Distribuirea Medicamentelor in Organism

Farmacologie generala
FARMACOCINETICA GENERALA - distribuirea medicamentelor in organism

FARMACOCINETICA GENERALA
DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR IN ORGANISM
Este etapa farmacocinetica ce se desfasoara dupa absorbtie si are patru subetape:
1) Transportul in singe
2) Difuziunea in tesuturi
3) Distribuirea propriu-zisa
4) Fixarea in tesuturi
TRANSPOTUL MEDICAMENTELOR IN SINGE
Consta in vehicularea medicamentelor in singe, de la nivelul capilarelor caii de absorbtie, pina la nivelul
capilarelor tesutului de actiune/ stocare/ biotransformare/ eliminare.
Forme de transport ale substantelor medicamentoase
Substantele medicamentoase pot fi transportate in:
 Plasma
1) Forma libera, dizolvata in plasma considerata forma activa (poate traversa membranele)
2) Forma legata de proteinele plasmatice:
 considerata forma de depozit (nu are capacitatea de a traversa membranele)
 mentine concentratia plasmatica a formei libere si influenteaza latenta si durata de actiune a
medicamentului
 poate reprezenta chiar o forma de stocare a medicamentului in organism, daca afinitatea
medicamentelor pentru proteinele plasmatice este mare
Figura 1 Plasma
1
 Elementele figurate ale singelui - antimalaricele (clorochina, hidroxiclorochina) se distribuie
intens in hematii (in proportie mai mare in cele impaludate), petidina (analgezic) se distribuie in
plasma si eritrocite mai intens la tineri.
Figura 2 Elementele figurate ale singelui si fixarea clorochinei in hematii
Proteinele plasmatice de care se leaga substantele medicamentoase
Proteinele plasmatice de care se leaga substantele medicamentoase sint: albuminele si AAG (alfa 1 acid-
glicoproteina)
Tabel 1 Situsurile de legare pe albumine pentru medicamentele acide (dupa Avery’s)
Situsul I (situsul warfarinei si bilirubinei) Situsul II (situsul diazepamului)

Antiinflamatoare fenilbutazona Antiinflamatoare acid flufenamic
nesteroidiene oxifenbutazona nesteroidiene ibuprofen
(AINS) indometacina (AINS) ketoprofen
salicilati (aspirina in indometacina
doze mari) salicilati
Antiepileptice acid valproic Tranchilizante diazepam
fenitoina benzodiazepinice
Cumarine acenocumarol Peniciline cloxacilin
anticoagulante dicumarol
etilbiscumacetat
2
warfarina
Diuretice acid nalidixic Diuretice Acid etacrinic
clorotiazide
furosemid
Sulfonamide glibenclamid Sulfonamide glibenclamid
antidiabetice tolbutamid antidiabetice tolbutamid
clorpropamid
Figura 3 Situsurile de legare de pe albumina
Figura 4 Abraxane (suspensie injectabila de paclitaxel legat de albumina)
Factorii care influenteaza legarea de proteinele plasmatice
Dependenti de medicament
3
1) structura chimica - exista diferente mari in procentul de legare, chiar in aceeasi grupa chimica,
numai prin schimbarea unor radicali chimici (in grupul glicozidelor cardiotonice: digitoxina 95%,
digoxina 25%, strofantina 0%).
2) concentratia plasmatica a medicamentului - procentul de legare scade cu cresterea concentratiei
medicamentelor in singe, datorita diminuarii numarului de locuri de legare disponibile pentru
legare .
Figura 5 Tetraciclina forma legata si forma libera
Dependenti de organism
1) specia
2) starile fiziologice speciale: la nou-nascut, virstnic si gravida este scazuta albuminemia (scade
capacitatea de legare)
3) pozitia orizontala (clinostatism)/verticala (ortostatism): in ortostatism forta gravitationala si
presiunea hidrostatica determina extravazarea si scaderea volemiei cu cresterea concentratiei
albuminelor prin urmare creste capacitatea de legare; pe acest fapt se explica diferentele de
eficienta ale unui tratament ambulator ( eficienta mai mica) fata de cel de spital in care predomina
pozitia de clinostatism.
4) starile patologice: hiperproteinemie/ hipoproteinemie (tabel 2)
Tabel 2 Afectiuni care influenteaza concentratia proteinelor plasmatice
Proteinele plasmatice Afectiuni care determina

