CAPITOLUL I INTRODUCERE Tema pe care m-am hotarat sa o abordez in cadrul disciplinei Proiecte SPSS se numeste: Abuzul si neglijarea copilului

in familie. Prin aceasta tema doresc sa cercetez, mai exact, Constientizarea drepturilor copiilor ca metoda de prevenire a abuzului. Fenomenul abuzului are nc o slab recunoatere i contientizare la nivelul societtii. Paternul cultural specific confer familiei un statut nchis, procesul de contientizare colectiv a situaiilor de abuz fiind abia la nceput. Familiile n care prinii sunt alcoolici i/sau consumatori de droguri, familiile srace, cu stare socio-economic precar, familiile cu prini avnd nivel sczut de educaie i cultur ofer medii favorizante pentru producerea abuzurilor. Familiile dezorganizate, cu copii din diverse cstorii, cu condiii proaste de locuit sau n care exist un climat tensionat, dominat de stri conflictuale i lips de comunicare, reprezint un mediu n care incidena abuzurilor este mai crescut i un mediu favorizant pentru mpingerea copilului n afara familiei. Problema abuzului copilului este a societii romneti n ansamblu pentru c aceasta suport consecinele incapacitii de adaptare i integrare a victimelor prin comportamentele antisociale dezvoltate, lipsa unei profesii, a unui loc de munc, prin perpetuarea unui comportament abuziv. Efectele fenomenului au un impact social de lung durat, presupunnd eforturi la nivel organizatoric, administrativ i economic. ngrijirea, recuperarea i reabilitarea copilului care a fost supus abuzului sau exploatrii de orice fel implic eforturi complexe pe termen lung. Familia victimelor nu are adesea resursele necesare (materiale i psihoemoionale) de a face fa situaiei. Contextul socio-economic actual dar i lipsa unor servicii specializate de identificare, investigare i rezolvare a acestui tip de probleme determin creterea i perpetuarea anumitor tipuri de comportament abuziv. Doar n ultimii ani, problema abuzului i violenei domestice a fost pus n dezbatere public i figureaz printre prioritile de aciune. Apariia legii privind prevenirea i combaterea violenei n familie marcheaz un moment important. Agenia Naional pentru Protecia Familiei are printre atribuiile sale principale i pe aceea de coordonare a aciunilor de combatere a violenei domestice desfurate la nivelul fiecrui jude i al municipiului Bucureti prin compartimente cu atribuii speciale din cadrul DDFSS. Se constat ns ca la nivel local exist o lipsa acut de servicii de asisten social pentru aceste tipuri de probleme. Nu exist servicii de prevenire i monitorizare a situaiilor de risc, forme de intervenie social, servicii de asistare i recuperare a victimelor, servicii comunitare de supraveghere i reintegrare social. Autoritile locale sunt concentrate n acest caz mai mult pe administrarea problemei i mai puin pe soluionarea sa. Intervenia juridic greoaie i birocratic, fr a promova protecia i recuperarea pe termen lung a victimei. Intervenia poliiei, limitat legislativ i instituional, reprezint deocamdat singurul rspuns al autoritilor publice.
1

Copilul reprezint una dintre categoriile de populaie puternic dezavantajate din societatea romneasc actual, care a cumulat multe probleme i riscuri grave pe termen mediu i lung. Comparativ cu generaia adult, mai muli copii triesc n condiii precare material i social. Pe fondul unor erori ale politicilor din perioada socialist, insuficiena sistemului de protecie din prima perioad a tranziiei a agravat situaia. Copiii reprezint viitorul unei naiuni, dezvoltarea unei ri depinznd de grija i educaia pe care acetia o primesc. De-a lungul istoriei, copilul a fost privit ca fiind proprietatea prinilor i a tutorilor, acetia putnd s-l trateze dup bunul lor plac, fr a putea fi trai la rspundere. n ultimele decenii, s-a produs n mod evident o evoluie a valorilor,normelor i standardelor juridice care reglementeaz situaia copilului. n momentul actual, toate societile civilizate accept ideea conform creia copilul nu aparine nici familiei nici statului, ci i aparine siei, sub protecia prinilor si. Odat cu recunoaterea dreptului suprem al copilului ca persoan uman independent, nevoile copilului au nceput s fie tratate ca drepturi a cror satisfacere nu mai este facultativ (societatea poate decide s le satisfac sau nu), ci obligatorie. La nivel global, n ceea ce privete copilul i drepturile acestuia, acest lucru apare mai pregnant o dat cu adoptarea Conveniei Naiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (20 noiembrie 1989). n ultimele decenii, n rile occidentale s-a fcut un pas nainte n recunoaterea riscurilor i abuzurilor la care sunt expui copiii (Rotariu, 1996). Au fost nregistrate creteri masive ale cazurilor de abuz i neglijare, astfel a crescut interesul pentru identificarea i combaterea acestora, au aprut tot mai multe servicii specializate n depistarea, tratarea i prevenirea cazurilor de neglijen. n Romnia, copilul a fost considerat ntotdeauna o valoare central a familiei. n ciuda opiunii politice a regimului comunist de a pune copilul n centrul preocuprilor societii i a unor msuri politice consecvente acestui principiu generos, unele dintre aceste msuri, cum ar fi cele pronataliste, au fost contradictorii, confuze. Dup 1989, societatea romneasc, ajutat de organisme internaionale, a iniiat o serie de aciuni n favoarea copilului. De semenea, guvernul i parlamentul au adoptat o serie de acte normative avnd drept obiectiv protecia copilului. Cu toate acestea, se poate spune despre copil c este una dintre categoriile sociale care nc se confrunt cu multe probleme rmase nerezolvate din cauza perioadei de tranziie prin care trece ara noastr. La 20 septembrie 1990, Romnia a ratificat Convenia Naiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. n articolul 19 se prevede obligaia statului de a proteja copiii de toate formele de abuz i neglijare. Cu toate acestea, problematica abuzului este aproape necunoscut n Romnia. Acest subiect a nceput s atrag atenia, la nceput, cercurilor academice i profesorilor, iar ulterior, i mass-mediei. Recent, abuzurile asupra copiilor au devenit obiectul unei atenii crescute din partea opiniei publice i asociaiilor profesionale i neguvernamentale (Rotariu, 1996). Exist extrem de puine studii i cercetri n acest domeniu, lipsesc rapoartele i anchetele oficiale, toate acestea n situaia n care copiii din Romnia sunt extrem de vulnerabili la abuz i neglijare. Putem afirma acest lucru i datorit faptului c, n privina programelor de prevenie, ara noastr se afl la nceput de drum. O nou viziune asupra abuzului a aprut odat cu adoptarea Conveniei ONU cu privire la Drepturilor Copilului, cnd a fost recunoscut dreptul suprem al copilului ca persoan independent, o dat cu asumarea responsabilitii statului de a apra respectarea drepturilor copilului chiar n faa propriei familii. Cu toate c Romnia este
2

