Poligraful este un instrument ce inregistreaza simultan schimbarile ce apar in procesele

fiziologice (ritmul respiratiei, presiunea arteriala, conductivitatea electrica a pielii). Poligraful

este utilizat ca detector de minciuni de catre Politie, FBI, CIA si alte agentii private sau de stat.
Teoria poligrafului afirma ca atunci cand oamenii mint devin nervosi, iar acest lucru se poate
detecta. Bataile inimii devin mai rapide, presiunea arteriala creste, se schimba ritmul respiratiei,
apare transpiratia etc.

Poligraful masoara raspunsurile fiziologice ce apar atunci cand se raspunde la anumite intrebari.
Functioneaza pe principiul comparatiei, adica, pentru inceput, este necesara stabilirea unei stari
„normale” fiziologice (prin intermediul unor intrebari simple, al caror raspuns este cunoscut
investigatorului) cu ajutorul careia se vor identifica, prin comparatie cu raspunsurile fiziologice
la setul de intrebari relevante, starile fiziologice „deviante”.

Doar din descrierea acestei metode se poate

concluziona ca poligraful nu este un detector de „minciuni” prea reusit. E doar un aparat ce
masoara, prin reactiile fiziologice, starea emotionala a unei persoane – teoria poligrafului spune
ca minciuna modifica starea emotionala care modifica starea fiziologica. Metoda insasi
sugereaza diverse metode prin care se pot produce rezultate false sau prin care se poate folosi
poligraful in avantajul subiectului. De exemplu, sistemul nervos al sociopatilor reactioneaza
diferit: sunt capabili sa minta cu naturalete. Se estimeaza ca unul din douazeci de oameni e
sociopat. Exista multe studii ce au ajuns la concluzia ca poligraful nu este o unealta
criminalistica valida pentru tribunal, iar validitatea rezultatelor sale e nemasurabila. Conform lui
John T. Capiocco, in cartea sa „Manualul Psihofiziologiei”, „niciun spion nu a fost identificat
vreodata prin intermediul poligrafului”.

Desfasurarea unui test de poligraf

Un test de poligraf incepe cu un interviu pre-test. In cadrul acestui interviu sunt oferite unele
informatii preliminare care, mai tarziu, vor fi adaugate intrebarilor de control. Operatorul va
explica cum functioneaza poligraful, accentuand faptul ca detecteaza minciunile si ca e
obligatoriu sa se dea raspunsuri sincere. Apoi va avea loc un test “de incalzire”: subiectului i se
cere sa spuna adevarul si sa minta deliberat. Este foarte probabil ca subiectii vinovati sa devina
nervosi atunci cand li se reaminteste de validitatea testului. Dar exista riscul ca si subiectii
nevinovati sa fie la fel de nervosi, ba chiar mai nervosi decat subiectii vinovati.

Apoi incepe testul propriu-zis. Se folosesc 3 tipuri de teste:

– testul intrebarilor de control.

Acest test compara raspunsurile fiziologice la intrebarile relevante cu raspunsurile fiziologice la
intrebari ce au legatura cu posibile abateri din trecut.
“Acest test este folosit pentru a stabili daca un anumit suspect ar trebui judecat sau clasificat ca
neparticipand la fapta” (Asociatia Psihologilor Americani).

– testul intrebarilor comparate.

Acest test incearca sa detecteze minciuna prin compararea raspunsurilor fiziologice ce apar
atunci cand subiectului i se spune sa minta intentionat. E compus din intrebari irelevante
(“Numele tau e Dan?”), intrebari cu probabilitate mare de minciuna (“Ai furat vreodata bani?”),
si intrebari relevante. Tipurile diferite de intrebari alterneaza. Testul e trecut daca raspunsurile
fiziologice din timpul intrebarilor cu probabilitate mare de minciuna sunt mai mari decat
raspunsurile fiziologice din timpul intrebarilor relevante. Daca lucrurile nu stau asa, operatorul
incearca sa obtina o marturisire printr-un interviu post-test (“Situatia dumneavoastra se va
inrautati daca nu lamurim lucrurile”). Validitatea acestui gen de test este criticata deoarece se
desfasoara asemenea unui interogatoriu. De aceea este foarte probabil sa provoace reactii
nervoase atat nevinovatilor, cat si vinovatilor.

