ABUZUL COPIILOR

I.Stabilirea temei de cercetare Familia este primul grup social care ofera primele relationari sociale copilului; ea este, in acelasi timp, un mediu afectiv si protector pentru copil; este un cadru in care se realizeaza socializarea primara a individului, ca process de invatare sociala prin intermediul educatiei. Educatia este procesul prin care se formeza, se dezvolta si se maturizeaza laturile fundamentale ale finite umane. Familia a constituit dintotdeauna o prima scoala a omului, iar calitatea si efectele educarii in familie conditioneaza, in mod fundamental, intreaga evolutie a omului si integrarea sa in viata sociala. Cu toate acestea violenta in familie, indiferent de cauzele aplicarii ei, exista si a devenit o problema importanta a societatii actuale. Fie ca este aplicata in mod constient (agresiune, abuz sexual, etc) pentru a educa sau pedepsi, fie inconstient (neglijenta, abuz psihic, etc), violenta in familie ar trebui sa dispara. Termenul de abuz se poate defini din mai multe puncte de vedere: - in sens general, in Dictionarul explicativ al limbii romane, abuzul este definit ca: incalcare a legalitatii, fapta ilegala; - din punct de vedere medical, abuzul este o actiune sau inactiune, care fiind orientata asupra copilului, ii afecteaza sanatatea fizico-psihica cu consecinte negative temporare sau definitive; - din punct de vedere juridic, abuzul este incalcarea normelor legale care apara relatiile sociale ce asigura o buna si normala crestere si dezvoltare psiho-fizicosociala a copilului. Abuzul reprezinta o problema sociala ce trebuie definita adecvat, care necesita interventie sociala si institutii de asistenta sociala si de sanatate specializate, cadru juridic corespunzator pentru protectie. Abuzul asupra copilului, dar mai ales abuzul sexual asupra acestuia, este evident subraportat si subevaluat pretutindeni n lume. Acest fapt se datoreaza pe de o parte faptului ca, copilul abuzat este de cele mai multe ori prea inspaimantat incat sa relateze cuiva cele intamplate, iar pe de alta parte procedurile legale de a valida episodul de referinta sunt extrem de dificile si deseori descurajante. Cu toate acestea problema trebuie identificata, abuzul stopat iar copilul trebuie s primeasca un ajutor profesionist adecvat. In tarile cu economii dezvoltate numarul studiilor privind prevalenta aupra abuzului precum si calitatea acestor studii sunt in continua expansiune datorita faptului ca societatea a sfarsit prin a intelege ca abuzul asupra copiilor este

o problema atat medicala cat si sociala.In Romania, un semn important al protectiei copilului este tocmai aparitia primelor cercetari consistente privind situatia abuzurilor si a neglijarii copiilor aflati n propriile lor familii. In acest context, studiul efectuat de noi, un studiu prospectiv care const din analiza individuala a observatiilor de abuz asupra copiilor raporate n judetul Ialomita, isi gaseste pe deplin justificarea. Intrucat datele provin de la un singur complex institutional nu se pot face generalizari, dar unele ipoteze pe care am reusit sa le confirmam sau dovedit interesante si valide. Intr-o societate in care majoritatea oamenilor nu-si urmaresc decat propriile interese si castiguri, intr-o societate in care violenta de orice tip este considerata ca ceva normal si chiar necesar, intr-o societate in care aderarea la "principiile" democratiei occidentale devanseaza respectarea individului ca entitate umana, copilul nu-si gaseste locul ce ar trebui sa-l ocupe, atat in familie cat si in societate. Copiii trebuie recunoscuti ca cetateni, la fel ca adultii. Ei au drepturi fundamentale, atat ca fiinte omenesti, cat si ca cetateni ai unui stat: dreptul la o viata particulara, dreptul la intimitate, dreptul la o dezvoltare normala. Pe langa acestea, copiii au nevoi speciale si au dreptul ca acestea sa le fie indeplinite. Cresterea violentei indreptate asupra copilului constituie una din problemele sociale cele mai dramatice cu care se confrunta societatile contemporane. Desi este dificil de estimat numarul copiilor care sunt maltratati chiar de catre parintii lor, datorita rezervelor firesti ale acestora din urma de a raspunde la intrebarile anchetelor, diferitele studii intreprinse si statisticile publicate arata ca acest numar este in crestere. In Romania a fost acordata mai putina atentie asupra acestui fenomen, larg constientizat in tarile cu traditie in domeniul protectiei copilului. In anul 1995, Comitetul National pentru Protectia Copilului nu considera abuzul si neglijarea copilului ca fiind o prioritate pentru politica de protectie a copilului. La presiunea diferitelor organisme internationale si fundatii neguvernamentale, guvernul Romaniei isi propune scoaterea din ignorant a drepturilor si intereselor copiilor victime ale infractiunilor. Mai intai, promovat sub forma unor legi speciale, ale cror prevederi reglementeaz in mod limitat si specific, doar drepturile unor anumite categorii de victime, precum victimele traficului de persoane (2001) , victimele martori (2002) , victimele violentei domestice (2003) , protectia victimelor a fost intarit apoi, prin unele modificari si completari aduse Codului de procedur penal , ca apoi s imbrace din nou forma unor legi speciale . Prevederile acestei din urma legi (Legea 211/2004, privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor) sunt mai generoase, atat ca inventar al drepturilor victimei, cat si la nivelul categoriilor de beneficiari ai legii. Copilulvictima beneficiaza, in baza tuturor legilor enumerate, de o protectie speciala reglementata prin norme derogatorii si completatoare ale procedurii comune, la care se adauga,

