Tema: DILEMA ETICĂ

1. Noţiunea de dilemă etică.

2. Standarde și decizii etice.
3. Comportamentul firmelor

1. Noţiunea de dilemă etică.

Esenţa problemelor etice în unitatea economică constă în conflictul permanent dintre
performanţa economică a firmei măsurată prin costuri, venituri, profit şi performanţa socială a
acesteia, obligaţiile faţă de angajaţi, consumatori, furnizori.
Rezolvarea acestui conflict este adesea extrem de dificil, presupunând evaluarea complexă
a balanţei dintre realizarea economică şi performanţa socială, din perspectiva corectitudinii, cinstei,
justeţei deciziei.
Dilemele etice - reprezintă situaţii conflictuale când conducătorul trebuie să aleagă nu între
două posibilităţi egale de a acţiona din punct de vedere etic, dar trebuie să decidă să facă sau nu
ceva, ce deşi este convenabil pentru el sau pentru organizaţie, dar poate fi considerat neetic.
Dilemele etice pot fi definite ca situaţii neclare, probleme care îi pun în încurcătură pe cei
care iau decizii, în dorinţa de a echilibra performanţele economice şi cele sociale.
Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în următoarele domenii:
 marketing: reclama, publicitatea, ambalajul produsului;
 aprovizionare: favoruri din partea furnizorilor;
 producţie: calitatea materiilor prime şi a produselor finite, costurile;
 resursele umane: angajare, salarizare, motivare, evaluare, promovare.
Cea mai dificilă situaţie pentru manageri o reprezintă existenţa dilemelor etice. O dilemă
etică se naşte când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă negativă în
plan social. Bunul sau răul nu poate fi precizat şi clar identificat. În primul rând dilemele etice sunt
generate de raportul dintre performanţele sociale şi cele economice, realizarea echilibrului fiind
deosebit de dificil, mai ales în condiţiile inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o
imagine globală asupra dimensiunilor economice a angajamentelor sociale precum şi a
consecinţelor sociale generate de un comportament pur economic. Este şi cazul revendicărilor pe
care le pretind unele minorităţi “grupuri de presiune dedicate unei singure cauze care o consideră
de o moralitate incontestabilă; nu urmăresc să obţină sprijinul majorităţii şi nici măcar să o atragă,
căci astfel s-ar putea să fie nevoie să recurgă la compromisuri”.
Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie să investigheze
cu multă atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după
1
consecinţele sociale şi mai puţin după rezultate economice de moment. “Practicarea unui
management modern, pe coordonate morale, a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în
corelaţie cu valorile personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial”.
Dilemele etice apar în lumea afacerilor atunci când există o neconcordanţă între
principiile etice şi situaţia practică, între ceea ce se doreşte şi ceea ce este de fapt, între sistemele
proprii de valori şi modul de satisfacere practică a nevoilor.
Se remarcă de fapt, una din problemele practice extrem de dificil de rezolvat, deoarece
viaţa demonstrează cu prisosinţă că ceea ce este etic pentru unul poate părea lipsit de etică pentru
altul.
În soluţionarea dilemelor etice, întrebările cheie sunt:
 Cine ar câştiga şi cât de mult?
 Cine va pierde şi cât de mult?
Principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii sunt:
 integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor;
 obiectivitatea, eliminând conflictele de interese, influenţele externe în realizarea unor
oportunităţi;
 competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat
în afaceri;
 confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor, cu excepţia
situaţiilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informaţii;
 servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.
Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale angajaţilor,
darurile, hărţuirea sexuală, plăţi neautorizate, spaţiul privat al angajaţilor, probleme de mediu,
securitate muncii, politica de preţuri, discriminările de orice fel, etc.
Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în
afaceri. De exemplu:
 acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre
firmele concurente;
 trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului;
 desfăşurarea unor activităţi neautorizate;
 folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal;
 cazurile de evaziune fiscală, economie subterană;
 înşelarea corpurilor de control a statului;
 utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală, etc.
2
 Dilemele etice se pot regăsi practic la nivelul oricărei decizii luate în cadrul unităţii
economice. pentru a obţine o decizie etică trebuie de parcurs următoarele etape:
1. Analiza economică – abordează problema managerială din perspectiva teoriei
microeconomice. Această analiză se bazează pe convingerea că managerii trebuie să acţioneze
pentru maximalizarea veniturilor şi minimizarea cheltuielilor.
2. Analiza legală - tratează dilemele etice prin prisma teoriei legalităţii. Acest tip de analiză
ajută la cunoaşterea legalităţii unei situaţii.
3. Analiza etică - este bazată pe procesele de gândire raţională, managerul va trebui să
acţioneze în concordanţă cu anumite principii de comportament etic - standardele etice

2. Standarde și decizii etice

Managerii pot fi încrezuţi că o acţiune va fi considerată etică dacă va respecta următoarele
standarde:
a) Principiul utilitarist - acţionează într-un mod care va aduce cel mai mult bine unui număr
nare de oameni.
b) Principiul individualist - acţionează într-un mod cu care să se bazeze pe libertatea
conştiinţei, pe libertatea individuală.
c) Principiul justiţiar - acţionează într-un astfel de mod încât acţiunea dată să poată fi
considerată lege, regulă sau normă de comportament.
d) Regula de aur - acţionează în acelaşi mod cu care ai vrea ca alţii să te trateze pe tine.
e) Testul TV- managerii trebuie să se întrebe întotdeauna: ,, M - aşi simţi confortabil dacă ar
trebui să explic unei audienţe naţionale la TV de ce am întreprins o astfel de acţiune’’.

