Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat „Alecu Russo„ din Bălți

Facultatea de Drept și Științe Sociale

Proiect de cercetare sociologică

„Fenomenul abandonului copilului în societatea
moldovenească„

A elaborat: Pușcaș Jana

Grupa: AS11Z
 Introducere
Societatea înregistrează schimbări dramatice de ordin demografic. Migrația
excesivă a populației din ultimii 10 ani a condus nu numai la îmbătrânirea
populației, ci și a creșterii numărului de copii orfani și abandonați de părinți.

Articolul 7 al Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului stabilește în mod

clar că fiecare copil are „dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de
părinții săi„. Atunci când un copil este abandonat, acest drept îi este încălcat.
Copiii nou-născuți și copiii mici sunt cei care prezintă riscul cel mai mare de a fi
abandonați. Acest lucru este îngrijorător deoarece un copil lipsit de o creștere
stabilă în primii ani de viață poate prezenta dificultăți din punct de vedere al
dezvoltării emoționale și comportamentale. În ciuda importanței înțelegerii
dimensiunii, cauzelor și consecințelor abandonului copilului, există o lipsă de
cercetare în acest domeniu.

Prin cercetare, s-a constatat că abandonul copilului este unul din motivele cheie
pentru care copiii minori sun trei ani sunt plasați sub îngrijire instituțională. O
comparație între copiii instituționalizați a arătat că în Europa de Vest doar 4% sunt
abandonați, spre deosebire de 32% dintre copiii instituționalizați în Europa
Centrală și de Est.

Noțiuni
Abandon – părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a
copiilor, familiei etc.

Abandon de familie – părăsirea familiei, a copiilor de către persoana care are

obligația legală de a-i întreține.

Copilul abandonat este acel copil ai cărui părinți biologici renunță la asumarea
responsabilității îngrijirii și satisfacerii nevoilor fundamentale de dezvoltare ale
copilului, separțându-se fizic de acesta, înainte ca această responsabilitate să fie
preluată de o instituție abilitată.

Abandonul deschis este definic ca părăsirea cu bună știință a unui copil de

părintele său, care poate fi identificat și a cărui intenție nu este de a se întoarce ci
de a respinge voit răspunderea părintească. Mai mult, niciun alt membru al familei
nu poate să nu vrea să-și asume răspunderea de părinte și să aibă grijă de copil.
Abandonul secret este definit ca părăsirea în secret a copilului de către părintele
său, care nu poate fi identificat și a cărui intenție nu este de a se întoarce, ci de a
respinge în mod voit și anonim răspunderea părintească.

Obiectivele cercetării:
Cercetarea are ca obiective principale:

 Să identifice care sunt cauzele abandonului copilului,

 Care sunt efectele abandonului copilului,
 Cum putem să împiedicăm abandonarea copiilor

Cauze ale abandonului copilului

1. Sarcina nedorită
 Femei, mai ales din mediul rural, care nu au auzit de planificarea familială și
de metodele de contracepție.
 Tinere nemăritate – memebrii familiei fac presiuni asupra acestora să nu
renunțe la copil.
2. Greutatea mică la naștere
 Greutatea mică la naștere poate fi rezultatul unei sarcini nedorite.
 Datorită temerilor legate de necesitatea unor îngrijiri speciale – cauza a
abandonării copilului în secțiile de pediatrie, de multe ori această practică
fiind încurajată chiar de cadrele medicale.
 Un caz specal este acela al copilului cu dizabilități – abandonat datorită
lipsei posibilităților de îngrijire specială a copilului sau a faptului că părinții
nu vor să-și asume responsabilitatea creșterii acestui copil sau le este teamă
că vor fi respinși de comunitate din cauză că au un copil cu dizabilități.
3. Sărăcia
 Lipsa condițiilor minime pentru un trai decent, lipsa veniturilor și numărul
mare de copii în familie sunt cauze care duc mai ales la abandonul copiilor
în instituții de ocrotire.
 Părinții se justifică de cele mai multe ori că abandonul era o măsură
temporară, până la rezolvarea probemelor financiare.
 Efecte ale abandonului copilului
Problema abandonului are efecte de lungă durată, cu consecințe nu numai asupra
grupurilor direct afectate, ci asupra tuturor membrilor societății deoarece poate
duce la:

 Creșterea numărului de copii ai străzii.

