POLITICI SOCIALE

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Sociologie și Asistența Socială

„Asistența socială este o profesie internațională. Rolul major al asistenței sociale

este de a asigura cunoștințele, informațiile și abilitățile necesare pentru a influența
politicile și practica necesare dezvoltării sociale și economice.”
(David Jones, Presedinte IFSW), 2010.

Rîșnoveanu Liliana Mihaela

Student anul 2, Semestrul 1, ID
Cuprins
1. POLITICA SOCIALĂ...................................................................................................................2
1.1. CONCEPTUL DE POLITICĂ SOCIALĂ.............................................................................2
2. POLITICA SOCIALĂ – COMPONENTĂ A POLITICII DE STAT............................................3
3. POLITICA SOCIALĂ ȊN ROMȂNIA..........................................................................................3
3.1. TIPURI ŞI DOMENII DE PROTECŢIE SOCIALĂ.............................................................5
4. LEGISLAŢIE ȊN POLITICI SOCIALE........................................................................................6
4.1. LEGISLAŢIE PRIVIND ASISTENŢA SOCIALĂ...............................................................7
4.2. SERVICIILE SOCIALE........................................................................................................8
4.3. PROTECŢIA PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI..........................................................8
4.4. AJUTOARE SOCIALE.........................................................................................................8
4.5. PROTECŢIA COPILULUI...................................................................................................9
4.6. ALOCAŢII FAMILIALE....................................................................................................10
4.7. MARGINALIZARE SOCIALĂ........................................................................................10
4.8. SERVICII SOCIALE...........................................................................................................10
4.9. ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ŞI ŞOMAJ.........................................................................10
Bibliografie..................................................................................................................................12

1
 POLITICI SOCIALE

1. POLITICA SOCIALĂ

Definește un set de politici publice, programe, activităţi şi măsuri, ce urmăresc

realizarea protecției sociale și a bunăstării, şi au ca scop adresarea unor nevoi umane de
protecţie socială, educaţie, sănătate, prin intermediul distribuirii unor resurse relevante ca,
bani, servicii,tip. Ca disciplină, politica socială, folosește concepte și metode din economie,
știința politică, sociologie, asistență socială, psihologie, management, filozofie și drept.
Politica socială studiază o gamă largă de fenomene sociale și economice legate de bunăstarea
la nivel individual, familial sau la nivelul colectivității.
Ariile de interes în studiul politicii sociale cuprind:
· practici administrative și politici în domeniul serviciilor sociale, incluzând servicii
medicale, asigurări sociale, educație, angajare și formare profesională, servicii
comunitare, locuire;
· probleme sociale, incluzând criminalitate, handicap, șomaj, sănătate mintală,
bătrânețe;
· discriminare și dezavantaje: rasă, etnie, gen, sărăcie și inegalitate economică.

1.1. CONCEPTUL DE POLITICA SOCIALĂ

Politicile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni ale statului (strategii, programe, proiecte,
instituţii, legislaţie etc) care se adresează nevoilor de protecţie socială, educaţie, sănătate,
locuire şi care în general vizează promovarea bunăstării sociale.
Politicile sociale au ca scop modificarea caracteristicilor vieţii sociale a comunităţii,
având ca element central bunăstarea individului, a familiei, a colectivităţii şi a societăţii în
general.
Statul este doar unul dintre furnizorii bunăstării. Sursele bunăstării individuale sunt:
· Economia/Piaţa: venituri din muncă, salarii, profit, etc, şi venituri private/individuale
din proprietăţi (rente, chirii), din vânzări, din asigurări private, din împrumuturi, etc.
· Familia şi comunitatea (familia, rude mai îndepărtate, vecini, prieteni, instituţii
sociale, etc)
· Sectorul neguvernamental (ONG-urile, fundaţii, asociaţii)
· Statul prin politicile sociale
Principalul obiect a politicilor sociale ale statului este protecţia socială a populaţiei,
însă aceasta se realizează prin efortul tuturor factorilor implicaţi – economia, piaţa muncii,
sectorul neguvernamental, comunitate, stat.
Politicile sociale în şesul lor restrâns vizează numai acţiunile statului (şi parteneriate,
acţiuni comune cu alte organizaţii), însă în sens larg pot fi circumscrise şi acţiunile actorilor
neguvernamentali pentru asigurarea protecţiei sociale.
Politicile sociale sunt parte a politicilor publice. Politicile publice cuprind politicile
statului în toate domeniile funcţionării societăţii: politici economice, demografice, fiscale,
salariale, politici de mediu, etc. Toate celelalte politici publice au influenţe majore asupra
politicilor sociale (mai ales cele economice), adesea acţiunile se întrepătrund şi nu se poate
face o delimitare strictă a acestora.
Ca urmare, şi disciplina politicilor sociale este o disciplină de graniţă. Preia concepte,
teorii, metode din ştiinţele sociale în general – sociologie, economie, ştiinţe politice, asistenţă