semnatar a Conveniei ONU cu privire la Drepturile Copiilor din 1990, problematica abuzului i a neglijrii copilului este foarte puin studiat i cercetat. Romnia nu dispune nc de un sistem pentru protecia copilului mpotriva abuzului, de proceduri de definire i intervenie juridic, de competene i standarde profesionale stabilite. PREVENIREA ABUZURILOR SI A NEGLIJARII COPIILOR Factori de risc Riscul este mai crescut pe msur ce societatea devine mai mobil i au loc schimbri structurale n familii datorit divorului i separrii. De asemenea, riscul abuzului crete i datorit accenturii srciei, anumitor boli cronice, situaii de criz sau datorit abuzului de substane. Nu putem omite alte riscuri cum ar fi: perpetuarea modelului abuziv, lipsa educaiei i ignorana cu privire la abuz, vrsta tnr a prinilor, numr mare de copii n familie (Zamfir, 1997). n ceea ce privete victima, sunt mai predispui copiii rebeli, hiperactivi, retardai. Nu trebuie uitat vulnerabilitatea crescut i capacitatea redus de autoaprare a copilului n general. Datorita vrstei, copiii au o capacitate redus de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau ale adulilor, capacitate sczut de nelegere a efectelor, a consecinelor unor aciuni proprii sau ale altor persoane. Ei nu pot discerne ntre inteniile bune i rele ale altor persoane. Copiii care sunt abuzai, sau care trec prin perioade repetate de abuz, se simt vinovai, incapabili s reacioneze. Victimele se consider responsabile pentru abuz, le este fric de adultul abuzator, de faptul c nu vor fi crezui sau c, n cazul n care ar face public abuzul, vor fi pedepsite. De aceea, n foarte multe cazuri, victimele nu recunosc abuzul. Adulii care au fost victime ale abuzului afirm c ar fi fost scutii de aceast experien dac la vremea respectiv le-ar fi fost furnizate informaii despre caracterul criminal al comportamentului abuzatorilor. n urma cercetrilor, s-a constatat c dac victimele poteniale opun rezisten sau plng, majoritatea abuzatorilor se opresc i caut o alt victim. Metode de prevenie Rezolvarea problemei copiilor abuzai se realizeaz printr-o colaborare strns ntre specialiti (asisteni sociali, medici, asisteni de ocrotire, psihologi, poliie i instane de judecat, specialiti angajai ai diferitelor departamente), iar competenele lor sunt foarte clar stabilite. O strategie coerent de prevenire, combatere i recuperare a copiilor abuzai trebuie s conin o legislaie complet cuprinznd legi n msur s intervin n cazul abuzului, o clar definire a instituiilor i a specialitilor cu responsabiliti precise. De asemenea, sunt necesare proceduri de intervenie adecvat n diferite situaii, pregtirea i formarea de specialiti, un sistem instituional care s ofere sprijin i securitate n situaiile de criz (Zamfir, 1997). n scopul preveniei, se pune problema dezvoltrii unor programe de sensibilizare a comunitilor i a colectivitilor la problematica abuzului i neglijrii, a consecinelor i combaterii acestora. Aciunile preventive presupun n cadrul programelor colare: sensibilizarea copiilor, prinilor, profesorilor, opiniei publice, comunitii, vecintii, profesionitilor implicai i a forurilor competente. O importan deosebit ar putea avea contientizarea problematicii abuzului n rndul copiilor din coli. Aceste programe de prevenie trebuie s aib ca i obiectiv o cretere a competenei sociale. Programele de prevenie de la nivelul colilor trebuie s pun accentul pe nelegerea de ctre copiii a diferitelor tipuri de abuz, achiziionarea de
3

deprinderi sociale pentru a face fa eventualelor situaii de risc, iar n cazul n care deja exist astfel de situaii, curajul de a face dezvluiri. Programele de prevenie la nivelul colii sunt importante deoarece este tiut faptul c dou treimi dintre victime sunt de vrst colar. Majoritatea prinilor consider dificil s le vorbeasc copiilor despre abuz, deoarece cred c ar putea s i nspimnte inutil. Pe de alt parte, dac ne referim la faptul c exist multe cazuri n care abuzul se produce chiar n familie, ar fi semnificativ i necesar ca colile s furnizeze aceast verig vital. Programele colare de prevenire ale abuzului sunt eficiente i atractive datorit faptului c au o acoperire foarte mare, ele putnd fi aplicate unui numr foarte mare de copii i ntr-un mod eficient din punctul de vedere al costului. Copiii reprezint o populaie pentru care nvarea este o activitate esenial. Promovarea competenei sociale Competena social se afl la baza funcionrii efective a multor sfere ale vieii umane i influeneaz semnificativ stima de sine i adaptarea psihologic. Promovarea competenei sociale presupune satisfacerea nevoii de servicii pentru copii de ctre societate, n special atunci cnd prinii sunt abseni, dependeni, sraci, violeni sau incapabili s i ajute propriii copii. Pe lng familie, colii i revine un rol important n educaia i protecia copilului. De aceea, atunci cnd nevoile copilului nu sunt satisfcute n familie, de acest lucru trebuie s se preocupe coala. Programele de prevenie ar putea viza profesorii; obiectivele acestor programe ar putea s fie, pe de o parte, pregtirea pofesorilor pentru a deveni buni prini i, pe de alta, crearea competenelor necesare pentru a-i nva pe copii cum s pun capt abuzului, dac acesta are loc, s tie s opun rezisten n situaii de risc, sau s ntrerup ciclul abuzului. Aceste programe au potenialul de a reduce posibilitatea abuzului. Argumente n favoarea preveniei Pe fondul unei vulnerabiliti biologice primare, al riscului genetic i al unui temperament dificil, dac exist un mediu pozitiv, sau se introduc deprinderi parentale i resurse necesare n cadrul programelor de prevenie, atunci se produc rezultate normale n dezvoltarea copilului. n cazul unor condiii de stress sau de risc n copilrie i adolescen (dezavantaje din punct de vedere al apartenenei la o minoritate etnic, economic sau social, stress i dezorganizare familial, contexte educaionale neadecvate, srcie, abuz, neglijare, disciplin dur, respingere, neadaptare social), se produc vulnerabiliti emergente, deficite de competen nespecifice (sociale, academice, de autocontrol), stima de sine redus, sentiment redus al eficacitii proprii, deficiene ale deprinderilor de comportament. Servicii adresate copiilor programe de prevenie n SUA, chestiunea abuzului constituie o preocupare la nivel naional. Iat de ce sau fcut mai multe eforturi de elaborare a unor programe de prevenie primar n coal. n 1990, din 400 de districte colare elementare, 85% au oferit asemenea programe n cel puin o coal n ultimul an. Din 2000 de tineri intervievai la telefon la nivel naional, peste 70% au confirmat c au beneficiat de un program de prevenie a abuzului sau victimizrii n cadrul colii, 39% dintre ei n ultimul an. Dovezile empirice nu pot fi folosite pentru a confirma sau a infirma ipotezele referitoare la efectul programelor n sfera valorilor sau convingerilor, dar pot fi folosite pentru a investiga impactul pe care l au asupra cunotinelor i deprinderilor. De
4

asemenea, pot pune n eviden cele mai promitoare caracteristici oferite de astfel de servicii. ntrebri care rezult de aici: - Pot eforturile educative limitate s duc la schimbri msurabile ale cunotinelor sau nivelului deprinderilor copiilor (de exemplu, reducerea ratei abuzurilor)? - Pot copiii s rein noi tipare de interaciune sau comportare dac astfel de schimbri nu sunt susinute i dublate n propria cas sau n cadrul comunitii? - Funcioneaz aceste programe n mod identic la diferite vrste? Exist un moment optim pentru iniierea unor astfel de programe? - Exist efecte negative ale acestor programe? Exist date semnificative, ns nu ntotdeauna substaniale, care atest dezvoltarea cunotinelor legate de abuzul sexual i modului de a rspunde la el n rndul copiilor. Din 30 de evaluri, s-a dedus c astfel de programe produc o cretere redus, dar semnificativ din punct de vedere statistic, a nivelului de cunotine. Unele dintre aceste creteri s-au observat dup prezentri repetate ale conceptelor de-a lungul unei perioade de la 10 pn la 15 sptmni, majoritatea lor fiind realizate dup mai puin de cinci prezentri scurte. Se observ diferenieri la nivelul conceptelor i deprinderilor. Copiii accept mai greu ideea c abuzul poate avea loc din partea persoanelor cunoscute dect din partea persoanelor necunoscute. Multe dintre eforturile de prevenie sunt fcute spre ncurajarea procesului de dezvluire timpurie. Se furnizeaz oportuniti pentru ca victimele abuzului s gseasc ajutor i s previn astfel continuarea abuzului. Puinele studii care au msurat creterea numrului de dezvluiri ca urmare a acestor programe sunt ncurajatoare. Abuzatorii intervievai au spus c indicarea de ctre victime a faptului c vor spune unui anume adult despre asalt, are drept rezultat inhibarea comportamentului abuzatorului. Astfel, perpetuarea unui astfel de proiect ar fi justificat, i numai datorit faptului c i nva pe copii s spun pur i simplu unui adult atunci cnd intervine o situaie confuz pentru ei. Autorii arat c tocmai acei copii i prini care au manifestat niveluri ridicate de fric i anxietate erau cei care considerau efectul general ca fiind pozitiv i care au utilizat conceptele n viaa lor zilnic. Cercettorii au concluzionat c nivelul de anxietate general iniial nu este o indicaie a faptului c programele au o implicaie negativ, ci se datoreaz creterii preocuprii fa de un aspect neglijat anterior. Observaiile pozitive fcute n urma evalurilor au condus la concluzia c programele de prevenie n coli reduc eventualitatea ca un copil s cedeze fr rezisten n faa abuzului. La fel de adevrat este c prevenirea abuzului i neglijenei necesit mult mai mult dect simpla educare a noii generaii n privina unei conduite eficace. n loc s ofere concluzii definitive asupra meritelor programului, datele obinute n urma evalurii sugereaz c rezultatele pozitive pot fi maximizate atunci cnd programele posed urmtoarele caracteristici: - ofer copiilor posibilitatea contientizrii i exersrii n clas a strategiilor de prevenie, dublat de feedback asupra performanei lor; - prezint materialul prin modaliti stimulative i variate pentru meninerea i captarea interesului; - familiarizeaz copiii cu concepte cum ar fi comportamentul asertiv, cu deprinderi de luare de decizii i de comunicare, pe care copiii s le foloseasc n situaii zilnice i nu numai pentru a se apra de abuz;
5

