Abandonul maternal

Cursant: Papuc Georgiana Elena

Grupa: E
Anul: III
 Cuprins

1. Noțiunea de abandon al copiilor

2. Descrierea fenomenului
3. Cauzele abandonului
4. Efectele abandonului
5. Abandonul deschis si cel secret
6. Analiza si diagnoza
7. Concluzii si recomandări
8. Bibliografie

1
 Noțiunea de abandon al copiilor

Abandon= “parasirea impotriva regululor morale si a obligatiilor matriale

a copiilor,familiei etc.”
Abandon de familie= “parasirea familiei,a copiilor de catr persoana care
are obligtia legala de a-i intretine’
“Copilul abandonat este acel copil ai carui parinti biologici renunta la
asumarea responsabilitatii ingrijirii si satisfacerii nevoilor fundamentale de
dezvolatare ale copilului,separandu-se fizic de acesta,inainte ca aceasta
responsabilitate sa fie preluata de o institutie abilitata.”
(UNICEF-”Situatia abandonului copiilor in
Romania”)

2
 Descrierea fenomenului

Din 1989 si până în prezent, rata abandonului maternal nu a cunoscut o

scădere, ci, dimpotrivă a crescut în ciuda liberalizării avortului şi a măsurilor
luate de Guvernele care s-au succedat după Revoluţie. Fenomen cu cauze
multiple , de o complexitate ce atinge punctele sensibile ale unei ţări care de-
abia a aderat la Uniunea Europeană, abandonul maternal reclamă cu stringenţă
măsuri de combatere şi prevenire
Abandonarea copiilor (la naştere) reprezintă o modalitate rudimentară de
gestionare a naşterilor nedorite sau neacceptate din cauze culturale sau/şi
economice
Prezența sau persistența lor în societățile moderne este generată de
absenţa unor servicii, de funcţionare a unor instituţii sau de absenţa culturii
utilizăriilor
În România, ca şi în alte culturi, au existat dintotdeauna copii abandonaţi,
fără ca acest fapt să ia vreodată o amploare, în timp şi spaţiu, prin care ar deveni
tradiţie sau ar defini o trăsătură culturală a poporului român. După căderea
comunismului, în anii ’90-’91 s-a sperat la o scădere “naturală” a fenomenului
de abandon, ca urmare a liberalizării avorturilor şi a accesului liber la
contraceptive. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. În anii scurşi după 1989
abandonul a căpătat determinări din ce în ce mai complexe care au făcut dificilă
găsirea soluțiilor pentru scăderea numărului de copii abandonați.
Paralel a avut loc o criza de valoare şi sărăcirea profundă a unor categorii
largi de populaţie.
În acelaşi timp, noile politici sociale dezvoltate faţă de copiii în
dificultate, au purtat amprenta vechilor mentalităţi care erau ataşate valorilor
instituţionale de protecţie, dezvoltate în afară şi cu ignorarea importanţei
familiei şi a satisfacerii nevoilor copilului .
Copiii abandonaţi în spitale staţionau mult timp în aceste instituţii.
Plecarea lor prin instituirea unei măsuri de protecţie dura de la câteva luni la 4-5
ani. Dezvoltarea lor normală era periclitată nu numai de îmbolnăviri, dar mai
ales de ignorarea nevoilor lor de dezvoltare.Luarea tardivă a măsurilor de
protecţie se “justifica”conjunctural în diferitele momente politice. La început, în
spitale se considera că nuexistă personal calificat desemnat să rezolve aceste
probleme iar personalul medical era limitat în posibilităţile sale de intervenţie.