Albumine Hipoalbuminemie Hiperalbuminemie
Arsuri Afectiuni ginecologice
Hipoalbunemia Boli hepatice Mialgii
Proteinele anormale reduc Boli inflamatorii Schizofrenie
4
legarea Fracturi Tumori benigne
Infectii acute
Infarct de miocard
Interventii chirurgicale
Malnutritie
Neoplasm
Sindrom nefrotic si afectiuni renale
Alfa 1-acid glicoproteina Scaderea AAG Cresterea AAG
Sindrom nefrotic Arsuri
Afectiuni inflamatorii
Durere cronica
Infarct de miocard
Interventii chirurgicale
Neoplasm, traumatisme
Asocierea medicamentelor influenteaza legarea de proteinele plasmatice, determinind interactiuni de deplasare a

medicamentelor de pe proteinele plasmatice, deoarece legarea este un fenomen nespecific si permite competitia,
mai els in cazul in care legarea se face prin legaturi ionice.
La asocierea a doua substante medicamentoase cu afinitate diferita pentru proteinele plasmatice, cel cu
afinitate mai mica va fi deplasat intr-un anumit procent.
Interactiunile de deplasare , semnificative d.p.d.v. terapeutic, au importanta cind cele doua medicamente se
leaga in procent mare de proteinele plasmatice (90%) pe sediile cationice, iar medicamentul deplasat este activ la
doze mici.
Medicamentul cu afinitate mai mica va avea :
 latenta mai scurta

 un efect cu intensitate mai mare
 in functie de doza si procentul deplasat reactii adverse de supradozare relativa
Exemple de asocieri cu interactiuni de deplasare semnificative terapeutic:
 AINS + anticoagulante cumarinice → deplasarea anticoagulantului → accidente hemoragice ; ca masura

se reduc dozele de anticoagulant
 AINS + antidiabetice de sinteza → deplasarea antidiabeticului → exacerbarea efectelor pina la coma
hipoglicemica (se evita asocierea)
 AINS+ bilirubina → cresterea bilirubinemiei cu efecte neurotoxice la nou - nascut
5
Figura 6 Deplasarea bilirubinei de pe albumina de catre medicamente
Consecintele legarii de proteinele plasmatice
Tabel 3 Consecinte ale legarii de proteinele plasmatice
Aspecte pozitive Aspecte negative

Legarea de proteinele plasmatice creste  Prin legarea de proteine, medicamentele pot capata
hidrosolubilitatea medicamentelor capacitate antigenica, provocind aparitia anticorpilor si
liposolubile putind determina reactii alergice la repetarea administrarii.
 La asocierea unor medicamente, pot interveni
interactiuni de deplasare, cu repercursiuni farmacotoxicologice
 Pentru medicamentele legate in procent mare de
proteinele plasmatice etapa de transport reprezinta o etapa
limitanta pentru etapele de distributie si eliminare
Substantele medicamentoase legate in procent mare de proteinele plasmatice au:
1) Eliminare lenta
2) Latenta mare
3) Durata mare de actiune;
Ele au un profil farmacocinetic retard
DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR IN TESUTURI
Reprezinta etapa de trecere a medicamentelor din compartimentul intravascular in tesuturi, si anume:
1) in compartimentul interstitial, prin membrana capilara

2) in compartimentul intracelular, prin membrana celulara.
DIFUZIUNEA PRIN MEMBRANA CAPILARA
Particularitatile membranei capilare
Structura peretelui capilar:
 endoteliu capilar unistratificat pavimentos

 membrana bazala celulele endoteliale sint
legate
6
 periteliu (tesut conjunctiv lax cu fibre de reticulina si de colagen) prin substanta fundamentala,
care formeaza “pori”mari, prin care pot sa treaca substante cu greutate moleculara mare (pina la
~60.000).
Endoteliul capilar:
 reprezinta o membrane lipidica, cu pori mari si are o suprafata mare (raportat la tot organismul),
 este adaptat pentru schimburi de substante gazoase (oxigen, bioxid de carbon), substante nutritive
( glucoza, acizi grasi, vitamine) si substante plastice
(aminoacizi, acizi grasi, calciu,etc.).
Figura 7 Celula endoteliala Figura 8 Reteaua vasculara
Substante care difuzeaza prin membrana capilara
Difuziunea prin endoteliul capilar se face prin toate tipurile de transfer prin membranele biologice: filtrare,
difuziune simpla, transfer specializat.
7
WHAT IS THE TRANSPORT MECHANISM OF CAPILLARIES?

