Etape și momente în devenirea

pedagogiei ca știință

Principalele faze ale evoluţiei şi dezvoltării

ştiinţelor educaţiei.
Pedagogia – ştiinţă a educaţiei.
Relaţia pedagogiei cu alte ştiinţe.

ASIST. UNIV. DR. ALINA SÎRGHEA

Principalele faze ale evoluţiei şi dezvoltării
ştiinţelor educaţiei

Etapa pedagogiei populare sau etapa

reflectării educaţiei în conştiinţa comună este
prima etapă în evoluţia fenomenului
educaţional care s-a caracterizat prin faptul
că experienţa educativă de la nivelul
comunităţilor umane a fost sintetizată într-un
ansamblu de îndemnuri, sfaturi, proverbe,
reguli etc. cu caracter educativ care se
transmiteau pe cale orală de la o generaţie la
alta.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

Pedagogia filosofică este etapa la care apar
primele explicaţii şi interpretări teoretice cu
privire la educaţie în cadrul diferitelor sisteme
filosofice, exprimate de marii gânditori ai
antichităţii (Heraclit, Socrate, Democrit, Platon,
Aristotel), dar şi a principalilor reprezentanţi ai
filosofiei scolastice din Evul Mediu.

Socrate considera că educatorul este cel care

trebuie să îl facă pe discipolul său conştient de
capacităţile de care dispune pentru a
descoperi noi adevăruri. Metoda sa (metoda
socratică) bazată pe cercetare prin
conversaţie a devenit una dintre principalele
metode ale învăţământului activ.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

Sec. XIV- sec. XVI se caracterizează prin
umanizarea procesului educativ (reprezentanţi:
Erasmus din Rotterdam, François Rabelais).
Epoca Renaşterii şi Reformei dă naştere noilor
sisteme educaţionale în cele mai dezvoltate
ţări ale Europei.

Sec. XVII - sec. XIX: contribuţia teoretică şi

practică a lui Francis Bacon, René Descartes,
Jan Amos Comenius, Jean-Jaques Rousseau,
Johann Heinrich Pestalozzi, Johann Friedrich
Herbart, Adolph Diesterweg, Friedrich Fröebel şi
alţii au demonstrat faptul că pornindu-se de la
datele observaţiei directe (pe cale inductivă)
sau de la concluziile formulate deja de
practica educativă (pe cale deductivă) se
poate ajunge la anumite principii pedagogice
care pot fundamenta o ştiinţă despre
educaţie.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

Bacon formulează principiul conformităţii
educaţiei cu natura, al desfăşurării
acţiunii educative pe baza respectării
legilor specifice naturii exterioare omului.

Comenius lansează ideea ca educaţia

să se facă ţinându-se seama de treptele
de dezvoltare ale individului, de
particularităţile de vârstă ale acestuia.

Diesterweg solicită educatorului să nu

facă nimic din ceea ce este împotriva
naturii omului în general şi fiecărei
individualităţi.
Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea
Pedagogia sf. sec. XIX şi înc. sec. XX
se caracterizează prin gândire ştiinţifică, prin
trecerea de la o imagine empirică şi
filosofică asupra educaţiei la una pozitivă şi
experimentală. Fenomenele incluse în sfera
educaţiei sunt supuse unor investigaţii
aprofundate şi interpretate cu ajutorul
metodelor ştiinţifice ca observaţia dirijată,
experimentul ştiinţific, diverse probe.

Apare pedagogia experimentală (A.Binet în

Franţa, A.Lyz şi E.Meumann în Belgia,
N.Vaschide în România) şi pedagoga
socială (P.Natorp, E.Durkheim).

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

Prin contribuţia lui W. Wundt în Germania şi a lui
W. James în SUA se înfiinţează primele
laboratoare de psihologie ce aveau ca
domeniu de aplicaţie metoda experimentală.

Alfred Binet (1857-1911), psiholog francez este

renumit mai cu seamă pentru realizarea unui
instrument psihologic pentru diagnosticarea şi
caracterizarea copiilor cu deficit de inteligenţă
şi cu dificultăţi de învăţare, în vederea
recuperării lor. El consideră că utilizarea
experimentului este absolut necesară şi în
domeniul pedagogiei.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ A EDUCAŢIEI

Educaţia reprezintă obiectul de studiu al

pedagogiei, intrând în sfera de reflecţie şi a
altor ştiinţe. Fiecare dintre aceste ştiinţe
abordează fenomenul educaţional dintr-o
perspectivă proprie.