incepand cu 1 ianuarie 2005, Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului nr.272/2004, care serveste ca instrument juridic de valorizare a drepturilor speciale ale copilului, inclusiv ale copilului victima a infractiunilor. II.Obiectivele cercetarii Primul obiectiv este acela de a se identifica factorii de risc ai abuzului asupra copilului care reprezinta o sumare a riscurilor enumerate de la cele trei componente majore ale fenomenului: victima abuzului, abuzatorul si circumstantele de survenire a agresiunii. Pentru evaluarea factorilor de risc corelati cu victima se vor analiza si reliefa, prin metodele si tehnicile folosite, urmatoarele aspecte: - grupele de varsta; - repartizarea pe criteriul sexului; - apartenenta etnica; - religia; - situatia scolara; - afectiuni acute, intercurente sau cronice; - mediul de origine al copilului: - dimensiunile familii de origine; - ocupatia parintilor, - nivelul de scolarizare al parintilor; - nivelul veniturilor familiei; - caracteristici individuale, ale parintilor si copiilor, care genereaza abuzul si neglijarea copilului in familie - formele abuzului si neglijarii copilului in familie; - consecinte ale maltratarii copilului in familie; Familia va fi studiata sub raportul organizarii, functionalitatii, a numarului de copii, a standardului socio-economic, a existentei sau nu a situatiei de stres acut familial. Profilul agresorului ca factor de risc va include: calitatea acestuia in raport cu victima, varsta, mediul de provenienta, nationalitatea, religia, educatia,ocupatia, nivelul socio-economic, dezordini neuropsihocomportamentale. Referitor la circumstantele de survenire a abuzului se va identifica locul abuzului, se vor stabili corelatii sezoniere, cu zilele saptamanii si intervalul orar, raportul numeric intre vicitme i abuzatori, modalitatea concreta de realizare a abuzului . Cel de al doilea obiectiv se refer la cautarea, localizarea si descrierea detaliata a elementelor de identificare anamnestice, clinice generale si de sfera locala, psihologice. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar ca victima

abuzului s fie evaluat de o echipa de experti (asistenti sociali, psihologi, pediatri), ntr-o succesiune logic a examinarilor de specialitate. Cercetarea are urmatoarele obiective: Identificarea factorilor determinanti ai violentei infantile; Identificarea modului in care violenta infantila influenteaza personalitatea tinerilor; Identificarea comportamentului tinerilor abuzati in copilarie; Identificarea factorilor ce contribuie alaturi de violenta infantile la delicventa juvenila; Gasirea unor solutii pentru prevenirea violentei infantile.