3
 În prezent abandonul copiilor sub 5 ani continuă să fie o realitate dură
pentru România, care a fost prea puţin influenţată de reformele implementate în
domeniul protecţiei copilului, după 1989. În anii 2003 şi 2004, abandonul
copiilor s-a manifestat pe aceleaşi coordonate ca acum 10, 20, 30 de ani.
Reformele implementate după 1990 urmate de crearea a numeroaselor structuri
instituţionale şi servicii îndomeniul protecţiei copilului au evoluat paralel cu
fenomenul abandonării copiilor, devreme ce maternităţile şi spitalele de
pediatrie continuă să fie “gazdele predilecte” ale acestora.

Cauze ale abandonului copiilor

Sarcinile nedorite.
 Femei, mai ales din mediul rural, care nu au auzit de planificarea familială
si de metodele de contracepție.
 Tinere nemăritate- membrii familiei fac presiuni asupra acestora sa renunt
la copil.

Greutatea mica la naștere si sănătatea copilului

 Greutatea mică la naștere poate fi rezultatul unei sarcini nedorite
 Datorita temerilor legate de necesitatea unor îngrijiri speciale
 Un caz special este cel al copilului cu dizabilități-abandonat datorita lipsei
posibilităților de îngrijire specială a copilului sau a faptului ca părinții nu
vor sa-şi asume responsabilitatea creșterii acestui copil sau le este teama
ca vor fi respinși de comunitate din cauza ca au un copil cu dizabilități.

Lipsa condițiilor materiale datorate sărăciei.

 De multe ori această cauză este invocată de către părinţi, chiar dacă ea
este asociată cu altele, cum ar fi: alcoolul, violenţa domestică,
neglijarea,etc
Lipsa locuinței este un alt factor major.
 În condițiile disponibilizărilor masive, creșterii progresive a cheltuielilor
de întreţinere, evacuării locuinţelor în cazul rău platnicilor, vânzarea
apartamentelor pentru a face faţă cheltuielilor, a condus la creşterea
numărului de persoane fără locuinţă, sau care trăiesc provizoriu pe la
prieteni, rude.

4
 Relaţiile de concubinaj este o altă cauză a abandonului copiilor.
 De obicei, aceste relaţii sunt asociate cu sărăcia şi lipsa de
responsabilitate a partenerilor în creşterea şi educarea copiilor.
 De multe ori, mamele tinere sunt nevoite să-şi crească singure copiii
pentru că apariţia copilului duce la ruperea relaţiilor cu partenerul.
 Statisticile demonstrează faptul că riscul cel mai mare de abandon al
copilului se înregistrează la mamele sub 20 de ani şi frecvent acestea
abandonează copilul în maternitate. Potrivit studiului menţionat, 40%
dintre copii abandonaţi în leagăne şi secţii de terapie nutriţională
proveneau din relaţii întâmplătoare sau concubinaj, mamele fiind
necăsătorite.

5
 Efectele abandonului
Asupra copilului:
 Separarea copilului de familie, în special în primii ani de viaţă, îl expune
pe copil la o existenţă în care îi sunt ignorate nevoile sale de dezvoltare.
 Despărţirea de familie îi afectează pe copii nu doar în momentul
producerii ei, ci pe parcursul întregii vieţi.
 Consecinţele abandonului sunt şi mai mari cu cât vârsta copilului este
mai mică şi perioada de şedere în instituţia rezidenţială - mai mare.
 Un copil părăsit de părinţi sau care nu creşte într-o familie este un copil
care:
În copilărie:
 Suferă pentru că nu este dorit şi iubit de părinţi
 Poate avea întârzieri în dezvoltarea intelectului şi în dezvoltarea fizică
 Este tăcut sau, dimpotrivă, agresiv, nervos, supărăcios
 Se îmbolnăveşte mai uşor şi se vindecă mai greu
În adolescență/maturitate:
 Se simte singur
 Are puţină încredere în forţele proprii şi în oamenii din jur
 Ar putea să-şi găsească mai greu un loc de muncă
 Pentru că nu are deprinderi de viaţă, poate intra în conflict cu legea sau
deveni victimă a violenţei, a traficului de fiinţe umane
 Îşi întemeiază mai greu o familie
 Ar putea să-şi abandoneze, la rândul său, propriii copii

