FAMILIA TRADITIONALA

- 2014 -





FAMILIA TRADITIONALA

Familia defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie, dar marcheaza
profund destinul fiecarui individ. Literatura urmareste cu precadere traseul parcurs de om de la
familia in care se naste pana la familia pe care si-o ntemeiaza, fixndu-si astfel statutul social.
Societatea traditionala impune individului, ca o cale de integrare in comunitate, dar si de
mplinire individuala,ntemeierea unei familii. Modelul acesteia este adoptat sau respins in
functie de propria experienta de formare dar si de spiritul epocii.
Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi
scrise si nescrise. Statul isi asuma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul
familiei mai ales in momente cruciale. Biserica institutie a statului consfinteste momentele
importante pentru evolutia unei familii prin botez si cununie.
Familia aceasta forma istorica de comunitate umana are un nucleu social elementar
ntemeiat prin casatorie si apoi prin raporturi strnse de ordin biologic,economic,si nu in ultimul
rnd spiritual. Pentru o reusita totala in cladirea unei familii este nevoie de inteligenta si de o
stradanie continua de a ne modela pe noi insine printr-un adevarat act de vointa,de educatie si de
forta morala.
Cu aceste cuvinte,att barbatul cat si femeia,trebuie sa devina in ultima instanta,creatorii
propriului chip,calauzitor spre armonie,frumusete fizica si spirituala, sinceritate si mai ales
ncredere. Casnicia cea care creaza familia are la nceput un dram de necunoscut datorat
deprinderilor bune si rele pe care le au tinerii.Cu putin efort ei pot modifica unele deprinderi
negative,ori le pot nlatura sau nlocui atunci cnd exista hotarre,iubire adevarata si dorinta
apriga curata de a crea familia.
n analiza sociologic a familiei se folosesc diferite notiuni cu diferite sensuri ale
familiei cum ar fi:

-familia de origine;

-familia conjugal;

-familia nuclear;

-familia de reziden;

-familia de interaciune;

-familia cu probleme;

-familia modern;

-familia tradiional.

Familiile au structuri diferite sau numr diferit de membri. De exemplu n trecut,
familiile aveau 4-6 copii, n medie, iar acum n societile industriale, au n medie 1-2 copii.
Cuplul nu este ntotdeauna unit i perfect.
n cele mai multe cazuri n cupluri apar fenomene lenegative, apar certurile, neajunsurile,
infidelitatea etc. Toate aceste lucruri sunt cauza celor mai multe divoruri.Familia trebuie
asociat cu stabilitate, echilibru, moralitate i durabilitate. ntotdeauna n familie trebuie s existe
armonie pentru ca durata csniciei s fie ct mai lung. Asupra familiei s-au ntreprins i se
realizeaz mereu numeroase studii de asisten social care urmresc o ameliorare, o nlaturare a
crizelor pe care le traverseaz anumite familii.

Familia tradiional


n familia tradiional puterea este inegal. n aceast familie cel care domina cel mai
mult era brbatul. ns, cel puin din sec. - XIX- , norma autoritii masculine pare s
nu serveasc dect ca faad. n familiile boierilor, soia poate influena decizia soului, chiar i
copiii, ori de cte ori este n joc un aspect al vieii familiale.Conform lui J.Bochenski,
autoritatea este o relaie cu trei termeni care se instituie ntre un purttor, un subiect i un
domeniu. (C. Ciuperc, 2000, p.72 ). n acest caz brbatul este purttorul i femeia este
subiectul ntr-un anume domeniu.
Relatia parinte- copil in familia traditionala era in general bazata pe intelegere si acceptare si
nu pe conflict si negare.
n cultul tradiional domin autoritatea care provine din tradiia familiei. Puterea este un
fenomen social, n sensul c nu se poate manifesta dect prin intermediul relaiilor sociale.
Dup K.Dowding (1991,p.48), exist dou feluri de putere: puterea concret (puterea de a face)
i puterea social (puterea asupra cuiva).Este clar c familia tradiional se bazeaz pe puterea
concret.
Aceste reguli l oblig pe brbat s fac ceea ce tie, astfel nct femeia accept aceast
ordine, deoarece femeia nu avea niciun drept la opinie.
De-a lungul timpului, puterea n familie a crescut, autoritatea a evoluat spre cel ce tia
mai mult. Puterea femeii a crescut de asemenea. Femeia avea mai multe drepturi, avea puin
autoritate asupra copiilor, soul se sftuia cu ea n diferite probleme familiale.n sec. XIX-XX n
societile europene sau de cultur european s-a generalizat sistemul familiei nucleare n care
soul era principala surs de venit, i avea cea mai mare autoritate, iar soia se ocupa n principiu
de gospodrie i depindea de so.
Fiecare societate are un anumit sistem familial adic un sistem de reglementare a
relaiilor dintre brbat i femeie de vrst matur i dintreacetia i copii. Sistemele familiale se
difereniaz ntre eledup gradul decuprindere a grupului familial, forma de transmitere a
motenirii, modul destabilire arezidenei noilor cupluri.
Structura de autoritate i putere n cadrul familiei (H.Touzard 1966)