a) An exchange of substances between the blood and the tissue cells takes place by means of the
interstitial fluid.
b) This diagram shows the four different means of transport through the endothelial cell wall.
Figura 9 Schimbul de substante la nivelul endoteliului capilar
Factori specifici care influenteaza difuziunea la nivelul peretelui capilar
Tabel 5 Influenta factorilor specifici asupra difuziunii capilare
Factorii specifici Exemple

Presiunea hidrostatica a singelui In ficat si rinichi, permeabilitatea capilara este foarte mare, iar in
Masa tesutului creier este mai mica;
pH-ul din compartimente Perfuzia cu singe a tesuturilor este diferita: plaminii, rinichii,
Perfuzia cu singe a tesutului ficatul, inima, creierul au circulatie foarte bogata si flux sangvin
Numarul si diametrul capilarelor deschise ridicat;
Permeabilitatea capilara In miocard, numarul capilarelor deschise este dublu fata de
Activitatea metabolica a tesutului si tesutul muscular striat;
gradul de oxigenare In muschiul striat in activitate, numarul capilarelor deschise pe
mm2 este de 10 ori mai mare comparativ cu muschiul striat in
repaus;
La fat, fluxul sangvin cerebral este mai mare si in consecinta
concentratia medicamentelor in SNC este mai ridicata fata de
adult.
8
Aspecte particulare ale difuziunii prin membrana capilara
1) Difuziunea prin bariera hemato-encefalica
Figura 10 Bariera hemato-encefalica
2) Difuziunea prin placenta
Figura 11 Placenta
3) Difuziunea prin bariera singe/lapte
Difuziunea prin bariera hemato-encefalica
Bariera hemato-encefalica reprezinta o bariera pentru difuziunea singe-creier
singe-lichid cefalorahidian
Difuziunea in sens invers, din creier in singe (creier/singe si lichid cefalorahidian/singe), nu reprezinta o
bariera, fiind mult mai usoara, deoarece membranele creier/singe si lichid cefalorahidian/singe au caracteristica
de membrane lipidice cu pori mari si cu sisteme membranare specializate de transport.
9
Figura 12 Bariera hemato-encefalica
Particularitatile barierei hemato-encefalice. Bariera hemato-encefalica este reprezentata de:
 endoteliul capilarelor cerebrale - celulele endoteliale sint mai strins unite decit in cazul capilarelor
din celelalte tesuturi
 tesutul glial (nevroglia) - celulele gliale inconjoara neuronii si se interpun intre neuroni si capilarele
cerebrale, reprezentind un tesut de protectie si nutritie; toate schimburile capilare-neuroni se fac
prin traversarea tesutului glial.
Bariera singe-lichid cefalorahidian este reprezentata de plexul coroid; din lichidul cefalorahidian,
medicamentele difuzeaza pasiv in tesutul cerebral.
Substantele care difuzeaza prin bariera hemato-encefalica. Bariera hemato-encefalica reprezinta o

membrana lipidica cu sisteme membranare de transport; in consecinta:
 difuzeaza usor in creier substantele liposolubile, cu atit mai rapid cu cit coeficientul de partitie lipide-apa
este mai mare (trec mult mai rapid barbituricele narcotice - tiopental, fata de barbituricele hipnotice);
difuzeaza usor narcoticele administrate fie pe cale respiratorie, fie pe cale intravenoasa.
 trec foarte greu substantele disociate, derivati de amoniu cuaternar, aminele .
dopamina, neuromediator la nivelul

SNC-ului, deficitar si necesar in boala Parkinson.
reactivatorii de colinesteraza, utilizati ca antidot in

intoxicatia cu derivati organofosforici.
10
Figura 13 Dopamina
 trec medicamentele polare, in masura in care sint similare structural cu substantele fiziologice (cu
sistemul transportor al aminoacizilor poate sa treaca L-DOPA administrata in boala Parkinson, ca
precursor al dopaminei).
Figura 14 L-DOPA (dioxifenilalanina)
Factorii specifici
 bariera hemato-encefalica nu este dezvoltata la nou-nascut in primele zile si difuziunea este

