FAMILIA TRADITIONALA

Nume student:

- 2014 -

FAMILIA TRADITIONALA
Familia defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie, dar marcheaza profund destinul fiecarui individ. Literatura urmareste cu precadere traseul parcurs de om de la familia in care se naste pana la familia pe care si-o ntemeiaza, fixndu-si astfel statutul social. Societatea traditionala impune individului, ca o cale de integrare in comunitate, dar si de mplinire individuala,ntemeierea unei familii. Modelul acesteia este adoptat sau respins in functie de propria experienta de formare dar si de spiritul epocii. Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise. Statul isi asuma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul familiei mai ales in momente cruciale. Biserica institutie a statului consfinteste momentele importante pentru evolutia unei familii prin botez si cununie. Familia aceasta forma istorica de comunitate umana are un nucleu social elementar ntemeiat prin casatorie si apoi prin raporturi strnse de ordin biologic,economic,si nu in ultimul rnd spiritual. Pentru o reusita totala in cladirea unei familii este nevoie de inteligenta si de o stradanie continua de a ne modela pe noi insine printr-un adevarat act de vointa,de educatie si de forta morala. Cu aceste cuvinte,att barbatul cat si femeia,trebuie sa devina in ultima instanta,creatorii propriului chip,calauzitor spre armonie,frumusete fizica si spirituala, sinceritate si mai ales ncredere. Casnicia cea care creaza familia are la nceput un dram de necunoscut datorat deprinderilor bune si rele pe care le au tinerii.Cu putin efort ei pot modifica unele deprinderi negative,ori le pot nlatura sau nlocui atunci cnd exista hotarre,iubire adevarata si dorinta apriga curata de a crea familia. n analiza sociologic a familiei se folosesc diferite notiuni cu diferite sensuri ale familiei cum ar fi: -familia de origine; -familia conjugal;

-familia nuclear; -familia de reziden; -familia de interaciune; -familia cu probleme; -familia modern; -familia tradiional. Familiile au structuri diferite sau numr diferit de membri. De exemplu n trecut, familiile aveau 4-6 copii, n medie, iar acum n societile industriale, au n medie 1-2 copii. Cuplul nu este ntotdeauna unit i perfect. n cele mai multe cazuri n cupluri apar fenomene lenegative, apar certurile, neajunsurile, infidelitatea etc. Toate aceste lucruri sunt cauza celor mai multe divoruri.Familia trebuie asociat cu stabilitate, echilibru, moralitate i durabilitate. ntotdeauna n familie trebuie s existe armonie pentru ca durata csniciei s fie ct mai lung. Asupra familiei s-au ntreprins i se realizeaz mereu numeroase studii de asisten social care urmresc o ameliorare, o nlaturare a crizelor pe care le traverseaz anumite familii.

Familia tradiional
n familia tradiional puterea este inegal. n aceast familie cel care domina cel mai mult era brbatul. ns, cel puin din sec. - XIX- , norma autoritii masculine pare s nu serveasc dect ca faad. n familiile boierilor, soia poate influena decizia soului, chiar i copiii, ori de cte ori este n joc un aspect al vieii familiale.Conform lui J.Bochenski, autoritatea este o relaie cu trei termeni care se instituie ntre un purttor, un subiect i un domeniu. (C. Ciuperc, 2000, p.72 ). n acest caz brbatul este purttorul i femeia este subiectul ntr-un anume domeniu. Relatia parinte- copil in familia traditionala era in general bazata pe intelegere si acceptare si nu pe conflict si negare.