2
socială, etc.
2. POLITICA SOCIALĂ – COMPONENTĂ A POLITICII DE STAT

În plan practic, politica socială se concretizează în “seturi de măsuri orientate spre:

- obiective sociale “globale” (eradicarea sărăciei, etc.);
- realizarea unor obiective pe domenii sociale (sănătatea, învăţământul, locuinţele,
securitatea socială, etc.);
- realizarea unor programe sociale ce vizează segmente ale sferei sociale (ex.:
programe de susţinere a unor categorii defavorizate ale populaţiei – bătrâni, tineri, copii,
handicapaţi – programe de ocupare şi protecţie a şomerilor, programe de susţinere a familiilor
şi de protecţie a copiilor, etc.).
Elementul de referinţă îl constituie problemele sociale reale ce se manifestă în planul
naţional în anumite perioade. Odată ce se conturează un acord asupra obiectivelor politicii
sociale, alegerea mijloacelor, a metodelor de acţiune devine o problemă tehnică. În acest fel
politica socială poate fi caracterizată prin totalitatea prestaţiilor orientate spre gospodării sau
persoane. Din raţiuni de analiză, acestea pot fi grupate în:
- prestaţii (venituri ) sociale în bani: pensii, ajutor de şomaj, etc.;
- prestaţii (venituri) sociale în natură: servicii de sănătate, de asistenţă socială,
învăţământ, etc.;
- subvenţii pentru bunuri şi servicii de consum;
- prestaţii fiscale: reduceri sau scutiri de impozite şi taxe.
Pentru o cât mai corectă înţelegere a configuraţiei politicii sociale, considerăm utile
următoarele precizări:
- politicile sociale în fiecare ţară se particularizează în funcţie de concepţiile ce
domină guvernarea şi de problematica socială existentă într-o perioadă dată;
- politicile sociale sunt şi rezultatul joncţiunii între obiectivele de realizare a
echilibrelor macroeconomice şi a eficienţei, pe de o parte, cu cele care se referă la bunăstarea
individuală, pe de altă parte.
Ştiinţa economică poate sprijini înţelegerea acestui concept prin analize referitoare la:
- efectele pe care măsurile de politică socială le au în realizarea obiectivelor fixate şi
sesizarea modificărilor înregistrate în nivelul de trai sau în alte segmente ale vieţii umane;
- confruntarea dintre problemele de funcţionare pieţei şi implicarea statului, în special
în problemele de (re)distribuire;
- concordanţa, corelaţiilor dintre parametrii şi componentele economice ale
dezvoltării, în scopul sesizării unor dezechilibre sau a unor surse pentru posibile dezechilibre
(ex.: aspecte legate de finanţare).
Prin urmare, politica socială are ca produs modern statul bunăstării sociale, care
urmăreşte activităţi specifice referitoare la condiţiile de viaţă ale populaţiei atât pe termen
scurt, cât şi cu deschideri de perspectivă.

3. POLITICA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

Ministerul cu cele mai multe atribuții în domeniul politicii sociale este Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Activitatea Ministerului Sănătății, a Ministerului
Educației, Cercetării și Inovării și a Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței are de
asemenea un impact direct asupra politicii sociale, în special în privința accesului echitabil la
servicii publice.
Politica fundamentată pe ocuparea deplină a forţei de muncă a constituit unul din
principalii suporţi ai politicii sociale. Este vorba de faptul că statul ocupaţional a constituit
baza dezvoltării sistemului securităţii sociale. Sistemul de securitate socială în România s-a

