Sunteți pe pagina 1din 8

Definiia i clasificarea familiei:

Din perspectiva sociologic, familia este instituia fundamental n toate societile. Familia
este un "grup social relativ permanent de indivizi legai ntre ei prin origine, cstorie sau
adopiune".
n societatea romneasc, suntem familiarizai cu anumite versiuni ale familiei: familia nucleu
i familia extinsa. Mai exist i un al treilea tip de familie, familia poligam.
Familia nucleu (nuclear) - "const n doi aduli de sex opus care ntrein o relaie sexual
aprobat de societate, mpreun cu proprii lor copii sau adoptai".
Familia nucleu poate fi de dou feluri:
-familia nuclear de orientare: -este familia n care ne natem
i n care ocupm statutul de copil.
-familia nuclear de procreare:- este familia pe care o cream prin cstorie i obinem statutul
de adult.
Familia extins (cosangvin) - "const din dou sau mai multe familii nucleare unite prin
legtura printe-copil, care include legturile ntre frai i surori".
Structura familiei:
De obicei nucleul familiei l formeaz prinii i copii. Sunt ns i situaii n care la acest
nucleu se mai adaug bunicii, iar n unele cazuri i rudele apropiate(unchi, mtui) se implic
sau sunt implicate n activitatea educativ.
Cunoaterea de ctre educatorii de profesie (educatoare, nvtori, profesori i dirigini) a
structurii familiei elevilor are o mare importan, cci fiecare structur creeaz un climat
educativ specific.
In familiile formate din prini i copii, mama este cea care ncepe educaia, n primul an de
via avnd rol predominant, nu numai n hrnirea copilului cum exagerat se accentueaz, ci
n realizarea i a celorlalte dimensiuni ale educaiei, ntre care cldura afectiv i formarea
deprinderilor elementare ocup primul loc.
O dat cu naintarea copilului pe treptele superioare ontogenetice, tatl preia atribuiile
educative ntr-o msur mai mare. De fapt aceast defalcare a atribuiilor este relativ, cci i
sexul copilului i spune cuvntul n exercitarea influenelor educative; fetele rmnnd pe
seama mamelor, iar bieii intrnd n aria de influen a tailor.
Prezena bunicilor n familie ar trebui s exercite influene benefice n educaie. i aa se i
ntmpl n acele familii n care bunicii i neleg corect rolul de colaboratori ai prinilor.
Cnd ns bunicii fac exces de zel, considerndu-se n continuare prinii tuturor i tratndu-i
n continuare copii ca pe nite copii, influena bunicilor devine duntoare prin aceea c
tirbesc autoritatea prinilor.
i mai grave sunt acele situaii n care rudele apropiate dau sfaturi, ndrumri i directive n
educaia din familie motivndu-i acest amestec prin ajutorul material pe care l-au acordat
prinilor.

Sarcinile familiei in educatia copilului :


Rolul familiei este foarte important n dezvoltarea copilului, din urmtoarele puncte de vedere
1. Fizic
2. Intelectual
3. Moral
4. Estetic
1. Familia se preocupa de dezvoltarea fizic a copiilor. Ea asigur hrana i mbrcmintea
copiilor, i ferete de pericole, le las timp de joac, le creaz condiii ct mai bune de odihn
i se ngrijete de sntatea lor. Un regim raional de via nu poate avea dect urmri pozitive
asupra dezvoltrii sale fizice.
Familia i formeaz copilului primele deprinderi de igien personal i social i l obinuiete
s utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunstarea organismului.
n perioada pubertii, schimbrile fiziologice produse n organism pun probleme noi pentru
dezvoltarea fizic a copilului; prin ndrumri perseverente i afectuoase, prin modificarea
regimului de odihn, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la
timpul potrivit.
2. Dezvoltarea intelectual. n cadrul familiei copilul i nsuete limbajul. Volumul, precizia
vocabularului i corectitudinea exprimrii copilului depind de munca depus de prini n
aceast direcie.
Ca prim factor educativ, familia ofer copilului aproximativ 90% din cunotinele uzuale (ex:
despre plante, animale, ocupaiile oamenilor, obiecte casnice etc.).
Familia se preocupa i de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolt
spiritul de observaie, memoria i gndirea. Prinii ncearc s explice copiilor sensul unor
fenomene i obiecte pentru a le putea nelege.
Copiii pun cele mai multe ntrebri n jurul vrstei de 3-6 ani, iar prinii i ajut s-i
nsueasc un numr mare de cunotine, rspunznd ct se poate de corect i exact.
n perioada colara mic, familia vine n sprijinul colii, susinnd "gustul de citit" al elevilor.
Cel mai important este stimularea curiozitii copilului de a citi, prin cumprarea unor cri
care s pun bazele unei mici biblioteci.
n preadolescen este posibil o deviere de la subiectele strict legate de coal sau indicate
vrstei fragede; astfel, datoria prinilor este de a ndruma copilul s citeasc ceea ce
corespunde vrstei sale. Dorina de lectura poate deveni excesiv, copilul sacrificnd astfel
orele de somn.
Copilul obine rezultatele colare n funcie de modul n care prinii se implic n procesul de
nvare. Prinii trebuie s-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite colare, cri
de lectur, manuale colare etc., ct i nite condiii bune de munc: un birou, un computer i
nu n ultimul rnd linite pentru a se putea concentra.