III.Scopurile cercetarii Se impune in primul rand, crearea unor servicii specializate de reabilitare pentru victimele abuzului ca si pentru abuzator. In acest sens, includerea agresorilor intr-un program terapeutic suportiv de reabilitare in cadrul serviciilor sociale poate conduce la o ameliorare a situatiei copilului in familie. De asemenea, aceste servicii de reabilitare trebuie sa se adreseze in egala masura si familiilor victimelor si abuzatorilor. Rezolvarea unui caz de abuz se poate realiza si juridic prin: scoaterea copilului din mediul abuziv (in vederea internarii sale in regim de urgenta in institutii de ocrotire sau spitale) si stabilirea unor masuri coercitive pentru abuzator. Este de preferat totusi ca minorul sa ramana in familia sa si sa se incerce rezolvarea problemei in schimbul internarii permanente a acestuia intr-o institutie (fie ea de stat sau particulara) sau plasamentului familial. O alta masura utila ar putea fi infiintarea unor centre care sa aiba drept scop informarea opiniei publice asupra actelor de abuz si neglijare a copilului. Astfel, prin aceasta activitate de informare care ar avea ca scop prevenirea unor rele tratamente in familie aplicate minorului, s-ar putea reduce incidenta acestui fenomen. Un lucru extrem de util pentru prevenirea maltratarii este formarea unor specialisti in acest domeniu, indeosebi a asistentilor sociali si a psihoterapeutilor. De asemenea, instruirea cadrelor didactice in acest sens sau infiintarea unor posturi de psihologie si asistenti sociali In scoli ar putea favoriza depistarea unor cazuri de abuz din timp. Copiii nu stiu cui sa se adreseze, nu au cui sa se adreseze sau, foarte multi, nu constientizeaza ca au fost abuzati, ca situatia lor nu este normala. Dupa modelul Statelor Unite, Belgiei, Frantei, infiintarea unui Tribunal al copiilor, cu judecatori speciali pentru copii, ar putea fi o solutie pentru apararea drepturilor

copilului atunci cand ele sunt incalcate. Dupa exemplul Frantei ("NUMAR VERDE"), a fost infiintata o linie telefonica gratuita destinata semnalizarii cazurilor de maltratare. Pe plan legislativ , ar trebui introduse articole de lege care sa precizeze obligativitatea raportarii cazurilor de abuz si neglijare de catre educatori, profesori, medici si chiar de simplii cetateni. Din raportul de cercetare a rezultat ca saracia predispune cel mai mult la abuzul si neglijarea copilului in mediul familial. In acest context, statul ar trebui sa intervina in ameliorarea nivelului economic al acestor familii prin programe de protectie a somerilor, de recalificare profesionala si integrare in piata muncii (somajul fiind una din principalele cauze ale pauperizarii in Romania actuala). Alaturi de saracie, numarul mare de copii in familie si spatiul locativ redus sunt alti doi factori de risc in expunerea minorului Ia rele tratamente. Din acest motiv , trebuie creat un sistem suport pentru aceste familii, serviciile de asistenta sociala trebuie redirectionate catre acestea. Toate aceste masuri nu au nici o consistenta, daca nu se schimba mentalitatea anumitor persoane (destu1 de multe totusi) care considera ca cea mai buna educatie in familie se formeaza prin pedepse fizice aplicate periodic. Multi oameni nu condamna aceste practici si chiar le aproba ("bataia este rupta din rai"). Cine poate informa copiii si opinia publica ca aceste practici nu sunt normale, acceptabile, ci anormale? De unde pot afla copiii drepturile lor? Consider ca cea mai buna informare si sensibilizare a opiniei publice o poate realiza mass-media. In locul prezentarii unor cazuri disperate de abuz si neglijare (cu scopul de a dezvalui fapte "senzationale" si de a-si creste audienta implicit, mass-media ar trebui sa lanseze intense campanii de informare privind consecintele (unele chiar nefaste) abuzului si neglijarii si de educare a opiniei publice in scopul prevenirii acestui fenomen. De asemenea, ar trebui realizate anchete sociologice pe aceasta tema, iar la finalizarea lor ar fi foarte util sa se prezinte rezultatele atat cetatenilor, cat si juristilor politicienilor. In Romania nu exista o statistica reala a numarului de copii abuzati si neglijati. Ar fi utila o realizare a acesteia in vederea prezentarii opiniei publice si altor factori decizionali pentru a se demonstra ca aceste situatii abuzive nu sunt izolate. Aparitia si apoi cresterea treptata a numarului de organizatii neguvernamentale in acest domeniu, a condus la o relativa imbunatatire a situatiei copilului in familie. Consider ca statul roman ar trebui sa colaboreze mai mult cu aceste fundatii si sa se inspire (in organizarea DPC- urilor din activitatile acestora. Statul roman ar trebui sa constientizeze ca maltratarea copilului este o problema reala si in consecinta ar trebui sa creasca eforturile financiare pentru o ameliorare a acestei situatii. Daca abuzul si neglijarea nu ar avea consecinte decat asupra copilului care ar