- subliniaz repetat necesitatea ca potenialele victime s spun ori de cte ori cineva continu s i ating, ntr-un mod care le produce disconfort; - stimuleaz dezvoltarea unor programe de mai lung durat i mai bine ncorporate n programa colar. CAPITOLUL II OBIECTIVELE CERCETRII

Precizri metodologice Metodologia cercetrii n elaborarea lucrrii am pornit de la premisa c o metod de prevenire a abuzului asupra copilului ar putea fi contientizarea de ctre acesta a drepturilor lui. Este cunoscut faptul c foarte puini elevi i cunosc drepturile i sunt contieni de abuzurile care se pot face sau se fac asupra lor. De asemenea, este ngrijortor faptul c abuzurile i neglijarea la care sunt supui sunt considerate ca fiind drepturi ce revin prinilor pentru a-i pedepsi. Necunoaterea drepturilor de ctre copii rezult i din faptul c nii prini acestora nu cunosc drepturile copiilor, iar programele colare nu conin informaii suficiente n acest sens. Studiile referitoare la programe educative de contientizare a drepturilor i de prevenire a abuzurilor sunt inexistente n Romnia. Obiectivele cercetrii obinerea unor informaii referitoare la gradul de cunoatere a drepturilor copilului; elaborarea unui program educativ i implementarea acestui program pentru realizarea unei contientizri a drepturilor copilului; elaborarea unei metodologii de evaluare a gradului de cunoatere a drepturilor copiilor n urma implementrii programului educativ. CAPITOLUL III DEFINIREA SI OPERATIONALIZAREA CONCEPTELOR

Abuzul noiuni generale Definirea abuzului asupra copilului Termenul de abuz se poate defini din mai multe puncte de vedere: In sens general, in Dictionarul explicativ al limbii romne, abuzul este definit ca Incalcare a legitatii, fapt ilegal. Din punct de vedere medical, abuzul este o aciune sau inaciune, care, fiind orientat asupra copilului, i afecteaz sntatea fizico-psihic i are consecine negative temporare sau definitive.
6

 Din punct de vedere juridic, abuzul este nclcarea normelor legale care apr relaiile sociale ce asigur o bun i normal cretere i dezvoltare psiho-fizico-social a copilului. Abuzul asupra copilului poate fi definit ca fiind comportamentul menit, n mod intenionat, s cauzeze injurii fizice sau psihice unui minor dependent(Rotariu, 1996). Apreciem c definiia abuzului acceptat de Organizaia Mondial a Sntii acoper n ntregime acest concept: Abuzul asupra copilului sau maltratarea lui reprezint toate formele de rele tratamente fizice i/sau emoionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neadecvat, exploatare comercial sau de alt tip, care au consecine actuale sau poteniale aduse sntii copilului, supravieuirii, dezvoltrii sau demnitii lui, n contextul unei relaii de rspundere sau putere. Abuzul asupra copilului rezult n urma unei actiuni umane care poate fi demonstrata, care se produce n mediul din imediata apropiere a copilului i care poate fi prevenita. -actiune uman : pentru a vorbi de abuz asupra copilului, trebuie ca responsabilitatea uman s fie preponderent, iar cauzele naturale (accidente ale naturii, boli congenitale) trebuie eliminate. -demonstrabila : nu orice aciune uman este un abuz asupra copilului, unele se ncadreaz n categoria accidentelor (ex. accidentele de circulaie). -mediul din imediata apropiere a copilului : sunt excluse situaiile de foamete, inundaii, etc. Clasificarea abuzului Tipurile de abuz sunt: a. Neglijena. Termenul de neglijen descrie situaiile n care copilul care are nevoie de hran, care are nevoie de ngrijiri, de igien, de supraveghere, de protecie din partea adultului, nu primete corespunztor ngrijirile indispensabile dezvoltrii lui armonioase. b. Abuzul prin violen fizic. Prin acest termen se neleg actele de violen fizic, lovituri, rniri, arsuri, otrviri, etc. Gravitatea leziunilor fizice nu depinde numai de violena actelor comise de ctre abuzatori, ci este strns legat de vrsta copilului. n cazul copilului de vrst mic, aproape toate actele de violen fizic las urme pe corp; la copiii mai mari, leziunile corporale pot fi greu de detectat chiar dac sunt administrate de mult timp. Violena fizic asupra copilului cauzeaz suferine fizice i psihice. c. Abuzul emoional. Desemneaz actele repetate care umilesc copilul, l terorizeaz, l ofenseaz, i dau impresia c este rejectat, devalorizat, insecurizat. Abuzul emoional asupra copilului cauzeaz grave tulburri de cretere i dezvoltare. d. Abuzul sexual. Termenul de abuz sexual asupra copilului desemneaz abuzul asupra copilului i adolescentului dependent, care nu a atins maturitatea i care sunt incapabili de a consimi responsabil invitaiile de ordin sexual a cror semnificaie nu o neleg. n acest fel adultul abuzeaz de putere i autoritate n detrimentul copilului.
7

Este vorba de acte care l pun n situaia de a se dezbrca, de a fi atins cu conotaie sexual, penetrare vaginal, anal sau oral, pornografie, incitare la prostituie i expunerea copilului la o informaie sexual care depete nivelul lui de nelegere. Abuzul sexual antreneaz serioase leziuni fizice i tulburri psihice importante i durabile. Aceste patru tipuri de abuz asupra copilului nu pot fi disociate n mod clar una de alta, dat fiind faptul c abuzul fizic, sexual sau neglijena au consecine psihice.

CAPITOLUL IV DOCUMENTAREA TEORETICA

Incepnd din 1990 Romnia s-a aflat n faa unei profunde schimbri de optic n orientarea strategiilor si politicilor de protecie a copilului. Era vorba, practic, de trecerea de la un sistem de protecie centralizat, axat preponderent pe instituionalizarea copilului cu probleme, la un sistem modern de ocrotire centrat pe respectarea drepturilor copilului, pe prevenirea abandonului, pe integrarea si reinseria lui in familie. Treptat, aria de cunoatere a problematicii copilului s-a extins de la identificarea si tratarea efectelor - copiii strzii, abandonul, violul n rndul minorilor - la identificarea relelor tratamente aplicate copiilor in familie i/sau instituii de ocrotire, precum i a cauzelor generatoare. Ratificarea de ctre Romnia n 1990 a Conveniei ONU privind Drepturile Copilului impune obligaia respectrii i aplicrii celor 54 de articole coninute de aceasta i crearea instrumentelor necesare prevenirii situaiilor ce pot determina nerespectarea acesteia. Articolele 19, 34 si 36 din Convenie prevd obligaia de a asigura respectarea drepturilor copilului privind protecia mpotriva oricror forme de exploatare, precum i de a asigura protejarea copiilor de toate formele de abuz i neglijare. Cu toate acestea, lipsa informaiilor cu privire la dimensiunea fenomenului de maltratare a copilului n familiile din Romnia a dus la reducerea msurilor de prevenire a abuzului asupra copiilor, punnd n pericol dezvoltarea i integritatea lor fizic, intelectual i emoional. Problema abuzului i neglijrii copilului n familie nu este specific Romniei. Este vorba despre un fenomen care apare n toate societile, amploarea sa variind n funcie de nivelul de dezvoltare, stilurile de viaa ale populaiei, tradiii i mentaliti i mai ales de eficiena formelor de control social. Se tie c n societaile profund afectate de srcie i crize sociale, ca i n cele aflate n perioada de schimbri profunde i dramatice din punct de vedere al prbuirii sistemului de norme i valori, anumite fenomene sociale, cum ar fi abuzul i neglijarea copilului, cunosc o recrudescen. Sociologii analizeaz aceast problem n cadrul conceptului de violen familial (domestic violence), unde abuzul i neglijarea copilului sunt studiate mpreuna cu conflictele violente dintre soi, cu discriminarea vrstnicilor etc. ( Se tie de pild, c un fenomen foarte cercetat n ultimul
8