Prinii trebuie s-i ajute copiii la nvtur; ajutorul trebuie limitat la o ndrumare sau
sprijin, nefiind indicat s efectueze temele copiilor. Cu timpul, prinii se vor limita la
controlarea temelor de cas i a carnetului de note. Deci, atitudinea prinilor trebuie s fie
una de mijloc: s nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici s nu se intereseze deloc de rezultatele
acestuia.
3. Educaia moral a copiilor. n familie se formeaz cele mai importante deprinderi de
comportament: respectul, politeea, cinstea, sinceritatea, decena n vorbire i atitudini,
ordinea, cumptarea, grija fa de lucrurile ncredinate.
n realizarea acestor sarcini, modelul parental ajut cel mai mult; printele este un exemplu
pentru copil. Prinii le spun copiilor ce e bine i ce e ru, ce e drept i ce e nedrept, ce e
frumos i ce e urt n comportamente. Aceste noiuni l ajut pe copil s se orienteze n
evaluarea comportamentului su i a celor din jur. Tot n sens moral, familia l ndrum s fie
sociabil, s fie un bun coleg i prieten.
4. Familia contribuie i la educaia estetic a copilului. Prinii sunt cei care realizeaz
contactul copilului cu frumuseile naturii (culorile i mirosul florilor, cntecul psrilor,
verdele cmpului etc.), cu viaa social (tradiii, obiceiuri strvechi etc.)
Mijloacele mass-media i n mod special televiziunea exercit o influen puternic asupra
educaiei estetice. Nu se poate vorbi despre o influen strict pozitiv sau strict negativ; pe de
o parte exist numeroase emisiuni culturale, de mbogire a cunotinelor, dar pe de alt parte
sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginaia inocent a copiilor ntr-un
sens negativ.
Prinii trebuie s controleze att timpul pe care copilul l petrece n faa televizorului ct i
emisiunile pe care le urmrete. n unele familii preocuparea pentru cultura estetica a
copilului lipsete cu desvrire, iar n altele aceasta este exagerat. Dac copilul nu are
aptitudini i nici plcere pentru diferite arte (balet, muzic, teatru etc.), prinii trebuie s
respecte opiunea copilului.
CLIMATUL EDUCATIV DIN FAMILIE
Familia care reprezint un bun mediu educativ:
Familia trebuie s fie un colectiv sntos, adic n componena sa s existe toi membrii care
alctuiesc n mod normal un asemenea colectiv (doi prini), ntre acetia s fie relaii de
nelegere, respect, ntrajutorare, s triasc n deplin armonie, s duca o via cinstit,
onest. Opiniile celor doi prini referitoare la copil trebuie s fie convergente iar prinii
trebuie s fie un bun exemplu, avnd n vedere ct de puternic este spiritul de imitaie la copii.
n comparaie cu familia cu un singur copil, familia cu mai muli copii reprezint un mediu
educativ mai bun. Dac copilul este singur la prini el tinde s fie mofturos, egoist, capricios
datorit prinilor care doresc s-i faca toate poftele.
n familiile cu mai muli copii, afeciunea prinilor se ndreapt ctre toti copiii. Prinii
trebuie s aib o autoritate asupra copilului. Aceast autoritate nu trebuie obinut cu ajutorul
pedepselor sau a violenei i nici printr-un exces de bunatate i satisfacerea oricrei dorine.

