Abuzul fizic

Topor Andreea- Georgiana

AMG III- Grupa E
 Cuprins
Ce este abuzul……………………………………………………………….... 2
Violențea în scop educative……………………………………………………………….…..3
Factori cauzali……………………………………………………………….…5
Forme ale abuzului fizic…………………………………………………….….6
Clasificari………………………………………………………………….……8
Efecte ale abuzului fizic……..……………………………………………..….10
Măsuri de prevenire și combatere a abuzului fizic asupra copiilor……..……12
Date statistice cu privire la abuzul fizic asupra copiilor……… ………...……13

1
 Ce este abuzul fizic?
Abuzul fizic constă în atingeri sau contacte fizice dureroase
ne-accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra
copilului și este reprezentat de acele traume fizice rezultate din
înțeparea, pălmuirea, lovirea, mușcarea, scuturarea,
îmbrâncirea, aruncarea, sufocarea, arderea, încătușarea sau
sechestrarea, cauzate din partea persoanei abuzatoare,
indiferent dacă aceasta a intenționat să rănească copilul sau
nu.

Abuzul fizic constituie pentru profesioniștii implicați în diferite

forme de asistență a copiilor, principalul criteriu de apreciere a
îngrijirii acordate copilului, sănătatea fizică fiind un standard
central al calității vieții copilului. Unii experți fac diferența între
rănile dovedite a fi intenționate și rănile asupra cărora există
doar suspiciunea de abuz, considerând ca fiind abuz doar rănile
produse deliberat. Este greu de evaluat gradul de intenție, de
multe ori acesta fiind neclar chiar părinților.

2
 Violențea în scop educativ
Whitman face diferențierea între disciplinare și abuz: În
disciplinarea copilului măsurile luate de adult sunt relaționate în
mod logic cu comportamentul indisciplinat al copilului, fără
judecarea acestuia și prin pedepsirea doar a greșelii curente. În
abuzul copilului măsurile sunt lipsite de logică, nu există o
legătură între faptă și pedeapsă, Comportamentul copilului este
judecat și etichetat: „ești un prost, ești o rușine” etc. Pedeapsa
se dă în funcție de greșelile din trecut și alte greșeli care se
acumulează. Părintele violent nu mai inspiră copilului siguranță
și dragoste, ci devine un inamic pe care cel mic trebuie să-l
accepte.
86% dintre copii sunt certaţi de profesori atunci când greşesc, 38%
dintre părinţi recunosc că îşi bat copiii şi 63% dintre copii spun că sunt
agresaţi acasă, se arată într-un studiu sociologic realizat la nivel
naţional, „Abuzul şi neglijarea copiilor”, realizat de organizaţia Salvaţi
copiii şi lansat marţi, 19 martie, împreună cu campania „Copii fără
etichetă”.

63% dintre copiii care au participat la studiul ”Abuzul şi neglijarea

copiilor” spun că sunt bătuţi acasă de către părinţi, deşi majoritatea
părinţilor, dar şi unii copii nu consideră că „lovitura cu palma” sau
„urecheala” înseamnă abuz fizic.

  Bătaia nu instaurează disciplina, ci haosul în comportamentul

copilului, devalorizând, în același timp, rolul de părinte. Trebuie
să subliniem că ceea ce începe ca o pedeapsă disciplinară
minoră poate sfârși ca abuz, între pedeapsă și abuz existând o
graniță foarte subțire, părintele căutând noi metode de corecție
din ce în ce mai dure, când cele vechi nu își mai fac efectul.
Unele pedepse pot afecta sănătatea și integritatea corporală a
minorului chiar de la o singură aplicare (înfometarea, arsurile,
curentul electric, etc.), pe când altele pot lua forme extreme,
ajungând până la uciderea propriului copil (infanticid). Aceste

3
acțiuni au devenit, însă, extrem de rare și sunt comise, mai
ales, de persoane caracterizate de tendințe patologice.
Textul Legii 272/2004 interzice în mod explicit aplicarea oricăror
pedepse fizice precum și privarea copilului de drepturi care îi pot pune în
pericol viața și dezvoltarea, oriunde și în orice context se află copilul.
Articolul stabilește dreptul copilului de a-i fi respectată demnitatea și
integritatea ca persoană, de a fi protejat împotriva oricăror forme de
abuz fizic sau alte acte care îl pot pune în pericol în familie (naturală sau
substitutivă) sau în orice instituție în care se află copilul (creșă, grădiniță,
școala, centru de plasament etc.).