timp este cel al mbtranirii (ageism), vzut ca un efect de mariginalizare, neglijare i abuz al vrstnicilor, care afecteaz, conform unor studii de specialitate, 4 din 10 persoane din aceast categorie). Conform unor studii efectuate de sociologii americani n anii 90, n aproximativ o treime dintre familii apar diferite forme de violen fizic, unele conducnd chiar la ucidere. Romnia nu face excepie de la regul n ceea ce privete violena familial. Este meritul mass media c dup 1990 au fost mediatizate nenumrate cazuri de neglijare a copilului, de abuz i violen n familie, astfel nct fenomenul a putut fi perceput ca o problem social. De altfel, pentru ca o situaie nedorit s devin problem social trebuie sa fie indeplinite doua condiii : pe de o parte s fie contientizat ca atare de ctre mai muli oameni i de majoritatea celor pentru care o astfel de problem este legat de domeniul lor de activitate i, pe de alt parte, s existe percepia c o astfel de situaie se poate rezolva, n sensul c situaia nedorit poate fi ameliorat. Nu este simplu att timp ct n Romnia nc este foarte rspandit concepia conform creia ,, nu-i treaba altora ceea ce se ntmpl n ograda proprie ,, sau c ,, btaia este rupt din rai. De altfel, i n alte ri recunoaterea violenei familiale ca o problem social a necesitat mult timp. Chiar n SUA, de pild, n 1970 numai 10% dintre americani vedeau abuzul copiilor ca fiind o problema serioas. Dupa 13 ani, n 1983 circa 90% dintre americani considerau ca abuzul copilului este o problema serioas. O dat cu creterea percepiei publice a crescut i raportarea acestor cazuri. Datorit accepiunilor legale i culturale diferite ale abuzului i neglijrii copilului n diverse ri este greu de fcut o comparare a ratelor de rspndire a acestor fenomene. Cu toate acestea, anchetele ntreprinse n rndul populaiei reprezint un pas important n determinarea cauzelor reale ale abuzrii i neglijrii copilului. Bazndu-se pe studiile rapoartelor din SUA, Anglia i Noua Zeeland, Nobes i Smith (2000) au determinat ca 88% dintre mame si 79% dintre tai au declarat c i-au plmuit copii, 64% respectiv 60% admind pedeapsa fizic ca necesar din cnd n cnd. Unul din patru dintre aceti parini (15%) au comis acte de violen major asupra copilului. In SUA, Gorey i Leslie (1997) au estimat, n urm analizei a 16 studii, c rata violenei asupra copiilor, n general, este ntre 9% i 68% (Straus i Gelles, 1998). n Anglia, Davenport, Browne i Palmer (1994) au observat, n urma unui studiu propriu efectuat asupra unor studeni din Leicester, c 8% dintre acetia au fost abuzai sexual n trecut, 12,9% emoional, 4,9% fizic iar 2,8% au fost neglijai. Browne i Hamilton (1998) au descoperit c 10,9% dintr-un grup de studeni din Birmingham au fost agresai de ctre tai, 9,1% de ctre mame i 11% de ctre frai. Cel mai recent studiu efectuat n Anglia pentru NSPCC (Cawson, Wattam, Brooker i Kelly, 2000) au relevat faptul c tinerii aduli cu vrste cuprinse ntre 18 i 24 de ani sau confruntat cu urmatoarele forme de maltratare : - 7% au fost abuzai fizic ; - 6% au dus lips de ngrijire fizic ; - 5% nu au fost ngrijii n mod corespunztor de ctre parini pn la vrsta de 10 ani ; - 6% au afirmat c au fost abuzai emoional ; - 16% au fost abuzai fr contact sexual, mpotriva voinei lor, pn la vrsta de 13 ani ; - 11% au fost agresai sexual pn la varsta de 13 ani.
9

n Rusia si Ucraina datele provenite de la 375 de elevi adolesceni dintr-un ora siberian au aratat c 29% dintre acetia au fost abuzai fizic (Berrin 1995). Dintre acetia 4% au fost vtmai, fiind nevoie de intervenia medicului. n acelai timp, n urma unei anchete derulate asupra unor tineri din Ucraina a reieit c 14-20% dintre acetia au fost abuzai sexual. n Finlanda i Suedia un contingent de 9000 de tineri sub 15 ani a declarat sub anonimat c 72% au fost pedepsii fizic, iar 8% au fost supui unor violene extreme. n Romnia, preocuprile pentru cunoaterea fenomenului abuzului i neglijrii copilului sunt de dat recent i restranse ca numr. n 1996 World Vision i Universitatea Babe-Bolyai din Cluj-Napoca au efectuat o anchet local asupra aceluiai fenomen n judeul Cluj (Rotariu, Roth, Filipoi, Mezei, Munteanu, Sabu, 1996). Datele finale sunt expuse n Tabelul 1, acestea fiind rezultatul studiului realizat n rndul a 796 copii i 488 prini. Rata rspunsurilor afirmative are o similaritate uimitoare. Tabelul 1 Rspunsurile copiilor 14,2% 28,4% 22,6% 11,1% 4,6% Tipul Agresiune verbal Pedeapsa fizic Abuz fizic Neglijare Abuz sexual Sondaj CURS Rspunsurile prinilor 16,4% 25,8% 21,5% 9,4% Nici un rspuns

Organizaia ,, Salvai Copiii a estimat c 35,42% dintre copii strzii i prseau cminele datorit violenei din familie, iar 2% datorit abuzurilor sexuale din familie. n plus 39% dintre copiii strzii au declarat c cel puin unul dintre prini este alcoolic. De asemenea, 40% dintre ei proveneau din familii disfuncionale. Recent UNICEF (2002) a dat publicitii date din care reiese c, n 2000, 37,5% dintre copiii din instituiile de ocrotire cu vrste ntre 7 i 18 ani, au fost victimele unor pedepse fizice grave sau ,,bti (42% biei i 32% fete). Vinovai pentru aceste incidente au fost, n cea mai mare parte din cazuri (77%), angajaii din cadrul respectivelor instituii. 19,6% dintre cei care au rspuns au declarat c au fost antajai pentru a ntreine acte sexuale (22% dintre biei i 16% dintre fete), iar 4,3% au fost constrni s fac sex. Cei incriminai pentru aceste abuzuri sexuale erau tineri rezideni de acelai sex (50%), tineri rezideni de sex opus (11,8%) i angajai ai instituiilor (1,3%). n afara instituiilor, 3,9% erau rude, 2,6 ali tineri i 1,3% aduli. De asemenea, o minoritate semnificativ dintre persoanele intervievate (29%) nu a fost capabil s identifice autorii. Meritul principal al acestor studii a constat n sensibilizarea autoritilor asupra dimensiunilor fenomenului, apreciindu-se c numrul cazurilor de abuz i neglijare ce fac obiectul interveniilor i investigatiilor serviciilor de specialitate din domeniul proteciei copilului i organizaiilor neguvernamentale sunt mult mai reduse dect cele care se produc n realitate. n acest context n anul 2000, n cadrul unui program finanat de Banca Mondial i cu suport tehnic din partea Organizaiei Mondiale a Snatii, Agenia Naional pentru Protecia Drepturilor Copilului ( n prezent Autoritatea Naional pentru Protecia Copilului i Adopie) a comandat Centrului de Sociologie Urban i Regional CURS un studiu cu reprezentativitate la nivel naional pentru obinerea informaiilor
10