"Adevarata autoritate deriva din exigena prinilor fa de comportarea copiilor, mbinat cu


respectul fa de acetia". Copilul trebuie s simt iubirea pe care prinii i-o poart, dar este
necesar s tie c nu-i vor ngdui orice capriciu. "Dragostea este astfel nu numai cheagul
familiei, ci i calea cea mai eficient a educaiei, dar numai dac ea e potrivit i cu masur".
Nu n ultimul rnd, "pentru a fi un bun mediu educativ, familia trebuie s aib o situaie
economic apt s satisfac trebuinele de prim ordin ale membrilor sai".
A educa un copil nu este un lucru att de uor. Unii prini, avnd concepii nvechite, cred c
ei tiu cel mai bine s-i educe copilul, neacceptnd sfaturi din exterior. n prezent, exist o
mulime de cri, filme i emisiuni special realizate pentru ndrumarea pedagogic a prinilor.
Familia care nu reprezinta un bun mediu educativ :
a) Familia descompu - familia care rmne descompus n urma unui divor sau a unui deces,
nu este un mediu educativ ideal. Dar totui condiia de via a copilului orfan de un printe
depinde foarte mult de puterea de dragoste a celui rmas, care poate compensa dragostea celui
disprut. n trecut divorul era extrem de dunator pentru copii. Cercetrile actuale par s
indice c copiii se simt mai bine dac prinii nefericii divorteaz dect dac stau mpreun
ntr-o atmosfer de furie, amrciune, violen i ur.
b) Familia reconstituit - Recstorirea creeaza o familie reconstituit sau combinat format
din doi prini, din care cel putin unul aduce n aceast unitate familial nou unul sau mai
muli copii dintr-o cstorie anterioar.
Cuvintele mama mater i tata vitreg sunt deja expresii peiorative. Atunci cnd copiii provin
din dou familii diferite, mama va proteja pe ai si, iar tatl pe ai lui, plngndu-se fiecare
mpotriva copiilor celuilalt.
n acest context merit s ne punem cteva semne de ntrebare: Cine asigur disciplina n
aceast familie? Dar educaia? Care sunt ndatoririle printelui biologic cruia i s-a luat
copilul? Ce autoritate are acesta? Rspunsul la aceste ntrebri variaz de la caz la caz.
c) Violena n familie este un fenomen ce ia amploare. Maltratarea partenerului i a copiilor
are loc n toate clasele sociale, dar posibilitatea maltratrii crete o dat cu problemele
financiare.
Cazurile de maltratare a copiilor sunt n cretere. "Ca i n cazul maltratrii unuia dintre soi,
sunt responsabili mai ales brbaii. n multe cazuri, cei care maltrateaz au fost maltratai n
copilrie, astfel perpetund un ciclu de violena". Copiii maltratai sunt frustrai de dragoste,
pierd bucuria de dragoste i nelegere a semenilor, sntatea lor psihic fiind pus la ndoial.
d) Alte cazuri n care familia nu este un bun mediu educativ:
- Certurile i nenelegerile dintre prini au efecte traumatizante asupra copiilor.
- Divergenele dintre prini cu privire la msurile educative au urmri negative asupra
educaiei.
- Dac prinii mint, fur, njur, sunt necinstii, n cele mai multe cazuri copilul va imita
comportamentul acestora.
Am subliniat n rndurile de mai sus necesitatea i utilitatea climatului afectiv din familie. n

unele familii ns acesta se manifest n mod exagerat n sensul copleirii cu afectivitate i