crescuta, comparativ cu adultul si copilul;
 inflamatia meningelui poate grabi difuziunea
11
Difuziunea prin placenta
Particularitatile placentei. Placenta este o membrane lipidica cu pori mari si suprafata de schimb mare (12-
15 m2 in luna a noua). Reprezinta o membrana de schimb sincitio- capilara, interpusa intre cele doua teritorii
sangvine, matern si fetal. Aceasta membrane este formata din:
 endoteliul capilarelor vilozitare,

 o banda subtire de tesut conjunctiv,
 lamele citoplasmatice anucleate, ale sincitiotrofoblastului
Are sisteme speciale de transport de la mama la fat, dar nu si invers.
Fatul nu are mecanisme active de transport
sisteme enzimatice aceasta corelatie fiziologica particulara a fatului este avantajoasa,

deoarece nu pot sa apara la fat, prin metabolizare enzimatica, din medicamente nedisociate liposolubile,
medicamente polare, de care fatul nu se poate debarasa.
Figura 15 Stuctura placentei
Substantele care difuzeaza prin placenta.
Tabel 6 Substantele care difuzeaza prin placenta
De la mama la fat difuzeaza De la fat la mama difuzeaza

Substante liposolubile (hormoni estrogeni, vitaminele A,D, Substantele nedisociate liposolubile si
E, etc. hidrosolubile;
12
Substante hidrosolubile (glucuronizii hormonilor estrogeni,
vitaminele complexului B, vitamina C, etc).  Nu pot trece substantele polare, disociate,
Acizi slabi si baze slabe nedisociate de provenienta materna sau aparute la fat in urma
Ioni si medicamente polare cu grupari chimice ce permit unei degradari neenzimatice (acestea se pot
trecerea lor cu sistemele transportoare specializate, concentra la fat, putind determina efecte adverse)
fiziologice, pentru ionii anorganici, glucoza, aminoacizi,etc
Imunoglobuline (pinocitoza) talidomida*
* talidomida - introdusa in terapie ca tranchilizant (acum ~50 de ani); este o substanta liposolubila care a
traversat placenta si aici (la fat) a hidrolizat neenzimatic, la un metabolit polar, care nemaiputind difuza inapoi la
mama, s-a putut concentra la fat (de 20 de ori mai mult decit la mama, in timp de 24 ore) si a determinat efecte
teratogene, cu malformatii ale membrelor superioare, dar si cu alte localizari.
Figura 16 Malformatii determinate de talidomida
Factorii specifici care influenteaza difuzinea prin placenta
 suprafata placentei, in crestere pe masura evolutiei sarcinei

 fluxul sangvin placentar, care poate fi modificat crescut de vasodilatatoare
scazut de ocitocice, vasoconstrictoare, de contractiile

uterine din timpul travaliului.
Substante contraindicate sau cu regim restrictiv la gravide. Pe baza dovezilor existente, privind efectele
medicamentelor administrate in cursul sarcinii, la om si la animale de laborator, au fost propuse cinci categorii de
risc:
13
Tabel 7 Clasificarea medicamentelor in functie de riscurile privind administrarea la gravide
Categoria de risc Caracteristici