legate de incidena si problematic copilului abuzat/neglijat n Romnia. Studiul a constat n realizarea unor sondaje de opinie cu reprezentativitate naional n rndul familiilor avnd n componen cel puin un minor, n rndul copiilor colari cu vrste ntre 13 si 14 ani, precum i n realizarea unei anchete sociologice bazate pe interviuri individuale i de grup cu specialiti implicai, direct sau indirect, n problematica copilului abuzat/neglijat. Eantioanele au fost de 1556 gospodrii din 90 de localiti pentru ancheta din familiile cu copii sub 18 ani, de 1295 de copii n vrst de 13 - 14 ani pentru investigaia n randul copiilor i de 110 specialiti din 7 domenii de activitate. n cadrul acestui studiu voi prezenta rezultatele sondajului de opinie n rndul prinilor care la data anchetei aveau cel puin un minor n intreinere, preciznd c la nivelul anului 2000, potrivit datelor statistice furnizate de Institutul Naional de Statistic, ponderea gospodriilor cu copii sub 18 ani era de 35,1% iar ntre acestea 53,4% aveau un minor n intreinere, 33,9% doi minori iar 12,7% aveau 3 sau mai mult de trei copii n ntreinere. Eantionul a fost de tip stratificat, probabilist, tristadial i a avut drept criterii de stratificare provinciile (regiunile) istorice, mediul rezidenial (urban-rural) i mrimea localitilor urbane (4 tipuri). Eantionarea s-a fcut prin selecie probabilistic a localitilor (80, dintre care 41 localiti urbane i 39 localiti rurale), punctelor de eantionare (154 secii de votare) i a persoanelor. Eantionul este reprezentativ la nivel naional pentru populaia grupului int, cu o eroare tolerat de +/-2,5%. Eantionul a fost validat pe baza datelor Institutului Naional de Statistic cu privire la populaia Romniei. nainte de a trece la prezentarea principalelor rezultate ale acestei investigaii sociologice, cred c sunt utile cteva precizri conceptuale referitoare la termenii de abuz i neglijare a copilului, definiiile acestora stnd la baza elaborrii indicatorilor i indicilor sintetici utilizai n cadrul cercetrii pentru evaluarea prevalenei acestui fenomen n Romnia. Unii specialiti consider c un concept univoc nu este att de important atta timp ct practica arat c se poate distinge cu uurin n simptomatologia de stare un copil abuzat fat de unul care nu a suferit un abuz. Problema nu este att de simpl i nici nu trebuie abordat astfel. De exmplu, sunt autori care consider c practica de a da o palm copilului, dac specificul cultural o accept, trebuie considerat mai degrab un mod incorect educaional i nu un abuz. De aceea, sunt parini care sunt uimii atunci cnd sunt acuzai de abuz pentru c ii bat copiii cnd ,,o merit pentru ,, a nu se abate de la calea cea dreapt. Orice interpretare a conceptului de ,,abuz asupra copilului presupune violena, aciuni sau inaciuni fizice i psihologice intenionate ce produc daune. Pe de alt parte trebuie s lum n considerare daunele care nu in numai de leziunile fizice, ci i de cele psihologice, emoionale. Se poate considera daun asupra unui copil i dac el este abandonat sau lipsit de ingrijirea i atenia celor sub protecia crora se afl. Este un lucru binecunoscut faptul c abuzul asupra copilului are consecine grave fizice i psihologice care i afecteaz sntatea, supravieuirea sau dezvoltarea lui (Browne, Hanks, Statton and Hamilton, 2002). S-a considerat c o singur definiie a abuzului copilului nu poate servi pentru toate scopurile i nu poate acoperi toate domeniile. De aceea, definiia trebuie astfel formulat nct s includ diferite tipuri de clasificri care pot fi adaptate i dezvoltate, n funcie de domeniu. Articolul 19 din Convenia asupra Drepturilor Copilului trateaz n mod specific
11

abuzul copilului i recomand o abordare larg pentru identificarea, raportarea, investigarea, tratamentul i prevenirea acestuia. Definiiile utilizate n aceast cercetare sunt preluate din ,, Raportul consultrii asupra prevenirii abuzului copilului, publicat i elaborat de ctre Organizaia Mondial a Snatii n anul 1999. ,, Abuzul copilului sau maltratarea lui reprezinta toate formele de rele tratamente fizice i/sau emoionale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comercial sau de alt tip, ale cror consecine sunt daune actuale sau poteniale aduse snatii copilului, supravieuirii, dezvoltrii sau demnitii lui, n contextul unei relaii de rspundere, ncredere sau putere. n acest studiu se fac referiri la termeni precum abuzul fizic i emoional, neglijarea, abuzul sexual i abuzul economic/exploatarea. Definiiile asupra crora m voi opri sunt adaptri ale celor prezentate n raportul OMS (1999). Abuzul fizic asupra copilului reprezint aciunea sau lipsa de aciune (singular sau repetat) din partea unui printe sau a unei persoane aflat n poziie de rspundere, putere sau ncredere, care are drept consecin vtmarea fizic actual sau potenial. Forme ale abuzului fizic sunt : lovirea, rnirea, legarea, aezarea n genunchi, otrvirea, intoxicarea sau arderile produse n mod intenionat. Abuzul emoional reprezint eecul adultului de care copilul este foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunztor sau/i acte comportamentale care pot duna dezvoltrii fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale. Aceste comportamente inadecvate fa de copil pot fi restricii de deplasare, discriminare, ridiculizare, umilire, denigrare, ameninare sau alte forme de tratament ostil i de respingere. Neglijarea este incapacitatea adultului de a asigura dezvoltarea copilului n toate sferele : snatate fizic i psihic, educaie, ataamnet emoional, nutriie, condiii adecvate i sigure de via, n situaia n care exist resurse acceptabile n acest sens. Exist mai multe forme de neglijare : - neglijarea hrnirii copilului ; - neglijarea mbrcrii lui ; - neglijarea cureniei i a siguranei locuinei ; - neglijarea supravegherii copilului ; - neglijarea ngrijirii sntaii lui, a protejrii fa de vtmare ; ngrijitorii nu apeleaz la medic atunci cnd este nevoie ; - neglijarea educaiei colare ; - neglijarea nevoilor sale afective i de comunicare; - abandonul copilului. Abuzul sexual este implicarea unui copil ntr-o activitate sexual pe care el nu o nelege, pentru care nu are capacitatea de a-i da ncuvinarea informat, pentru care nu este pregtit din punct de vedere al dezvoltrii sau care ncalc legile sau tabuurile sociale. Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului ntr-o activitate realizat cu intenia de a produce placere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vrst i dezvoltare, se afl fa de el ntr-o relaie de rspundere,
12

ncredere sau putere. Aceste forme de abuz sexual includ : - ndemnarea sau obligarea copilului de a se angaja n orice activitate sexual nelegal; - exploatarea copilului n prostituie sau n alte practici sexuale ilegale; - exploatarea copiilor pentru spectacole i materiale pornografice. Abuzul economic se refer la folosirea copilului la munc sau alte activiti n beneficiul celor aflai ntr-o poziie de rspundere, ncredere sau putere, n detrimentul sntii fizice i mentale, educaiei sau dezvoltrii spirituale, morale sau sociale. Tabelul 2 Prevalenta cazurilor de abuz/neglijare a copilului in Romania, pe total tara si medii rezidentiale Indici sintetici ai TOTAL abuzului/ AR N=1556 neglijarii copilului in familie Numr % Abuz fizic 287 18,4 Neglijare fizic 1055 67,8 Copii n familii 867 55,7 srace Exploatarea 106 6,8 copiilor De ctre familie Neglijare 888 57,1 educaional Agresiune verbal 993 63,8 Abuz psihologic 398 25,6 Neglijare 708 45,5 psihologic Abuz sexual 1 0,1 Mediul urban N=852 Numr 124 538 414 35 502 531 198 333 % 14,6 63,1 48,6 4,1 58,9 62,3 23,2 39,1 0,0 Mediul rural N=704 Numr 163 517 453 71 386 462 200 375 1 % 23,2 73,4 64,3 10,1 54,8 65,6 28,4 53,3 0,1

