ORIENTAREA ÎN CARIERĂ A ADOLESCENŢILOR ŞI ROLUL FAMILIEI

Motivatia alegerii temei

Tema aleasa are legatura in primul rand cu mine, mai exact cu rolul de mama. Momentul alegerii
unei vocatii are de cele mai multe ori legatura cu familia, cu mediul familial, cu modelele oferite,
care de multe ori sunt urmate dintr-o inertie considerata fireasca. Cred ca realitatea in care copiii
traiesc, in mod automat viitorul pe care acestia il vor avea se transmite prin osmoza, prin
copierea modelelor comporatamentale a parintilor si a familiei de provenienta. Se spune ca
suntem media celor 5 cele mai apropiate persoane din viata noastra. Este fundamental pentru un
parinte ca acesta sa fie constient ca pe umerii sai ’’apasa’’ rolul de model, copiii ne vor urma
intotdeauna modelul si de cele mai putine ori sfatul …. Asa cum spunea si Mahatma Gandhi:
„Fii tu insuti schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume”, pentru orientarea copiilor catre o vocatie
potrivita, este de asemenea important sa se asigure si un mediu ’’neutru’’ in care copilul sa se
poata descoperi pe sine, nealterat si necontaminat de modele transgenerationale, indiferent de cat
de functionale ar fi acestea. Este foarte important sa nu transformam proprii nostri copii in niste
extensii ale propriilor noastre visuri si nazuinte nepuse in practica si sa-i lasam sa-si exprime
propriul potential, propria menire pentru care au venit aici pe aceste ’’meleaguri’’.
Pedagogul italian G. Callo considera: „a orienta înseamnă a educa”. Nu poți să educi, spune
Callo, dacă nu educi atitudini, interese, trăsături de caracter şi nu poţi să instruieşti dacă nu
orientezi pe fiecare om în direcţia semnalată de trăsătura specifică a personalităţii sale.
Această dificultate a tinerilor de a-și alege o carieră pe care să o urmeze în viitor, reprezintă una
din marile probleme ale societății. Ei au nevoie de ajutor pentru a depăși această etapă
problematică a dezvoltării personale și profesionale. Omul este propriul său manager, el trebuie
să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte
existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a atinge
scopurile de etapă. Identificarea unor scopuri de succes va determina persoana să acţioneze în
consecinţă.
Cariera reprezintă totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale, familiale,
funcțiilor, experiențelor de muncă, timpul liber, hobby-urile – este viața însăşi.
Toate evenimentele care ni se întâmplă, de la naștere și pâna la sfârșitul vieții, ne afectează
viața/cariera. Cariera este definită de Butnaru (1999) ca o succesiune de profesii, îndeletniciri şi
poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-
vocaţionale (cum sunt cele de elevi şi studenţi, care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-
vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de colaboratori, mentori).
Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunea dintre aptitudinile, abilităţile, nevoile şi
aspiraţiile individului şi experienţa profesională pe care i-o furnizează organizaţia/compania. Din
această perspectivă, cariera poate fi privită ca o succesiune de experienţe separate sau care se
corelează între ele. Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini
dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale
individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu
profesional optim.
Orientarea profesională este o activitate bazată pe un sistem de principii, metode şi procedee de
îndrumare a persoanei către o profesie sau un grup de profesii, în conformitate cu aptitudinile,
înclinaţiile şi interesele sale şi, pe de altă parte, în funcţie de perspectivele pieţei forţei de muncă
şi dinamica sferei ocupaţionale. Prin orientare profesională se urmăreşte găsirea pentru fiecare
individ a ocupaţiei potrivite, respectiv asigurarea unui dublu acord între posibilităţile individuale
şi exigenţele profesiilor şi între aspiraţiile individului şi nevoile societăţii (Butnaru,1999). Să
obţii un loc de muncă este important, dar este de asemenea important să înţelegi că fiecare
activitate profesională practicată face parte din cariera ta, după cum tot din carieră fac parte şi
activităţile de învăţare, modalităţile de petrecere a timpului liber şi activităţile de voluntariat. Tot
ceea ce faci acum, primele joburi sau următoarele – reprezintă paşi în carieră.
Alegerea unei profesii trebuie să ţină cont de mai multe criterii cumulate pentru a avea un
rezultat profesional cu satisfacţie pe termen lung, adica activitatea desfăşurată să fie propria
alegere, să aibă aptitudini şi abilităţi necesare profesiei alese, dorinţa de a face această profesie o
perioadă de timp cât mai îndelungată, activitatea desfăşurată să îi aducă satisfacţie şi împlinire,
condiţiile de lucru să fie cele dorite, câştigul financiar să corespundă aşteptărilor fiecăruia; să fie
o activitate cu cerere pe piaţa muncii şi peste 10 ani pe cât posibil, să nu simtă că depune efort, ci
că va fi plătit pentru a face ceea ce îi place (situaţie ideală), să îi facă plăcere să se perfecţioneze
continuu în acest domeniu, să creeze un echilibru profesie/viaţă.