cocoloirilor prin supraprotecie. De obicei acest climat este determinat de mam, dar nu sunt
puine cazurile n care i tatl cade n acest pcat educativ. El este duntor prin consecinele
care apar n comportamentul copilului n relaiile cu ali copii i chiar cu profesorii. Copilul
crescut ntr-un asemenea mediu este egoist i nfumurat i stabilete greu relaii de prietenie.
n activitatea de nvare nu este capabil de eforturi, fiind mereu n urm cu temele i cu
studiul. n via i n activitatea profesional se manifest ca un neajutorat, avnd mereu
nevoie de sprijinul cuiva.
La polul opus se afl familiile n care climatul educativ este exagerat autoritar. Dac n
climatul exagerat afectiv tonul este dat de obicei de mam, n climatul autoritar autorul este de
obicei tatl.
Fr ndoial c orice colectiv- i familia este un colectiv pe care sociologii l numesc
colectivul primar, are nevoie de norme i reguli pentru a-i desfura normal viaa i
activitatea, precum i de o anumit autoritate ntruchipat, de obicei, n persoana efului
familiei- tatl. Dar autoritatea trebuie manifestat cu calm i cu msur, exagerrile fiind
duntoare. n unele familii venirea tatlui de la serviciu este ateptat cu team de toi
membrii familiei. Unele mame nici nu se sfiesc s afieze aceast team, ameninndu-i copii
cu formula las c vine tata i o s vezi ce peti!. n aceste familii copilul triete cu tema
i spaima i sentimentul respingerii i al izolrii. i, n acest caz consecinele nu ntrzie s
apar, imprimndu-se n personalitatea copilului. Crescut ntr-o asemenea atmosfer copilul se
manifest ca un timid, ca un izolat sau odat scpat de sub teroarea disciplinei rigide din
familie, acest copil se manifest ca un obraznic, indisciplinat, fiind dispus spre har i btaie
cu colegii lui.
Este efectul arcului scpat de sub controlul urubului care se destinde la maximum.
O asemenea atitudine se exprim sub forma agresivitii, revoltei, vagabondajului i furtuluiconsecine ale severitii exagerate a prinilor.
n familiile n care copilul este unic apar adesea dificulti i greeli n educaie. De obicei se
creeaz un climat de supraprotecie, de satisfacere a tuturor dorinelor, crendu-se astfel
condiiile formrii la acesta a unor trsturi negative de caracter.
n familiile cu mai muli copii se pune problema repartizrii echitabile a dragostei i a
exigenelor, astfel ca nici unul dintre copii s nu triasc sentimentul prioritii sau al
magnetizrii. De obicei, cnd apare cel de-al doilea copil, primul este plasat n plan secund,
celui mic acordndu-i-se atenie sporit.
n relaiile dintre prini i copii se impune necesitatea unui sim al msurii ce presupune
cunoaterea temeinic de ctre prini a structurii de personalitate a copilului pentru a-i
adecva atitudinea i comportamentul acestei structuri. Aadar, ca prini, vom fi mai exigeni
cu copilul comod i cu cel ndrzne i mai indulgeni cu copilul harnic, timid i cu cel mai
puin dotat.
sursa imaginii : greatcommandment.net

Definirea familiei poate lua multe forme si anume:


Principalele functii ale familiei
Tipuri de familie

Alternative fata de familia clasica

Celibatul
Cuplurile conjugale fara copii
Mama celibatara
Coabitarea sau uniunea libera (concubinajul)
Homosexualitatea

Definirea familiei
Familia este un grup social caracterizat prin rezidenta comuna, cooperare economica si reproductie. Ea include
cuplul conjugal (adulti de sexe diferite care au relatii sexuale recunoscute (aprobate social), cuplu care are unul
sau mai multi copii, proprii sau adoptati, pe care ii cresc si ii ingrijesc.
Familia este un grup social ce isi are originea in casatorie, constand din sot, sotie si copii si/sau alte rude, grup
unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale (incluzand pe cele sexuale).
Familia este un grup de rude prin casatorie, sange sau adoptare care traiesc impreuna, desfasoara o activitate
economico-gospodareasca comuna, sunt legate prin anumite relatii spirituale ( ideologice si psihologice) iar, in
conditiile existentei statului si dreptului si prin anumite relatii juridice.
Familia este un grup social realizat prin casatorie alcatuit din persoane care traiesc impreuna, au gospodarie
casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural-biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund
una pentru alta in fata societatii.
Principalele functii ale familiei
1.REGULARIZAREA COMPORTAMENTULUI SEXUAL
Aproape fara exceptie, pe intreg globul pamantesc nu se permit relatii sexuale intamplatoare, practicandu-se
tabuul incestului, care interzice relatii sexuale (si mariajul) intre rudele apropiate, desi persoanele considerate ca
atare difera mult de la o cultura la alta.
2.REGLEMENTAREA MODELELOR REPRODUCERII
Pentru a supravietui, orice cultura trebuie sa-si reproduca (biologic) indivizii. Reglementand unde, cand si cu cine
pot intra indivizii in contact sexual, societatea, prin familie, indica si modelele de reproducere sexuala. Permitand
sau interzicand anumite forme de mariaj (mai multe sotii sau mai multi soti, de exemplu), promovand o anume
conceptie despre divort si recasatorie, societatea si familia incurajeaza sau descurajeaza reproductia.
3.ORGANIZAREA PRODUCTIEI SI A CONSUMULUI (FUNCTIA ECONOMICA)
In societatile preindustriale siatemul economic social depinde in mod esential de functia productiva a familiei
(gospodariile taranesti, atelierele mestesugaresti). In societatile industriale si postindustriale functia principala
economica a familiei este cea de consum.
Desi, si aceasta functie s-a diminuat, consumul de hrana si alte necesitati are loc in familie ca unitate distincta si,
ea presupune o anume organizare bugetara (repartizarea cheltuielilor) a grupului familial. Cu cat veniturile
familiale sunt mai mici, cu atat problema bugetului e mai stringenta, implicand dispute familiale (pana la un punct
insa, pentru ca in conditiile de saracie, cheltuielile trebuiesc afectate in intregime subzistentei biologice a
membrilor familiei, astfel incat nu se pune acut problema controverselor in decizii).
4.SOCIALIZAREA COPIILOR