X (maxim) Manifestat de medicamentele pentru care exista dovezi evidente de efecte adverse.
Aceste medicamente sint contraindicate la gravide si la femeile care pot deveni gravide.
Exemple: chimioterapice antitumorale, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
S
(enalapril, quinapril, perindropil, etc.), antivitaminele K, estrogenii, antidiabetice de
sinteza, antiepileptice, acid retinoic si derivati, etc,
D Manifestat de medicamentele pentru care exista dovezi de efecte nefavorabile pentru
fetus, dar administrarea la mama este vitala, daca nu exista alternativa terapeutica.
Exemple: chinolone, diuretice, benzodiazepine, antitiroidiene de sinteza, AINS in
S ultimul trimestru de sarcina.
C Manifestat de medicamentele embriotoxice si teratogene la animalele de experienta, dar
pentru care nu exista studii controlate la om.
Pot fi administrate cind beneficiul asteptat intrece riscul potential pentru fat.
S Exemple: claritromicina, aminoglicozide, cotrimoxazol, etambutol, izoniazida,
ketoconazol, clorochina, chinina, mebendazol, digoxina, beta-blocante, blocante ale
canalelor de calciu, heparina, neuroleptice, opioide, aspirina, teofilina, codeina, etc.
B Nu exista dovezi experimentale si clinice privind nocivitatea in cursul sarcinii
SA
A Experimental si clinic s-a demonstrat lipsa de nocivitate
Difuziunea prin bariera singe-lapte
Are loc la nivelul glandelor mamare, in procesul lactatiei.
Bariera singe/lapte este o membrana lipidica cu pori, bine permeabila pentru multe medicamente lipofile
neionizate si limitat permeabila pentru medicamente hidrofile, disociate si cu molecula relativ mare.
Laptele este izoton cu plasma, dar mai acid decit aceasta, motiv pentru care in laptele matern se concentreaza
substante bazice.
Difuziunea medicamentelor in laptele matern poate avea consecinte farmacotoxicologice la sugar.
Exemple de substante care difuzeaza prin bariera singe-lapte: alcool, alcaloizi (codeina, nicotina, morfina,
atropina, papaverina), barbiturice, purgative antrachinonice, antibiotice, etc.
In situatiile in care pentru mama este absolut necesar tratamentul cu o substanta medicamentoasa care
traverseaza bariera singe/lapte si are efecte adverse asupra sugarului se recomanda intreruperea alaptatului pe
durata terapiei.
14
DISTRIBUIREA PROPRIU-ZISA A MEDICAMENTELOR IN TESUTURI
Cuprinde doua aspecte distribuirea in compartimentele hidrice
distribuirea in tesuturi
DISTRIBUIREA IN COMPARTIMENTELE HIDRICE
Exista trei compartimente hidrice ale organismului, separate prin membrane biologice:
1) compartimentul intravascular (5 l singe, 3l plasma)

2) compartimentul intercelular (10 -12 l) pentru un adult de 70 kg volumul total de apa
3) compartimentul intracelular (20-35 l) reprezinta 50-74 % (35- 52 l)
Figura 17 Compartimentele hidrice ale organismului
Concentratiile substantelor din cele trei spatii hidrice sint in echilibru dinamic; macromoleculele proteice nu
difuzeaza dintr-un compartiment in altul.
Medicamentele se pot distribui in unul, doua sau trei spatii hidrice:
1) exclusiv in spatiul intravascular - medicamentele cu molecula mare (dextranii, heparina);

2) intravascular si interstitial (intercelular) - manitol, peniciline, cefalosporine, aminoglicozide, Na+;
3) intravascular, interstitial si intracelular (in toate cele trei spatii hidrice) - K +, alcool, teofilina, glicozide
cardiotonice
15
micsorarea vitezei de eliminare
consecinte cresterea timpului de injumatatire
cresterea duratei de actiune
Factorii care modifica volumele compartimentelor hidrice si influenteaza difuziunea
Starile fiziologice particulare
 la gravida cresc hidremia si apa extracelulara; apare un compartiment hidric in plus

(compartimentul fetal), care reprezinta ~10 % din Vd al mamei, la sfirsitul gestatiei;
 la nou-nascut si prematur sint crescute apa totala, hidremia si apa extracelulara
 la batrini diminueaza apa totala, volumul plasmatic si mai ales apa extracelulara (cu 40%) si creste
cantitatea de tesut adipos (cu 30 %).
Figura 16 Variatia procentului de apa in organismul uman in functie de virsta
Starile patologice
 obezitatea scade cantitatea de apa totala
DISTRIBUIREA IN TESUTURI SI ORGANE
Tipuri de distribuire in tesuturi
1) uniforma (in toate tesuturile) - alcool, narcotice (anestezice generale)
16
2) selectiva (in anumite tesuturi) - iod in tiroida, fier in tesutul reticulohistocitar, calciu si fosfor in oase,
vitamina B12 in ficat, tetraciclina in oase si dinti, arsen si mercur in piele si par, metalele in rinichi
3) bifazica (distribuire rapida in SNC si apoi o redistribuire cu stocare in tesutul adipos) - substantele
foarte liposolubile (narcoticele)
consecinte: medicamentul raminid in organism dupa ce efectul a incetat, este posibil ca dupa o
prima doza la care apare efectul, acesta sa fie mentinut, administrind ulterior doze mai mici.
ASPECTE PARTICULARE ALE DISTRIBUIRII
Tabel 9 Aspecte particulare ale distribuirii
Circuitul entero-hepatic Circuitul entero-gastric