disparea cand acesta ar deveni adult, situatia nu ar fi decat pe "jumatate" grava. Dar maltratarea influenteaza si viata viitorului adult. Si in acest sens, cel mai mare risc il reprezinta perpetuarea comportamentului abuziv. Copiii abuzati de astazi, devin parinti abuzatori de maine. !!!Singura solutie de iesire din acest cerc vicios nu poate fi decat tratarea si reabilitarea acestor copii!!! IV.Operationalizarea conceptelor Printre formele violentei psihologice se numara urmatoarele (Ciuperca,2000,248): - agresiunea emotionala: umilirea in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, punerea victimei in situatii dificile; - agresiunea prin intermediul copiilor: indepartarea copiilor de unul dintre parinti, limitarea accesului si intalnirilor cu acestia, amenintari legate de copii; - agresiunea prin control: interzicerea intalnirilor cu prietenii, impiedicarea crearii de noi prieteni, verificarea agendei, a programului zilnic, a corespondentei sau a jurnalului intim; - agresiunea prin intimidare: observatii cu privire la orice activitati, distrugerea anumitor lucruri indragite de victima, amenintari; - agresiunea prin status social: amenintari legate de sex, rasa, clasa sociala, varsta, ocupatie, sanatate, deficiente fizice sau psihice; - agresiunea financiara: limitarea dorintei de a munci si de a capata o independenta financiara, neconsultarea in problemele financiare ale familiei; - agresiunea prin invinovatirea si denigrarea victimei: nerecunoasterea actului de violenta prin invinovatirea victimei. Dimensiunea psiho-sociala 1. Factorii sociali care determina comportamentul agresiv: - Situatia financiara - Lipsa comunicarii dintre generatii - Lipsa educatiei - Prejudecatile 2. Factorii sociali care influenteaza comportamentul tinerilor abuzati in copilarie: - Atitudinea colegilor - Comportamentul educatorilor - Hotararile luate de organele de specialitate - Situatia financiara ulterioara

Dimensiunea culturala 1. Factorii subiectivi care influenteaza dezvoltarea personalitatii tinerilor victime ale abuzurilor de orice fel: - Hobby-uri/ pasiuni - Nevoia de cunoastere - Educatia primita 2. Factorii educaionali cu rol n integrare social a persoanelor: - Competena instituiilor de nvmnt de a implementa modele noi (prin aculturare); - Familia Dimensiunea comunicationala 1. Mijloacele de comunicare mass-media; 2. Temperamentul subiectului. Abuzul si maltratarea in contextul socio-economic actual romanesc se caracterizeaza prin: - nerespectarea drepturilor copilului; - existenta unor tabu-uri, secrete si false pudori (in special in privinta abuzului sexual); - saracia accentuata a multor familii; - situatia locativa a multor familii; - interactiunea inadecvata dintre parinti si copii; - persistenta mentalitatilor si practicilor punitive, atat in familie, cat si in mediul social; - numarul redus de consilieri (psihologi si asistenti sociali) in scoli. - administrarea deficient abanilor - mutari frcvente ale parintilor In literatura romaneasca de specialitate apar precizari importante legate de functiile familiei. Traian Herseni (1980) apreciaza ca familia, ca institutie sociala organizata si sanctionata prin reguli colective cuprinse in obiceiuri, norme, legi, are mai ales doua functii : cresterea copiilor si completarea social-economica a sotilor pentru a forma impreuna o unitate sociala eficienta (apud M.Voinea, 1993, 45)