3
dezvoltat inegal dacă avem în vedere condiţiile de accesibilitate şi nivelul prestaţiilor pentru
diferitele categorii de populaţie.
O altă preocupare ar fi în legătură cu ajustarea în continuare a politicilor sociale în
funcţiune, în toate dimensiunile lor: juridice, instituţionale, financiare, administrative.
Un prim obiectiv în aceste domenii îl constituie promovarea reformei educaţionale,
atât la nivel de bază, cât şi în învăţământul superior. Este vorba, deci, de o modernizare a
sistemului de învăţământ, care se va face în acord cu tendinţele manifestate în ţările cele mai
avansate prin:
· Descentralizarea sistemului naţional de învăţământ şi promovarea relaţiei contractuale
dintre unităţile de învăţământ şi comunicaţiile locale;
· Organizarea sistemului naţional de formare a managerilor din învăţământ;
· Extinderea sistemului naţional de învăţământ la distanţă şi dezvoltarea utilizării
tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei în procesul educaţional;
· Formarea profesională continuă, în acord cu politicile similare din ţările UE şi
aplicarea programelor de educaţie a adulţilor şi a programului „Şansă a doua prin
educaţie”;
· Restructurarea finanţării învăţământului şi corelarea capacităţii de finanţare cu nivelul
de dezvoltare a economiei.
Un al doilea obiectiv îl constituie îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei,
exprimată în numărul de decese evitabile, a frecvenţei şi gravităţii îmbolnăvirii lor prin:
· Eficienţa furnizării serviciilor, echitatea accesului la servicii şi distribuirea echitabilă
a poverii economice a finanţării îngrijirilor de sănătate, inclusiv libertatea de alegere a
prestatorilor de servicii medicale;
· Creşterea capacităţii Ministerului Sănătăţii în domeniul dezvoltării politicilor de
sănătate, al reglementării şi controlului acestui sector, reducându-se intervenţia să în
administrarea directă a unor activităţi şi instituţii prestatoare de servicii medicale,
concomitent cu corelarea capacităţii de finanţare cu nivelul de dezvoltare a economiei.
Un al treilea obiectiv îl constituie trecerea de la programe de asistenţă socială cu
eligibilitate universală la programe orientate către categorii specifice de populaţie. În acest
sens, reforma sistemului de pensii va avea în vedere:
· Restabilirea echilibrului financiar al sistemului public de pensii;
· Complementarea sistemului actual cu tipuri de fonduri de pensii capitalizate, care să
asigure atât conservarea valorii reale a contribuţiilor, precum şi ameliorarea fluxurilor
de capital în susţinerea creşterii economice.
În domeniul ocupării şi protecţiei şomerilor, accentul se va pune pe deplasarea de la
măsurile pasive către cele active, iar legislaţia se va armoniza cu normele UE în domeniul
relaţiilor de muncă şi al normelor de protecţie a muncii.
Principalul instrument utilizat în combaterea sărăciei îl constituie ajutorul social,
fondurile destinate acestui scop fiind asigurate de la buget, iar aplicarea şi monitorizarea
programului se va face de către autorităţile locale şi instituţia tripartită abilitată. Guvernul
trebuie să stabilească nivelul minim al venitului garantat, diferenţiat în funcţie de condiţiile
socio-demografice ale familiilor.
În sfârşit, va fi continuată reforma sistemului de protecţie a copiilor instituţionalizaţi,
prin alocarea resurselor financiare şi umane corespunzătoare, punându-se accentul pe
reintegrarea familială şi plasamentul copiilor defavorizaţi în centre de asistenţă specifice
adopţiilor sau plasamentului familial.

