptul că în prezent mediul
social în continuă schimbare induce un anumit nivel de stres la locul de muncă . Acest fapt a
fost cercetat de specialişti în domeniul organizaţional care au constatat că un nivel optim de
stres mobilizeză angajatul în vederea obţinerii performanţelor câ t mai înalte, ceea ce am
obţinut în cazul pedagogilor din mediul urban iar un nivel de stres prea înalt nu duce deloc
spre creşterea performanţelor ba chiar dincontra duce la scă derea nivelului de reuşită în
activitatea profesională . Varietatea experienţelor metodologice de diminuare a stresului
ocupaţional, la debutul carierei pedagogice, permit selectarea, sintetizarea şi elaborarea noilor
strategii specifice domeniului de activitate profesională valabile individual. Cercetă torii
reprezentativi de domeniu demonstrează interdependenţa dintre eficienţa profesională a
cadrelor didactice şi stilurile de reacţionare la stresul ocupaţional, menţionînd faptul că
profesionalismul cadrelor didactice apare ca rezultat al implică rii în acţiuni educaţionale
stresante, creînd noi situaţii şi contexte de învă ţare. Maniera în care profesorul reacţionează la
factorii stresogeni îi sporeşte gradul de performanţă , iar sincronizarea comportamentelor în
activitatea pedagogică sînt direct proporţionale cu stilul personal al profesorilor şcolari.
Condiţia de bază a autoeficacită ţii profesionale în prestanţa didactică este formarea culturii
psihopedagogice la nivelul unor standarde profesionale, definite în termeni de competenţă , ce
asigură o conduită deontologică inteligentă a acestora în situaţii pedagogice inedite, atipice şi,
respectiv, stresante la debutul carierei. În documentele normative şi reglatorii, elaborate pe
plan global şi naţional, se configurează tot mai mult ideea că , într-o societate în continuă
schimbare, este nevoie ca responsabilii de pregă tirea profesională a cadrelor didactice să

10
formuleze/realizeze obiective privind formarea acestora pentru abordarea stresului
ocupaţional din perspectiva competenţelor necesare pentru a exercita onorabil noile roluri
profesionale şi a se simţi confortabil în cîmpul educaţional, deoarece caracterul continuu şi
accentuat al acestui fenomen pune în pericol să nă tatea psihică a pedagogilor, care este
interpretată ca factor de succes al acţiunii pedagogice. Cercetă rile demonstrează numeroasele
implicaţii ale distresului emoţional în etiologia diferitelor tulbură ri şi dezechilibre mintale şi
emoţionale care se ră sfrâ ng asupra performanţelor profesionale ale cadrelor didactice.
Efectele distructive ale stresului asupra nivelului de realizare a sarcinilor, asupra
performanţelor sunt bine cunoscute şi fac obiectul de studiu al cercetă rilor de ani de zile.
Stresul este perceput ca o problemă curentă , aproape de neevitat, cu care majoritatea
persoanelor se confruntă zilnic pe toate planurile. În acest domeniu, un sector aparte, datorită
multiplelor implicaţii, îl constituie stresul ocupaţional. In concluzie pot spune, in pofida
dezvoltă rilor teoretice sau practic aplicative abordate de specialiștii din diverse domenii de-a
lungul timpului, problematica stresului oferă în continuare, poate azi mai mult decâ t altă dată ,
posibilitatea şi necesitatea unor noi deschideri analitice şi investigative care să conducă spre
un control mai eficient al acestuia. Între profesiile afectate puternic de stres, potrivit studiilor,
profesorii se află pe unul din locurile fruntașe. Să nă tatea mentală a cadrelor didactice îşi pune
amprenta asupra actului instructiv –educativ şi implicit asupra discipolilor, asupra
personalită ţii acestora.

11
Bibliografie:

1. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Competenta%20de%20management
%20al%20stresului%20ocupational%20%E2%80%93%20%20imperativ%20al
%20formarii%20cadrelor%20didactice.pdf
2. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/VOLUMUL-1_2011_pp227-
233.pdf.pdf
3. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2809/1/
sova_stres_ocupational.pdf
4. https://www.capital.ro/comunicate/stresul-ocupational.html
5. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/98-102_5.pdf
6. http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/5878/Page266-
269.pdf?sequence=1&isAllowed=y
7. https://www.proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-pentru-dezvoltarea-
unui-management-institutional-antreprenorial-de-calitate-in-scoli-defavorizate/
managementul-stresului-profesional
8. https://www.isjbraila.ro/file_comp/resedu/1549512132_STUDIU%20COMPARATIV
%20PRIVIND%20STRESUL%20OCUPA%C3%88%C5%A1IONAL-PDF.pdf
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres
10. https://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-psihiatrie/Satisfactia-profesionala-
stres22752.php

12