Participa
Medicamentele care administrate per os sau pe alte cai si Medicamentele bazice liposolubile, administrate per
care, odata ajunse la ficat, se elimina la acest nivel, prin os sau pe alte cai si care in singe se afla in cantitate
bila secretata de hepatocit, putind apoi sa fie reabsorbite mare in forma nedisociata; aceste medicamente se
din intestin si, pe calea venei porte sa reajunga la ficat si pot elimina prin mucoasa gastrica, prin difuziune
circuitul se repeta. simpla si apoi se pot reabsorbi la nivel intestinal,
circuitul putindu-se repeta.
Exemple de substante care participa
Eritromicina, tetraciclina, peniciline, derivati iodati, Alcaloizi (morfina, codeina, atropina, rezerpina,
papaverina, etc)
Consecinte
Farmacocinetice: Farmacocinetice:
 intirzierea eliminarii  intirzierea eliminarii
 cresterea timpului de injumatatire  cresterea timpului de injumatatire
Farmacodinamice: Farmacodinamice:
 cresterea duratei de actiune  cresterea duratei de actiune
 cresterea intensitatii actiunii  cresterea intensitatii actiunii
Farmacotoxicologice: Farmacotoxicologice:
 efecte adverse cind eliminarea biliara este intirziata  efecte adverse
Utilitate farmacoterapeutica
Antibioterapia infectiilor biliare (cu antibiotice care In intoxicatiile cu alcaloizi se intrerupe circuitul
participa la circuit) entero-gastric prin aplicare de spalaturi gastrice
Colecistografia (se impiedica reabsorbtia la nivel intestinal).
17
Figura 18 Circuitul entero-hepatic
FIXAREA MEDICAMENTELOR IN TESUTURI
Poate fi reversibila sau mai rar ireversibila; are urmatoarele consecinte:
 farmacocinetice - eliminare lenta

 farmacodinamice - prelungirea duratei de actiune
 farmacotoxicologice - acumulare in cazul administrarii repetate cu aparitia efectelor adverse,
prelungirea duratei unei intoxicatii
De cele mai multe ori locurile de depozitare de la nivelul tesuturilor constituie locuri de pierdere sau de
toxicitate tisulara.
Fixarea implica trei aspecte
1. stocarea in tesutul adipos

2. legarea de proteinele plasmatice si tisulare
3. legarea de substraturi receptoare (receptori si enzime)
Stocarea in tesutul adipos este posibila pentru substantele medicamentoase liposolubile in functie de
coeficientul de partitie lipide /apa. Pentru substantele foarte liposolubile, tesutul gras functioneaza ca un
adevarat rezervor, in care se pot acumula si elibera lent (tiopental - barbituric narcotic).
Legarea de proteinele tisulare este in functie de afinitatea pentru aceste proteine
18
Exemple:
 streptomicina (antibiotic aminoglicozidic) se fixeaza si depoziteaza in cortexul renal

(determina nefrotoxicitate)
 arsenul si mercurul se distribuie selectiv si se fixeaza in piele si par (aplicatii: cercetarea
toxicologica a mortii )
 clorochina se fixeaza in iris provocind tulburari oculare la doze mari
Legarea de proteinele plasmatice. Legarea in procent mare, pentru substantele medicamentoase cu afinitate
mare, este considerata o adevarata stocare a medicamentelor in compartimentul sangvin (peste 50% in singe,
fata de cantitatea totala din organism, la medicamentele legate mai mult de 95%). Consecinta: efect terapeutic
retard prin mecanism farmacocinetic.
Legarea de substraturi receptoare (farmacoreceptori, enzime)
Receptorii sint complexe biochimice, aflate in interiorul celulei sau pe suprafata membranei celulare, care
pot fixa substantele fiziologice sau substantele medicamentoase cu aparitia unei actiuni biologice sau
farmacodinamie.
Figura 19 Sinapsa adrenergica si sinapsa colinergica
Acumularea unui medicament intr-un tesut, la nivelul receptorilor, poate fi:
a) urmata de efectul farmacologic

b) independent de efect, reprezentind numai o simpla stocare (in cazul legarii pe receptorii de rezerva
sau pe locurile de pierdere)
Legarea de receptori este in functie de afinitate si de tipurile de legatura si poate fi:
19
a) reversibila (in general)
b) ireversibila (rar, se realizeaza doar cu substantele medicamentoase, niciodata cu substantele
endogene)
legatura covalenta, avind o energie ce depaseste 10 Kcal/mol, este ireversibila in conditiile fiziologice si
nu poate fi desfacuta decit prin interventia altor molecule ce se pot lega de substrat.
Unele medicamente au afinitate mare pentru anumite sisteme enzimatice, putindu-se stoca la acest nivel
(derivatii organofosforici se leaga ireversibil de acetilcolinesteraza)
20