3.1. TIPURI ŞI DOMENII DE PROTECŢIE SOCIALĂ

Sistemul de protecţie socială este conceptul privind asigurarea unui standard de viaţă,
4
de bază, pentru toţi oamenii, indiferent de mijloacele de care aceştia dispun. Sistemul
furnizează un set complet de protecţie socială care trebuie să fie cuprinzător, să funcţioneze
operativ şi adecvat, prin metode de conducere şi normative specifice domeniului.
Se disting numeroase domenii şi categorii sociale care cer prezenţa protecţiei sociale:
a. Protecţia şomerilor
Pentru a se evita manifestarea convulsiilor sociale în planul forţei de muncă a fost
adoptat un sistem legal de protecţie socială, care vizează drepturi băneşti şi perioade de ajutor
de care beneficiază un şomer, precum şi sursele de formare a fondurilor din care se plătesc
asemenea ajutoare.
Organizarea acestui tip de protecţie prevede trei forme de ajutor:
· indemnizaţia de şomaj (asigurare de şomaj);
· asistentă de şomaj şi ajutorul social de şomaj.
Indemnizaţia de şomaj se acordă pentru o anumită perioadă stabilită de lege. În
funcţie de legislaţia din fiecare ţară, indemnizaţia de şomaj reprezintă un anumit procent din
salariul brut al fiecărui salariat înainte de a fi concediat.
De asistentă de şomaj beneficiază – persoana în cauza - încă o anumită perioadă de
timp după cea legală privind indemnizaţia de şomaj. Ajutorul de şomaj se acordă celor cu o
situaţie materială deosebit de precară şi care au ieşit de sub incidenţa primelor două forme de
protecţie.
Când şomajul ia proporţii considerabile sau este de lungă durată, sistemul de protecţie
socială devine vulnerabil, deoarece fondurile alocate sunt insuficiente pentru menţinerea
nivelului indemnizaţiei de şomaj care trebuie să asigure minimul necesar pentru un trai
civilizat.
În toate ţările industrializate, protecţia socială are un caracter activ, fiind însoţită de o
serie de programe privind:
· reconversiunea şomerilor;
· pregătirea acestora în concordanţă cu structura cererii de muncă sau redistribuirea lor
în profil teritorial;
· programele de formare profesională a tinerilor pentru a fi integraţi cât mai activ într-o
ocupaţie economico-socială.
Toate aceste programe sunt, de regulă, susţinute de sindicate, de salariaţi, de oficiile
locale de administrare a pieţei muncii şi de stat.
b. Protecţia mediului, a lucrătorului şi a publicului.
c. Protecţia consumatorului - Segment al protecţiei sociale, protecţia
consumatorului porneşte de la evaluarea tehnologiilor de viitor şi repercusiunile asupra
individului în calitatea sa de consumator.
Obiectivele acestei protecţii sociale se referă, în primul rând, la identificarea din start
a posibilităţilor de folosire a inovaţiei tehnologice astfel încât să nu stânjenească
consumatorul.
d. Protecţia sănătăţii - Acest tip de protecţie face parte din obiectivele de protejare a
mediului de viaţă. Obiectivele sale au drept scop furnizarea factorilor de decizie a unui
ansamblu de referinţe privind proiectul normelor de sănătate şi siguranţă, în avantajul
întreprinderilor şi lucrătorilor, prin promovarea sănătăţii tuturor oamenilor cu prioritate a
grupurilor vulnerabile şi expuse la risc.
e. Protecţia handicapaţilor - Pornind de la drepturile civile ale cetăţenilor mai slabi,
apar evidente importanţa şi rolul serviciilor socio-sanitare, pentru a proteja şi oferi sprijin
adecvat individului şi familiei sale.
În aceste cazuri, protecţia socială va cuprinde un ansamblu de măsuri prin care se
încearcă cultivarea valorii şi semnificaţia diferită a simţului de responsabilitate, de abilitate
manuală (atunci când este posibil). Dificultatea de integrare a acestor persoane în lumea

5
muncii cere mijloace de protecţie economică şi socială, corespunzătoare acestei categorii
sociale defavorizate. Începând cu integrarea şcolară (individualizarea unor planuri educative,
ce garantează trecerea de la un nivel şcolar la altul) şi până la găsirea unui loc de muncă
pentru aceste persoane care să le confere o oarecare independenţa economică, protecţia
handicapaţilor se constituie ca cea mai asiduă purtătoare a mesajului umanist-social.
f. Protecţia copilului şi a tineretului - Abordarea şi studierea problemelor specifice
vârstei tinere au un impact paticular deosebit asupra calităţi vieţii. Aspectul tot mai
emblematic al condiţiilor juvenile prezintă o serie de caracteristici negative, precum:
· violenţa minorilor;
· slăbirea legăturilor familiale dintre generaţii;
· consumul de droguri şi alcool;
· problema şomajului la categoriile de tineri;
· marginalizarea socială a tineretului.
g. Protecţia socială complementară - Detaliind ansamblul dispoziţiilor fiscale şi
sintetizând practica în gestionarea fondurilor legate de asigurările sociale complementare,
protecţia socială complementară trebuie să se manifeste la nivelul fiecărei unităţi economice.
Scopul ei este de a completa protecţia socială exercitată de stat şi de a asigura salariaţilor
protecţie socială în cazul producerii unor evenimente, cum ar fi: decese, incapacitate
temporară de muncă, boala profesională.
Protecţia socială complementară se concretizează în:
· ajutor şi ocrotire în caz de incapacitate temporară de muncă;
· ajutoare specifice în cazul noxelor profesionale.
Centralizarea de protecţie socială în oraşele mari, mai ales în cele reşedinţă de judeţ
are ca principal obiectiv de activitate, acoperirea unor nevoi punctuale prin măsuri de
sprijin preponderent pasive care constau în acoperirea unor nevoi punctuale prin măsuri de
sprijin preponderent pasive ,constând doar în verificarea condiţiilor de eligibilitate pentru
acordarea unor beneficii de Asistenţa Socială (Ajutor Social) neînsoţite de măsuri active
depăşite a situaţiilor de dificultate. (Cosmin Goian ,2010)
În practica Asistenţei Sociale , care se adresează atât individului cât şi grupului,
în calitate de client, accentul se pune pe intervenţia centrată, pe implicarea şi
responsabilizarea comunităţii din care individul face parte. Abordarea practică a asistentului
social urmăreşte atât restabilirea echilibrului psihosocial pentru individ , cât şi dezvoltarea
unor relaţii funcţionale cu întreaga comunitate (satul - pentru mediul rural şi cartierul -
pentru mediul urban). Instrumentarea unui caz social presupune indiferent de specificul
acestuia sau domeniul abordat (protecţia copilului, a persoanei cu nevoi speciale, a
bătrânului, a şomerului, a persoanei delicvente) parcurgerea unui traseu comun tuturor
cazurilor din practica asistenţei sociale. (Adrian Păscuţă, Mihaela Tomiţa, Loredana Trancă,
2011)