– testul vinovatiei.
Acest test compara raspunsurile fiziologice la intrebarile cu raspunsuri multiple despre crima,
unul dintre raspunsuri (raspuns „intern”) contine informatii cunoscute doar faptasului si
investigatorilor. Acest test este folosit in Japonia. Operatorul poligrafului nu stie nimic despre
crima sau despre circumstantele in discutie. Operatorul testeaza subiectul cu ajutorul unor
informatii ce nu ar putea fi cunoscute de o persoana neimplicata (“Crima a fost comisa cu un
pistol de calibrul 45 sau de 9 mm?”). Intrebarile au raspunsuri multiple, iar reactia subiectului la
raspunsuri este monitorizata. Daca reactioneaza puternic la informatiile corecte, se considera ca
este implicat.

Psihologii nu considera primele 2 teste ca fiind functionale, dar majoritatea psihologilor

considera ca cel de al treilea test se bazeaza pe teorii stiintifice si promite sa fie “o unealta
criminalistica promitatoare”. Dar, ei “nu doresc sa promoveze folosirea sa in tribunale, in
absenta unor cercetari aditionale bazate pe cazuri reale”.
Una dintre problemele majore ale acestui test e lipsa elementului de control. Totodata, daca
investigatorii nu au cateva informatii interne relevante pe care sa le foloseasca in cadrul testului,
se expun riscului de a trage concluzii pripite bazate doar pe cateva raspunsuri “deviante”.
Pot exista multe motive pentru care subiectul ar putea alege variantele “interne” de raspunsuri.
Ba mai mult, faptul ca nu alege raspunsurile “interne” nu inseamna ca e nevinovat. Subiectul ar
putea fi sociopat, psihopat sau doar un mincinos bun.

Acuratetea poligrafului

Daca simpla participare la testul de poligraf il face pe subiect sa devina nervos, atunci stabilirea
unei stari fiziologice de control devine aproape imposibila. Rezultatele ulterioare, din timpul
intrebarilor relevante, devin inutile si duc la rezultate neconcludente. Dar un rezultat
neconcludent, desi ar trebui ignorat, poate fi interpretat drept semn de vinovatie – teoretic,
persoanele oneste si nevinovate nu se tem de poligraf. Testul de poligraf este o experienta
intimidanta, daca nu chiar infricosatoare, pentru toate persoanele.

Ba mai mult, o persoana onesta ce cunoaste limitele poligrafului, poate deveni si mai nervoasa
deoarece se teme de un fals-pozitiv. Daca o intrebare creste nervozitatea subiectului, chiar daca
raspunsul lui e sincer sau corect, poligraful va da un rezultat fals. Deci, retineti, majoritatea
factorilor care influenteaza rezultatele poligrafului nu depind de faptul ca o persoana e
nevinovata sau nu, de faptul ca spune adevarul sau minte, sau de faptul ca incearca intentionat sa
induca in eroare poligraful sau nu.

Validitatea rezultatelor poligrafului

Aparatul masoara schimbarile de presiune arteriala, de puls si de respiratie. Atunci cand o

persoana minte se considera ca aceste caracteristici fiziologice se schimba, iar aceasta schimbare
poate fi interpretata corect de catre un expert.

Exista vreo formula sau lege stiintifica care stabileasca o corelatie regulata intre aceste schimbari
fiziologice si minciuna? Nu.

Exista dovezi stiintifice care sa indice faptul ca expertii in poligraf pot detecta o minciuna, prin
intermediul aparatului, intr-o proportie mai mare decat non-expertii ce folosesc alte metode? Nu.
Nu exista niciun aparat si niciun expert care sa detecteze, cu o mare acuratete, momentul in care
subiectii, alesi in mod aleatoriu, spun adevarul sau mint.
Desi este evident ca un mincinos bun sau o persoana cu probleme mentale (care crede ca ceea ce
zice este adevarat) pot insela aparatul, nu asta este problema si nici motivul pentru care aparatul
nu poate detecta cu acuratete minciuna, in comparatie cu alte metode.

Motivul pentru care poligraful nu este un detector de minciuni, e faptul acele caracteristici
fiziologice masurate de el – ritmul respiratiei, numarul de batai a inimii etc. – pot fi cauzate de
mai multi factori. Nervozitatea, mania, tristetea, jena si frica pot altera aceste caracteristici
fiziologice masurate de poligraf. O alta cauza poate sa fie nevoia de a merge la toaleta. Acelasi
efect il pot avea si diverse conditii medicale: raceala, migrenele, constipatia sau probleme
neurologice si musculare. Afirmatia ca un expert isi poate da seama cand o schimbare e
cauzata de o minciuna sau de alti factori nu a fost dovedita niciodata. Chiar daca aparatul ar
masura nervozitatea, nu avem nicio garantie ca acea nervozitate e cauzata de faptul ca s-a mintit.
Unii oameni se tem ca masina va indica faptul ca mint atunci cand spun adevarul si ca vor fi
acuzati, in mod fals, de minciuna.