4
 Factori cauzali

1. Factori caracteristici adultul abuzator:

 Factori biologici:
 abuzul de substanțe nocive;
 probleme mentale ale părintelui, care își poate neglija neintenționat
copilul;
 Factori  psiho-emoționali:
 controlul scăzut al impulsurilor;
 a avut un model parental abuziv;
 este lipsit de empatie relațională. Nu se arată preocupat de starea
copilului, de rănile și evoluția lor;
 are un stil educativ conflictual, uneori este foarte indulgent cu
copilul, alteori pedepsește aspru orice mică greșeală.
 are un atașament redus față de copil, vorbește cu neplăcere despre
cel mic, în mod constant, pune accent doar pe greșelile pe care le face copilul,
nu și pe calitățile acestuia;
 Factori socio-economici:
 părinte singur sau adolescent;
 are mai mulți copii mici cu vârste apropiate;

2. Factori caracteristici copilului abuzat:

 copilul născut prematur poate avea probleme de dezvoltare persistente

care impun îngrijire specială și urmărirea atentă a evoluției sale;
 dizabilitate fizică (orbirea, paralizia, etc.) sau alte afecțiuni severe
(autism);
 gradul de inteligență scăzut;
 întârzierea dezvoltării (care poate fi și factor cauzal dar și efect al
abuzului);
 copil adulterin;
 greu de disciplinat;
     Copilul poate să funcționeze în familie ca un fel de „țap
ispășitor”, părinții și frații descărcându-și frustrările pe copil,
unii fiind respinși în mod extrem, încă de la început.

5
 Forme ale abuzului fizic

 Unii copii abuzați nu recunosc abuzul, iar cei care o fac sunt
prea speriați sau prea rușinați ca să ceară ajutor, alții au
renunțat să-l mai caute. Dacă suspectăm un caz de abuz fizic,
trebuie să știm că există câteva indicii care ne pot afirma sau
infirma suspiciunile. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt:
1. Contuziile, provocate de loviri, tăieri și trântiri ale copilului. Toți copiii
au vânătăi și zgârieturi dobândite la joacă. Rănile devin însă dubioase dacă:
 sunt simetrice;
 sunt localizate pe suprafețe diferite, în regiuni ale corpului protejate:
partea interioară a picioarelor și brațelor, organele genitale și fesele.
 istoricul leziunii nu se potrivește cu tipul actual al leziunii, cu aspectul,
localizarea și durata de timp scursă de la producerea ei;
Contuziile pot fi:
 Lovituri. Peste jumătate din loviturile intracraniene severe sunt rezultate
în urma abuzului fizic din primul an de viață al copilului.
 Vânătăi (cel mai des întâlnite sunt cele de pe față, spate și mâini) asociate
cu zgârieturi sau fracturi.
 Fracturi, în diferite stadii de vindecare: fractura punctelor de creștere a
oaselor, fractura cutiei craniene, fractura coastelor, etc.
 Scuturarea puternică a copiilor de vârstă mică (sindromul
bebelușului scuturat) este o formă gravă de abuz fizic, care nu
lasă semne fizice vizibile dar care poate avea consecințe
serioase, ca: epilepsia, paralizia, diferite forme de handicap,
întârzierea în dezvoltare, etc.
2. Otrăvirea prin obligarea unui copil să ia un drog, un condiment sau
pastile, sub formă de pedeapsă
3. Arsuri:
 Arsuri uscate de contact, cauzate de obiecte fierbinţi de obicei metalice şi
electrice
 Arsura de ţigară – aplicată în special pe tălpi, palme și fese. lasă o urmă
circulară şi un gen de coadă, dacă ţigara a fost frecată de piele.
 Arsuri datorate fricţiunii (când copilul este târât pe podea).
 Arsuri prin afundare: aluat presat pe fese sau pe organele genitale;

6
 Arsuri radiante. Arsura este, de obicei, întinsă şi afectează aspectul unui
antebraţ, al piciorului sau al întregului corp. Pielea este înroşită şi băşicată.
 Arsuri cauzate de fire electrice – sunt mici dar adânci, cu puncte de
intrare şi ieşire
4. Sindromul Munchaussen prin transfer. Părintele, prezentându-se foarte
îngrijorat și protector, raportează boli inventate ale copilului, prin fabricarea
semnelor, simulate sau provocate (mutilări, otrăviri, etc.) sau a simptomelor.