Studii de caz
Exemplul I : M în vârstă de 16 ani este elev în anul II la Şcoala de Arte şi Meserii, specializarea
zugrav-vopsitor. Provine dintr-o familie cu o situaţie materială modestă. După 1990 părinţii
rămân fără serviciu şi la terminarea perioadei de şomaj şi a ajutorului social situaţia lor
economică se înrăutăţeşte. Un frate şi o soră mai mare părăsesc casa părintească în momentul în
care reuşesc să-şi găsească un loc de muncă. Tatăl este bolnav de TBC şi a devenit alcoolic, iar
atmosfera din casă este tot mai neplăcută. M caută să ascundă cât poate situaţia reală din casă,
mai ales faţă de colegii de clasă. Visul său este de a-şi continua studiile şi de a urma facultatea de
construcţii. Părinţii însă fac presiuni asupra lui să se angajeze pentru a suplimenta veniturile
familiei. Din această cauză sunt multe certuri în casă. M nu ştie ce să facă, unde poate găsi
îndrumare sau sprijin financiar şi de aceea solicită ajutorul consilierului.
Concluzii: Se poate vedea un caz fericit in care adolescentul gaseste forta intrinseca de a se
ridica peste media aritmetica a familiei de provenienta, incearca sa-si depasesca conditia, si, mai
mult decat atat, apeleaza si la sfatul unui consilier. Se contureaza un deznodamant fericit, odata
cu implinirea varstei de 18 ani, cel mai probabil si acesta va parasi casa parinteasca asa cum au
procedat si fratii sai mai mari care confirma inca o data ca mediul neplacut din casa face
imposibila coabitarea cu parintii.
Exemplul II : S are 22 de ani şi este studentă în anul I la medicină. Este singură la părinţi şi a fost
un copil care nu a făcut probleme. Mama este farmacistă, iar tatăl medic de renume. Ambii au
sfătuit-o pe S să urmeze facultatea de medicină, deşi S nu dorea acest lucru. A încercat de mai
multe ori până a reuşit, părinţii au sprijinit-o financiar. S însă nu promovează examenele din
primul an şi îşi anunţă părinţii că se retrage de la facultate pentru că nu face faţă. Mai mult, intră
într-un anturaj pe care mama îl descrie ca având o influenţă proastă asupra fetei. Părinţii nu o pot
controla, fiind în alt oraş. Mama cere ajutorul consilierului pentru că S nu este preocupată de
viitorul ei. Ea o descrie pe S ca fiind o fire timidă şi influenţabilă, cu aplecare spre artă (a făcut
liceul de muzică şi ar fi dorit săurmeze conservatorul), dar părinţii au considerat că nu este o
meserie de viitor şi au luat decizia ca ea să urmeze medicina, în ciuda interesului fiicei pentru alt
domeniu.
Concluzii: Un caz tipic in care parintii incearca sa-si depersonalizeze propriul copil impunand
un model propriu, intr-o maniera total necastigatoare. Tanara si-a gasit vocatia si a fost
impiedicata sa si-o urmeze in continuare, intreruperea studiilor la facultatea de medicina a venit
ca un firesc la tot acest scenariu, de multe ori renuntarea este o componenta a curajului, a puterii
(Cunostinta este despre acumulare, intelepciunea este despre eliminare). Cel mai probabil si de
dorit, ar fi ca aceasta sa-si urmeze visul facand ceea cesi doreste cu adevarat, ceea ce ‘’a fost pus
deoparte’’ pentru ea. Are de partea ei tineretea, varsta nu o va penaliza pentru acest tempo
pierdut, ba poate chiar in el, cu titlu compensator, isi va gasi resursele pentru a reporni in forta pe
drumul ei.