Chiar si cei mai infocati aparatori ai poligrafului sunt nevoiti sa admita ca mincinosii trec
uneori testul. Este suficient sa ne amintim de Aldrich Ames, spionul care a inselat poligraful de
la CIA de mai multe ori. FBI-ul, totusi, a ratat lectia asta din moment ce, dupa capturarea lui
Robert Hanssen, a inceput sa isi verifice angajatii cu poligraful. Aparent, FBI-ul considera ca ar
fi putut preveni tradarea lui Hanssen daca l-ar fi supus testului.
Rezultatele testului cu poligraful nu sunt admise in tribunale deoarece se stie ca nu sunt de
incredere. Sau poate pentru ca beneficiul infim obtinut din folosirea poligrafului e depasit de
potentialul crescut de abuz din partea politiei. Acest test poate fi folosit pentru invadarea
intimitatii unei persoane sau intimidare tehnologica. Scepticii nu considera rezultatele
poligrafului mai credibile decat marturiile obtinute sub hipnoza.
Poligraful este folosit si de organizatii private pe actualii sau viitorii angajati.

Pentru a stabili reactiile fiziologice “normale” a subiectului, examinatorul foloseste intrebari ce il

intimideaza, il jeneaza sau inspaimanta. Un proces din 1987 a dezvaluit faptul ca bugetarii din
Carolina de Nord erau confruntati, in mod regulat, cu intrebari de genul“Cand ti-ai expus
ultima oara partile intime, dupa ce ai baut?” sau “Care a fost ultimul copil care te-a facut
sa te simti excitat?” Poligraful a fost folosit de angajati fara scrupule pentru a hartui membrii de
sindicat, pentru a convinge pe alti angajati sa “marturiseasca” infractiuni care nu le apartin, si sa
implice, in mod fals, pe alti colegi.
Dar de ce este folosit poligraful de atatea guverne si organizatii de stat sau private, daca el nu
este sustinut de dovezi stintifice valide? Sunt multi factori implicati aici, unul din ei e factorul
tehnologiei ezoterice.
Poligraful arata ca un aparat modern, sofisticat si demn de era aero-spatiala. Poate fi folosit
corect doar de expertii antrenati in ritualurile sale. Non-expertii sunt la mila
magicienilorantrenati, iar ei, si numai ei, pot sa ofere premiul cel mare: decizia ca cineva minte
sau spune adevarul. Dovezile ce sprijina acuratetea poligrafului exista doar ca anecdote sau sunt
bazate pe rationamente false, asa cum e ideea ca o corelatie demonstreaza o conexiune
cauzala.

Totusi, este foarte posibil ca motivul principal de utilizare a poligrafului sa fie ideea ca aparatul
tine la distanta mincinosii sau persoanele necinstite ce doresc sa obtina un loc de munca, sau ca
va “smulge” marturisiri prin intimidare tehnologica. Pe scurt, utilizatorii poligrafului nu
considera ca poate detecta minciunile, dar ei stiu ca cei care vor fi supusi testului considera asta
ca fiind adevarat. Deci chiar daca aparatul nu face ceea ce zice ca face, ei au sanse mari sa obtina
marturisirea sau sa indeparteze persoanele nedorite. Acuratetea poligrafului nu este bazata pe
nicio dovada stiintifica, caracteristicile fiziologice pe care le masoara sunt influentate de o
multime de factori, operatorul poligrafului nu are cum sa faca diferenta dintre o minciuna si
existenta unui factor de influenta, poligraful este doar un instrument de coercitie psihologica.

Inducerea in eroare a poligrafului si a investigatorului

Exista cateva situatii in care se influenteaza rezultatele poligrafului. Nu toate sunt intentionate.

– daca subiectul nu este constient de faptul ca minte.

– daca subiectul nu devine nervos atunci cand minte (alternativ, poate sa fie nervos in general,
fapt ce duce la imposibilitatea stabilirii starii de control).

– daca subiectul incearca sa ramana calm atunci cand minte.