n cultul tradiional domin autoritatea care provine din tradiia familiei. Puterea este un fenomen social, n sensul c nu se poate manifesta dect prin intermediul relaiilor sociale. Dup K.Dowding (1991,p.48), exist dou feluri de putere: puterea concret (puterea de a face) i puterea social (puterea asupra cuiva).Este clar c familia tradiional se bazeaz pe puterea concret. Aceste reguli l oblig pe brbat s fac ceea ce tie, astfel nct femeia accept aceast ordine, deoarece femeia nu avea niciun drept la opinie. De-a lungul timpului, puterea n familie a crescut, autoritatea a evoluat spre cel ce tia mai mult. Puterea femeii a crescut de asemenea. Femeia avea mai multe drepturi, avea puin autoritate asupra copiilor, soul se sftuia cu ea n diferite probleme familiale.n sec. XIX-XX n societile europene sau de cultur european s-a generalizat sistemul familiei nucleare n care soul era principala surs de venit, i avea cea mai mare autoritate, iar soia se ocupa n principiu de gospodrie i depindea de so. Fiecare societate are un anumit sistem familial adic un sistem de reglementare a relaiilor dintre brbat i femeie de vrst matur i dintreacetia i copii. Sistemele familiale se difereniaz ntre eledup gradul decuprindere a grupului familial, forma de transmitere a motenirii, modul destabilire arezidenei noilor cupluri. Structura de autoritate i putere n cadrul familiei (H.Touzard 1966) 1. Autoritatea soului (brbatul acioneaz i decide) ; 2. Autonomia soiei (femeia acioneaz i decide) ; 3. Autocraia soului (brbatul decide, femeia acioneaz) ; 4. Autocraia soiei (femeia decide, brbatul acioneaz); 5. Conducerea soului ( brbatul decide, acioneaz mpreun) ; 6. Conducerea soiei ( femeia decide, acioneaz mpreun) ; 7. Diviziunea sincretic a rolurilor (brbatul acioneaz, decid mpreun) ; 8. Diviziunea sincretic a rolurilor (femeia acioneaz, decid mpreun) ; 9. Cooperarea sincretic (acioneaz mpreun, decid mpreun) (p. 73)

Concluzionnd, familia tradiional era caracterizat printr-o ierarhie clar, iar respectarea ierarhiei era o condiie a echilibrului. Relaiile parentale i viziunea asupra socializrii n familia tradiional conflictele dintre generaii erau mult mai puine i netolerate de comunitate. Ierarhia era foarte clar, fiecare tia ce are de fcut i de cine trebuie s asculte. Copiii suportau i se abineau la autoritatea tatlui i pe cea a mamei cnd tatl nu era, ns cea a mamei era mai blnd i mai sensibil.Rolul mamei era foarte important pentru c personalitatea ei construia punctul de plecare pentru copil. n familia tradiional, mama se implica mult mai mult n creterea i educarea copiilor fa de familia modern, deoarece mama nu avea un loc de munc, o carier profesional, ea se ocupa doar de gospodrie i de familia sa. De aceea copiii erau mult mai ataai de mam dect de tat. n aceast familie tatl era cel care deschidea porile copilriei spre lumea exterioar, ndrumnd copilul s fie el nsui, s pun n practic ceea ce nvase. Totui aceast ieire nu i oferea copilului libertatea maxim. n socializarea copiilor din modelul tradiional al familiei extinse implic o relaie afectiv puternic ntre bunici i nepoi i, implicit, un rol educativ consistent al bunicilor. ns, coabitatea vrstnicilor cu nepoi nu este dovedit, nici mcar n mediul rural, dect pentru familiile tip souche, n care unul dintre copii rmne, dup cstorie, n casa printeasc asumndu-i responsabilitatea ngrijirii btrnilor. (C. Ciuperc 2000, p.73, apud E. Stnciulescu, 1997, p.162). Cei care se recstoreau a doua oar i aveau copii, acetia rmneau n creterea bunicilor, cu ajutorul prinilor .n familia tradiional cstoria copiilor se fcea n ordinea descresctoare, de la cel mai mare la cel mai mic, nu ca n familia modern cnd acetia se cstoresc sau triesc n concubinaj. In societatea traditional romaneasca, grupul domestic este format din doua persoane, sotul si sotia, care prin intermediul casatoriei intemeiaza o noua familie. Un important element al formarii noii familii o reprezinta pamantul, dar si o locuinta pe care tinerii casatoriti o ridica impreuna cu rudele apropiate si prietenii din sat, pe locul stabilit dinainte de socrii mari. Dupa ce e construita, casa intra in grija femeii care o va pastra curata si ingrijita, dupa ce o va zugravi si impodobi. Gradina, pasarile, batatura vor reprezenta universul pe care femeia nu il va parasi pe