 H.Stahl (1968) realizeaza o caracterizare complexa a functiilor familiei. Acestea sunt : - Functii interne, care contribuie la crearea unui regim de viata intima menit sa asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protectie si afectiune . - Functii externe asigurand, in principal, dezvoltarea fireasca a personalitatii fiecarui membru al grupului, socializarea si integrarea corespunzatoare in viata sociala. Din primul grup fac parte urmatoarele functii : 1.functii biologice si sanitare constand din satisfacerea cerintelor si necesitatilor sexuale ale partenerilor cuplului conjugal, procrearea copiilor si asigurarea necesitatilor igienico-sanitare de dezvoltare biologica normala a tuturor membrilor familiei ; 2.functii economice realizate prin acumularea unor venituri pentru intreg colectivul familial si organizarea unei gospodarii pe baza unui buget comun ; 3.functii de solidaritate familiala incluzand ajutorul bazat pe sentimentele de dragoste si respect intre parinti si copii, intre frati si surori, fata de batranii din familie sau fata de bolnavi si infirmi ; 4.functii pedagogico-educative si morale vizand asigurarea educatiei si invatamantului copiilor, socializarea primara a acestora.(apud M.Voinea, 1993, 45) M.Voinea subliniaza cateva particularitati ale functiilor familiei in raport atat cu cei ce compun familia cat si cu societatea spre care este ea orientata. - Functiile strict specializate ale familiei ca grup social, nerealizate de alte institutii cum sunt functia biologico-sanitara (cea procreativa, in special), de solidaritatea familiala si cea de socializare primara ; - In raport cu membrii grupului, familia are rolul (functia) de a asigura socializarea primara (transmiterea normelor, valorilor, tipurilor de comportament), securitatea emotionala si trebuinta de apartenenta la grup a membrilor ei ; - In raport cu sine ca grup social are rolul (functia) de a a se afirma ca grup unitar si constient de sine, de identitatea sa, capabil sa asigure bunastarea si dezvoltarea normala a personalitatii fiecarui membru ; - In raport cu societatea externa are rolul de a asigura forta de munca a societatii (sub aspect cantitativ si calitativ) ; Fara indoiala ca familia, primul mediu de viata al copilului exercita o influenta considerabila asupra dezvoltarii acestuia. Istoria fiecarei familii, cu problemele ei specifice care-i confera o nota proprie in raport cu toate celelalte, contribuie in mod hotarator la conturarea profilului personalitatii copilului, acest candidat la umanitate, cum admirabil il defineste Pieron.(Stela Iancu,2000,23)

V.Ipotezele cercetarii O ipoteza reprezinta un enunt conjectural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile. De mentionat ar fi faptul ca pentru a indeplini calitatea de ipoteza este necesar ca acel enunt sa poata fi testat. Se disting ipoteze generale care nu pot fi direct testate empiric si pentru acestea este nevoie de ipoteze de lucru ce deriva din cele generale si pot fi testate pentru a se ajunge in final exact la teoria propriu-zisa care le verifica. Ipoteza generala: Situatia materiala precara ,saracia ,somajul, gradul scazut de educatie al parintilor favorizeaza aparitia fenomenului de abuz asupra copilului. Ipoteze de lucru: Daca copilul provine dintr-o familie cu un nivel de trai scazut si conditii mizere de locuit,atunci riscul abuzului asupra acestuia este ridicat. Daca parintele a fost in copilarie maltratat,atunci riscul de a aplica acelasi tratament copilului lui creste considerabil. Daca copilul provine dintr-o familie dezorganizata,in care parintii sunt alcoolici si fara statut profesional adecvat sa le ofere o educatie corespunzatoare,atunci pericolul ca acel copil sa fie maltratat creste. Expunerea copilului la risc fata de rele tratamente este in functie de numarul de copii din familie, modul de organizare a familiei, structura acesteia, scolarizarea parintilor si situatia de incadrare in munca la intretinatorilor, sexul si etnia copiilor. Daca copii au comportamente deviante datorate abuzurilor suferite in copilarie; Daca copii care au fost abuzati in copilarie tind sa devina delicventi; Daca copii care au fost victime ale violentei in familie adopta comportament agresiv; Daca copii, victime ale violentei in familie se izoleaza de societate; Daca copii care au fost victime ale abuzurilor sexuale reusesc cu ajutor specializat sa duca o viata normala; Daca cei care au savarsit diferite forme de violenta au avut un motiv intemeiat; Daca persoanele care au produs diverse forme de abuzuri incearca sa remedieze starea in care si-au adus victimele. Indiferent de tipul de abuz suferit, copiii - victime prezinta totusi un tablou simptomatologic comun: relationare defectuoasa: scaderea randamentului scolar (eventual abandon scolar), stare agresiva si comportamente agresive. Un copil expus abuzului fizic se intampla ca adesea sa fi fost expus anterior si abuzului emotional. Daca un copil este neglijat o perioada suficient de lunga, exista posibilitatea ca aceasta sa prezinte un comportament agresiv, care, de asemenea, poate predispune la abuz fizic. Copiii expusi abuzului sexual sunt de asemenea, abuzati emotional si de multe ori sunt abuzati fizic. Daca formele de