– daca subiectul incearca sa simuleze semnele fiziologice ale minciunii in momentul stabilirii
starii de control.

Ultimele doua sunt importante pentru ca oamenii pot, si chiar o fac, sa invete cum sa faca aceste
lucruri inainte de a participa la test. Inaintea testului propriu-zis, operatorul stabileste starea de
control cu ajutorul unor intrebari cu raspuns cunoscut, si a altor intrebari in care se cere
subiectului sa minta intentionat. Tehnicianul ajusteaza poligraful pentru a compensa anumite
reactii nervoase pe care subiectul le manifesta. Inducerea intentionata in eroare a poligrafului se
face in aceasta etapa.

Pentru a reduce reactiile poligrafului la nervozitate – sau la minciuna – subiectul trebuie sa isi
mareasca artificial nervozitatea pe durata intrebarilor cu raspuns cunoscut si adevarat din pre-
test. Pentru a face acest lucru, poate apela la o serie de metode:

– muscarea limbii.

– strangerea puternica a degetelor de la picioare,

– numaratul invers de la 10 la 1, sau chiar si de la numere mai mari.

– incordarea si relaxarea sfincterului anal (unii operatori de poligraf folosesc senzori de presiune
montati in scaun pentru a detecta acest lucru).

– folosirea unui antiperspirant puternic pe maini, frunte si la subtioara. E preferabil sa fie utilizat
cu o zi inainte de test, si inca o data in dimineata testului.

Subiectul trebuie sa astepte pana ce i se adreseaza o intrebare pentru a aplica aceste metode.

Incercati sa aflati cat mai multe despre poligraf. Daca cariera sau libertatea voastra depinde de el,
ar fi cazul sa aflati mai multe despre el.

Incercati sa aflati scopul investigatiei. Testul incearca sa afle anumite informatii, cum ar fi daca
sunteti spion sau daca folositi droguri. Daca poligraful este folosit din cauza unui anumit
incident, atunci stiti ce cauta investigatorul. Daca e folosit la angajare, faceti cercetari despre
companie si politica ei pentru a afla ce puteti admite si ce nu.

Trebuie sa tineti cont de faptul ca operatorul poligrafului nu va este prieten, desi incearca sa te
convinga ca e de partea ta, e doar o inselatorie.

Practicati tehnicile de influentare a poligrafului din timp. Daca exersati din timp aceste tehnici,
sunt sanse foarte mari de a trece testul. Obisnuiti-va cu ele pentru a le practica corect.
Incercati sa abordati testul de poligraf ca un simplu interviu pentru un loc de munca, fiti
prietenos, imbracati-va decent, veniti la timp, incercati sa faceti o buna impresie. In niciun caz nu
amanati sau reprogramati testul.

Comportati-va de parca fiecare miscare va este filmata. Pot exista camere ascunse, atat in sala de
asteptare, cat si in alte locuri. De regula camera de testare are o oglinda dubla. Tineti minte!
Testul de poligraf incepe cu mult inainte de a fi conectat la aparat si nu se termina decat in
clipa in care parasiti locatia de testare!

Feriti-va de capcanele psihologice pre-test! Investigatorul poate incerca sa va infricoseze, sau sa

va convinga de eficienta poligrafului. Teoretic, cu cat va temeti mai mult ca o sa fiti descoperit,
cu atat mai nervos o sa fiti. Ignorati aceste lucruri. Investigatorul se poate baza si pe teama. De
exemplu, va poate spune ca pentru a avea un maxim de acuratete in masuratori, e necesar sa va
spalati pe maini. O camera ascunsa in baie va dezvalui faptul ca nu v-ati spalat pe maini!

Identificati tipurile de intrebari. Sunt 3 tipuri de intrebari: irelevante, relevante si de control.

Intrebarile irelevante sunt evidente: „Care este numele tau?”. Intrebarile relevante sunt cele
importante si care reprezinta scopul testului: „Tu ai furat banii din caserie?”. Intrebarile de
control sunt cele ale caror raspunsuri fiziologice vor fi comparate cu raspunsurile fiziologice ale
intrebarilor relevante. Acestea sunt intrebari uzuale la care aproape oricine ar trebuie sa raspunda
sincer cu DA, dar sunt incomode si majoritatea oamenilor prefera sa raspuna cu NU: „Ai furat
vreodata?”.