Asupra mamei/familiei:
Orice matur este marcat de suferinţa despărţirii de fiinţa apropiată. Chiar
dacă la o anumită etapă, femeia/bărbatul consideră despărţirea de nou-născut
drept o soluţie, pe tot parcursul vieţii ei vor trăi ruşinea propriului act de
slăbiciune şi trădare. Un părinte ce şi-a abandonat copilul:
 Suferă din cauza abandonului pe care îl resimte ca pe un gest de trădare
faţă de propriul copil
 Îşi tăinuieşte abandonul de apropiaţi, prieteni
 Este condamnat de comunitate, apropiaţi
 Nu vede cum creşte copilul
 Este departe de el în momentele importante din copilărie/adolescenţă
 Ar putea fi urât/ă de propriul copil
 Fără copil, îşi va trăi viaţa fără rost

6
 Abandonul secret

Abandonul secret
o este cel în care părăsirea copilului se face in secret de către părintele sau,
acesta nu poate fi identificat si deci respinge în mod voit si anonim
răspunderea părinteasca.

Abordările referitoare la abandonul secret al copilului variază în rândul

ţărilor UE. În unele ţări nu mai este ilegal să abandonezi copilul, cu condiţia ca
acesta să fie lăsat undeva în siguranţă.
Leagăne speciale de copii sunt disponibile în unele ţări europene, unde
mamele îşi pot lăsa copilul în mod anonim şi în siguranţă. În Franţa, femeile au
dreptul să rămână anonime pentru copiii lor după naşterea într-un spital.
O astfel de naştere este denumită „naştere anonimă‟ şi nu se poate stabili
niciodată, în urma ei, vreo legătură legală între mamă şi copil. Ţinând cont de
prevederile UNCRC, în jurul acestei abordări de abandon al copilului există
largi dezbateri şi există o lipsă semnificativă de studii de cercetare din care să
reiasă dacă aceste abordări salvează efectiv vieţi sau încurajează părinţii să-şi
abandoneze copiii. În plus, deşi se face adesea presupunerea că mama este cea
care părăseşte copilul mic la un leagăn de copii, există din ce în ce mai multe
dovezi că acest lucru nu este neapărat adevărat. În mod frecvent bărbaţii sau
rudele sunt persoanele care părăsesc copiii mici într-un astfel de leagăn, ceea ce
ridică întrebări asupra a ceea ce s-a întâmplat cu mama şi dacă ea a consimțit
abandonul copilului ei. Datorită naturii anonime a leagănului de copii, aceasta
aduce cu sine mai multe implicații.

7
 Abandonul deschis

Abandonul deschis:
o A fost definit ca părăsirea cu bună știință a copilului de către părintele
sau, părintele a cărui identitate este cunoscută şi care respinge în mod voit
răspunderea părintească. De asemenea, niciun alt membru al familiei nu
poate sau nu vrea să-şi asume răspunderea de a avea grija de copil.