Deciziile manageriale ideale pentru toate părţile cointeresate practic nu există.Familiarizarea

cu standardele etice permite managerilor să argumenteze decizia lor luată părţilor cointeresate.
Deciziile etice prezintă o serie de particularităţi:
 Majoritatea deciziilor etice au consecinţe ample ce nu se limitează la un simplu nivel
managerial.
 Consecinţele deciziilor etice sunt nesigure şi greu de estimat.
 Cele mai multe decizii au multiple variante şi ele nu reprezintă o simplă alegere între da şi
nu.
Problema luării unei decizii etice se complică atunci când intră în conflict mai multe valori.
Nu este secret că pentru manageri contează mai mult indicatorii cantitativi ai eficienţei, de aceea
deseori ei tind să evite soluţiile primite conform aspectului etic care reprezintă pentru ei anumite
dificultăţi.
3
 Recomandări referitor la implementarea soluţiilor etice în management:
1. La apariţia unui conflict între normele etice de diferite nivele se recomandă să fie soluţionate
după principiul priorităţii.
2. Etica businessului contemporan pune pe prim plan acele norme care sunt clar formulate, în
caz contrar ele sunt greu de utilizat la elaborarea deciziei etice.
3. La elaborarea deciziei manageriale e necesar de examinat şi de evoluat aspectele economice,
tehnice, sociale şi etice.
În scopul soluţionării dilemelor etice este utilă parcurgerea următoarelor etape:
a. Se culege informaţia pentru o fundamentare multilaterală a deciziei.
b. Se cumulează normele etice corespunzătoare de la diferite nivele.
c. După excluderea variantelor inacceptabile se pregătesc două variante argumentate etic:
varianta dorită şi cea minim acceptabilă.
d. Se determină dacă e posibil de modificat varianta minim acceptabilă cât şi cea dorită.
e. Când nu este clar fundamentată decizia din punct de vedere etic este necesară conducerea
după alte aspecte economice, sociale, tehnologice.

3.Comportamentul firmelor
- Firme imorale . Sistemul de valori este orientat spre obţinerea câştigului, practicile manageriale
ale acestor firme sunt, de regulă, în afara legii. În dorinţa de a reuşi cu orice preţ nu manifestă nici
un respect faţă de principiile eticii. Valoarea dominantă este profitul, iar preocuparea pentru etică
apare numai după ce firma a fost surprinsă că face afaceri incorecte. Raţionamentele unei astfel de
firme sunt: „nu am ştiut până acum”; „toată lumea face aşa”; „nu putem fi descoperiţi”; „munciţi
din greu şi cât mai repede”. Nu au un cod al eticii.
- Firme orientate spre respectarea prevederilor legii . Cultura managerială se bazează pe
respectarea legilor, raţionamentele lor fiind: „tot ceea ce nu este interzis prin lege, este permis”;
„dacă este legal, este foarte bine”. Aceste firme respectă mai mult legea decât etica în afaceri.
Principala preocupare este profitabilitatea, iar codul de etică a afacerilor, dacă există, are un caracter
intern.
- Firme responsabile .În firmele responsabile, cultura organizaţională cuprinde şi un alt sistem de
valori decât profitul, productivitatea şi legalitatea. Firma începe să accepte mai mult atitudinea
„cetăţeanul responsabil”, iar managerii sunt mai sensibili la cerinţele sociale, recunoscând că firma
are şi responsabilităţi în acest domeniu. Managerii firmei fiind preocupaţi de problemele eticii în
scopul schimbării imaginii nefavorabile ca urmare a unor acţiuni din trecut. Cresc preocupările şi
pentru acţionarii mai puţin importanţi, iar codurile de conduită în afaceri sunt mai mult orientate
spre exterior şi reflectă o preocupare pentru un public mai diferit.
4
- Firme orientate spre respectarea principiilor eticii . În astfel de firme are loc o schimbare
esenţială în cultura organizaţională. Valorile eticii devin o parte a culturii manageriale, servind la
orientarea managerilor şi a salariaţilor în diferite situaţii. Se realizează, în acelaşi timp, un mai mare
echilibru între profituri şi etică. Efortul pentru crearea unui climat etic începe să devină mai evident
iar, în soluţionarea oricărei probleme, se ţine seama atât de eficienţă cât şi de implicaţiile etice.
Managerii încearcă să adopte un comportament etic, dar le lipseşte experienţa. Codurile de etică
devin documente active, reflectând esenţa valorilor organizaţiilor.
- Firme etice .În firmele etice, prin cultura organizaţională se promovează un echilibru între etică şi
profit, iar valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al acţiunilor individuale. Prin sistemul
de sancţiuni se urmăreşte penalizarea şi corectarea comportamentului acelora care iau decizii
greşite.

Deciziile sunt juste, cinstite şi profitabile, iar la baza lor stau un set de valori etice, care pot
fi definite astfel: „tratează pe ceilalţi cu respect, preocupare şi cinste, aşa cum tu însuşi ai dori să fii
tratat”; „fabrică şi vinde produse, astfel încât să fii satisfăcut atunci când tu şi familia ta le-aţi
folosi”; „tratează mediul înconjurător ca şi cum ar fi proprietatea ta”.