3. Pedagogia din „spatele” tehnologiei. Provocări. Limite.

Oportunități

Școlile și dascălii au fost nevoiți să se adapteze mereu noilor condiții impuse de societate,
să găsească altfel de metode de predare, să continue actul de predare cu resurse limitate.
Educația trebuie să fie pregătită pentru tehnologie astfel încât să se poată adapta toți actorii
actului educațional, într-o manieră în care procesul de învățare să se desfășoare în condiții
diferite și să putem vorbi despre o pedagogie de calitate.
Tehnologia fără pedagogie este doar un echipament .Contextul mereu schimbător aduce în prim plan necesitatea
creării unui sistem solid, care să poată susțină un alt tip de pedagogie pe termen lung.
Tehnologia ajută, simplifică, dar nu trebuie tratată ca un scop în sine. Tehnologia este parte a
vieții moderne, dar nu ar trebui folosită doar pentru a ne alinia noutăților, ci pentru a sprijini
învățarea. Accentul ar trebui să fie pus pe felul în care folosim aplicațiile, nu neapărat pe ce
aplicații folosim.
În situații de urgență, pedagogia obligă dascălii să scoată esențialul din orice conținut.
Profesorul este obligat să extragă esențialul și să îl transforme în conținut, sub o formă atractivă.
Tehnologia dă șansa de a personaliza conținuturile și a învăța pe îndelete. Este nevoie de timp
pentru a lăsa noțiunile predate să se așeze. Profesorii ar trebui să se concentreze pe ceea ce pot
și știu să facă.În ceea ce privește evaluarea, tehnologia permite oferirea de feedback imediat,
ceea ce este un progres față de vechea paradigmă a învățării.
Tehnologia educațională
De la vechiul abac la calculatoare portabile, de la proiectoare de diapozitive folosite la
clasă la realitate virtuală și învățare electronică, tehnologia educațională continuă să evolueze
în noi moduri interesante – inspirând profesori și elevi deopotrivă. Tehnologia schimbă
continuu modul în care lucrăm și ne jucăm, creăm și comunicăm. Deci este firesc ca progresele
în tehnologia digitală să creeze, de asemenea, oportunități de schimbare a metodelor de lucru
în lumea educației.
Pentru profesori, tehnologia deschide noi posibilități de îmbogățire și stimulare a minților
tinere. Astăzi, există un entuziasm din ce în ce mai mare în ceea ce privește potențialul pentru
tehnologia de asistență, realitatea virtuală și augmentată, instrumentele de colaborare de înaltă
tehnologie, podcasting, blogging, inteligență artificială, învățare personalizată și multe altele.
Atunci când spunem tehnologie educațională, ne referim atât la teoria și practica abordărilor
pedagogice ale învățării, precum și la instrumentele tehnologice care ajută la desfășurarea
procesului de educație.
Inovația viitoare va veni din inimile și mințile profesorilor care dezvoltă cunoștințele și
abilitățile necesare pentru a descoperi cele mai antrenante și eficiente modalități de utilizare a
strategiilor de tehnologie educațională în sălile de clasă și în sălile de clasă virtuale, în toată
lumea.
Tehnologia educațională se concentrează pe teoria și practica utilizării noilor tehnologii pentru
a dezvolta și implementa abordări educaționale inovatoare ale învățării și realizării elevilor. În
spatele tuturor instrumentelor de înaltă tehnologie, se află profesorii care posedă abilitatea – și
inspirația – de a folosi aceste noi tehnologii pentru a extinde universul educațional al elevilor
lor.
Beneficiile pentru elevi includ oportunități extinse pentru învățare personalizată, săli de clasă
mai colaborative și strategii noi, cum ar fi așa-numita „învățare inversă”, în care elevii sunt
introduși la materialul de studiu din afara clasei (adesea online), timpul de clasă fiind apoi
folosit pentru aprofundarea înțelegerii prin discuții și activități de rezolvare a problemelor cu
colegii.
În ultimii ani, creșterea interesului pentru tehnologia educațională a dus la apariția de noi
programe de studii avansate, care sunt concepute pentru a pregăti educatorii să se transforme
într-o mentalitate inovatoare și să devină lideri de tehnologie transformatoare în clasa, școala
sau zona lor.
Cele mai bune programe sunt structurate pentru a oferi o înțelegere cuprinzătoare a
instrumentelor utilizate în tehnologia educațională, teorii și practici, precum și aspecte legate
de importanță critică (bugetare, considerații juridice/ etice, oportunități de parteneriat din lumea
reală, echitate educațională etc.) care sunt esențiale pentru ca astfel de programe îmbunătățite
prin tehnologie să își valorifice potențialul de a inspira învățarea, realizarea și creativitatea
elevilor.