1. Autoritatea soului (brbatul acioneaz i decide) ;

2. Autonomia soiei (femeia acioneaz i decide) ;

3. Autocraia soului (brbatul decide, femeia acioneaz) ;

4. Autocraia soiei (femeia decide, brbatul acioneaz);

5. Conducerea soului ( brbatul decide, acioneaz mpreun) ;

6. Conducerea soiei ( femeia decide, acioneaz mpreun) ;

7. Diviziunea sincretic a rolurilor (brbatul acioneaz, decid mpreun) ;

8. Diviziunea sincretic a rolurilor (femeia acioneaz, decid mpreun) ;

9. Cooperarea sincretic (acioneaz mpreun, decid mpreun) (p. 73)


Concluzionnd, familia tradiional era caracterizat printr-o ierarhie clar, iar
respectarea ierarhiei era o condiie a echilibrului.

Relaiile parentale i viziunea asupra socializrii

n familia tradiional conflictele dintre generaii erau mult mai puine i netolerate de
comunitate.
Ierarhia era foarte clar, fiecare tia ce are de fcut i de cine trebuie s asculte. Copiii
suportau i se abineau la autoritatea tatlui i pe cea a mamei cnd tatl nu era, ns cea a mamei
era mai blnd i mai sensibil.Rolul mamei era foarte important pentru c personalitatea ei
construia punctul de plecare pentru copil.
n familia tradiional, mama se implica mult mai mult n creterea i educarea copiilor fa
de familia modern, deoarece mama nu avea un loc de munc, o carier profesional, ea se
ocupa doar de gospodrie i de familia sa. De aceea copiii erau mult mai ataai de mam dect
de tat.
n aceast familie tatl era cel care deschidea porile copilriei spre lumea exterioar,
ndrumnd copilul s fie el nsui, s pun n practic ceea ce nvase. Totui aceast ieire nu i
oferea copilului libertatea maxim.
n socializarea copiilor din modelul tradiional al familiei extinse implic o relaie afectiv
puternic ntre bunici i nepoi i, implicit, un rol educativ consistent al bunicilor. ns,
coabitatea vrstnicilor cu nepoi nu este dovedit, nici mcar n mediul rural, dect pentru
familiile tip souche, n care unul dintre copii rmne, dup cstorie, n
casa printeasc asumndu-i responsabilitatea ngrijirii btrnilor. (C. Ciuperc 2000, p.73,
apud E. Stnciulescu, 1997, p.162).
Cei care se recstoreau a doua oar i aveau copii, acetia rmneau n creterea bunicilor,
cu ajutorul prinilor .n familia tradiional cstoria copiilor se fcea n ordinea descresctoare,
de la cel mai mare la cel mai mic, nu ca n familia modern cnd acetia se cstoresc sau triesc
n concubinaj.
In societatea traditional romaneasca, grupul domestic este format din doua persoane, sotul si
sotia, care prin intermediul casatoriei intemeiaza o noua familie. Un important element al
formarii noii familii o reprezinta pamantul, dar si o locuinta pe care tinerii casatoriti o ridica
impreuna cu rudele apropiate si prietenii din sat, pe locul stabilit dinainte de socrii mari. Dupa ce
e construita, casa intra in grija femeii care o va pastra curata si ingrijita, dupa ce o va zugravi si
impodobi. Gradina, pasarile, batatura vor reprezenta universul pe care femeia nu il va parasi pe
parcursul vietii, decat pentru cateva activitati importante alaturi de barbat cum ar fi: cultivarea
inului si canepii, eventual prasit si cosit. Rolul traditional al femeii este centrat pe casa si familie.
Femeia este supusa, in familia traditional romaneasca, barbatului , capul gospodariei. Bataia este
o modalitate de pedepsire a sotiei, cand barbatul considera ca a gresit, iar acest obiecei este
acceptat ca fiind normal. Totusi pedepsele aplicate de barbat nu pot atinge limita cruzimii, ci sunt
considerate corectii corporale. Traditional femeia trebuie sa fie induratoare, pasiva, blanda,
dependenta, iar barbatul sa fie cel activ. In unele cazuri sotia este considerata inferioara
barbatului. Ea nu poarta pecetea inferioritatii sale din nastere, apare astfel datorita conditiilor in
care traieste si se dezvolta.
Educatia reprezinta o piatra de incercare in acest sens, femeia fiind privata de aceasta,
desi are capacitatea si este capabila de aceeasi activitate ca si barbatul.
Femeia i se adreseaza barbatului in mod respectuos, folosind formule ca: badita si
dumneata. La masa femeia mananca dupa ce serveste barbatul si acesta se ridica de la masa.
Cand sotul serveste masa aceasta va sta in picioare sau se va odihni.
Dar activitatile femeii in privinta mesei nu se orpesc aici: trebuie spalate vasele, stransa
masa, facut curatenie, iar ritualul este reluat pentru pregatirea urmatoarei mese. Se poate spune
ca femeia este intr-o continua miscare, obligatia ei este sa munceasca si acest lucru incepe din
frageda copilarie, cand isi ajuta, la randul sau, mama la treburile gospodaresti: spalatul rufelor,
tors, curatat odaiele, ingrijitul fratilor mai mici si nu se termina niciodata. Aceasta va efectua
acete activitati pe tot parcursul vietii, se va trezi inaintea sotului, va avea grija de gospodarie si se
va culca ultima. Zilele de lauzie, care urmeaza nasterii sunt singurele zile in care nevasta se
odihneste cu adevarat, in restul timpului ea se afla intr-o continua miscare.
Femeia ocupa o pozitie subordonata atat prin pozitia sa de clasa, cat si prin faptul ca
realizeaza in principal munci, daca pot fi numite astfel invizibile (activitati menajere, ingrijirea
copiilor, servicii sexuale si emotionale) sau cu un prestigiu scazut. Barbatul nu se intreaba cat
timp ii ocupa femeii menajul sau gatirea bucatelor, el ia aceste lucruri drept garantate in
momentul casatoriei.
Cea mai de pret calitate a femeii, in familia si societatea traditional romaneasca este
maternitatea. Rolul principal al femeii este cel de mama, pentru a fi sotie trebuia sa fie garantata
maternitatea, de multe ori casatoriile nu erau altceva decat un mod de a dobandi urmasi legitimi.
Scopul casatoriei era posibilitatea de a avea urmasi. Virginitatea fetei la casatorie si
fidelitatea dupa casatorie erau foarte importante. Femeia insarcinata era supusa unor ritualuri de
binefacere, iar viitoarea mama trebuia sa se supuna cu sfintenie autoritatii moasei care o descanta
si face diverse farmece.
Cea mai mare nefericire pentru o nevasta este reprezentata de sterilitate pentru vreme
indelungata sau permanenta. In aceasta situatie sotul isi poate mustra sa chiar parasi sotia.

