Politici publice – politici sociale

https://books.google.ro/books?
id=dQOEsCqyCVkC&pg=PT15&hl=ro&source=gbs_toc_r&cad=4#v=onepage&q&f=false-
socială
https://www.politicipublice.ro/uploads/Introducere_in_analiza_politicilor_publice.pdf-
publică
https://www.youtube.com/watch?v=7FmBCWkQUDM-diagramă

Politicile publice reprezintă un fenomen definitoriu pentru democraţiile moderne și se

concretizează în acţiunile autorităţilor publice întreprinse ca strategii de soluţionare ale
problemelor ce apar în viaţa societăţii. Formele (sectoarele) principale de politici publici,
delimitate după criteriul domeniului particulare de acțiune : politicile educaționale, sociale,
culturale, ale apărării, ale relațiilor internaționale, etc.
O politica publica este o retea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a
mijloacelor si a resurselor alocate pentru atingerea lor în situatii specifice.
Procesul de înfaptuire a politicilor este procesul de formulare si de aplicare a politicilor
publice.

În sensul comun, termenul politica se considera de obicei ca se aplica la ceva “mai mare” decât
deciziile particulare, dar la ceva “mai mic” decât miscarile sociale generale. Asadar, politica, în
termenii nivelului de analiza, este un concept plasat la mijloc. Un al doilea element, si anume unul
esential, este ca pentru cei mai multi autori termenul trimite la un scop de un anumit fel. (Heclo,
1972: p. 84)

linele care studiaza metodele utilizate în formularea si aplicarea politicilor publice, precum si
rezultatele lor. Asadar, aici termenul “politica” este traducerea lui “policy”. Studiul politicilor este
asadar un subdomeniu al stiintelor politice. Abordarea are însa un caracter interdisciplinar: cum vom
vedea, analiza politicilor presupune elemente si din alte domenii, precum economia, stiintele
administrative, managementul, teoria deciziei etc.

Politicile publice se referă la acel lanţ decizional privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor şi a
resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice (Miroiu A., 2002, p.24). (Thomas Dye,
politicile publice sunt „tot ceea ce un guvern decide să facă sau să nu facă” Dye, Thomas R.
Understanding Public Policy, 1998, Prentice-Hall)

Atunci când problema avută în atenţie este una de factură socială, autorităţile publice dezvoltă un
demers etichetat ca ţinând de politicile sociale. Politicile sociale reprezintă, într-o abordare teoretică
şi o disciplină în cadrul ştiinţelor sociale, alături de sociologie, ştiinţe politice, asistenţă socială
ş.a.m.d. Prin aplicarea măsurilor de politici sociale se realizează protecţia socială înţeleasă ca
ansamblul acţiunilor care au loc în societate, pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea
consecinţelor unor evenimente considerate drept riscuri sociale.
Politica socială se concretizează în prevederi legislative specifice, hotărâri şi reglementări
administrative, programe sociale, transferuri de venit (impozite, taxe, respectiv pensii, alocaţii,
indemnizaţii, burse etc. din cadrul sistemelor de asigurări şi asistenţă socială), finanţarea,
producerea şi furnizarea de bunuri şi servicii sociale pentru populaţie, (Mărginean I., 1994). O
definiţie consacrată în literatura de specialitate este cea oferită de Cătălin Zamfir, în opinia căruia
politica socială poate fi înţeleasă ca ansamblul reglementărilor, măsurilor şi activităţilor
întreprinse în principal de stat (şi de alţi agenţi interesaţi), în scopul modificării parametrilor vieţii
sociale a unei comunităţi, într-un sens considerat dezirabil la un moment dat (Zamfir C., 1995).

Sensurile mai largi ale conceptului includ activitatea desfăşurată fără implicarea directă a statului,
mai precis activitatea ONG-urilor, a bisericilor, a comunităţilor în general şi indivizilor în particular,
pentru găsirea unor soluţii optime de dezvoltare, pentru sprijinul celor aflaţi în situaţii critice de
viaţă, cărora nu le pot face faţă prin propriile resurse. Domenii de cuprindere a politicilor sociale
sunt: • securitatea socială, asigurarea veniturilor necesare unui trai decent; • îngrijirea medicală; •
asistenţa socială; • politica locuirii; • politica în sfera muncii şi a protecţiei sociale a muncii; • politica
educaţională; • politica de protecţie a mediului. Se observă că o abordare atât de largă poate induce
o confuzie între politicile sociale şi cele publice. Politicile publice au rol de gen proxim. În cadrul lor,
diferenţa se va face între politicile sociale şi alte tipuri de politici, cum sunt cele economice, politicile
privind administrarea bunurilor comune, politica externă etc.

Politică socială:

 Politicile sociale sunt parte a politicilor publice: politicile publice cuprind politicile
statului în toate domeniile relevante funcţionării unei societăţi: politici economice,
politici demografice, politici fiscale, politici salariale, politici în domeniul protecţiei
mediului înconjurător, politici de urbanizare etc.

 Politicile sociale – reprezintă deci un set de programe, activităţi, măsuri ce au ca

scop adresarea unor nevoi (elementare) umane de protecţie socială, educaţie,
sănătate, locuire şi – în general – creşterea bunăstării sociale, prin intermediul
(re)distribuirii unor resurse considerate a fi relevante (bani, servicii, timp etc.)
 Obiectivele politicilor sociale, adică obiectivele sociale, vizează protecţia socială.
Protecţia socială este un rezultat al politicilor sociale, dar ea se poate realiza pe mai
multe căi. Politicile sociale nu sunt decât una dintre strategiile ce au ca obiectiv
protecţia socială. Sectorul non-guvernamental reprezintă, de exemplu, o altă
modalitate de adresare a protecţiei sociale.