4. LEGISLAŢIE ÎN POLITICI SOCIALE

Din punct de vedere legislativ, Asistenţa Socială se află sub protecţia Legii
nr.292/2011 care defineşte profesia, domeniul de intervenţie, populaţiile căruia i se
adresează, precum şi principiile de intervenţie în Asistenţa Socială. Conform titlului şi temei
alese, acest referat pune în lumină, normele legislative după care Asistenţa Socială se
ghidează astfel .

4.1. LEGISLAŢIE PRIVIND ASISTENŢA SOCIALĂ

Legea nr.292/2011 privind Sistemul Naţional de Asistenţă Socială .

6
 Ordinul nr.390 din 1.03.2012 pentru abordarea procedurii operaţionale privind
elaborarea procedurilor prin care se reglementează modul de stabilire a beneficiilor de
Asistenţă Socială sau alte prestaţii de Asigurări Sociale.
Strategia privind sistemul Asistenţei Sociale de Reformă din România, 2011-
2013 .
OUG nr.124/2004 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care
reglementează acordarea de beneficii de Asistenţă Socială .
Ordin nr.1313 din 8.04. 2011 privind aprobarea Planului de Acţiune pentru
implementarea Strategiei privind Reforma în domeniul Asistenţei Sociale .
Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care stabileşte cadrul
general prin care dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin sistemul
public de pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale .
Legea nr.230/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.672/2010 privind
traficul de persoane , publicată în Monitorul Oficial nr.812/2010.
Hotărârea Consiliului Naţional al Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali
nr.2/2010 pentru aprobarea Normelor privind accesul în profesia de asistent social a fost
publicată în Monitorul Oficial al României ,Partea I ,nr.585 din 18.08.2010 .
OUG nr.118/2010 din 1/10/2008 privind modificarea şi completarea unor acte
normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul unor drepturi de Asistenţă Socială
şi nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată .
HG nr.1615 /2003 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de mediere socială.
HG nr.335 /2003 privind modificarea şi completarea HG nr.90 / pentru aprobarea
Regulamentului Cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de Asistenţă
Socială .
Legea nr.161/2009 din 14.05.2009 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a
Guvernului nr.118/2008 privind modificarea şi completarea unor acte normative în vederea
eliminării legăturilor dintre nivelul unor drepturi de Asistenţă Socială şi nivelul salariului de
bază minim brut pe ţară garantat în plată .
HG nr.1615 /2003 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de mediere socială.
HG nr.333 /2003 privind modificarea şi completarea HG nr.90/ 2003 pentru
aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de
Asistenţă Socială.
Legea nr.161/ 2009 din 14.05.2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr.118/2008 privind modificarea şi completarea unor acte normative în vederea
eliminării legăturilor dintre nivelul unor drepturi de Asistenţă Socială şi nivelul salariului
de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
OUG nr.82/2010 pentru modificarea art.7, alin. (1), pct. 2, subpct. 2.1. din Legea nr.
571 /2003 privind Codul Fiscal precum şi pentru modificarea art.3. din OUG nr.58/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal şi alte măsuri
Financiar Fiscale.
ORDIN nr.1313 din 8.04.2011 privind aprobarea Planului de Acţiune pentru
implementarea strategiei privind reforma în domeniul Asistenţei Sociale.