rele tratamente se intrepatrund, cu atat mai mult coexista consecintele lor, care se manifesta simultan sau consecutiv asupra tuturor laturilor personalitatii copilului, putand induce tulburari in dezvoltarea personalitatii pe plan cognitiv, emotional, moral si sexual. VI.Formularea intrumentului de cercetare CHESTIONAR 1. Considerati ca violenta in familie influenteaza dezvoltarea ulterioara a personaltatii tinerilor? 1 Da, in cea mai mare masura 2 Da, intr-o oarecare masura 3 Da, foarte putin 4 Nu, deloc 2. Considerati ca tinerii, foste victime ale violentei fizice au predispozitie spre a deveni, de asemenea, persoane violente? 1 Da 2 Nu 3. Considerati ca persoanele izolate de societate au fost victime ale violentei in familie? 1 Da, cu siguranta 2 Da, este posibil 3 Nu 4. In ce masura considerati ca cei care au fost victime ale abuzului sexual in copilarie reusesc sa se reintegreze in societate? 1 Deloc 2 Foarte putin 3 Oarecum 4 In totalitate

5. Ce forma de violenta in familie credeti ca are cea mai mare influenta asupra persoalitatii victimelor? 1 Violenta fizica 2 Violenta psihica

3 Neglijenta 4 Abuzul sexual 6. In ce masura scoala contribuie la dezvoltarea psihica a persoanelor, victime ale diferitelor forme de violenta? 1 Foarte mult 2 Mult 3 Putin 4 Foarte putin 5 Deloc 7. Considerati ca bataia e rupta din rai? 1 Da 2 Nu 8. Care credeti ca este principalul motiv al abuzurilor fizice in cadrul familie 1 Situatia financiara precara 2 Traditia/ prejudecatile 3 Lipsa educatiei 4 Violenta fizica suferita de abuzatori anterior 6 Altele 9. Sunteti de accord cu faptul ca nu exista motiv intemeiat pentru a abuza fizic pe cineva, cu atat mai putin pe proprii copii? 1 Da 2 Nu 10. Considerati ca alcoolul este factor determinant al comportamentului agresiv? 1 Da 2 Nu

