Pedagogia –

ştiinţă fundamentală
şi de sinteză a educaţiei
Ce este pedagogia?

 arta şi ştiinţa educaţiei (Cezar Bîrzea);

 statut epistemologic controversat;
 câmp semantic vast, care acoperă orice se referă la
educaţie.
Pedagogie - etimologie

 gr. paidagogia
pais, paidos = copil +
agoge = acţiunea de a conduce
conducerea copilului, creşterea acestuia
sub aspect practic, concret.
Pedagogia - știință a educației

Constituirea pedagogiei ca ştiinţă a presupus parcurgerea

a două mari etape:
a) etapa reflectării educaţiei în conştiinţa comună a
oamenilor;
b) etapa reflectării teoretice a fenomenului educaţional.
 …
a) etapa empirică – plasată în perioada comunei primitive, când
educaţia se realiza printr-un transfer spontan, nesistematic de
experienţă, de la o generaţie la alta.
b) 1. faza filosofică – este caracterizată prin faptul că teoria
pedagogică nu reprezenta ceva de sine stătător, ci o
componentă intrinsecă a diferitelor sisteme filosofice.
În această fază, marii filosofi au fost cei care au încercat să
teoretizeze fenomenul educaţiei (Heraclit, Socrate, Democrit,
Platon, Aristotel etc.).
...
...
2. faza marilor sisteme pedagogice – debutează cu Jan Amos
Comenius, cel care a încercat să separe pedagogia de filozofie, a
construit primul mare sistem de educaţie şi a elaborat primul
tratat de pedagogie - „Didactica Magna”.
Alături de Jan Amos Comenius, putem menţiona şi alţi creatori de
sisteme de gândire pedagogică precum J.H. Pestalozzi, K.D.
Uşinski, J.J. Rousseau, J.Fr. Herbart etc..
 …
 3. faza constituirii ştiinţei/ştiinţelor educaţiei
Multă vreme, educaţia, activitate socială complexă, a constituit
obiectul de studiu al unei singure discipline – pedagogia.
Pe măsură ce societatea a evoluat și cunoaşterea umană a
progresat, educaţia şi-a sporit gradul de complexitate, devenind
o preocupare pentru mai multe ştiinţe.
Acestea aprofundează, fiecare, un aspect sau altul al
educaţiei, constituindu-se într-un veritabil sistem de ştiinţe ale
educaţiei. Astfel, termenul „pedagogie” este substituit frecvent
de cel de „ştiinţe ale educaţiei”.
Sistemul ştiinţelor educaţiei