Ascundeti faptul ca aveti cunostinte despre poligraf! Investigatorul va poate intreba inainte de
test daca aveti cunostintele acestea. Comportati-va ca si cum nu cunoasteti nimic! Afirmati doar
ca poligrafia e o stiinta si ca da rezultate (sau cel putin, nu exprimati indoieli in privinta
poligrafului). Daca investigatorul isi da seama ca v-ati documentat pe seama poligrafului, o sa
traga concluzia ca aveti ceva de ascuns.

Intotdeauna raspundeti cu DA sau NU! Rezistati tentatiei de a da explicatii sau de a intra in

detalii, chiar si in cazul in care investigatorul incearca sa faca asta. Fiti cooperanti si politicos,
dar nu oferiti mai multe informatii decat e necesar.

Nu admiteti nimic relevant! Indiferent decat de ce indica poligraful, nimic nu este mai cert si mai
daunator decat propria confesiune! Investigatorul va incerca sa te convinga ca a depistat
minciuna in graficele poligrafului, chiar daca acolo nu este nimic anormal. Nu cadeti in capcana
lui! Trebuie sa pastrati aparenta de onestitate, chiar daca asta inseamna sa mai faceti cateva
admiteri minore la unele intrebari de control. Evitati sa admiteti lucrurile care pot genera noi
intrebari sau pot fi considerate relevante. Misiunea poligrafistului este de a obtine o marturisire.
Din multe puncte de vedere, testul de poligraf e doar o sarada complicata ce incearca sa te
pacaleasca si sa marturisesti!

Raspundeti la intrebari intr-un mod serios, convingator si fara ezitari! Nu este momentul de
glume si de improvizatii. Trebuie sa pareti onest si cooperativ.

Respirati normal. Cu exceptia intrebarilor de control, pastrati ritmul respiratiei la 15-30 pe minut.
Nu respirati adanc.

Modificati-va ritmul respiratiei in timpul intrebarilor de control. Investigatorul va compara

rezultatele intrebarilor de control cu rezultatele intrebarilor relevante. Daca deviatia din timpul
intrebarilor de control o depaseste pe cea din timpul intrebarilor relevante, a-ti trecut testul. Daca
deviatia e mai mare la o intrebare relevanta decat la una de control, investigatorul va crede
(corect sau nu) ca mintiti si astfel invalidati testul.

Schimbati-va ritmul respiratiei la o intrebare de control. Puteti face asta rapid sau lent, tineti-va
respiratia timp de cateva secunde inainte de a expira, sau respirati superficial. Faceti asta timp
de 10-15 secunde apoi reveniti la ritmul normal de respiratie, inainte de urmatoarea intrebare.

Numarati invers sau faceti alte operatii matematice in gand. Acest lucru duce la schimbarea
presiunii arteriale si a pulsului.

Atentie la perioada post-interviu! Desi ati fost deconectat de la poligraf, testul nu s-a terminat!
Este posibil ca investigatorul sa paraseasca camera o vreme si apoi sa se intoarca. Poate sa
afirme ca „stie” ca minti in legatura cu ceva. E un truc. Ramai calm si ferm, negati in mod
politicos. Nu va schimbati pozitia fata de subiect si nici raspunsurile. Daca este posibil refuzati
investigatiile prelungite post-interviu.

Atentie!

In functie de circumstante, descoperirea faptului ca influentati intentionat poligraful poate avea

consecinte neplacute. Va puteti pierde locul de munca, iar daca sunteti eliberat pentru buna
purtare puteti ajunge inapoi in inchisoare.
Folositi o singura metoda, nu mai multe deodata, de modificare a caracteristicilor fiziologice,
altfel exista riscul de a fi descoperiti.

Fiti constient de faptul ca exista riscul sa nu puteti insela poligraful.

Muscarea limbii e foarte eficienta, dar poate fi detectata daca trebuie sa vorbiti perioade lungi de
timp. Nu va puteti musca limba in timp ce vorbiti. Puteti folosi metoda in cazul in care trebuie sa
raspundeti cu DA sau NU.

Este extrem de important ca testul sa fie facut in prezenta avocatului personal. Testul sa fie
inregistrat video si audio si sa fie efectuat de un investigator particular, la alegerea subiectului,
care va pastra confidentialitatea testului. Totusi, daca este vorba de o problema serioasa, o crima
de exemplu, e mai bine sa refuzati testul daca aveti posibilitatea. Daca sunteti nevinovat, iar
poligraful indica vinovatia, exista riscul ca rezultatele testului sa ajunga in presa si sa va
provoace probleme serioase de imagine.