Din datele prezentate n Tbelul 2 rezult c abuzul i neglijarea copilului au ponderi nsemnate n Romnia. Dintre cele patru forme de abuz, cel psihologic ocup primul loc (26%), abuzul fizic locul doi (18%), pe ultimele locuri situndu-se exploatarea copiilor n familie prin trimiterea lor la cerit, la lucru sau reinerea lor de a merge la coal pentru treburi casnice sau ngrijirea frailor mai mici (7%) i abuzul sexual 0,1%). Asupra proporiilor nregistrate pentru ultimele dou tipuri de abuz, n special pentru cel sexual, exist rezerve datorit incertitudinilor asupra sinceritii declaraiilor prinilor referitoare la acest aspect. Se tie c, n msura n care o persoan ntrevede consecinele negative ale unor aciuni, neconformitatea lor cu normele sociale i mai ales juridice, ea tinde s ascund ( s nu declare) respectivul comportament. Ponderile nregistrate pe diferitele tipuri de neglijare ar trebui considerate un semnal de alarm pentru societate i autoriti dac se are n vedere c formele de neglijare sunt practic ,,anticamera abuzului : de la neglijarea fizic i psihologic nu
13

mai este dect un pas pn la gresiunea fizic sau abandonul copilului. Analiznd distribuia indicilor sintetici ai abuzului i neglijrii copilului pe medii rezideniale se constat o inciden mai mare a tipurilor respective n familiile din mediul rural comparativ cu cele din ora, cu excepia neglijrii educaionale. Pedeapsa fizic aplicat copiilor de ctre prini, din pcate, continu s fie un fenomen destul de rspndit n societaile contemporane i este una din formele cele mai ,,uzuale folosite de prini n ,,educarea sau disciplinarea copilului. n Romnia potrivit datelor de sondaj, btaia este practicat n aproape jumtate din numrul gospodriilor cu copii n ntreinere (47,2%). Dintre acestea, 79% din cazuri copiii sunt btui numai cu mna, n 16% cu mna i diverse obiecte i n 5% din cazuri numai cu obiecte. innd seama de specificul unor modele culturale pe care le are pedepsirea fizic a copilului, am fcut distincia n aceast analiz ntre pedeapsa fizic tradiional sau convenional, abuzul fizic i pedeapsa fizica sever. Chiar dac pedeapsa fizic tradiional (btaia cu mna n urma creia nu rmn urme) deine poderea cea mai important n structura pedepsei fizice aplicat copilului (37,7%), trebuie semnalate proporiile relativ nsemnate ale gospodriilor n care sunt aplicate forme mai grave de pedeaps fizic, cum sunt btaia cu diferite obiecte (10%), lovirea copilului oriunde se nimerete atunci cnd parintele este suprat (21%) sau acea form sever de btaie n urma creia copilului i rmn urme (5,5%). Aceast din urm proporie, chiar dac se reduce la 0,5% pentru cazurile cu frecven ridicat (se ntampl des i foarte des), prin extrapolarea la nivelul populaiei de minori arat c n aceast situaie se afla circa 25000 de copii. Neglijarea fizica rezulta din imposibilitatea sau incapacitatea familiei de a asigura copiilor bunurile necesare unei vieti decente la nivelul standardului mediu existent pe tara are valori foarte ridicate in Romania:parintii din 62%din gospodariile cu copii au declarat ca nu pot asigura alimentele de baza pentru intreaga familie si 77% ca nu pot asigura copiilor bunurile necesare.Rezultatele sondajului nostru sunt confirmate de studiile ample asupra fenomenului saraciei din Romania. In Raportul National al Dezvoltarii UmaneRomania, 1999,se consemneaza o rata a saraciei de 31% pe total tara, rata ce ajunge in cazul gospodariilor cu 3 copii in intretinere la 60%, iar in cazul celor cu 4 si mai multi copii la 80%.Unele din consecintele grave ale acestei situatii se reflecta in proportia de 3,5% dintre gospodarii care au fost evacuate din casa cu copiii si 7% carora le-au fost oprite gazele sau apa ca nu le-au putut achita. Extrapoland in populatia totala proportia gospodariilor in care s-a propus abandonul copilului (0,4%), rezulta ca numarul acestor gospodarii este de 12000. In privinta neglijarii medicale ca forma a neglijarii fizice, apreciem ca aceasta are valori destul de mari daca luam in considerare consecintele grave pe care le poate avea in timp acest tip de neglijare asupra sanatatii si dezvoltarii armonioase a copilului. Proportiile inregistrate in sondaj pentru familiile care nu-si duc copii la controalele medicale la diferite grupe de varsta se situeaza intre 14% si 30%. Prima proportie referitoare la copii de pana la 1 an este destulde ridicata si poate fi unul din factorii care contribuie la plasarea Romaniei pe primul loc in Europa in privinta mortalitatii infantile. O parte din parinti nu constientizeaza in suficienta masura pericolul pe care il poate reprezenta pentru sanatatea copilului nevaccinarea impotriva unor boli grave, chiar in situatia in care au fost anuntati (5,1% dintre familii), ce ar putea afecta circa 250000 de copii, sau tratarea empirica in familie in locul unui consult de specialitate (11%), chiar daca serviciile medicale pentru copii sunt gratuite. Mai mult, circa 1% din gospodariile
14

populatiei apeleaza la tratamente cu leacuri babesti pentru vindecarea copiilor. Conform specialistilor, abuzul psihologic sau emotional are cel putin acelasi nivel de gravitate ca si abuzul fizic, prin consecintele pe care le are asupra sanatatii copilului. El afecteaza negativ personalitatea in formarea copilului, starea sa afectiva, tiparele culturale si modul de integrare psiho-sociala in colectivitate. In timp, asa cum arata majoritatea studiilor, copilul afectat in acest mod in familia de origine va reproduce acest tip de comportament in familia pe care si-o va intemeia. Dintre cele doua comportamente majore ale abuzului psihologic pe care le-am abordat in studiul nostru, cea referitoare la agresiunea verbala are ponderea cea mai mare.In cadrul acesteia amenintarea cu bataia sau alte pedepse ocupa primul loc (48%), fiind urmate de actiunile de injosire,denigrare sau umilire: copiilor li se adreseaza apelative precum prost, nebun,etc.(38,6%) sau sunt injurati (24%). Formele de abuz emotional care vizeaza izolarea si restrictiile de relationare sunt practicate in proportii mai mici: incuierea copilului in diverse locuri (camara,pivnita etc.)3%, iar legarea copilului in casa pentru a nu pleca-1%.Interdictia pe care o impun parintii copiilor de a avea prieteni de varsta lor din afara familiei este practicata in 8% dintre gospodarii. Din datele cercetarii nu putem insa preciza daca aceasta se datoreaza unui climat familial psihosocial axat pe izolare sau provine din teama unui anturaj nesanatos. Daca indicatorii abuzului psihologic se exprima, asa cum am vazut, prin aciuni concrete si directe ale parintilor (amenintare, denigrare, izolare, legare, interdictii relationare etc), neglijarea psihologica sau emotionala se manifesta in principal prin absenta unei actiuni, absenta grijii sau mai bine zis indiferenta parintilor fata de copil, fata de nevoile sale de formare si dezvoltare psihica.Consecintele directe ale unei astfel de atitudini de indiferenta sunt greu de determinat, dar ele vor aparea cu siguranta in comportamentul si capacitatea de relationare si integrare psihosociala a copilului. Din cele patruseturi de indicatori utilizati ponderea cea mai mare o detin cei referitori la lipsa sau insuficienta de comunicare cu copilul: aproape o cincime din parinti petrec mai putin de o ora pe zi cu copii lor, fie ca este vorba de copii sub 10 ani,fie de cei cu varste cuprinse intre 11 si 17 ani. Motivul principal invocat de acestia este lipsa timpului, afectat in mare masura serviciului sau cautarii acestuia (in cazul somerilior), muncii in agricultura sau treburilor casnice; in 255 dintre gospodarii cu copiii intre 8 si 17 ani copilul este foarte rar sau nu este consultat deloc atunci cand se iau decizii importante in familie. In acest sens, ni se pare edificator si faptul ca in 17% din gospodarii parintii nu-si consulta copii in privinta scolii pe care o vor urma. Neglijarea emotionala ia si forma lipsei de afectiune: parintii isi mangaie sau pupa copilul foarte rar sau niciodata (9%); nu il lauda sau nu il incurajeaza (6%); nu il asculta niciodata daca doreste sa spuna ceva (14%). Desi apar in proportii mai mici,tinem sa semnalam si situatiile in care parintii se cearta sau se bat in fata copiilor (4%),precum si insuficienta supraveghere a copilului (3,4% dintre parinti nu stiu si nu verifica cu cine petrece copilul timpul liber).Ca urmare, in 2,2% dintre gospodarii (66000) copilul/copiii a/au fugit cel putin o data de acasa. Abuzul educational a fost determinat in studiul nostru prin indicatorii referitori la interdictia sau restrictia de a merge la scoala pe care o impun parintii propriilor copii, in scopul utilizarii lor in alte tipuri de activitati care intra in mod normal in atributiile/obligatiile parintilor. In 6% dintre gospodarii parintii ii retin pe copii sa mearga la scoala pentru a-I trimite sa lucreze si sa aduca bani acasa, iar in 5% din gospodarii copii sunt retinuti pentru a avea grija de fratii mai mici.
15

