NOVEMBER 3, 2019

ROBANIUC PARASCHIVA
UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA –IAȘI

PEDAGOGIA
CA ȘTIINȚĂ

CUPRINS
 Ce este pedagogia ?....................................................................................................................1
 Cum a apărut ?............................................................................................................................4
 Caracrerul interdisciplinar al pedagogiei ca știință..............................................................4
 Sistemul științelor pedagogiei...................................................................................................4
 Ce este pedagogia ?
Pedagogia este ştiinţa care studiază legile educaţiei tinerei generaţii în special. Ea studiază
însă şi legile educaţiei adulţilor, ale educaţiei omului pe parcursul întregii sale vieţi.

Obiect de studiu – conţinutul cărui se îndreaptă cunoaşterea, ceea ce este cunoscut.

Domeniul, care trebuie supus cercetării.

Sistem – ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe) aflate în relaţie de interacţiune şi de

interdependenţă, care funcţionează ca un întreg organizat.

Sistemul ştiinţelor pedagogice reprezintă ansamblul disciplinelor (ramurilor) pedagogice,

care, în baza legităţilor şi strategiilor educaţionale generale, studiază în mod adecvat
diferitele laturi, stadii, profile sau aspecte educaţionale specifice.

I. Analiza termenului de pedagogie întreţine o anumită conotaţie restrictivă, evidentă în plan

etimologic, termenul pedagogie derivă din cuvîntul grecesc ( paidagogia = a conduce
copilul; în limba greacă, paid = copil; agoge = a conduce) şi istoric (în tradiţia antică,
pedagogul, paedagogus era „un sclav care avea sarcina de a conduce copilul la şcoală”).

Generalizarea experienţei de secole, îmbinată cu concluziile cercetării ştiinţifice, surprinse

de istoria ştiinţei, au omologat denumirea de pedagogie. Denumirea de pedagogie este
integrată organic în toate limbile de circulaţie universală: pedagogie (în franceză);
padagogik (în germană); pedagogia (în spaniolă); pedagoghika (în rusă); pedagogy (în
engleză) etc.

Denumirea de pedagogie reprezintă un concept de prestigiu ştiinţific pentru cunoaşterea în

domeniul educaţiei, ca şi pentru cunoaşterea universală, concept care este în deplină
concordanţă cu istoria sa şi cu statutul ei de ştiinţă a educaţiei.

Pedagogia are ca obiect de studiu – educaţia. În acest sens, este necesar să precizăm că
pedagogia nu se confundă cu educaţia – ca fenomen socio-uman, ci ea este o teorie despre
educaţie, este ştiinţa educaţiei.

Pedagogia este ştiinţa care are ca obiect de studiu specific dimensiunea funcţional –
structurală a educaţiei abordabilă metodologic din perspectiva finalităţilor specifice care
vizează formarea-dezvoltarea personalităţii umane prin valorificarea corelaţiei
subiect/educator – obiect/educat, conform unor principii şi legităţi specifice care

1
reglementează desfăşurarea probabilă a fenomenelor educaţionale, la nivel de sistem şi de
proces. (Cristea, S. Dicţionar de termeni pedagogici)

Pedagogia este ştiinţa care studiază legile educaţiei tinerei generaţii în special. Ea studiază
însă şi legile educaţiei adulţilor, ale educaţiei omului pe parcursul întregii sale vieţi.

În calitate de ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază esenţa, idealul, conţinutul, metodele,

mijloacele şi formele educaţiei, urmărindu-se formarea pe baze ştiinţifice şi eficiente a
personalităţii şi profesionalităţii tinerei generaţii pentru activitatea social utilă. Avînd în
vedere că educaţia se desfăşoară în cea mai mare parte în instituţiile de învăţământ, în care
se realizează instrucţia şi educaţia tinerei generaţii, pedagogia poate fi definită şi ca ştiinţă
ce studiază legile, esenţa, idealul, conţinutul, metodele, mijloacele şi formele instrucţiei,

educaţiei şi învăţămîntului tinerei generaţii. Aşa cum s-a menţionat, pedagogia îşi extinde
studiul său şi asupra educaţiei şi perfecţionării personalităţii şi profesionalităţii adulţilor.

Specificul pedagogiei, ca reflecţie asupra educaţiei, constă în poziţionarea într-o perspectivă

axiologic-normativă. Desigur că o funcţie principală a acestei ştiinţe este de a descrie
fenomenalitatea educativă, de a arăta, neutral, în ce constau caracteristicile acestui orizont
al activităţii umane. Dar pedagogia nu se reduce numai la observarea a ceea ce există; ea
insistă mai mult asupra a ceea ce este bine şi trebuie să fie în perspectivă. Putem vorbi, deci,
de o funcţie normativ-prescriptivă a pedagogiei. Emile Planchard avansează ideea că
pedagogia: „se ocupă cu ceea ce este, cu ceea ce trebuie să fie şi cu ceea ce se face. Este,
deci, ştiinţă descriptivă, teorie normativă, realizare practică” (1992, p.32). Ca atare, această
disciplină dialoghează cu realitatea educaţională, o chestionează şi o analizează, dar ţinteşte
şi idealul, edifică şi sugerează ceea ce merită şi poate fi concretizat, chiar şi parţial, în act.

Statutul pedagogiei de ştiinţă a educaţiei /despre educaţie reflectă complexitatea obiectului

de cercetare – activitatea de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii umane-
analizat/analizabil din diferite perspective istorice şi metodologice.