8
 Legislație

În urma analizei fenomenului de abandon maternal, am constatat că există

încă lacune legislative de importanţă majoră.
Anul 1997 poate fi considerat o piatră de hotar în privinţa protecţiei
drepturilor copilului prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă 26/1997,
care reglementează în principal protecţia diferitelor categorii de copii
neglijaţi,abandonaţi - temporar sau definitiv - sub denumirea generică de copii
aflaţi în dificultate . Acest act normativ evită sintagma copil abandonat din
cauza unei alte legi(Legea 47/1993), în vigoare la aceea dată, lege care
urmăreşte clarificarea situaţiei juridice a copilului abandonat de părinţi în
instituţii. Conform prevederilor acestei legi, se putea atribui copilului abandonat
statutul de abandonat de o instanţă judecătorească pe baza unor criterii şi
condiţii definite, pentru ca acesta să poată beneficia de unele măsuri de protecţie
cum ar fi plasamentul familial şi adopţia. După intrarea în vigoare a legii mai
sus menţionate, mulţi profesionişti din sistemul de protecţie al copilului au
considerat că pot fi numiţi abandonaţi numai copiii declaraţi juridic abandonaţi ,
pentru ceilalţi copii abandonaţi recomandând o noţiune mai puţin savantă, aceea
de părăsit.
Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
stabileşte obligaţiile autorităţilor administraţiei locale în garantarea şi
promovarea drepturilor copilului. Aceasta utilizează noţiunile de copil părăsit,
găsit dar şi abandonat de mamă, strict din aceeaşi perspectivă şi fără ca să le
definească.Alt act legislativ care reglementează abandonul maternal este ordinul
nr275/2005 , privind coordonarea activităţilor de prevenire a abandonului în
unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie.
Legislaţia actuală privind protecţia copilului nu este explicită în privinţa
modului în care ar trebui să se acţioneze pentru prevenirea abandonului înunităţi
de tip medical . Legislaţia nu cuprinde responsabilităţi pentru instituţie înceea ce
priveşte practicile de "îngrijire a mamei şi copilului.

9
 Concluzii şi recomandări

Prin reducerea numărului de copii abandonaţi în maternităţi şi secţii de

pediatrie, o parte din fondurile publice pot fi direcţionate pentru rezolvarea
cazurilor existente într-un timp scurt și crearea posibilităţii de a motiva
personalul specializat din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială prin
diferite recompense. Prin implicarea sectorului non-guvernamental se pot oferi
servicii de o calitate mult mai bună, se obţine o capacitate de informare mai
mare şi se pot atrage noi fonduri.
Recomandări :
 promovarea programelor de planning familial,
 îmbunătățirea serviciilor din maternităţi şi secţiile de pediatrie,
 creşterea competenţelor profesioniştilor implicaţi în diferite niveluri de
decizie,
 campanii de mediatizare la nivel naţional privind amploarea acestui
fenomen pentru sensibilizarea opiniei publice şi pentru a trezi interesul
atât din partea actorilor cu putere mare de decizie cat şi din partea
cetățenilor.

Comunicarea cu persoanele aflate în situația de risc reprezintă una din

primele acțiuni prin care se poate aprecia riscul şi se pot lua primele măsuri.
Soluțiile survin dezvoltării următoarelor domenii :
 educație sanitară, sexuală şi contraceptivă în licee , promovarea imaginii
femeii şi a mamei ;
 prevenirea sarcinilor nedorite ;
 dezvoltarea serviciului de asistenţă socială ;
 monitorizarea sarcinilor din punct de vedere medical , cu aprecierea din
timp a riscului social ;
 dezvoltarea unor activități care să favorizeze atașamentul mamă – copil ;
 modificarea / adaptarea legislaţiei la nevoile şi la dificultăţile cu care se
confruntă societatea românească.

10
 Bibliografie

1. Fern K. Greenwell , Raportul USAID- Reforma bunăstării copilului în

România:abandon şi dezinstituţionalizare, 1987-2000
2. Mihaela Lambru , Influenţarea politicilor publice- Ghid practic pentru
organizaţiile neguvernamentale, Bucureşti, 2005
3. Mihaela Lambru, Ioan Mărginean, Parteneriatul public-privat în
furnizarea de servicii sociale, Bucureşti, 2004
4.Studiul UNICEF Situaţia abandonului copiilor în România , 2005
5.World Vision România (1999) – „Prevenirea abandonului şi reducerea
instituţionalizării copilului‖, Editura Motiv, Cluj Napoca;
6. Berge Andre (1970) – „Psihologia copilului. De la naştere la adolesce

7.Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 13. Mitrofan Iolanda (1989)

– „Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie‖, Editura Ştiinţifică, 1989, Bucureşti;

11
12