Desi procentul de gospodarii in care parintii au declarat ca isi trimit copii sa cerseasca este redus (sub 1%), prin extrapolare in populatia de baza se ajunge la cifra de 30000 de copii ce se afla in aceasta situatie. De altfel, studiile recente referitoare la abandonul scolar in Romania consemneaza o tendinta de reducere a ratei de cuprindere in invatamantul primar si secundar. Neglijarea educationala se manifesta atat direct, prin dezinteresul parintilor fata de rezultatele scolare ale copiilor (6% dintre parinti nu au fost niciodata la scoala sa se intereseze de copil), dar si indirect, prin dezinteresul fata de tipul de carti sau programe TV pe care le vizioneaza copiii: 32% dintre parinti nu le interzic copiilor vizionarea filmelor cu violenta, iar 22% isi lasa copii in fata televizorului mai mult de 3 ore pe zi (in medie).
Pedepse i abuzuri asupra copilului - din interviurile cu prinii i copiii Cea mai frecvent ntlnit form de pedeaps este interzicerea unor lucruri care le fac plcere, n special interdicia de a prsi locuina: Cnd greesc, nu m mai las s ies afar (A.M, 12). Interdicia variaz ca durat de la cteva zile la cteva sptmni. Cea mai grav form de penalizare a copiilor menionat este pedeapsa corporal. Btaia nu reprezint, n percepia prinilor o form de abuz ci o corecie necesar n scop educativ. Totui frecvena i gravitatea btilor difer mult de la un caz la altul, de la m bate ru de tot, cnd se enerveaz m ia de par, m arunc, d cu pumnii, cu picioarele (A. B., biat, 12) pn la mi mai d cte o palm, m mai ceart, dar rar. (C.T, biat, 13) Alteori copiii nu sunt btui, dar sunt ameninai pentru a se cumini. Ameninarea cu instituionalizarea i prsirea domiciliului este eficient, dup cum relateaz o mam:le zic ca le fac acte pentru Cirearii i dac vd c sunt ri, i oprete acolo (C.V, 37). Neglijarea n familie pare s fie un fenomen destul de rspndit. Muli dintre copii declar c li s-a ntmplat s fie lsai singuri acas mai multe zile. Fenomenul este mai rspndit n cadrul familiilor numeroase. n general, abuzul se produce cu o frecven mai mare i n forme mai grave n cazul bieilor i este mai probabil s se produc n familiile n care exist probleme (violen verbal i fizic, alcoolism). n formele grave este mai frecvent n familiile cu muli copii. Abuzul psihologic are o rspndire mai larg dect cel fizic. Este un lucru aproape obinuit att n familie, ct i la coal sau n grupul de prieteni. Cearta, insultele, ameninrile, interdicia unor lucruri care le fac copiilor plcere sunt cele mai frecvente abuzuri. Din declaraiile prinilor, dar i ale copiilor, coala pare s fie mediul n care se produc cele mai multe abuzuri. O asemenea concluzie trebuie privit cu precauie ntruct este posibil ca nu frecvena ci recunoaterea abuzurilor s fie mai mare n acest caz. Familia rmne un mediu relativ nchis, abuzul n cadrul ei putnd fi subdeclarat. Abuzul n grupul de prieteni este mai rspndit la copiii de vrste mai mari, provenii din familii numeroase sau cu probleme. n acest caz explicaia pare s fie un cerc vicios abuziv, n principal reproducerea comportamentului violent.

Prevalenta abuzului si neglijarii copilului in raport cu caracteristicile familiilor In abordarea acestei relatii am pornit de la premisa metodologica potrivit careia abuzul si neglijarea copilului in familie sunt fenomene cu o conditionare multipla in care
16

se combina, in forme si cu ponderi diferite, factori demografici, socio-economici si psihosociali, factori de natura obiectiva si subiectiva. Vom analiza in continuare modul in care se distribuie valorile indicilor de abuz si neglijare a copilului in functie de variatia caracteristicilor familiilor in care se produc cele doua fenomene. In raport cu caractreisticile socio-demografice ale familiilor, se constata: Prevalenta la toate formele de abuz si neglijare a copilului creste in raport cu numarul de copii aflati in intretinerea familiei . In gospodariile cu 4 minori si peste, indicii abuzului fizic si educational sunt de 3,5, respectiv de 15 ori mai mari decat in cazul familiilor cu un copil. Varsta medie a cuplului nu este un factor discriminant pentru abuzul fizic, dar influenteaza celelalte forme de abuz sau de neglijare a copilului, dupa cum urmeaza: la nivelul cuplurilor cu o varsta medie mai ridicata sunt prezente in mai mare masura formele de abuz si neglijare educationala si psihologica, in timp ce in familiile in care parintii au o varsta medie mai scazuta neglijarea psihologica are o incidenta mai mare. In functie de varsta copiilor riscul cel mai mare pentru producerea abuzului fizic se intalneste la copiii din grupele de varsta 4-7 ani si 8-14 ani (incidenta abuzului la aceste grupe este cu circa 10% mai mare decat la celelalte categorii); neglijenta educationala este mai frecvent intalnita la grupa de varsta 15-18 ani decat la cea de 8-14 ani (83,9% fata de 65,3%). Marimea tuturor indicilor de abuz si neglijare variaza invers proportional cu nivelul de educatie (scolaritate) al parintilor. In familiile cu nivel de instructie mai redus (fara scoala, scoala primara si gimnaziu), prevalenta abuzului fizic este de 2,3 ori mai mare comparativ cu familiile cu nivel mediu (liceu si scoala postliceala), iar in cazul abuzului educational de 9,6 ori; semnificativ in acest sens ni se pare si faptul ca in familiile cu o incidenta mai mare a abuzului sau neglijarii rezultatele scolare ale copiilor sunt slabe si foarte slabe. In raport cu caracteristicile socio-economice ale gospodariilor, rezultatele studiului au pus in evidenta urmatoarele relatii: Prevalenta abuzului si neglijarii copilului este mult mai mare in familiile aflate sub pragul saraciei - in cazul abuzului fizic si educational incidenta este de 1,6 respectiv de 4 ori mai mare in gospodariile sarace comparativ cu cele situate peste pragul saraciei. O analiza mai nuantata (pe cinci grupe de familii ordonate ierarhic dupa venitul mediu pe persoana) confirma aceasta relatie si arata totodata ca sub nivelul de incidenta inregistrat la nivel national pentru formele de abuz si neglijare se afla doar doua cincimi dintre gospodarii, in celelalte 60% incidenta abuzului fiind mai mare decat valoriile medii inregistrate pe total tara. S-ar putea adauga aici faptul ca este mai mare (peste media nationala) in gospodariile cu un nivel slab si foarte slab de dotare cu bunuri de folosinta indelungata. De semnalat ca neglijarea educationala (parintii nu merg la scoala sa se intereseze de copil sau de cartile si emisiunile TV pe care le urmaresc acestia) are o incidenta mai mare in gospodariile cu un nivel mai ridicat de dotare cu bunuri de folosinta indelungata, fapt explicabil probabil prin gradul sporit de ocupare extrafamiliala a parintilor din aceste gospodarii. Formele de abuz, dar mai ales cele de neglijare, au o incidenta mai mare in familiile cu ambii parinti fara ocupatie; dar aceasta asociere trebiue privita mai degraba in stransa legatura cu relatia ce exista intre ocupatie si veniturile familiei si mai
17