7
 Clasificari
   După gravitatea efectelor abuzului fizic, distingem
următoarele categorii de copii:
1. Copiii expuși abuzului fizic minor, care prezintă leziuni ușoare sau
suprafețe de piele înroșite.
2. Copiii expuși abuzului fizic major, care necesită îngrijire medicală: oase
rupte, arsuri, cap spart, etc.
3. Copiii cu risc, a căror comportament indică posibilitatea abuzului fizic,
dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent.
4. Copiii exploatați prin muncă, în general în activități care depășesc
capacitățile rezistenței fizice a acestora
În funcție de tipul parental, avem:
1. părinți abuzivi din dorința de a disciplina copilul
2. părinți abuzivi din dorința de a răni copilul
3. părinți abuzivi care afirmă că doresc disciplinarea copilului, negând
dorința de a răni copilul. Aceștia nu-şi recunosc tratamentul inacceptabil pe care
îl aplică copilului.

 Dacă o rănire se definește ca abuz nu are importanță intenția

părintelui. Abuzul fizic provoacă traume ce se reflectă în
comportamentul intim, social și școlar al copilului, dar mai ales,
în imaginea despre sine și lume. În colectivitate acesta poate fi
retras, speriat, sau dimpotrivă, agresiv, dominator și
netolerant. Copilul, prin joc, pune în scenă lumea sa interioară
și exteriorizează modelele învățate în familie. Prin observarea
copilului la joacă putem identifica câțiva indicatori ai abuzului:
1. Copilul exagerat de cuminte se comportă în cadrul jocului conform 
modului în care este tratat în familie: este retras și foarte emotiv, tremură, se
bâlbâie sau se refugiază în tăcere atunci când este întrebat ceva.
2. Copilul răzbunător se indentifică cu părintele dominator. El  încearcă prin
joc să compenseze incapacitatea de a face față violenței din cadrul familiei.
Jocul trebuie să se desfășoare după regulile lui și devine agresiv dacă acest lucru
nu se întâmplă. Indentifică repede copiii victimă, pe care îi persecută. Își alege
roluri superioare cărora le conferă o formă abuzivă, neîndurătoare: căpitanul de
vas, general de armată, profesorul sever, etc.

8
3. Copilul matur este protector cu ceilalți copii, îi consolează și îi ajută, tot
ceea ce el însuși simte nevoia să primească în cadrul familiei. Este posibil ca
acest copil să aibă grijă de frații mai mari sau de un părinte bolnav căruia i-a
preluat atribuțiile, ori să fie nevoit să muncească ca să-și ajute financiar familia.
El își alege roluri care implică seriozitate și responsabilitate:  polițistul, soldatul,
eroul, etc.
4. Copilul deprimat nu se implică în joc, nu se împrietenește cu nimeni și nu
arată nici un fel de entuziasm pentru nimic. Acest copil s-a resemnat cu violența
din familie, nu mai speră să primească ajutor și nu-l mai caută.

9
 Efecte ale abuzului fizic

Efectele abuzului sunt determinate de severitatea și frecvența

lor precum și de relația copilului cu abuzatorul. Stabilirea
gravității abuzului fizic nu se face în funcție de intenţiile
oamenilor de a răni ci de actele comise efectiv și a
consecințelor acestora.
Efecte fizice:
1. Întârzierea în dezvoltare. Copilul nu atinge nivelul de dezvoltare normală:
greutatea și înălțimea nu sunt în limitele normale vârstei (începe să vorbească
foarte târziu, nu socializează cu ceilalți copii.)
2. Tulburări de alimentație.
Efecte emoționale:
     Traumele emoționale apar, de cele mai multe ori, în
adolescență sau mai târziu.
1. Sentimente de nedreptate. Copilul abuzat înțelege că este victimă din
cauza dezavantajului său fizic și că cel puternic conduce. Va căuta, deci, pe
cineva inferior lui, asupra căruia să dețină puterea: copii mai mici, animale de
companie, etc
2. Lipsa de afecțiune. Fiind mereu umilit, lovit și amenințat, copilul va
considera că nu este iubit, pentru că nu merită iubirea adultului.
3. Dorința de răzbunare. Pentru că nu li se arată un model de toleranță și
înțelegere, unii copii nu pot ierta abuzul. Când devine capabil să-și domine
părintele, mai mult sau mai puțin, va găsi o metodă să se răzbune, răzbunare
care, în cele din urmă, se va întoarce împotriva lui: delicvența, fuga de acasă,
sfidarea, etc.
4. Copilul abuzat, devenit adult, va fi preocupat de control, convins fiind că
pierderea hotărârii și protecției de sine pot duce la catastrofă.