Societatea trebuie sa se reproduca nu numai biologic ci si social, in sensul asigurarii unor conditii ca viitorii ei
membrii sa-si insuseasca valorile pe care ea le promoveaza, sa fie capabili sa indeplineasca muncile ce se cer,
sa aiba comportamente dezirabile social. Familia este un context propriu pentru socializarea copiilor - si aproape
universal -, fiind inzestrata cu mijloace eficiente de control si cunoscand bine personaliatea copilului.
5.OFERIREA UNUI FUNDAL SOCIO-AFECTIV
Fiinta umana are nevoie de hrana si imbracaminte, dar si de afectivitate si protectie. Simtim nevoia de a fi printre
acei semeni ai nostri care ne ofera caldura sufleteasca, ajutor in momentele dificile ale vietii, confort psihospiritual. Desi si alte genuri de grupuri sociale indeplinesc astfel de cerinte, familia apare ca fiind fundalul socioafectiv cel mai relevant, absorbind pozitiv bucuriile si necazurile noastre, oferind protectie materiala si spirituala.
6.ACORDAREA DIRECTA, NEMIJLOCITA A STATUTULUI SOCIAL
Prin faptul ca s-a nascut intr-o familie, individul mosteneste bunuri materiale si o pozitie sociala recunoscuta
(clasa sociala, identitate etnica, religioasa, " blazon " ). Familia contribuie la dobandirea statutului si indirect, prin
scolarizare, de exemplu.
Tipuri de familie
FAMILIA NUCLEARA (sau SIMPLA) este unitatea compusa dintr-o pereche maritala (sot, sotie) si copiii
dependenti de ei, care locuiesc si gospodaresc impreuna. Acesta combinatie este considerata unitatea minimala
panumana a organizarii sociale, ea reprezentand nucleul tuturor celorlalte forme de structuri familiale.
FAMILIA EXTINSA (sau LARGITA, COMPUSA) cuprinde pe langa nucleul familial si alte rude si generatii, astfel
incat alaturi de cuplul conjugal si copiii lui mai pot figura parintii sotului si /sau sotiei, fratii si surorile sotului si/sau
sotiei (cu sotii, sotiile si copiii lor), precum si unchi sau matusi de-ai cuplului. De regula, intr-o familie extinsa
traiesc si gospodaresc impreuna trei generatii: parintii, copiii acestora si parintii parintilor.
FAMILIA EXTINSA MODIFICATA - nu desemneaza o forma propiu-zisa de structura familiala, ci sugereaza un
fenomen des intalnit in lumea contemporana. Anume, faptul ca in ciuda independentizarii cuplurilor nou formate, a
separarii lor teritoriale de parinti, familia continua sa existe ca familie extinsa, intre parinti si copii, frati si surori,
bunici si nepoti mentinandu-se puternice legaturi de ordin socio-afectiv in primul rand, dar si economice. Prin
despartirea fizica a membrilor familiei exista in principiu posibilitatea de a se diminua disensiunile cotidiene si de a
spori semnificatia unor evenimente proeminente ale familiei largite, cum sunt nasterile, casatoriile etc. In varianta
ei extinsa modificata, familia functioneaza ca un intreg in luarea de decizii majore.
Se mai poate face distinctie intre
FAMILIA CONSANGVINA si FAMILIA CONJUGALA.
Prima inseamna familia din care provin indivizii (tata, mama, frati, surori, bunici), " legaturi de sange " , iar cea dea doua familia constituita prin casatorie (sotia, copiii, socrii, cumnatii). Familia consangvina este principala sursa
de socializare primara, ia ofera si induce copiilor si tinerilor anumite valori, norme, atitudini si comportamente. De
aceea ia se mai numeste si familia de orientare in timp ce familia conjugala se mai numeste si familia de
procreere. Adultii - in cea mai mare parte a lor - apartin concomitent atat familiei consangvine cat si celei
conjugale, ceea ce presupune deopotriva beneficii (individul are cel putin doua grupuri suportive din punct de
vedere material si emotional) si costuri (de multe ori cerintele de rol din partea celor doua familii sunt
contradictorii).
Alternative fata de familia clasica
CELIBATUL (persoanele singure)
In special in tarile puternic industrializate occidentale o parte tot mai numeroasa a populatiei formeaza gospodarii
cu o singura persoana. Aceasta pentru ca numarul vaduvelor este ridicat, datorita cresterii duratei medii de viata
(mai accentuata la femei) si a diferentei de varsta la casatorie. Apoi, tinerii se casatoresc la o varsta mai
avansata, astfel incat o perioada de timp dupa terminarea scolii ei se gospodaresc singuri. Tot mai multe
persoane, indeosebi femeile, prefera insa sa nu se casatoreasca niciodata.
Stilul de viata de persoana tanara singura reflecta cresterea independentei economice si socio-culturale a femei,
ceea ce ii asigura securitate si in afara mariajului. Pe de alta parte, accesul aproape nelimitat la contraceptive
permite activitate sexuala fara costurile casniciei. Multi tineri, atat femei cat si barbati, opteaza pentru o cariera

