20. Realizați profilul profesorului ideal din perspectiva societății digitale.

Educația în secolul 21 este profund afectată de schimbările din societate:

globalizarea, tehnologia, dinamica pieței muncii, imigrația etc. Aceste aspecte generează la
rândul lor modificări la nivel de finalități, conținuturi, practici educaționale sau tendințe în
formarea profesorilor. Sistemele educaționale din întreaga lume sunt în căutarea celor mai
bune practici pentru a pregăti copiii și tinerii din școlile de astăzi pentru a face față
solicitărilor de viață și de muncă tot mai complexe ale secolului 21.
Până nu demult educația digitală era un concept acceptat de puțină lume. Însă, de aproximativ
un an a devenit o practică adoptată pe tot mapamondul. Educația în era digitală se bazează pe
tehnologie și a fost mutată în mediul online.
Pentru educația în era digitală, tehnologia are un rol important în învățare. Deși, până acum se
credea că tehnologia ar împiedica și îngreuna procesul de învățare și predare, s-a constat că de
fapt pentru generația actuală este un sprijin imens. De asemenea, profesorii făceau tot
posibilul ca elevii să nu mai aibă acces la telefon, laptop sau internet. Acum, acest lucru s-a
schimbat. Mulți profesorii au realizat că este bine să provoace copiii la studiu individual cu
ajutorul tehnologiei sau la căutarea de informații atunci când este nevoie.
Un profesor pentru secolul 21 este conștient de faptul că trebuie să pregătească elevii
pentru viitor și nu pentru prezent. Acest lucru presupune viziune, iar în plan acțional o
preocupare sistematică pentru a dezvolta elevilor „abilitățile secolului 21”: comunicare,
cooperare, gândire critică, creativitate. Se apreciază că aceste abilități vor face diferența între
cei care sunt și cei care nu sunt pregătiți pentru a face față provocărilor secolului 21.
Provocările pentru profesori constau în a crea situații de învățare pentru ca elevii să exerseze
aceste abilități în contextul disciplinelor din curriculum.
Educația în secolul 21 nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta. Tehnologia a
avansat și pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii sunt
atrași de cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra in
conexiune cu acești tineri și copii, profesorii trebuie să vorbească limba lor, să valorifice
abilitățile lor pentru oferirea de noi experiențe de învățare (Cucoș, 2008). Noile tehnologii de
informare și comunicare  pot ușura instruirea, pot să îi confere acesteia noi dimensiuni în
spațiul virtual (jocuri virtuale, grupuri de discuții, clase mobile, resurse on line, proiecte de
grup on line, portofolii digitate etc.). Integrarea tehnologiei în practicile de instruire aduce
experiențele de învățare la un alt nivel și mult mai apropiat de limbajul generației nativilor
digitali.
Un profesor eficient știe care sunt cele mai bune instrumente care pot susține
activitățile de predare-învățare sau evaluare, știe cum și când să le folosească, având în vedere
că raportul de complementaritate între uman și tehnic este necesar și benefic. Poveștile,
jocurile copilăriei, contactul direct, conversația față în față își păstrează rostul lor în
dezvoltarea copiilor. Respingerea noilor tehnologii de către cadrele didactice sau neutilizarea
lor înțeleaptă în activitatea de instruire sporește riscul creșterii distanței între generații. Sigur
că nu trebuie să uitam că nu toți copiii au acces la tehnologie, nu toate școlile au dotările
necesare pentru valorificarea acesteia. Cultura digitală este încă un vis pentru mulți copii. Îi
avem în vedere pe copiii din zonele sărace și foarte sărace ale României, pentru care poate
laptele si cornul reprezintă unica motivație de a merge la școală. Cu mai putină sau mai multă
tehnologie, orice dascăl știe însă că baza succesului în educație rămâne relația pe care o are cu
elevii.