Efecte psihologice:

1. Anxietatea patologică În urma abuzului, copilul resimte anxietatea ca pe

un sentiment de frică și tensiune. Această anxietate excesivă, difuză și cu
caracter anticipator, generează incapacitatea copilului de a reacționa adecvat în
condiții de stres, putând ajunge până la nivelul de tulburare anxioasă. Copilul cu
anxietate patologică are dificultăți de concentrare, este irascibil, mereu agitat și
nesigur pe el, preocupat excesiv de competența sa și în căutarea aprobării
părintelui.
10
2. Fobia socială apare, mai ales, la adolescenți, sub forma spaimei de a nu fi
umilit sau batjocorit în public.
3. Tulburarea de stres post traumatic apare la copiii care au experimentat
sau au fost martori la un eveniment traumatic, care a implicat vătămarea
integrității sale sau a altora. Copilul retrăiește abuzul prin amintiri vizuale și
auditive care îi dau impresia că trauma se întâmplă din nou. Apare tulburarea de
somn, nictofobia (frica de întuneric), monofobia (frica de a fi singur),
iritabilitatea și hipervigilența. Copiii expuși unui abuz de lungă durată prezintă
întârziere în dezvoltare. Cercetările arată că un sfert din copiii și adolescenții
americani au trecut printr-un eveniment traumatic. Dintre aceștia, 90% din
copiii abuzați sexual și 77% din cei expuși la abuz fizic au fost diagnosticaţi cu
tulburare de stres post traumatic.

4. Tulburarea de personalitate bordeline, care se manifestă prin dificultăți în

controlarea furiei și a impulsurilor, sentiment scăzut a valorii proprii și teama
permanentă de abandon.
5. Impulsivitate. O persoană abuzată fizic în copilărie poate avea probleme
în prevederea consecințelor înainte de a acționa, care duce deseori la activități
riscante sau antisociale.
6. Disocierea, este încercarea inconștientă de autoapărare împotriva unui
eveniment traumatizant, prin blocarea acestuia.
7. Pedeapsa fizică are ca rezultat formarea la copil a unei mentalităţi de
învins şi nu de învingător.
8. Suicid sau idei suicidare.
9. Regresia, constă în pierderea unor abilități și revenirea la un nivel anterior
de dezvoltare.
10. Declin brusc în performanța școlară.

Efecte în planul relațiilor interpersonale

1. Minciuna. Pentru că atunci când greșește este bătut, copilul învață să
ascundă adevărul ca să evite consecințele. Observând că acest lucru
funcționează, copilul va transforma minciuna într-un obicei. Faptul că este
descoperit și pedepsit mai aspru decât înainte, nu îl va descuraja. Convins fiind
că minciuna îl scapă de bătaie, va considera că trebuie doar să se perfecționeze,
ca să nu mai fie prins.
2. Tendințe antisociale sau comportament criminal
3. Pierderea încrederii. Abuzul în copilărie are un puternic impact asupra
capacității persoanelor adulte de a relaționa cu cei din jur.
4. Probleme în viața sexuală. Adultul abuzat în copilărie poate avea
disfuncții sexuale. De asemenea, apare neîncrederea în partener care duce la
relații multiple, scurte și superficiale
5. Copilul abuzat fizic pare să stea mereu în alertă și devine exagerat de
speriat când face o greșeală sau când trebuie să meargă acasă. În cazul în care
11
micuțul are plăgi tăiate  pe care încearcă să le ascundă, putem lua în considerare
că acesta se automutilează, ceea ce sugerează un alt tip de abuz, cel emoțional.