Perspectiva antropocentrică considera că

educaţia trebuie să stimuleze şi să dezvolte
doar acele calităţi generale ale individului cu
care natura l-a înzestrat, viziunea sociocentrică
privea educaţia prin prisma pregătirii omului
pentru exercitarea diferitelor roluri sociale.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

Se cunosc peste 120 de definiţii ale
conceptului de educaţie:
 educaţia ca ansamblu de acţiuni desfăşurate
în mod deliberat într-o societate, în vederea
transmiterii şi formării, la noile generaţii, a
experienţei de muncă şi de viaţă, a
cunoştinţelor, deprinderilor, comportamentelor
şi valorilor acumulate de omenire până în acel
moment;
 educaţia ca efect al activităţilor desfăşurate în
vedera formării oamenilor conform unui model
propus de societate;
 educaţia ca proces prin care se formează, se
dezvoltă şi se maturizează laturile
fundamentale ale fiinţei umane: fizicul,
psihicul, moralul, esteticul, cognitivul, afectivul,
volitivul.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

M. Debesse, evidenţiind rolul socializator şi
umanizator al educaţiei, afirma că
„educaţia nu creează omul, ea îl ajută să
se creeze”.

Acţiunea educativă prezintă un proces

organizat prin care se urmăreşte atât
socializarea tinerilor, cât şi individualizarea
acestora.

Pedagogia ca ştiinţă a educaţiei are

menirea să confere educaţiei un suport
teoretic şi aplicativ.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

 Statutul ştiinţific al pedagogiei constă în
faptul că această ştiinţă are:
 un obiect propriu de studiu (domeniul fenomenelor
educative);
 metode specifice de investigare;
 legi (principii) care să o fundamenteze;
 un sistem conceptual adecvat fenomenelor şi proceselor pe
care le studiază;
 o finalitate precisă (formarea personalităţii individului)

 Din punct de vedere etimologic termenul

pedagogie înseamnă „conducerea”
(grecescul agoge) „copilului” (pais,
paidas – copil).

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

 Progresul pedagogiei ca ştiinţă a fost determinat de
generalizarea experienţei educative şi de iniţierea şi
organizarea unor cercetări experimentale.

 Pedagogia trebuie să realizeze analize de

profunzime a faptelor educaţionale, să pătrundă în
esenţa acestora, să descopere cauzele şi legităţile
lor interne, legăturile de interdependenţă cu alte
fenomene etc.

 Pedagogia are o valoare gnoseologică, de

cunoaştere a universului educaţional şi o valoare
praxiologică, de aplicare a fenomenelor studiate.

 Pedagogia studiază legiile (principiile), esenţa,

idealul, conţinutul, metodele, mijloacele şi formele
de instruire şi educare a tinerilor, de pregătire socio-
profesională a acestora.
Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea
Pedagogia are caracter socio-uman, teoretico-
explicativ şi practic-acţional.

Unii autori caracterizează pedagogia nu numai

ca pe o ştiinţă a educaţiei, ci şi ca pe o artă a
desfăşurării acesteia, deoarece educatorul
trebuie să dovedească măiestrie didactică şi
capacitate de a adapta actul educaţional la
cele mai diverse situaţii educative.

C. Cucoş îşi exprimă părerea conform căreia

calitatea de a fi artă aparţine educaţiei şi nu
pedagogiei.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

RELAŢIA PEDAGOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE

 Datorită intersecţiei educaţiei cu alte

fenomene umane, există orizonturi
interdisciplinare în care pedagogia, ca ştiinţă a
educaţiei, este, şi trebuie să fie, implicată.

 Ca urmare a unor cercetări interdisciplinare ale

fenomenului social educaţia s-au constituit
numeroase discipline de frontieră (psihologie
pedagogică, sociologie pedagogică, statistică
pedagogică etc.) care sporesc cantitatea şi
calitatea informaţiilor cu privire la acesta.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

 Relaţionarea pedagogiei

 cu psihologia – ştiinţă a proceselor, funcţiilor şi

însuşirilor vieţii psihice a persoanei.
Studierea aspectelor psihologice în educaţie se
realizează în cadrul ştiinţei psihologia
pedagogică (psihologia educaţiei), iar modul
în care aplicarea diferitelor metode de
învăţământ produce variate efecte se
conturează în psihologia învăţării
 cu biologia – oferă pedagogiei informaţii
variate cu privire la capacitatea fiziologică a
organismului uman de a răspunde solicitărilor şi
influenţelor exercitate asupra lui din partea
mediului natural sau social

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

 cu filosofia – ca modalitate specifică de
cunoaştere şi gândire, de apreciere şi atitudine a
omului faţă de lume şi existenţa ei
 cu sociologia – ca ştiinţă specializată în studiul
relaţiilor interumane, a diferitelor tipuri de
colectivităţi şi grupuri sociale – pedagogia
interferează prin obiectul ei de studiu (educaţia
este un fenomen social-uman), dar şi prin
subsistemul de metode, procedee şi tehnici de
investigaţie prin care esenţa fenomenelor pe care
le analizează să fie descifrată
 cu istoria – ca ştiinţă a legilor evoluţiei şi dezvoltării
societăţii omeneşti
 cu informatica – din perspectiva inovării procesului
instructiv-educativ, a optimizării tehnologiei
didactice.
 cu tehnica –în scopul de a moderniza mijloacele
de învăţământ şi tehnologia didactică utilizată.

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea

Asist. Univ. dr. Alina Sîrghea