parcursul vietii, decat pentru cateva activitati importante alaturi de barbat cum ar fi: cultivarea inului si canepii, eventual prasit si cosit. Rolul traditional al femeii este centrat pe casa si familie. Femeia este supusa, in familia traditional romaneasca, barbatului , capul gospodariei. Bataia este o modalitate de pedepsire a sotiei, cand barbatul considera ca a gresit, iar acest obiecei este acceptat ca fiind normal. Totusi pedepsele aplicate de barbat nu pot atinge limita cruzimii, ci sunt considerate corectii corporale. Traditional femeia trebuie sa fie induratoare, pasiva, blanda, dependenta, iar barbatul sa fie cel activ. In unele cazuri sotia este considerata inferioara barbatului. Ea nu poarta pecetea inferioritatii sale din nastere, apare astfel datorita conditiilor in care traieste si se dezvolta. Educatia reprezinta o piatra de incercare in acest sens, femeia fiind privata de aceasta, desi are capacitatea si este capabila de aceeasi activitate ca si barbatul. Femeia i se adreseaza barbatului in mod respectuos, folosind formule ca: badita si dumneata. La masa femeia mananca dupa ce serveste barbatul si acesta se ridica de la masa. Cand sotul serveste masa aceasta va sta in picioare sau se va odihni. Dar activitatile femeii in privinta mesei nu se orpesc aici: trebuie spalate vasele, stransa masa, facut curatenie, iar ritualul este reluat pentru pregatirea urmatoarei mese. Se poate spune ca femeia este intr-o continua miscare, obligatia ei este sa munceasca si acest lucru incepe din frageda copilarie, cand isi ajuta, la randul sau, mama la treburile gospodaresti: spalatul rufelor, tors, curatat odaiele, ingrijitul fratilor mai mici si nu se termina niciodata. Aceasta va efectua acete activitati pe tot parcursul vietii, se va trezi inaintea sotului, va avea grija de gospodarie si se va culca ultima. Zilele de lauzie, care urmeaza nasterii sunt singurele zile in care nevasta se odihneste cu adevarat, in restul timpului ea se afla intr-o continua miscare. Femeia ocupa o pozitie subordonata atat prin pozitia sa de clasa, cat si prin faptul ca realizeaza in principal munci, daca pot fi numite astfel invizibile (activitati menajere, ingrijirea copiilor, servicii sexuale si emotionale) sau cu un prestigiu scazut. Barbatul nu se intreaba cat timp ii ocupa femeii menajul sau gatirea bucatelor, el ia aceste lucruri drept garantate in momentul casatoriei. Cea mai de pret calitate a femeii, in familia si societatea traditional romaneasca este maternitatea. Rolul principal al femeii este cel de mama, pentru a fi sotie trebuia sa fie garantata maternitatea, de multe ori casatoriile nu erau altceva decat un mod de a dobandi urmasi legitimi.

Scopul casatoriei era posibilitatea de a avea urmasi. Virginitatea fetei la casatorie si fidelitatea dupa casatorie erau foarte importante. Femeia insarcinata era supusa unor ritualuri de binefacere, iar viitoarea mama trebuia sa se supuna cu sfintenie autoritatii moasei care o descanta si face diverse farmece. Cea mai mare nefericire pentru o nevasta este reprezentata de sterilitate pentru vreme indelungata sau permanenta. In aceasta situatie sotul isi poate mustra sa chiar parasi sotia. Familia tradiional, din punct de vedere al controlului social este mai permisiv dect familia patriarhal, n timp ce din punct de vedere al suportului parental este mai neangajat comparative cufamilia restructurat. Din perspective socializrii n funcie de sex, familia tradiional a favorizat accentuarea contientizrii diferenelor dintre fete i biei ntruct cele dou modele educaionale erau destul de puine. Bieii erau socializai nct s devin activi, ostili, i agresivi, iar fetele, erau blamate sau pedepsite pentru comportamentul lor agresiv dar recompensate dac erau politicoase.Relaia printe- copil n familia tradiional era n general bazat pe nelegere i acceptare i nu pe conflict i negare. \

CONCLUZIE
In familia tradiionala autoritatea cea mai mare o avea tatl, iar ceilali l ascultau. I n familia tradiional copiii i ascultau pe parin i, nu ieeau din cuvntul lor, nu aveau voie s fac ce vor fr aprobarea prinilor. Relatia parinte- copil in familia traditionala era in general bazata pe intelegere si acceptare si nu pe conflict si negare.

BIBLIOGRAFIE

1. Ilut P. Familia -cunoastere si asistenta.-Cluj-Napoca, 1995. 2. Mitrofan I. Cuplulconjugal-armonie si dizarmonie.-Bucuresti, 1998. 3. Rotariu T. Curs de metode sitehnici de cercetare sociologica.-Cluj-Napoca, 1996. 4. Smirnov I. Marghescu G.Stiluri de viata si familia// coordonatori C.Zamfir, I. Rebedeu. Stiluri de viata.-Bucuresti, 1994. 5. Tessier R., Ghebrea G. Cuplul si familia romneasca: mentinerea precara.