Măsuri de prevenire și combatere a abuzului fizic asupra copiilor

Cunoașterea Drepturilor Copilului este metoda de bază
pentru prevenirea oricăror forme de abuz a căror victimă
este copilul.  În prevenirea formelor de  abuz fizic și a
agravării lor este necesară implicarea activă a Organelor
de Poliție, a medicilor și a serviciilor publice de asistență
socială. Oricine, chiar și copilul, poate sesiza autoritățile,
instituţiile abilitate în ocrotirea copilului., sau poate suna
la Telefonul Copilului.
     În unele cazuri de abuzuri este necesară intervenţia
instituţiilor abilitate în ocrotirea copilului. Persoanele din
domeniul medical au datoria profesională să evalueze
posibilitatea unui abuz sau a unei neglijări. Pe lângă semnele
evidente ale unui abuz fizic sau ale unei neglijări, profesioniștii
pot deveni suspicioși atunci când:
– nu a existat un martor în momentul rănirii
– părinții sau persoanele de îngrijire au amânat consultul
medical și solicitarea de ajutor medical, fără să aibă o
explicație credibilă sau adecvată
     O modalitate de scoatere a copilului din mediul violent este
plasamentul familial. Plasamentul constă in încredinţarea unui
copil,  unei persoane sau familii, alta decât părinţii biologici, cu
sau fără consimţământul acestora.Familia primitoare îşi asumă
responsabilităţile pentru creşterea si educarea copilului.

12
 Date statistice cu privire la abuzul fizic asupra copiilor
Cazuri de abuz fizic înregistrate în perioade 1 ianuarie 2008 –
31 decembrie 2012

Copii pentru
care s-a
Copii dispus
rămași plasamentul
Total în în regim de
Anul cazuri Urban Rural familie urgență

2008 1632 737 895 1249 266

2009 1326 583 743 1020 235

2010 1254 525 729 920 223

2011 1087 510 577 769 156

2012 1049 409 640 733 202

Distribuția pe grupe de vârstă:
10- 14- 17-
Sub 1-2 3-6 7-9 13 17 18
Anul 1 an ani ani ani ani ani ani

2008 36 108 285 389 449 348 17

2009 38 100 247 279 339 314 9

2010 34 64 252 290 333 276 5

2011 25 71 201 214 293 269 14

2012 22 58 195 219 295 254 6

Cadrul în care s-a desfășurat abuzul fizic:
An Famil AM Servicii Unități Alte Alte
ul ie P rezidenți de institu locaț
ale învățămâ ții ii

13
 nt

200
8 1515 18 6 53 7 33

200
9 1226 4 12 22 4 58

201
0 1188 3 3 20 4 36

201
1 1014 1 5 25 2 40

201
2 978 7 6 22 0 36
     În anul 2000, Agenția Națională Pentru Protecția Drepturilor
Copilului a realizat un studiu la nivel național cu scopul
furnizării de informații referitoare la extinderea abuzului și
neglijării copilului în România. În acest scop a fost efectuată o
anchetă sociologică asupra 1.295 de copii cu vârsta între 13-14
ani. În ceea ce privește violența fizică, unul din cinci copii a
declarat că este bătut cu diverse obiecte.
Tipul Frecvență Frecvență
pedepsei Total cazuri ridicată scăzută
nr. % nr. % nr. %

1. Pedeapsa fizică tradițională. Bătaia cu mâna, în urma căreia nu

rămân urme.
1088 84,0 238 18,4 850 65,6

2. Abuzul fizic
2.1. Bătaia cu obiecte, pentru o anumită greșeală:

– cu
cureaua 310 23,9 39 3,0 271 20,9
– cu bățul 379 29,3 43 3,3 336 25,9

– cu
furtunul 62 4,8 13 1,0 49 3,8

14
– cu
vergeaua 84 6,5 9 0,7 75 5,8

– cu
lingura de
lemn 139 10,7 32 2,5 107 8,2
– cu alte
obiecte 29 2,2 7 0,5 22 1,7

22. Bătaia cu obiecte, când părintele este supărat

97 7,5 15 1,2 82 6,3

2.3 Copilului îi este frică să meargă acasă din cauza bătăii

204 15,8 26 2,0 178 13,8

3. Abuz fizic sever

– copilului
îi rămân
urme 128 9,9 22 1,7 106 8,2

– arderea
cu diferite
obiecte 11 0,8 4 0,3 7 0,5
–
spitalizare 9 0,7

– izbirea 32 2,5 8 0,6 24 1,9

15