Pornind de la definiția unei probleme sociale,analizați un articol de presă pe o temă

socială și răspundeți la cele două întrebări.

1.Identificați o problemă socială semnalată în articol.

2.Identificați grupul sau grupurile sociale pentru care situația prezentată în articol
constituie o problemă sau probleme sociale.De ce credeți că pentru ei este o problemă
socială ? Argumentați.

Acasa > Ştiri > Reportaj > VIDEO REPORTAJ: O familie din Dolj supraviețuiește într-un bordei: “Am născut pe
întuneric, aș vrea să-mi scot copiii la lumină”

24 Feb. 2018 12:00 , de Anca Vințeanu

La marginea comunei doljene Lișteava, localitate aflată la 70 de kilometri de

capitala Olteniei, Craiova, în urmă cu mulți ani, mai multe familii și-au construit, precum
cârtițele, case în pământ. Nu au de niciunele și pentru a le oferi copiilor un adăpost, au
săpat pământul și gropile le-au transformat în locuințe. De-a lungul timpului, mulți dintre
ei au reușit să scape de bordeiele de pământ și să își ridice locuințe adevărate. Însă, pe loc a
rămas familia Zisu, care și acum, pe timp de iarnă, își tine cei cinci copii în groapa de la
marginea satului, mergând seara la culcare în două paturi improvizate din butuci de lemne.

“Unii au mai fost la muncă în străinătate și au mai făcut bani. Al meu a fost și el plecat,
dar n-a mai putut să muncească să ne construim și noi o căsuță cu banii noștri. Am primit
ajutor de la primărie, de la Protecția Copilului. Dacă nu muncești, nu poți să faci nimic.
Muncim și noi prin sat, vrem să facem un viitor mai frumos la copii, dacă nu facem noi,
cine ne face?”, povestește Elisabeta Zisu.

În bordei, cei șapte membri ai familiei Zisu nu au de niciunele. Nici alimentare cu energie
electrică, nici apă, nici căldură, dar nici ce să pună pe masă la cei cinci copii.

“Am vorbit să ne tragă și nouă lumină aici, dar să vedem. Un copil de-al meu l-am născut
în întuneric”, a mai spus doljeanca.

1.Identificați o problemă socială semnalată în articol.

ʺSărăcia a fost multă vreme acceptată ca un fenomen natural, ca un fapt inevitabil,

iremediabil (cu excepția unor acțiuni particulare, punctuale, de ameliorare temporară).
Explicația sărăciei era căutată în nenoroc, în decesul sau neputința celui ce trebuia să

1
câștige pâinea zilnică – dar, adesea, sărăcia era explicată prin unele defecte persoanale:
prostia, necinstea, slăbiciunea de caracter, iresponsabilitatea. Numai în ultimele decenii s-a
conștientizat faptul că un fenomen atât de răspândit nu poate fi rezultatul unei neșanse
individuale sau al unor defecte personale; sărăcia este un fapt social, un fapt public, un fapt
politic.ʺ (sursă: LIVADĂ-CADESCHI Ligia, 2002, pag 82)
Sărăcia ca problemă socială,pe lângă menținerea unui nivel scăzut de venituri
printre membrii unei comunități,include limitarea accesului la servicii ca
educația,sănătatea,luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comunale ca
apa,sanitația,drumurile,transportul și comunicațiile.Mai mult, spiritul sărăciei permite
membrilor aceleiași comunități să creadă și să împărtășească sentimente ca disperarea,lipsa
de speranță,apatia și timiditatea.
Sărăcia,la fel ca și factorii care contribuie la apariția și menținerea ei reprezintă o
problemă socială și,de aceea,soluția trebuie să fie una socială. Factorii sărăciei(ca problemă
socială) sunt următorii:ignoranța,îmbolnăvirea, apatia,lipsa de onestitate și dependența. Ei
sunt considerați doar ca simple condiții fără nici o evaluare morală: acești factori nu sunt
răi sau buni, doar sunt.Dacă decizia unui grup de oameni într-o societate sau comunitate
este de a reduce sau a elimina sărăcia, acel grup va trebui să-și realizeze obiectivul fără a
judeca ci doar prin a observa și identifica factorii care duc la sărăcie pentru a-i putea
elimina. Acest lucru este cu atât mai important cu cât cei cinci factori contribuie la apariția
factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de piețe, lipsa infrastructurii, slăbirea conducerii,
proasta guvernare, lipsa de locuri de muncă, lipsa de pregătire,absenteism, lipsa de capital
și altele. Fiecare dintre aceștia reprezintă o problemă socială și contribuie la perpetuarea
sărăciei; prin urmare, eradicarea lor este necesară pentru eliminarea sărăciei.
În articolul prezentat mai sus observăm că famila respectivă este o familie
defavorizată care se luptă cu problemele sociale cum ar fi sărăcia,abandonul școlar a unuia
din copiii /analfabetizarea și starea de sănătate precară a capului familiei care nu-i permite
să lucreze.Situația socială a acestei familii se transformă în problemă socială deoarece se
abate suficient de la normalitatea acceptată și recunoscută de către majoritatea statistică
devenind o amenințare pentru buna funcționare a societății.

2.Identificați grupul sau grupurile sociale pentru care situația prezentată în

articol constituie o problemă sau probleme sociale.De ce credeți că pentru ei este o
problemă socială ? Argumentați.