4.2. SERVICIILE SOCIALE

Registrul electronic unic al Serviciilor Sociale – Furnizorii de Servicii Sociale .

HG nr.1217 /2006 privind construirea mecanismului naţional pentru promovarea
includerii sociale în România.
Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei , nr. 422/2004
pentru abordarea standardelor obligatorii de calitate privind serviciile sociale specializate

7
din România furnizate în sistem public ,privat şi parteneriat .
Legea nr.263/2010 privind sistemul sanitar de pensii publice stabileşte cadrul
general prin care dreptul la asigurări sociale este garantat şi se exercită prin sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

4.3. PROTECŢIA PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

Legea 207/2009 din 20.06.2009 privind aprobarea OUG NR.86/2008 pentru

modificarea Legii nr.448/ 2008 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap .
Ordinal nr.726 din 1.10.2012 Criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de
handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora .
Ordinal 794 din 7.10.2002 privind aprobarea modalităţii de plată a indemnizaţiei
cuvenite părinţilor copilului cu handicap grav ,precum şi adultului cu handicap grav .
OUG nr.84din 20.09.2010 pentru modificarea şi complementarea Legii 448 /2006
privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
Legea 359 /2009 din 20.11.2009 pentru modificarea art.2alin.(2) lit.din legea 448
/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.
Ordinal 1537 /2010 pentru aprobarea procedurii de desemnare a specialiştilor din
domeniul medicini ,al psihologiei şi al Asistenţei Sociale care pot participa la reevaluarea
persoanelor adulte cu handicap.
Legea 448 /2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
dizabilităţi ,republicată până la data de 11.01.2011.
Ordinal nr.2260 / din 17.08.2012 pentru modificarea Ordinului Ministrului
Sănătăţii şi Familiei , al Secretarului de stat ,al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Copilului şi Adopţie nr.725 /12.09.2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul
de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie special a acestora.
Ordinul MMFPS nr.2298/2012 privind aprobarea Procedurii- Cadru de evaluare a
persoanelor adulte în vederea încadrării în grad şi tip de handicap a fost publicată în
monitorul oficial ,Partea I ,nr.672 din 26 .09.2012.
Ordin nr.277 /2009 pentru aprobarea Metodologiei de preluare de către Direcţiile
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului ,judeţene , respective locale ,a
contractelor privind angajamentul de plată a dobânzii ,încheiate de autoritatea Naţională
pentru Persoanele cu Handicap şi de asigurare a transferurilor financiare .

4.4. AJUTOARE SOCIALE

Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 147 /2011

pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele Metodologice de
aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul
şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor ,aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr.52/2011 ,Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.227/ 2010 privind
alocaţia pentru susţinerea familiei aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.38/2011 şi din
Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416 /2001 privind venitul minim
garantat ,aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.50/2011 .
OUG 70/2011 privind măsurile de protecţie social în perioada sezonului rece 2012-
2013.
Legea nr.276/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.416/2001 privind

8
venitul minim garantat publicată în Monitorul Oficial nr.888/2010.
Legea nr.115/2006 privind modificarea şi completarea Legii 416/VMG .
Legea nr.416 /2001 privind venitul minim garantat ( VMG ) consolidată în 2009 .
HG nr.1099 /2001 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii
nr. 416/2001 privind venitul minim garant .
OUG nr.6/2002 pentru complectarea Legii nr.416 /2001 privind venitul minim
garantat
OUG nr.86/2010 pentru modificarea şi completarea OUG nr.5/2003 privind
acordarea de ajutoare încălzirea locuinţei ,precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata
energiei termice .
Anexe la HG nr.50/2011 pentru elaborarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr.416 /2001 privind venitul minim garantat.
HG nr.50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr.416 /2001 privind venitul minim garantat.
Ordinul Ministrului Muncii , Familiei şi Protecţiei Sociale nr.1474 /2011 pentru
aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele metodologice de aplicare
a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind concediu şi
indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor ,aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.52
/2011 ,Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.277/2010 privind alocaţia
pentru susţinerea familiei ,aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.38/2011 ,şi din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416 /2001 privind venitul minim garantat
,aprobate prin HG nr.50/2011
HG nr.1726/2006 pentru modificarea anexelor 8 şi 9 din HG nr.197/2006 privind
aprobarea programelor de interes naţional în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor
cu dizabilităţi precum şi în domeniul Asistenţei Sociale ,a persoanelor vârstnice ,persoanelor
fără adăpost şi persoanelor victime ale violenţei în familie şi a finanţării acestor
programe.