 Creșterea delicvenței juvenile
 Creșterea numărului de consumatori de droguri
 Dezvolltarea prostituției.

Separarea mamei de copil îl frustrează pe acesta de satisfacerea trebuințelor

primare de alimentație, tandrețe și comunicare, determinând dezechilibrul biologic
și psihic, numit de Germaine Guex „sindromul carenței materne„.

Aceasta constituie una dintre cauzele crizei de adaptare a copilului abandonat și se

manifestă prin: anorexie (negativism alimentar) și refuzul comunicării (închidere în
sine, apatie).

Alte efecte ale abandonului copilului sunt:

 Contact vizual deficitar

 Interiorizare
 Minimalizarea valorilor personale – hiperactivitate, comportament dificil,
agresiv.
 Afecțiune nediscriminată – lipsa cunoașterii de sine
 Dezvoltarea unor complexe de inferioritate
 Unifirmizarea comportamentelor
 Inițierea unor sentimente negative
 Subdezvoltarea capacității de viață independentă.

Împiedicarea abandonului copilului

Există mai multe măsuri luate de țările dn UE pentru a ajuta prevenirea
abandonului copilului. Acestea cuprind:

 Asistență socială
 Instituții pentru îngrijire de zi
 Unități mamă și copil
 Servicii de planificare familială
  Servicii de consiliere pentru mamă și/sau întreaga familie
 Susținere financiară
 Programe care se concentrează pe familiile cu risc crescut
 Centre de instruire a părinților
 Linii telefonice de urgență pentru mamele care au nevoie de ajutor
 Ghid privitor la împiedicarea abandonului copilului în maternități
 Asistenți sociali în maternități
 Instruirea personalului din spitale pentru a recunoaște și administra situațiile
de risc ridicat.

Situația copiilor în Republica Moldova

În anul 2010 numărul copiilor rămași fără îngrijire părintească a constituit 2722
copii, din care 865 copii au fost plasați într-o instituție de tip rezidențial, iar 1857
copiii în servicii de tip familie.

În 2011 numărul copiilor rămași fără îngrijire părintească a constituit 2826 copii.
În structura copiilor luați la evidență predomină copiii cuprinși între vârsta de 3-17
ani.

Conform datelor Ministerului Muncii, Protecției Sociale Și Familiei în anul 2014

au fost luați la evidență 3326 de copii rămași fără ocrotirea părintească. Aproape
fiecare al treilea copil are vârsta de 11-15 ani (29%), iar 66,7% sunt copii din
mediul rural.

Instrumentul de cercetare pe care îl voi folosi este chestionarul. Eșantionul este

reprezentat din copii cu vârstele cuprinse între 10-16 ani.
 Chestionar
Bună ziua, mă numesc Pușcaș Jana, sunt studentă la Universitatea de Stat „Alecu
Russo„ din Bălți, și aș dori să vă adresez câteva întrebări. Sunteți dispus/ă să-mi
răspundeți la întrebările din chestionar?

1. Numele, Prenumele dvs

2. Vârsta dvs

3. De cât timp sunteți singur?

4. Când ultima dată va-ți văzut părinții?

5. De câte ori pe zi vă alimentați?

6. Pe o scală de la 1 la 10 cât de tare simțiți lipsa părinților?

7. Care este modalitatea dvs de a câștiga bani?

8. Unde este locul dvs de trai?

9. După parerea dvs care ar fi cauza plecării părinților?

 Bibliografie
Browne, K. Abandonul copilului și prevenirea sa. Institute of Work &
Organisations, University of Nottingham, UK.

Gamanji, T., Antonov, V. Nr.6 Noiembrie 2010. MONITOR SOCIAL, Abandonul

copilului în Republica Moldova: Actori, soluții și lacune. Institutul pentru
dezvoltare și inițiative sociale (IDIS) „Viitorul„, Chișinău.

Tartan, C. 2013. Abandonul copiilor. Universitatea de vest Timișoara. Timișoara

Biroul național de statistică