Distribuirea Medicamentelor in Organism

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Distribuirea Medicamentelor in Organism

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacologie generala

FARMACOCINETICA GENERALA - distribuirea medicamentelor in organism

DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR IN ORGANISM

Este etapa farmacocinetica ce se desfasoara dupa absorbtie si are patru subetape:

TRANSPOTUL MEDICAMENTELOR IN SINGE

Forme de transport ale substantelor medicamentoase

Substantele medicamentoase pot fi transportate in:

Figura 2 Elementele figurate ale singelui si fixarea clorochinei in hematii

Proteinele plasmatice de care se leaga substantele medicamentoase

Tabel 1 Situsurile de legare pe albumine pentru medicamentele acide (dupa Avery’s)

Situsul I (situsul warfarinei si bilirubinei) Situsul II (situsul diazepamului)

Figura 3 Situsurile de legare de pe albumina

Figura 4 Abraxane (suspensie injectabila de paclitaxel legat de albumina)

Factorii care influenteaza legarea de proteinele plasmatice

Figura 5 Tetraciclina forma legata si forma libera

Tabel 2 Afectiuni care influenteaza concentratia proteinelor plasmatice

Proteinele plasmatice Afectiuni care determina

Asocierea medicamentelor influenteaza legarea de proteinele plasmatice, determinind interactiuni de deplasare a

Medicamentul cu afinitate mai mica va avea :

 latenta mai scurta

Exemple de asocieri cu interactiuni de deplasare semnificative terapeutic:

 AINS + anticoagulante cumarinice → deplasarea anticoagulantului → accidente hemoragice ; ca masura

Figura 6 Deplasarea bilirubinei de pe albumina de catre medicamente

Consecintele legarii de proteinele plasmatice

Tabel 3 Consecinte ale legarii de proteinele plasmatice

Aspecte pozitive Aspecte negative

DIFUZIUNEA MEDICAMENTELOR IN TESUTURI

Reprezinta etapa de trecere a medicamentelor din compartimentul intravascular in tesuturi, si anume:

1) in compartimentul interstitial, prin membrana capilara

DIFUZIUNEA PRIN MEMBRANA CAPILARA

Particularitatile membranei capilare

Structura peretelui capilar:

 endoteliu capilar unistratificat pavimentos

Figura 7 Celula endoteliala Figura 8 Reteaua vasculara

Substante care difuzeaza prin membrana capilara

WHAT IS THE TRANSPORT MECHANISM OF CAPILLARIES?

Figura 9 Schimbul de substante la nivelul endoteliului capilar

Factori specifici care influenteaza difuziunea la nivelul peretelui capilar

Tabel 5 Influenta factorilor specifici asupra difuziunii capilare

Factorii specifici Exemple

1) Difuziunea prin bariera hemato-encefalica

Figura 10 Bariera hemato-encefalica

2) Difuziunea prin placenta

3) Difuziunea prin bariera singe/lapte

Difuziunea prin bariera hemato-encefalica

Bariera hemato-encefalica reprezinta o bariera pentru difuziunea singe-creier

Figura 12 Bariera hemato-encefalica

Particularitatile barierei hemato-encefalice. Bariera hemato-encefalica este reprezentata de:

Substantele care difuzeaza prin bariera hemato-encefalica. Bariera hemato-encefalica reprezinta o

dopamina, neuromediator la nivelul

reactivatorii de colinesteraza, utilizati ca antidot in

Figura 14 L-DOPA (dioxifenilalanina)

 bariera hemato-encefalica nu este dezvoltata la nou-nascut in primele zile si difuziunea este

 endoteliul capilarelor vilozitare,

Are sisteme speciale de transport de la mama la fat, dar nu si invers.

Fatul nu are mecanisme active de transport

sisteme enzimatice aceasta corelatie fiziologica particulara a fatului este avantajoasa,

Figura 15 Stuctura placentei

Substantele care difuzeaza prin placenta.

Tabel 6 Substantele care difuzeaza prin placenta

De la mama la fat difuzeaza De la fat la mama difuzeaza

Figura 16 Malformatii determinate de talidomida

Factorii specifici care influenteaza difuzinea prin placenta