4.5. PROTECŢIA COPILULUI

HG 52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

OUG nr.111/ privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
OUG nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea
copilului
Legea nr.132/2011 pentru aprobarea OUG nr.111/2010 privind concediul şi
indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor
Ordin nr.253 din 28 .11.2008 pentru aprobarea Metodologiei privind trimiterea
copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială şa tratament medical în
străinătate
HG nr.860 din 13.08.2008 privind aprobarea Strategiei Naţionale în domeniul
protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 şi a Planului Operaţional pentru
implementarea Strategiei Naţionale în domeniul protecţiei şi drepturilor copilului 2008-2013
Anexele 1-3 la HG 52 /2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a prevederilor OUG NR.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea
copiilor
Ordinul Ministrului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale nr.1474/2011 pentru
aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Normele Metodologice de
aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2010 privind concediul
şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor ,aprobate prin Hotărârea Guvernului

9
nr.52/2011 ,Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.277 / 2010 privind
alocaţia pentru susţinerea familiei aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.38 /2011 şi din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416 /2001 privind venitul
minim garantat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.50/2011.

4.6. ALOCAŢII FAMILIALE

Anexele 1 şi 4 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii

nr.227/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei .
OUG 2 /2011 pentru modificarea Legii nr.272/010 privind alocaţia pentru susţinerea
familiei
HG 38/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr.277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei

4.7. MARGINALIZARE SOCIALĂ

OG 8/2011 Pentru modificarea şi completarea legislaţiei cu privire la eliberarea

,gestionarea şi monitorizarea documentelor de călătorie acordate pensionarilor ,
veteranilor de război şi văduvelor de război
Legea 17 /2000 privind Asistenţa Socială a persoanelor vârstnice republicată în 2007
Legea nr.270/2008 pentru modificarea Legii 17/2000 privind Asistenţa Socială a
persoanelor vârstnice.
HG nr. 886 /2000 pentru aprobarea Grilei Naţionale de Evaluare a nevoilor
persoanelor vârstnice

4.8. SERVICII SOCIALE

Registrul electronic unic al Serviciilor Sociale – Furnizorii de Servicii Sociale

HG NR.1217/2006 privind constituirea mecanismului naţional pentru promovarea
incluziunii sociale în România
Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei nr.422/2004 pentru
aprobarea standardelor obligatorii de calitate privind serviciile sociale specializate din
România furnizate în sistem public ,privat , parteneriat.

4.9. ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ŞI ŞOMAJ

OUG nr.108/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind

sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă de muncă
,publică în Monitorul Oficial 830 /2010.
Legea nr.233 /2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în
Monitorul Oficial nr.831/2010.
OUG nr.107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.95/ 2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii , care introduce contribuţia de 5,5 % pentru pensionarii ale
căror venituri depăşesc 740 de lei, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.830 /2010.

10
Bibliografie

1. Luana, M. (2002), Dicţionar de Politici Sociale, Ed. Expert, Bucureşti.

2. Zamfir, C. (coord.), (1990-1998), Politici sociale în România, Bucureşti: Ed. Expert.

3. Zamfir, C., Zamfir, M., (coord.), (1995), Politici Sociale. România în Context
European, Ed. Alternative, Bucureşti.
4. www.mmuncii.ro
5. www.mmuncii.ro/j3/index.php/ro/legislatie/protectie-sociala

Importanta politicii sociale

Politica sociala poate fi studiata in diverse moduri, in functie de interesul celui care
doreste sa cunoasca:

Pause
Unmute
Loaded: 9.17%

Remaining Time -9:56
Fullscreen

suprafata de acoperire a problematicii politicilor sociale;

modul de organizare a derularii obiectivelor, in functie de scopurile perioadei de analiza;

cadrul administrativ in care se materializeaza decizia socio-economica.

Principalele preocupari sunt canalizate insa in directia ariei de actiune a politicii sociale:

- care este suprafata de acoperire cu protectie sociala; - sistemul de siguranta sociala cuprinde
intreaga populatie sau doar segmentele cele mai defavorizate; - in ce masura statul poate si
trebuie sa intervina in politica de locuinte etc. La acestea se pot adauga intrebari similare privind
organizarea si administrarea serviciilor.