2
 Unul dintre clișeele vehiculate referitor la persoanele sărace este acela că sărăcia
extremă de care suferă aceștia este un rezultat al lenii și neseriozității care îi caracterizează:
sunt cei care nu vor să muncească, nu le place munca, fug de muncă ca de ăl rău etc.
Persoanele sărace muncesc, dar munca lor este aproape invizibilă, necontabilizată și
nerecunoscută social. Majoritatea dintre aceștia nu dețin asigurări, nu sunt protejați de legi
și contracte, nu au acces la beneficii precum concedii de odihnă, de maternitate sau de
boală, nu au drept și nici șanse de a obține la bătrânețe o pensie. Astfel aceștia au ajuns să
fie etichetați drept cei cărora nu le place munca, deci își merită soarta. (sursă:
STĂNCULESCU Manuela Sofia, BEREVOESCU Ionica, 2004).
În situația prezentată în articolul de mai sus ,datorită sărăciei și a stării de sănătate
precare a capului familiei ,copiii acestuia se află în situații de risc și anume unul din copii
nu frecventează cursurile școlare deoarece părinții nu-i pot asigura îmbrăcăminte și nici
rechizite.Mama a declarat că doar doi din cei cinci copii ai familiei frecventează cursurile
școlare și în acest fel doar aceștia au asigurat micul dejun(corn+lapte).
Copiii reprezintă segmentul social cel mai expus la situațiile de risc. Copiii care
provin din familiile sărace au acces limitat la educaţie, la serviciile de sănătate, la ocazii de
participare la activităţi sociale şi culturale. Aceste limitări conduc la o mai mare expunere
la comportamente antisociale, abuz de droguri şi substanţe halucinogene.
Femeia a afirmat că soțul său a fost plecat la muncă în străinătate ,ca mulți
alții,pentru a-și construi o casă însă nu a mai putut munci întrucât s-a îmbolnăvit.De
asemenea,aceasta a declarat că atât ea cât și soțul său muncesc ocazional la oamenii din sat
însă banii obținuți nu sunt suficienți decât pentru a-și asigura traiul zilnic.
Cei doi sunt îngrijorați de problemele cu care se confruntă,sunt dispuși să facă orice
pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun,se luptă să fie finalizată casa și să fie tras
curentul electric .Bărbatul susține că nimeni nu le-a întins efectiv o mână de ajutor chiar
dacă multă lume a venit să-i vadă cum stau în bordei.Toți cei șapte membri ai familiei
trăiesc din alocația copiilor și din ajutorul social.
Având în vedere situația prezentată mai sus cauzele problemelor sociale cu care se
confruntă această familie sunt următoarele :

- Trăiesc într-o zonă defavorizată,slab dezvoltată unde locurile de muncă sunt

aproape inexistente acest aspect având drept consecință nivelul scăzut de
venituri(practic aceștia trăiesc din alocația copiilor,ajutorul social de la Primărie
și ocazional muncesc cu ziua la oamenii din sat);

3
 - Lipsa educației – nu au frecventat cursurile școlare și nu au nici o calificare
profesională;
- Îmbolnăvirile constituie o altă cauză a sărăciei deoarece o comunitate cu o rată
înaltă de îmbolnăviri crește absenteismul și scade productivitatea;
- A fi sănătoși(a se simți bine) nu numai că îi ajută pe indivizi să fie bogați dar
contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate(copiii sunt mici și se
îmbolnăvesc des acest aspect având consecință că mama nu poate pleca la
muncă).

Sărăcia unei părți din populație,respectiv atenuarea sărăciei depind ,alături de

nivelul veniturilor directe,de structurile protecției sociale instalate într-o societate și de
modul de funcționare a acestora.Societatea poate proteja , într-o mai mică sau mai mare
măsură, categoriile sociale dezavantajate sau cu risc de pauperizare ,alocând pentru acestea
fondurile necesare și punând în funcțiune un sistem de instituții corespunzătoare.
Sărăcia de diferite grade are consecințe evident negative asupra calității vieții
categoriilor sociale și indivizilor afectați.Aceste consecințe negative nu se restrâng doar la
cei direct afectați, ci se răsfrâng , într-un fel oarecare , în mod nefavorabil asupra întregii
societăți : generează comportamente antisociale ,favorizează alcoolismul și consumul de
droguri ,alimentează infracționalitatea și criminalitatea.Având în vedere aceste aspecte,
optimizarea sistemului de protecție socială – indiferent de forma concretă în care aceasta
urmează a se realiza – este importantă nu numai sub aspect caritabil , ci și în interesul bine
conceput al societății în ansamblu și al tuturor compartimentelor sale.
În concluzie, un nivel de viață foarte ridicat,asigurat prin venituri foarte mari, nu
înseamnă automat o calitate foarte bună a vieții, dar un nivel de viață foarte
scăzut,sărăcia,privarea de cele necesare unei vieți îndestulate la nivelul mediu înseamnă cu
siguranță frustrarea de o viață bună, calitativ corespunzatoare.
Consider că este mult mai util pentru societate ca aceste familii defavorizate să fie
ajutate să devină susținători ai societății în loc să fie lăsate să se zbată în capcana propriei
neputințe.Integrarea lor în comunitate reprezintă o problemă de demnitate umană,de
conștiință colectivă și de recunoaștere a acestora ca OAMENI.