Familia tradiional, din punct de vedere al controlului social este mai permisiv dect
familia patriarhal, n timp ce din punct de vedere al suportului parental este mai neangajat
comparative cufamilia restructurat.
Din perspective socializrii n funcie de sex, familia tradiional a favorizat accentuarea
contientizrii diferenelor dintre fete i biei ntruct cele dou modele educaionale erau destul
de puine. Bieii erau socializai nct s devin activi, ostili, i agresivi, iar fetele, erau blamate
sau pedepsite pentru comportamentul lor agresiv dar recompensate dac erau politicoase.Relaia
printe- copil n familia tradiional era n general bazat pe nelegere i acceptare i nu pe
conflict i negare.
\


CONCLUZIE

In familia tradiionala autoritatea cea mai mare o avea tatl, iar ceilali l ascultau.
In familia tradiional copiii i ascultau pe parini, nu ieeau din cuvntul lor,
nu aveau voie s fac ce vor fr aprobarea prinilor.
Relatia parinte- copil in familia traditionala era in general bazata pe intelegere si acceptare si
nu pe conflict si negare.







BIBLIOGRAFIE


1. Ilut P. Familia -cunoastere si asistenta.-Cluj-Napoca, 1995.
2. Mitrofan I. Cuplulconjugal-armonie si dizarmonie.-Bucuresti, 1998.
3. Rotariu T. Curs de metode sitehnici de cercetare sociologica.-Cluj-Napoca, 1996.
4. Smirnov I. Marghescu G.Stiluri de viata si familia// coordonatori C.Zamfir, I.
Rebedeu. Stiluri de viata.-Bucuresti, 1994.
5. Tessier R., Ghebrea G. Cuplul si familia romneasca: mentinerea precara.