Exemplul III: Mă numesc Renata. Am 24 de ani şi 2 copii. Fetiţa are 4 ani iar băieţelul doar 6
luni. Nu am serviciu de la naşterea fetiţei. Am început să lucrez într-un restaurant fast food încă
din liceu. După ce am absolvit liceul şi mi-am luat diploma de bacalaureat, am lucrat pe un post
de chelneriţă într-un restaurant, muncă pe care am încheiat-o când am rămas însărcinată cu
primul copil. Mi-a plăcut să muncesc, să fiu pe picioarele mele, dar era greu să lucrez fiind
însărcinată. Tatăl copilului mi-a spus că mă va ajuta şi el, aşa că am renunţat la slujbă. Însă
acesta nu a stat prea mult cu mine, iar noi ne certam tot timpul, oricum. Când fetiţa a împlinit 3
ani, am găsit o vecină care să aibă grijă de copil ca să mă pot angaja din nou ca operator la o
centrală telefonică. Nu mi-a plăcut prea mult munca aceasta. Am rămas însărcinata iar după 3
luni. Am mai continuat să muncesc câteva luni, după care am renunţat. Acum nu ştiu ce să fac:
copiii au nevoie de îngrijire, dar îmi este greu pentru că nu am bani suficienţi şi nici cine să mă
ajute.
Concluzii: Este o situatie cu care tinerele mame se confrunta inevitabil, perioada maternitatii are
aceasta componenta a unei izolari sociale in ceea ce priveste activitatea/vocatia. Studiile sau lipsa
lor pot influenta alegerile si posiblitatile ulterioare vis-a-vis de reintegrarea in campul muncii,
reintegrare direct proportionala cu varsta, pregatirea profesionala, studiile, experienta, etc Din
nou, fiind vorba de o persoana foarte tanara, reconversia profesionala si recalificarea in paralel
cu munca, sau chiar la locul de munca, pot fi o solutie pentru multe astfel de persoane. Rolul
consilierului este de a o incuraja si de a o ajuta sa-si gaseasca vocatia/chemarea, aceasta
neamintind in nici un moment nimic despre ceea ce si-ar fi dorit sa faca. Consilierea trebuie
facuta in functie de profilul psihologic al persoanei, de potentialul acesteia, de scenariul de viata,
te timpul pe care il are la dispozitie, situatia familiala, disponibilitatea de a invata
lucruri/competente noi, disponibilitatea vis-a-vis de mobilitate sau chiar de schimbarea
orasului/tarii.
Concluzii teoretice si practice
In final, concluzia care prinde contur se bazeaza pe ‘’omul potrivit la locul potrivit’’, ecuatie care
desi tine de noi s-o infaptuim, are parte pe parcursul ei de foarte multe variabile (personale,
familiale, sociale) ce pot interfera, pot amana momentul sau chiar il pot face sa nu se mai
manifeste. Pentru un tanara ‘’in cautare’’ este fundamental sa fie inconjurat de persoane
hranitoare, care sa-i alimenteze visurile, sa-l ajute sa-si atinga maximul potential in ceea ce-si
doreste sa faca cu viata sa … Componenta sociala si dinamica activitatilor sunt intr-o continua
schimbare, in era informationala apar foarte multe activitati noi, fara un minim istoric,
autogenerate de nevoia si timpul in care traim.
Trecerea de la epoca agrara la cea industriala si acum la cea informationala, a fost mereu o
provocare nu doar pentru tineri ci si pentru persoane de varste mai inaintate puse in situatia unei
reconversii profesionale, partiale sau totale.
Ramane mereu o provocare si un exercitiu pe care fiecare trebuie sa si-l asume, daca cineva isi
doreste libertatea sau siguranta, daca doreste sa urmeze un parcurs din postura de angajat, o
profesie liberala sau daca are ca target sa activeze din postura de antreprenor/investitor.
Exista bineinteles un timp pentru toate, un detaliu extrem de important, chiar si in cazul unei
decizii fericite, este gasirea unui mentor si intrarea intr-un proces de apreciere fata de acesta. Se
escaladeaza niste momente foarte importante, se castiga foarte mult timp si se invata foarte multe
lucruri de la cineva care a gresit destul de mult pentru ca o parte din aceste greseli sa nu mai fie
repetate.
Alegerea vocatiei are dupa parerea mea ca principal obiectiv plusul de valoare pe care cineva il
genereaza in societate, schimbarea si diferenta pe care o face pe acest Pamant.
Bibliografie:
1. Băban, Adriana, 2001, Consiliere educațională, Editura Ardealul, Cluj Napoca;
2. Holban, Ion, 1973, Orientarea școlară, Editura Junimea, Iași;
3. Jigău, Mircea, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;
4. Plosca, Marin, 2001, Consiliere privind cariera, aplicaţii în şcoală, Editura Dacia, Cluj-
Napoca;
5. Tomşa, Gheorghe, 1999, Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă ,,Viaţa
Românească”, Bucureşti.
Biblioteca virtuala:
 www.scribd.com
 www.slideshare.net
 www.biblioteca.regielive.ro
 www.Self_Directedsearch.com