Centrarea pe elevi presupune ca activitatea de predare să fie adaptată la nevoile și
experiența de cunoaștere a elevilor, să genereze învățare activă şi să valorifice stilurile diferite
de învățare ale acestora. Pentru ca învățarea activă să se producă, profesorii trebuie să
angajeze elevii într-un efort intelectual, să trezească resorturile afective şi volitive ale
acestuia, apelând la metode și mijloace de învățământ adecvate. Copiii sunt diferiți și au
așteptări diferite.
Profesorul de azi trebuie să fie capabil să își analizeze practicile de instruire și să se
adapteze la nevoile elevilor, fie că e vorba de integrarea de tehnologii, de reconsiderarea
metodelor de predare sau de evaluare sau de gestionarea relației cu elevii.
Un profesor eficient trebuie să fie capabil să colaboreze cu colegii de la locul de
muncă sau din alte părți ale țării/lumii, cu managerii sau inspectorii, cu părinții copiilor, cu
reprezentanți ai comunității. Împărtășirea de idei și experiențe, comunicarea și învățarea de la
ceilalți, derularea de proiecte educaționale reclamă abilități de cooperare din partea
profesorilor. Profesorii trebuie să își asume învățarea continuă. Nu pot cere elevilor acest
lucru, dacă ei înșiși nu demonstrează abilități de învățare continuă. Ei trebuie să fie la curent
cu ceea ce este nou în materie de educație sau la nivelul disciplinelor pe care le predau. Un
profesor care se respectă și care își respectă elevii nu încetează să se formeze pe tot parcursul
exercitării profesiei. Ameliorarea continuă a practicilor profesionale, exersarea reflexivității în
raport cu acestea, învățarea permanentă, sunt modurile prin care un profesor își poate menține
prospețimea în profesie și poate munci în spiritul vremurilor în care trăiește și mai ales a celor
care vin.
Elevilor din ziua  de astăzi nu  trebuie să le impunem să memoreze informația dată de
noi, ei pot să și-o însușească de oriunde. Copilul din ziua de astăzi are nevoie de o îndrumare,
pentru a înțelege ce beneficii și ce riscuri implică utilizarea tehnologiei. Rolul unui dascăl
priceput este de a încerca să integreze tehnologia cu spiritul ludic.
Folosirea tehnologiilor moderne în școală face parte din evoluția naturală a învățării și
sugerează o soluție firească la provocările moderne adresate învățării şi a nevoilor elevilor.
Integrarea acestora în procesul tradițional de predare-învățare-evaluare este o oportunitate de
a integra inovațiile tehnologice cu interacțiunea şi implicarea oferite de modul tradițional de
cunoaștere. Nu este un proces ușor, dar dificultățile pot fi depășite având în vedere potențialul
acestui tip de cunoaștere.
Profesorul trebuie să se simtă liber să răspundă critic, dar în același timp creativ noilor
tehnologii și sub nici o formă nu poate să ignore acest aspect dacă vrea să comunice cu elevii.
Adevărata importanță a tipului de predare–învățare - evaluare care  combină metodele
pedagogice tradiționale cu TIC ține de potențial. Acest tip de învățare este o oportunitate în a
crea experiențe care pot furniza tipul de predare-învățare potrivit într-un anumit moment, loc
şi pentru un anumit elev nu numai la școală, ci și acasă. Acest tip de învățare ar putea deveni
global, ar putea transcede granițele formale ale țărilor și ar putea aduce împreună grupuri de
elevi din culturi și meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC în școală ar
putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.
În era digitală în care trăim, paradigma cunoașterii trebuie să fie una a dialogului,
educația trebuie să meargă dincolo de instrumentele culturale specific. Dezvoltarea educației
în direcția dialogului nu poate fi decât rezultatul unui mod de predare-învățare-evaluare la un
nivel de conceptualizare mai ridicat decât în trecut. Pentru că dialogul presupune deschidere,