Pedagogia din „spatele” tehnologiei

Însuși cuvântul - „tehnologie” provine din grecescul techno - înseamnă artă, pricepere, abilitate
și logos - știință, drept. Literal, „tehnologia” este știința măiestriei.
Tehnologia pedagogică este un model bine gândit de activitate pedagogică comună în
proiectarea, organizarea și desfășurarea procesului de învățământ cu asigurarea necondiționată
a unor condiții confortabile pentru elevi și profesori.
Tehnologiile pedagogice pentru educația suplimentară a copiilor sunt axate pe rezolvarea unor
sarcini psihologice și pedagogice complexe: să învețe copilul să lucreze independent, să
comunice cu copiii și adulții, să prezică și să evalueze rezultatele muncii lor, să caute cauzele
dificultăților și să fie capabil să depășește-le.
Este general acceptat că A.S. Makarenko a stat la originile tehnologizării pedagogiei,
folosind cu îndrăzneală conceptul de tehnologie pedagogică. Cu toate acestea, cercetătorii
atribuie introducerea în masă a tehnologiilor pedagogice începutului anilor 60 și o asociază cu
reformarea primelor școli americane și apoi europene.
Tehnologizarea proceselor educaționale și educaționale în pedagogia modernă autohtonă și
străină este asociată cu căutarea unor astfel de abordări didactice care ar putea transforma
învățarea într-un fel de „producție-tehnologică”. Proces cu rezultate garantate(Klarin M.V.
Tehnologia pedagogică în procesul educațional. - M., 1989, p. 7)
Ideea tehnologiei pedagogice ca implementare a unui proces educațional prestabilit în
practică implică, în primul rând, utilizarea sa de către specialiști cu pregătire teoretică înaltă și
experiență practică bogată și, în al doilea rând, alegerea liberă a tehnologiilor în conformitate
cu obiectivele, capacităţile şi condiţiile activităţilor interconectate dintre profesor şi elev.
Sarcina unui profesor modern nu este de a prezenta elevului cunoștințe gata făcute pe o
„farfurioară cu margine albastră”, ci de a organiza un proces cognitiv independent prin
tehnologia învățării orientate pe competențe în clasă și activități extrașcolare.
Un rol pozitiv uriaș în sistemul educațional modern îl joacă utilizarea tehnologiei
informaționale și informatice. Utilizarea pe scară largă a tehnologiilor informaționale și
informatice în școală îmbunătățește semnificativ dinamica pozitivă în educația copiilor,
componenta calitativă a acestora. Desigur, acest lucru se întâmplă sub rezerva utilizării
competente a computerului și a tehnologiei multimedia.
Principalele direcții de utilizare a TIC cuprind: pregătirea materialului didactic,
participarea la concursuri la distanță, concursuri pentru profesori și elevi; testarea la subiecte,
verificarea tehnicii de citire; căutarea și utilizarea informațiilor de pe Internet pentru pregătirea
lecțiilor, lucrări de proiectare și cercetare, lucrări practice pe lumea exterioară, pentru activități
extracurriculare și educaționale; călătorii virtuale, simulatoare la subiecte, testare; jocuri
educative.
Însă, odată cu oportunitățile, apar și provocări.Provocările legate de educația în era digitală
și de însăși educația digitală apar din convingerea generală că acum este, probabil, singurul
moment din istoria omenirii în care copilul cunoaște mai mult decât părintele. O lume bazată
pe tehnologie, oferind în același timp accesul tinerilor la resurse neprețuite și oportunități de
învățare, aduce, de asemenea, provocări pentru părinți, care includ participarea profitabilă la
alfabetizarea digitală, gestionarea timpului de pe ecran, protecția împotriva atacurilor
cibernetice și multe altele. Toate acestea necesită ca părintele să fie, la rândul lui, alfabetizat
digital, ceea ce presupune luarea deciziilor în cunoștință de cauză și cunoașterea și aplicarea
limitelor.
Astăzi, specialiștii și părinții se întreabă dacă tehnologia nu va diminua cumva curiozitatea
intelectuală a copiilor și tinerilor, dacă interesul pentru activitățile virtuale nu-l va depăși pe cel
pentru interacțiuni sociale, dacă există siguranță în acest spațiu, dacă dezvoltarea copiilor nu
este afectată de interacțiunea cu media digitală.
În concluzie, toate tehnologiile moderne, și tehnologia informatică în special, pot deveni
atât un simulator, cât și un mijloc de control în educație, un mijloc de vizualizare și monitorizare
mobilă, un păstrător și distribuitor de informații. Odată cu utilizarea adecvată a tehnologiei
informației și comunicațiilor, eficiența predării, cultura lecției sunt semnificativ crescute, se
formează interesul pentru materie și, prin urmare, educația elevilor mai tineri devine de înaltă
calitate, îndeplinind cerințele noilor standardele educaționale.

WEBOGRAFIE:
https://www.kinderpedia.co/ro/tehnologia-fara-pedagogie-este-doar-un-echipament.html

https://edict.ro/ce-este-tehnologia-educationala/

https://1vlk.ru/ro/chemistry/ponyatie-pedagogicheskoi-tehnologii-obshchee-ponyatie-o-
pedagogicheskoi/