putin in legatura cu durata de timp in care parintii sunt impreuna cu copii. Incidenta abuzului si neglijarii este mai mare in familiile cu conditii mai proaste de locuire. In raport cu climatul psiho-social existent in familiile, rezultate studiului pun in evidenta urmatoarele aspecte: In gospodariile in care exista conflicte intre soti prevalenta abuzului si neglijarii este mai mare la toate tipurile, dar in mod pregnant cresterea este vizibila in cazul abuzului fizic si psihologic. Analiza pe trei tipuri de conflicte interfamiliale releva ca abuzul are valorile mai mari in familiile in care este prezenta prezenta intre soti si existenta unui bautor inrait. Situatia este valabila pentru toate cele trei forme de abuz analizate: fizic, educational si psihologic. In cazul abuzului fizic valoarea acestuia ajunge la aproape 50% in familiile cu violenta si consum s mare de alcool, comparativ cu 18% pe total tara. Precizam ca pe baza declaratiilor subiectilor proportia gospodariilor in care exista violenta intre soti este un esantion de 8%, iar a familiilor in care cel putin un membru al familiilor este bautor inrait este de 10%. La toate formele de abuz si neglijare a copilului incidenta este mai mare in familiile in care unul sau ambii parinti sufera sau au suferit de o boala mintala.Proportiile inregistrate in aceste familii la tipurile de abuz sunt de aproape trei ori mai mari comparativ cu familiile in care nici unul dintre parinti nu sufera de nici o boala psihica. Experienta traumatizanta a parintilor in copilarie legata de diferite forme de abuz si neglijare pare a se produce si regasi in comportamentul acestor persoane aflate acum in situatie de parinti. Rezultatele cercetarii releva ca incidenta abuzului si neglijarii este mult mai mare in familiile in care parintii au fost abuzati in copilarie. Acest fenomen al autoreproducerii modelului educativ al familiei de orgine nu este de neglijat daca avem in vedere ca in aceasta situatie se afla 13 % dintre gospodariile cu copii in intretinere. Se poate constata ca tikpurile d abuz care au avut o pondere mai mare in copilaria actualilor parinti au fost: interdictia de a merge la scoala (prin trimitere la lucru 40%, prin obligarea de a avea grija de fratii mai mici 26%, prin trimisul la cersit 1%); abuzul fizic (38%); abuzul psihologic (26%). Modul de structurare a atitudinilor parintilor fata de relati parinti-copii releva unele aspecte contradictorii.Pe de o parte avem de-aface cu o atitudine cu valente pozitive, in concordanta cu tendintele care se manifesta pe plan international in domeniul protectiei copilului. In acest sens, 93% dintre parintii intervievati considera ca pentru un copil e mai bine sa ramana in familia lui, chiar daca aceasta este mai saraca, decat sa fie incredintat unei institutii rezidentiale de protectie. 85% considera ca este de datoria parintilor sa anunte pe cineva care poate lua masuri atunci cand aude sau vede ca un copil se afla intr-o situatie dificila in familia lui. Tot aceasta categorie a atitudinilor cu valente pozitive putem consemna si proportia de 32% a celor care considera ca relatia dintre parinte si copil nu trebuie sa fie una de dominare exclusiva, ci, cel putin in cazul alegerii scolii sau meseriei, o relatie bazata pe consultarea copilului. Pe de alta parte, avem de-a face, chiar daca nu in proportii foarte mari, cu parinti care au o atitudine care tradeaza modelele traditionale de dominare si paternalism excesiv in exercitarea drepturilor parintesti. Astfel 40% dintre parinti care declara ca sunt deacord cu afirmatia nu accept de la nimeni sfaturi sau povete in privinta cresterii copiilor mei. Aproape 30% dintre parinti considera ca atunci cand greseste, copilul trebuie batut sau pedepsit aspru pentru a nu mai repeta gresala facuta. Optiunea pentru bataie ca forma de
18

disciplinare a copilului este inca destul de raspandita. O expresie a acestei intolerante o regasim in faptul ca aproape 60% dintre parinti considera ca nu este bine sa te amesteci intr-o familie in care copilul este abuzat. Implicatiile negative ale acestor atitudini sunt vizibile in relatia dintre aceste variabile si incidenta tipurilor de abuz. In toate situatiile in care parintii au o atitudine de dominanta si excesiv paternalista se inregistreaza valori mai mari ale indicilor de abuz si neglijare, atitudinile transformandu-se practic in comportamente.

Profilul socio-demografic si psihosocial al gospodariilor populatiei in care sunt prezente fenomenele de abuz si neglijare a copilului Retinand din toate relatiile de asociere analizate pe cele semnificative statistic, a rezultat urmatorul profil al gospodariilor populatiei in care au loc diferite forme de abuz/neglijare a copilului ( la stabilirea acestui profil s-au avut in vedere criteriile: demografic, educational, ocupational, situatia materiala, sterea de sanatate, experienta de abuz in copilarie, climatul din familie, atitudinile privind relatia parinti-copii, religia si etnia). Prevalenta fenomenelor de abuz si neglijare a copilului este semnificativ mai mare in gospodariile cu urmatoarele caracteristici: Gospodarii cu un numar mai mare de persoane si cu mai multi copii minori; Varsta medie a cuplului nu este un indicator discriminant pentru abuzul fizic, dar influenteaza celelalte forme de abuz sau de neglijare a copilului, dupa cum urmeaza: la nivelul cuplurilor cu o varsta medie mai ridicata au loc in mai mare masura forme de abuz si neglijare educationala si psihologica, precum si agresiunea verbala, in timp ce la nivelul familiilor in care parintii au o varsta medie mai scazuta este prezenta in mai mare masura neglijarea psihologica; Au o pondere mai mare in familiile de romi; Familiile cu nivel de educatie mai scazut (maxim scoala generala); Familii in care cel putin unul dintre parinti nu are o ocupatie stabila sau este somer; Familii cu conditii proaste de locuire (supradensitate de ocupare a locuintei); Starea materiala si financiara a acestor gospodarii este precara: Majoritatea se afla sub pragul saraciei; Venitul mediu pe gospodarie si pe persoana este foarte scazut (apartin preponderent quintilelor 1 si 2 de venit); Nivel scazut de dotare cu bunuri de folosinta indelungata a gospodariei; Parintii din aceste gospodarii au avut/au probleme de sanatate fizica si/sau mentala; Parintii din aceste familii au trait in copilarie experiente de abuz si/sau violenta familiala; Sunt familii in care deseori au loc conflicte (certuri,batai,batai in prezenta copilului); Familii in care au ambii parinti sau unul dintre ei au avut/au un comportament deviant (au facut inchisoare, sunt bautori inraiti); Au atitudine favorabila pedepsirii aspre a copilului in luarea unor decizii mai
19

importante la nivelul familiei; Au atitudine defavorabila sesizarii autoritatilor atunci cand vad ca un copil se afla in situatie dificila (respectiv de abuz sau de neglijare); Pe baza analizei de regresie logistica au rezultat urmatoarele aspecte legate de: Caracteristicile familiilor in care exista abuz fizic,educational si psihologic: Gospodarii cu indice scazut de inzestrare materiala; Gospodarii aflate in pragul saraciei; Gospodarii cu climat conjugal si violent (batai intre soti); Gospodarii cu numar mare de membrii si cu multi minori in intretinere; Gospodarii cu parinti cu probleme de sanatate fizica; Familii cu cel putin un membru cu probleme de sanatate mintala; Familii cu venit scazut. Abuzul fizic si educational nu apare in proportii semnificative in: Familii mai instarite; Familii in care nu exista violenta intre soti; Familii cu un numar redus de persoane; Familii cu parinti sanatosi mental si fizic. Rezultatele acestui studiu arata ca abuzul si neglijarea copilului in Romania reprezinta o problema acuta,intrucat copilul nu este ferit de vatamare nici macar in sanul familiei. CAPITOLUL V IPOTEZELE CERCETRII Tema abordat n cadrul lucrrii este foarte complex i variat. Am plecat de la urmtoarele ipoteze: Cunoaterea i contientizarea drepturilor copilului de ctre copii poate preveni eventualele abuzuri asupra lor. Existena unui program educativ n coli duce la cunoaterea drepturilor i la creterea competenei sociale a copiilor.

20