Cea mai simpla studiere a politicii sociale se realizeaza prin intermediul descrierii
politicilor componente si a institutiilor care deservesc si formeaza sistemul serviciilor sociale.

Studiul politicilor sociale poate merge spre zona politicului sau a eticii urmarindu-se
explicatia atitudinii factorului politic in fata conflictelor sociale, dar si cautarea cauzelor inegalitatii
in societatile evaluate economic.

In general, concluzia celor care studiaza politica sociala este unanim formulata: politica
sociala se concentreaza asupra „ calmarii suferintelor sociale”, obiectivele sale sunt acceptate ca

11
valori indraznete; ele sunt analizate in termenii succesului privind realizarea unor scopuri propuse
si gandite in termeni politici.

Intre oamenii de stiinta care s-au ocupat si au scris despre politica sociala s-a purtat o
vie dezbatere privind masura in care analiza societatii si a institutiilor sociale are sau nu valoare
pentru elaborarea politicilor sociale.

Concluzia generala este ca, daca aceste analize sunt facute prin prisma convingerilor
politice si etice personale, ele nu sunt de nici un folos pentru corpul stiintific al domeniului
respectiv aducand serioase prejudicii obiectivitatii.

Studiul politicilor sociale ofera o vedere mai larga asupra conexiunilor dintre

politici (in general) si societate. Elaborarea politicii sociale este un proces politic, deoarece
aceasta zona nu poate fi analizata independent, fara a face referiri la alte activitati publice.
Politicile trebuie sa fie intelese ca produse ale altor politici. Acesta este un proces cumulativ, care
trebuie inteles nu doar prin faptul ca o politica creeaza oportunitati pentru o alta politica, dar si
pentru ca solicita si alte raspunsuri politice.

Pentru a intelege cat mai corect politica sociala trebuie acordata o atentie deosebita
constatarilor stiintei politice.

Un aspect important in studiul politicii sociale il reprezinta examinarea implementarii

sale. Impactul actual al oricarei politici asupra publicului depinde de modul cum ea este
interpretata si pusa in practica.

Interpretarea politicii respective evidentiaza atat continutul, cat si limitele sale. O

caracteristica particulara in acest sens este existenta stocului birocratic. Complexitatea,
greutatea functionarii, complicata miscare a instrumentelor de punere in practica a obiectivelor
de politica sociala, precum si intarzierea lor aduc aprecieri negative si chiar se transforma in
acumulari de tensiuni sociale (spre exemplu, intarzierea indexarii cand inflatia este galopanta,
nerealizarea la timp a bugetului pentru sanatate etc.).

In acest sens, elucidarea raportului de determinare dintre conditiile socio-economice si

politica sociala este deosebit de importanta.

Studiul politicilor sociale pune in discutie aria activitatii sociale intr-un mod care incalca
hotarele subiectului, insa daca intelegerea efectelor si descifrarea lor in practica are o maxima
importanta, iar preocuparea diversilor autori se concentreaza in special asupra complexitatii
acestor efecte, trebuie acceptat si faptul ca studierea nu se poate face fara a privi si spre alte
domenii conexe.

12
 Multi dintre cei ce solicita studierea politicii sociale sunt, sau asteapta sa fie atrasi in
domeniul social. In plus, studiul mai poate contribui la intelegerea deciziilor si actiunilor altor
sectoare care se inrudesc cu departamentul politicilor sociale (exemplu, protectia copiilor
abandonati, sustinerea varstei a treia etc.).

Cea mai evidenta necesitate a celui ce studiaza politicile sociale consta in cunoasterea si
intelegerea sistemului cu care acestea opereaza. Caracteristic persoanelor atrase sa lucreze in
domeniul serviciilor sociale este puternica lor angajare in acest domeniu de activitate. Poate si
pentru acest motiv studiul „administratiei sociale” este adanc ancorat in problematica politicilor
sociale de care se simte uneori raspunzator atunci cand realitatea afirma esecul unora dintre
politicile sociale.

https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/Importanta-politicii-sociale14259.php
https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_social%C4%83
https://www.stiucum.com/management/management-social/Sistemul-de-protectie-sociala-
22276.php
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-protectiei-sociale/notiuni-
introductive-privind-protectia-sociala/

13