 Atunci când este utilizat termenul „pedagogie”, el

desemnează un domeniu pluridisciplinar în cadrul căruia
„pedagogia generală” reprezintă punctul forte, abordând
fenomenul educaţional cu aspectele sale generale, comune
tuturor acţiunilor educative.
 Prin raportare la pedagogia generală şi din perspectiva
unor variate criterii, pot fi decelate mai multe ştiinţe ale
educaţiei.
 …
În viziunea prof. I.T.Radu, aceste criterii pot fi:
 Domeniul (cadrul) în care se desfăşoară fenomenele educative
şi factorii care realizează educaţia:
 pedagogia educaţiei în familie;
 pedagogia şcolară;
 pedagogia extraşcolară.
 Vârsta subiecţilor (perioadele şcolarităţii, ca etape de maximă
influenţă educativă):
 pedagogia preşcolară;
 pedagogia şcolară (pedagogia învăţământului primar, secundar
sau superior);
 pedagogia adulţilor/andragogie.
…
 Starea de abatere de la normalitate a subiecţilor:
 pedagogia specială (defectologia), cuprinzând:
 surdopedagogia;
 tiflopedagogia;
 oligofrenopedagogia;
 logopedia.
…
 Dezvoltarea în timp şi diversificarea în spaţiu a educaţiei:
 istoria pedagogiei şi istoria învăţământului;
 pedagogia comparată.
 Interferenţa pedagogiei cu alte ştiinţe, cu disciplinele de
graniţă:
 filosofia educaţiei;
 planificarea educaţiei;
 economia învăţământului;
 sociologia educaţiei;
 psihologia educaţiei;
 docimologia ş.a..
Relaţiile pedagogiei cu alte ştiinţe
a) Pedagogia şi ştiinţele naturii
 Informaţiile referitoare la anatomia şi fiziologia
corpului uman, la fiziologia activităţii nervoase
superioare, la zestrea ereditară, la particularităţi ale
creşterii şi dezvoltării fizice a organismului sunt
furnizate de biologie.
 Cunoaşterea acestora, respectiv cunoaşterea
omului ca realitate biologică, reprezintă o condiţie sine
qua non pentru explicarea mecanismelor pe care le
implică formarea şi dezvoltarea personalităţii umane şi
pentru dirijarea adecvată a fenomenului educaţional.
 …
b) Pedagogia şi ştiinţele socio-umane
 Formularea idealului educaţiei, fundamentarea diverselor
proiecte educaţionale implică o anumită viziune filosofică.
 Psihologia oferă pedagogiei o serie de date care facilitează
derularea optimă a procesului educaţional:
 informaţii despre legile care explică anumite comportamente,
despre specificul activităţilor umane, despre variabilitatea
comportamentelor umane (psihologie generală);
 informaţii despre învăţare, ca proces individual de achiziţionare de
cunoştinţe şi experienţe, despre procesul de creştere şi maturizare
psihică (psihologia dezvoltării);
 informaţii referitoare la specificul relaţiilor educaţionale ca relaţii
intersubiective stabilite între educator-educabil şi care generează o
serie de stări psihice: simpatie, empatie, atractivitate sau,
dimpotrivă, respingere, antipatie, repulsie (psihologie socială);
 psihologia educaţiei – sintetizează informaţiile oferite de celelalte
ramuri ale psihologiei şi le utilizează în scopul eficientizării
interacţiunii profesor – elev.
 …
 Sociologia – furnizează informaţii despre particularităţile grupului
educaţional, despre rolul educaţiei în societate, despre relaţiile
interpersonale prin intermediul cărora se realizează acţiunea
educaţională. De asemenea, semnalează procese şi fenomene
sociale care influenţează modalitatea de abordare a procesului
educaţional (diviziunea muncii, mobilitatea socială, dinamica
raportului dintre cererea şi oferta de servicii educaţionale).
 Antropologia – concepe educaţia ca proces de socializare,
enculturare şi aculturare;
- analizează şi compară modelele educaţionale, elaborează studii
comportamentale asupra colectivităţii şi stabileşte modul în care
mediile existenţiale influenţează procesul informării şi formării prin
educaţie a indivizilor.
 …
c) Pedagogia şi ştiinţele de sinteză
 Evoluţia teoriei pedagogice, în sensul aprofundării a
numeroase aspecte şi procese proprii acţiunii educaţionale, se
explică şi prin valorificarea unor informaţii specifice ciberneticii,
teoriei informaţiei, epistemologiei, teoriilor comunicării, teoriei
conducerii, a sistemelor etc..
 Concluzionând, pedagogia, aşa cum aprecia Gilbert Leroy,
este o ştiinţă interdisciplinară, de sinteză şi de aplicaţie,
care, pentru rezolvarea propriilor probleme, recurge la
elemente de explicaţie împrumutate din alte discipline
teoretice.
Pedagogia, în sinteză...

 Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiazã:

 esenţa şi trãsãturile fenomenului educaţional,
 funcțiile și finalitățile educaţiei,
 valoarea şi limitele ei,
 conţinutul,
 principiile,
 metodele şi
 formele de desfãşurare a proceselor paideutice.
 Eseul de cinci minute
 Ce idee sau lucru mai
important ați învăţat astăzi?

 Ce întrebare aveți în legătură

cu ceea ce s-a discutat?

 Realizați un comentariu care să

exprime impresia voastră/dvs.
despre acest curs.
 VĂ MULŢUMESC
PENTRU
ATENŢIE ȘI IMPLICARE!