profesionala in locul celei familiale, cariera ce le ofera un stil de viata mai independent (timp liber, calatorii,
cheltuieli personale).
Opinia publica a devenit azi mai toleranta fata de un asemenea comportament.
CUPLURILE CONJUGALE FARA COPII
Sunt destul de numeroase si sunt reprezentate de cei care, din motive privind cariera, timpul liber sau banii, nu
doresc sa aiba copii.
MAMA CELIBATARA
Multe femei opteza pentru varianta de a avea copil fara sa se marite. Fenomenul e in legatura cu independenta
lor economica si cu ideologia feminista, dar si cu faptul ca in multe tari exista importante facilitati sociale pentru
femeile singure cu copii.
COABITAREA SAU UNIUNEA LIBERA (CONCUBINAJUL)
Foarte multe persoane, desi nu se casatoresc, nu traiesc singure, ci convietuiesc cu un partener. Nu e vorba deci
numai de relatii sexuale si afective, ci si de faptul ca gospodaresc impreuna. Cele mai multe coabitari sunt
premaritale, dar o parte insemnata sunt definitive. O serie de factori contribuie la cresterea accentuata a
modelului coabitational. Ca explicatie generala este aceea ca el intruneste in mare masura avantajele mariajului,
inlaturand costurile eventualului divort.
Factorii mai specifici sunt legati de faptul ca scolaritatea prelungita a facut sa creasca mult varsta biologica a
tinerilor si deci acuitatea satisfacerii unor nevoi, in particular a celor sexuale. Coabitarea la tineri este raspandita
acolo unde este relativ usor de procurat un spatiu de locuit si de menaj.
Multe din cuplurile ce coabiteaza sfarsesc prin a se casatorii, multe nu. De retinut este, oricum, ca situatia de
coabitare nu reprezinta un bun predictor pentru stabilitatea maritala.
HOMOSEXUALITATEA
Este o alternativa diadica netraditionala. S-a constatat ca frecventa coabitarii, atat printre homosexualii masculini
cat si la lesbiene, este, proportional, mai ridicata decat la heterosexuali. Ca aspiratie si ca realitate homosexualii
tind spre relatii stabile.