lărgirea orizontului și adâncime, acest mod de învățare este atât o direcție individuală pentru
elev, cât și una socială pentru școală ca întreg.
Combinarea TIC cu metodele tradiționale pedagogice reprezintă o schimbare de
paradigmă cu implicații asupra cunoașterii în societate în general și asupra învățării în special,
de aceea disciplina pedagogică trebuie modificată în conformitate cu noul context în care
trăim.
Folosirea TIC în școală face parte din evoluția naturală a învățării și sugerează o
soluție elegantă la provocările moderne adresate învățării și a nevoilor elevilor. Integrarea TIC
în procesul tradițional de predare-învățare-evaluare este o oportunitate de a integra ultimele
descoperiri tehnologice cu interacțiunea și implicarea oferite de modul tradițional de
cunoaștere.
Cu toate că are un potenţial foarte mare, calculatorul este inferior profesorului în ceea
ce priveşte transferul de cunoştinţe. De aceea tehnicile e-learning în instruire şi evaluare
trebuie să se dezvolte pe două căi, şi anume creşterea calităţii şi eficienţei strategiilor de
învăţare cu ajutorul calculatorului, respectiv adaptarea şi individualizarea învăţării în relaţia
calculator-elev.
Competențe digitale
Având în vedere că profesorul va utiliza tehnologia și calculatorul, are nevoie de un minim de
competențe digitale. Totul fiind digitalizat în jurul nostru și educația a ajuns la un nivel în care
utilizează tehnologia la ordinea zilei. Așadar, cadrul didactic ar fi bine să aibă cât mai multe
activități interactive pregătite, care se pot desfășura și în mediul online.
Folosirea tehnologiilor moderne în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi
sugerează o soluţie firească la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor.
Intregrarea acestora în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de
a integra inovaţiile tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul tradiţional de
cunoaştere. Nu este un proces uşor, dar dificultăţile pot fi depăşite având în vedere potenţialul
acestui tip de cunoaştere.
Adevărata importanţă a tipului de predare–învăţare-eveluare care  combină metodele
pedagogice tradiţionale cu TIC ţine de potenţial. Acest tip de învăţare este o oportunitate în a
crea experienţe care pot furniza tipul de predare-învăţare potrivit într-un anumit moment,
loc şi pentru un anumit elev nu numai la şcoală, ci şi acasă. Acest tip de învăţare ar putea
deveni global, ar putea transcede graniţele formale ale ţărilor şi ar putea aduce împreună
grupuri de elevi din culturi şi meridiane diferite. În acest context, generalizarea folosirii TIC
în şcoală ar putea deveni una dintre realizările importante ale secolului nostru.
De aceea, este nevoie stringentă de:
1. instrumente pedagogice pentru formarea inițială şi continuă a cadrelor didactice care să
implice utilizarea TIC.
2. crearea și promovarea unei noi metodologii pentru disciplinele școlare, bazată pe
utilizarea TIC.

În concluzie, folosirea TIC în şcoală face parte din evoluţia naturală a învăţării şi
sugerează o soluţie elegantă la provocările moderne adresate învăţării şi a nevoilor elevilor.
Intregrarea TIC în procesul tradiţional de predare-învăţare-evaluare este o oportunitate de a
integra ultimele descoperiri tehnologice cu interacţiunea şi implicarea oferite de modul
tradiţional de cunoaştere.
Înţelepciunea tradiţiei poate şi trebuie să fie combinată cu soluţiile tehnologice moderne.

Bibliografie
Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de
cercetare evaluativă. Bucuresti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009.
(Online: www.elearning.ro/resurse/EduTIC2009_Raport.pdf )
Articol complet: http://www.elearningpapers.eu/en/node/74876

Cury, A. (2005), Părinţi străluciți, profesori fascinanti

Cucoș, C. (2008). Educația: iubire, edificare, desăvârșire

Istrate, Olimpius, Efecte si rezultate ale utilizării TIC în educaţie