Studiu de caz M.A.; Sexul: feminin; Data nasterii: 17.1.1990 Locul nasterii: Ialomita Etnia: rom. . Situatia scolara: 3 clase; in prezent se afla in situatia de abandon scolar. Situatia socio-economica a familiei: a) cuplu: concubinaj; b) tatal: necunoscut; c) mama: E.A. , 42 de ani, opt clase, vanzatoare de seminte; d) locul printre frati: al saselea din noua frati; e) fratii: - O.N., sora, 25 de ani, sapte clase, fara ocupatie, traieste in concubinaj cu A.V., 2 copii; - I.A., frate, 23 de ani, cinci clase; este Inchis de doi ani pentru furt; - A.A., sora, 22 de ani, a crescut Intr-un camin de copii; - C.A., sora, 17 ani, 4 clase, traieste in concubinaj cu A.A., 1 copil; - V.M., frate, 13 ani, copil al strazii; - M.A., sora, 9 ani,.2 clase, abandon scolar; -E.A., sora, 5 ani; -G.S., frate, 3 ani; f) veniturile familiei: - alocatiile pentru copii; - ajutor social; - castigurile mamei. g) Situatia locativa: familia traieste intr-un apartament cu doua camere (abuziv ocupat); C.A. locuieste impreuna cu concubinul ei tot in acest apartament. Acest model familial este foarte des intalnit in etnia romilor; el este chiar incurajat. Concubinajele succesive ale mamei au generat 4 randuri de frati. Acesti barbati care s-au perindat prin viata mamei" s-au comportat necorespunzator cu minora M.A., aplicandu-i destul de frecvent corectii fizice. Si fratii ei au beneficiat de tratamente asemanatoare. Violenta conjugala, saracia, agresivitatea verbala sunt lucruri frecvente in cadrul etniei romilor. Indicatori ai abuzului si neglijarii in familie, in cazul lui M.A.: - abuz fizic (atat din partea tatilor vitregi, cat si din partea mamei); - agresivitate verba1a; - violenta conjugala;

- respingerea copilului; - terorizarea copilului; - degradarea morala a copilului; - exploatarea copilului prin munca (cersit); - neglijarea alimentatiei; - neglijarea imbracamintei; - neglijarea supravegherii copilului; - neglijarea educatiei scolare; - neglijarea nevoilor locative. Simptomatologie: - relationare defectuoasa; - impulsivitate; - comportamente agresive; - abandon scolar; - mitomanie; - comportament masculinizat. In martie 2001, asistentii sociali de la Fundatia F.O.C. au incercat sa o includa pe M.A. in programele acesteia. Rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor: dupa o luna M.A. a incetat sa mai frecventeze centrul fundatiei. A fost surprinsa, de mai multe ori, cersind langa diferite biserici. Prognoza: Cazul lui M.A. este unul nefericit. Ea nu va mai putea fi integrata in scoala. Este de asteptat ca ea va reproduce in viata ulterioara modelul familial in care a trait, asemeni surorilor ei mai mari.

VII.Bibliografie Anghel Mariana. Asistent social , comuna Jilavele jud Ialomita Lect.univ.dr.Rodica Enache.Psihologiea educatiei invatamantului primar. Violenta asupra copilului Legea 678/2001 M.O. Partea I nr.783/11 decembrie 2001 Legea 682/2002 M.O. Partea I- nr.964/28 decembrie 2002 Legea 217/2003 M.O. Partea I nr.367/29 mai 2003 Legea 365/2006 si OUG 60/2006 Legea 211/2004 M.O. Partea I nr.557/23 iunie 2004. N.Mitrofan, T.Butoi, V.Zdrenghea Psihologie judiciara, Ed.Sansa Bucuresti, 1992 pg.84 si urmatoarele Fundatia Salvati Copiii: (2000), Abuzul si neglijarea copilului: Bucuresti. Hristu, V., A19.9BS, "'Impactul saraciei asupra respectarii conventiei drepturilor copilului". In: Zugravescu, A., "Saracia si drepturile omului", RO:PNUD.. Muntean, Ana (2000), Relatia dintre violenta domestica si maltratarea copilului. In Revista "Copii de azi sunt parintii de maine", nr. 3, Timisoara. UNICEF, Departamentul de Protectie a Copilului (1997), Situatia copilului si a familiei in Romania, Bucuresti. *** Conventia cu privire la drepturile copilului. Adoptata de Organizatia Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989; ratificat de Parlamentul Romaniei la 25 septembrie 1990, UNICEF. http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/sociologie/Violenta-in-familie-sicopii-a48.php http://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/Structura-si-functiilefamilie14379.php

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRONOMICE I MEDICIN VETERINAR BUCURETI MANAGEMENTUL IN AGROTURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA

SOCIOLOGIE APLICATA ABUZUL COPIILOR

SEF LUCRARI FLORIAN VIOLETA ANGHEL SORINA MASTER AN II