Perspectiva epistemologică evidenţiază calitatea pedagogiei de :

a) ştiinţă umană, plasată alături de „economie, antropologie, geografie, etnologie, istorie,

politologie, psihologie, filosofie, filologie, care au ca obiect de cercetare diversele activităţi
umane”, operele, instituţiile şi relaţiile rezultate în contextul acestora (vezi Freund,
Julien,1973, pag.7);

2
b) ştiinţă socială, plasată alături de sociologie, etnologie, antropologie socială, demografie,
psihologie socială, care studiază comunitatea umană la nivel macrostructural sau
microstructural.

c) ştiinţă a comunicării, alături de filologie, lingvistică, semiologie, care analizează

raporturile de informare şi de formare realizabile în diferite contexte socioumane prin
raţionalizarea acţiunii în sens teleologic (prin raportare la scop) şi tehnologic (prin
interacţiunea subiect-obiect).

Abordarea sistemică a educaţiei (ca fenomen uman, social şi de comunicare) plasează

pedagogia la intersecţia dintre ştiinţele umane, ştiinţele sociale, ştiinţele cognitive.
Pedagogia acţionează astfel la nivelul unui sistem deschis care presupune înţelegerea
educaţiei în contextul unor relaţii permanente cu mediul, relaţii de conexiune inversă internă
pozitivă, relaţii care angajează valorificarea resurselor entropice. Ea dezvoltă conceptele
fundamentale, confirmate în teoria sistemelor (Durand,Daniel, 1996), adaptându-le la
specificul activităţii de educaţie: a) finalitate – orientare spre valori pedagogice
(determinismul teleologic, specific sistemelor socioumane, înlocuieşte determinismul cauzal,
specific naturii);

c) interacţiune (între elementele funcţional-structurale ale educaţiei/vezi acţiunea

educaţională, proiectarea curriculară);

b) globalitate – (integralitatea activităţii de educaţie în calitatea sa de activitate de formare –

dezvoltare permanentă a personalităţii);

d) autoorganizare, autoreglare (vezi rolul conexiunii inverse pozitive în perfecţionarea

continuă a acţiunii educaţionale);

e) modelare, de tip sistemic (vezi importanţa corelaţiei dintre teoria şi practica pedagogică,
între elaborarea cognitivă a ipotezelor pedagogice şi probarea operaţională a acestora, între
managementul informării pedagogice şi cel al deciziei pedagogiei).

Prin abordarea sistemică a educaţiei pedagogia poate răspunde provocărilor culturale şi

etice ale dezvoltării tehnologice, fiind angajată într-o operă formativă deschisă, necesară
pentru echilibrul societăţii.

Definim în general ştiinţa ca fiind un corpus de teorii şi legi cu valoare explicativă

referitoare la un anumit domeniu al realităţii. Facem în acest context precizarea că pentru a
i se recunoaşte statutul de “ştiinţă” orice disciplină trebuie să îndeplinească mai multe
condiţii:

3
să aibă un domeniu propriu de cercetare şi investigaţie, respectiv un obiect de studiu
specific;

 Cum a apărut ?

Analizând fenomenul educaţional distingem existenţa a patru elemente fundamentale ale

procesului educativ: finalităţile educaţiei (ideal, scopuri, obiective educaţionale), conţinutul
învăţământului (ansamblul informaţional vehiculat), actorii procesului educativ (educatorul
şi educatul), şi mijloacele şi strategiile puse în joc de profesori şi elevi pentru atingerea
efectivă a scopurilor şi obiectivelor educaţionale propuse.
Din această perspectivă pedagogiei ca ştiinţă a fenomenului educaţional îi revin următoarele
sarcini:

 Caracrerul interdisciplinar al pedagogiei ca știință

Complexitatea fenomenului educaţional şi diversitatea sarcinilor şi provocărilor cărora

pedagogia contemporană trebuie să le facă faţă (problema soluţionării corecte a raportului
cultură generală-cultură de specialitate la nivelul conţinutului învăţământului, problema
asigurării unei mai mari apropieri a şcolii de viaţa reală etc.) au determinat necesitatea
consolidării caracterului interdisciplinar al pedagogiei.
Prezentăm în continuare principalele raporturi de interdisciplinaritate ale pedagogiei cu alte
ştiinţe:
relaţia pedagogie-biologie (are drept suport necesitatea studierii atât a naturii organice a
dezvoltării psihice şi a bazelor neurofiziologice ale vieţii psihice cât şi a influenţelor
educaţiei asupra dezvoltării morfofiziologice, intelectuale şi atitudinale a subiectului uman);
relaţia pedagogie-psihologie (determinată atât de necesitatea cunoaşterii în detaliu a
personalităţii umane şi componentelor sale, a determinării psihologice a situaţiilor
educaţionale şi a mecanismelor ce ghidează învăţarea cât şi de posibilităţile educaţiei de a
facilita evoluţia unor procese şi însuşiri psihice);

4
 Sistemul științelor pedagogiei

Pedagogie Pedagogie școlară

P antrepreșcolara

Pedagogie Pedagogie specială Pedagogia familiei

universitară

Pedagogia socială Educatia adulțilot Pedagogia

comparată

Pedagogia Pedagogia
prospectivă experimentală

Bibliografie

https://www.google.com/search?
q=pedagogia+ca+stiinta&rlz=1C1GCEA_enRO865RO865&sxsrf=ACYBGNQgB8AjFnPJD
TomlJii5nbS_ELAfA:1572086052707&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwivje
n13LnlAhXVh1wKHVsRCXMQ_AUIEigB&biw=1536&bih=754#imgrc=TqEMAVcmRSF
RpM: