UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

PORTOFOLIU
FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI

Conf.univ.dr
Csorba Diana

Student
Țanu Daiana Georgiana

Pedagogia învățământului primar și preșcolar

Licență anul I , grupa 3
 Cuprins

I. Notitele, conspectele, fisele de reflectie pentru curs si seminar.......3

II. Dictionar de termeni pedagogici.....................................................44
II. Evidențiați importanța educației formale pentru pregătirea elevului
pentru autoeducație.............................................................................47
IV. Propuneți și argumentați modele concrete de inserare a noilor
educații in curriculumul formal.........................................................50
V. Exemplificați modul de configurare a structurii acțiunii
educaționale la o disciplină, la alegere...............................................54
VI. Proiect de dezvoltare personala – aplicatii ale autoeducatiei –
(Ghid Formarea Profesorilor).............................................................57
VII. Recenzie- Augusto Cury: Parinți straluciți-profesori
fascinanți............................................................................................60
VIII. Recenzie- o lucrare despre educatie – la alegere......................67

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
 Școala ideală

Ideea de şcoală ideală este foarte relativă. Toată lumea ar avea alte aşteptări de la o
instituţie de genul acesta, dacă ar exista, desigur. Eu cred că nici nu este neapărat nevoie de
aşa ceva în realitate, căci şcoala ideală nu este deloc ideală din punctul de vedere al elevilor.

Totuși pentru mine școala ideală înseamnă mai mult decat o instituție deoarece aici ar
trebui să se creeze oameni ce se pot integra cu ușurință în societate. Se merge prea mult pe
principiul egalității, deși nu coincide cu cel al dreptății. Menirea profesorilor este ca la ora să
stârneasca acel ceva din ei, acel talent care îi scoate in evidență, nu să le ceară cât mai multe
informații. Ei pot iniția un viitor pictor, matematician, zidar sau orice altceva si tot ei pot sa le
traseze elevilor un drum greșit. Am întalnit profesori ce ne îndrumau spre o anumită profesie
deoarece, ziceau ei, e profitabilă din punct de vedere financiar. Totuși, nu ne-au zis ca un
baiat poate face performanțe și ca muncitor, că o fată poate deveni o mare croitoreasă. Cu alte
cuvinte, nu au încercat niciodată să descopere la ce ne-a chemat Dumnezeu, ci încearcau însă
să ne facă pe toți olimpici, iar asta nu e menirea școlii. Scuza multora este că ne imbogațim
cultura generală, dar asta nu e nicidecum adevarat.

Totodată, ca și dotări ar trebui să dispună de toate instrumentele necesare, și să ofere

confortul necesar copiilor. Este foarte important să fie amenajată așa cum trebuie, pereții plini
de desene colorate și tot felul de postere educative, deoarece contează foarte mult și ambientul
care te înconjoară.

Eu cred că, o școală este ideală atunci când atât profesorii cât și elevii contribuie la
perfecționarea acesteia. Din punctul de vedere al elevilor, scoala este perfectă atunci când
profesorii sunt mai înțelegători și indulgenți, pe când pentru dascăli, elevii trebuie să fie plini
de energie și să emane doar bucurie și dorința de cunoaștere. Dar parerea mea este ca o școală
perfectă este atunci când există înțelegere și comunicare din ambele părți.

15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
 Importanța educației formale pentru pregătirea elevului pentru
autoeducație

Rolul educației este de a forma ființa socială, de a-l socializa pe copil. În realitate,
educația are un caracter pluridimensional și o definiție adecvată trebuie să ia în considerare în
egală măsură ambele dimensiuni, astfel încât să poată orienta acțiunea educativă pentru a
răspunde atât nevoilor individului, cât și celor ale societății pentru care îl formăm. Încercând o
astfel de definiție, putem spune ca educația este ansamblul de acțiuni și de influențe menite să
permită ființei umane să-și dezvolte capacitățile fizice și intelectuale, dar și sentimentele și
atitudinile morale și estetice, în scopul responsabilizării și integrării sociale optime ca
cetățean.

Educația formală reprezintă ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate instituțional

prin structuri organizate sistemic, pe niveluri și trepte de studii în cadrul unui proces de
instruire realizat cu maximum de rigurozitate în timp și spațiu. Educația formală este
organizată instituțional în cadrul sistemului de învățământ, sub îndrumarea cadrelor didactice
de specialitate, care asigură dirijarea conștientă a raporturilor funcțional-structurale dintre
educator și educat realizate într-un context metodologic de predare-învățare-evaluare,
favorabil reușitei pedagogice. Obiectivul acestui tip de învățare este de a aduce informații
elevilor ajutand la capatarea unor noi cunoștințe, la familiarizarea cu tehnici educative,
ajutandu-i sa capete independența educativa. Procesul educațional se caracterizează prin
intensitate, concentrare, și cunoaștere. Evaluarea este o latura foarte importantă a educației
formale, care ajuta reușita școlară și succesul formării elevului., trezind în el dorința de
apreciere.

Educația formală cuprinde totalitatea influențelor și acțiunilor organizate și

sistematice, gradate cronologic și elaborrate în cadrul unor instituții specializate, în vederea
formării personalității umane; este educația intenționată, sistematitcă și evaluată, încredințată
unor educuatori cu o pregătire specială.

47
Caracteristicile educației formale sunt următoarele:

 este instituționalizată
 este dirijata de un corp profesional specializat
 se desfășoară într-un cadru pedagogic bine determinat
 este generalizată, permitand accesul tuturor la valorile și experiența umanității
 organizarea este făcută sub forma activităților instructiv-educative din cadrul
procesului de invatamant

Avantaje

 posibilitatea realizarii unei evaluări individualizate de tip formativ

 dezvoltarea sistematica a deprinderilor de munca intelectuala a celui care se
educa

Dezavantaje

 predispunerea spre rutina, monotonie

 asimilarea informatiilor fara a dezvolta capacitatea intelectuala sau abilitatile
practice
 dotarea sălilor de clasa este insuficientă cerințelor și nevoilor actuale ale
elevilor

Orientarea contemporană asupra educației formale propune majorarea sferei de aplicabilitate a

continuturilor si a aspirațiilor acesteia prin cuprinderea și a următoarelor țeluri, realizabile
doar prin corelarea cu celelalte tipuri de educație:

 stimularea și dezvoltarea capacității cognitive complexe

 formarea și dezvoltarea inteligentelor multiple, prin capacități specifice inteligenței
lingvistice, inteligentei logico-matematice, inteligenței spațiale, inteligenței
interpersonale, inteligenței intrapersonale, inteligentei naturaliste, inteligenței morale
 consilierea elevului/studentului în procesul de autocunoastere si autodescoperire a
propriilor capacități și limite, a înclinațiilor și aptitudinilor speciale, și dezvoltarea pe
aceasta baza a capacitatii de autoevaluare a propriei personalități.

48
 Autoeducația se definește ca fiind activitatea conștientă și complexă a ființei umane
desfășurată în scopul desăvârșirii propriei personalități. Cuvântul „autoeducație”, provenit din
grecescul „autos” ( „însuși”) și latinescul „educatio” ( „educație”) este o activitate pe care
orice individ o desfășoară conștient pentru formarea sau desăvârșirea propriei persoane.

Funcția principală a autoeducației angajează tansformarea obiectului educației în subiect

al educației în urma unui proces care implică valorificarea unui ansamblu de acțiuni
educaționale, proiectate și realizate permanent la un nivel calitativ superior, într-o perioadă de
timp determinată . Astfel educația formală are de câștigat dacă reușește să integreze creator
multe din influențele specifice educației nonformale și informale. Pe de altă parte, acumulările
educației formale pot contribui la dezvoltarea și eficacitatea celorlalte doua modalități
nonformală și informală și, prin urmare, la pregătirea elevului pentru autoeduație.

Între educație și autoeducație există un raport de complementaritate, ambele vizând în

cele din urmă transformări în interiorul personalității umane. Dacă educația declanșează
aceste transformări prin acțiuni întreprinse din exterior, autoeducația înfăptuiește scopuri
asemănătoare prin acțiuni autoimpuse, expresie a unor mobiluri interioare și a unui efort
voluntar autoimpus. Din această cauză autoeducația este considerată o condiție și un rezultat
al educației permanente. A-l pregăti pe om în perspectiva educației permanente înseamnă a-i
stimula dorința și capacitatea de autoperfecționare, de autoeducare.

Surse bibliografice:

1. https://edict.ro/rolul-educatiei-in-formarea-personalitatii/
2. C. Cucoș, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002;
3. Clasicii pedagogiei universale și gândirea pedagogică românească, București, 1996;
4. E. Planchard, Pedagogia școlară contemporană, Editura Didactica și Pedagogica,
București, 1992;
5. Ion-Ovidiu Pânișoară, Marin Manolescu , Pedagogia învățământului primar și
preșcolar, Editura Polirom, Iași , 2019

49
 Inserare a noilor educații în curriculumul formal

Noile educații sunt noi obiective și noi tipuri de conținuturi generate de problematica
lumii contemporane. Ele corespund unor trebuințe de ordin sociopedagogic, fiind integrative
și cumulative. De asemenea ele mai figurează ca fiind cel mai pertinent și mai util răspuns ale
sistemelor educaționale generate de problemele lumii contemporane. Alternativele
educaționale sunt definite ca un ansamblu de obiective, conținuturi, modalități de organizare,
care coexista cu sistemul tradițional de învățământ. Educațiile paralele sunt considerate
educația formală, educația nonformală, informală și autoeducația.

Programele UNESCO sintetizează următoarele noi educații:

- educația relativă de mediu (educația cologică)

- educația pentru participare și democrație

- educația pentru pace și cooperare

- educația în materie de populație ( demografică)

-educația pentru o nouă ordine economică și internațională

- educația pentru comunicare și mass-media

-educația pentru schimbare și dezvoltare

- educația pentru timpul liber

- educația nutriționistă

-educația economică și casnică modernă

- educația pentru drepturile fundamentale ale omului

- educația interculturală

- educația pentru tehnologie și progres

- educația sanitară modernă

Ca modalităţi practice de introducere a „noilor educaţii", sunt menţionate următoarele

posibilități:

a) prin introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educaţie (dificultatea

constă, însă, în supraîncărcarea programelor de învăţământ);

50
b) prin crearea de module specifice în cadrul disciplinelor tradiţionale (modulele având un
caracter interdisciplinar de tipul: Conservarea şi gestiunea resurselor naturale - la disciplina
Biologie);

c) prin tehnica „approche infusionnelle" (prin infuziunea cu mesaje ce ţin de noile conţinuturi
în disciplinele „clasice").

Demersul infuzional – presupune realizarea noilor educații în cadrul diferitelor obiecte

de învățământ și la nivelul diferitelor dimensiuni ale educației, de exemplu, obiectivele
educației relative la mediu se pot realiza prin infuzie de mesaje în cadrul unor discipline
precum biologia, chimia, fizica, geografia, dar și la nivelul educației intelectuale, morale,
profesionale, estetice, fizice.

Demersul disciplinar - contă în introducerea de noi discipline de studiu centrate pe un

anumit tip de educație. De exemplu, educația ecologică poate să apară ca disciplină de sine
stătătoare inclusă în Planul de învățământ. Prezintă dezavantajul că poate genera fenomenul
de supraîncărcare. Acest demers se concretizează la nivelul învățământului primar și
gimnazial prin introducerea disciplinei Educația moral-civică și Cultură civică.

Demersul modular – angajează noile educații în cadrul unor discipline de studiu, sub
forma unor module prevăzute în programele școlare și la nivelul unor comportamente ale
educației. Educația ecologică, de exemplu, poate fi abordată în cadrul unui modul de studiu la
biologie, obiective prioritare educației intelectuale.

Demersul transdisciplinar- presupune înfăptuirea obiectivelor noilor educații în cadrul

unor sinteze științifice pe diverse teme realizate trimestrial sau anual de echipe pe profesori de
diverse specialități. Aceasta implică probleme specifice în ceea ce privește formarea
educatorilor.

Scopurile generale ale educației relative au fost precizate la conferința

interguvernamentală ( 1977 la Tbilisi,) sub egida UNESCO; „educația relativă la mediu,
trebuie înainte de toate, să urmărească dezvoltarea gradului de conștiință și a iureșului
responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale. Oamenii trebuie să
dobândească cunosștințele, atitudinile, motivația, angajarea și instrumentele necesare pentru a
acționa, individual și în colectiv, în vederea soluționării problemelor actuale și prevenirii
apariției unor noi probleme”. Obiectivele vizează în egală măsură cunoștințele, achiziția de
atitudini, clarificarea valorilor și demersul practic.
51
 Educația pentru pace - omenirea are nevoie de o cunoștiință comună de promovare a
unui nou umanism, bazat nu numai pe valorile morale, culturale, ci și pe achizițiile noii soluții
stiințifice și pe impactul lor asupra vieții. Individul trebuie format în spiritul solidarității cu cei
din generația sa, al respectului pentru cei care l-au precedat și cei ce-l vor urma. Al încrederii
în destinul umanității și al valorilor umane. „Din punct de vedere practic Ed. Pentru pace
corespunde șirului de activități educative, de la simpla neîntenționare în cșasă a nivelurilor
diferite ale conflictului și ale problemelor internaționale, până la integrarea mai comprensivă a
cercetării, predării activității la toate nivelurile procesului educativ, care are ddrept scop
pregătirea oamenilor în vederea participării la consolidarea unei lumi mai drepte și a unei
ordini sociale în care valența directă sau structurală este redusă pe cât posibil” ( Stephan M.)

Educația pentru pace, presupune cultivarea unor atitudini superioare și formarea

oamenilor în vederea uitării conflictelor și a promovării dialogului constructiv, cultivarea
receptivității și flexibilității, a respectului față de valori și de aspirații, față de sine și de alții, a
priceperii de a indentifica punctele coumne și de a respecta diversitatea situațiilor și stilurilor
de viață. Aceste obiective sunt piatra de încercare în procesul de formare a fiecărei
personalități.

Educația pentru participare și democrație - prin participare se întelege nu numai

posibilitatea de a desfăsura o activitate creeatoare, care face apel la capacitatea totală a
individului și care este socialmente utilă, și semnifică și șansa oferită tinerilor de a-și defini și
delimita aspirațiile și nevoile, de a inova, de a ddobândi capacitatea de autossugestie. Prin
participare, tinerii își pot exprima opțiunile în domeniul educației, culturii, producției,
timpului liber, sportului, pot deveni coparticipanți la propria formare. Tineretul nu este numai
un receptor de informații și un consumator de produse, ci și un participant activ la făurirea
istoriei națiunilor cărei îi aparține. Prin participare el se integrează în societate, dar în avelași
timp acționează și ca subiect integrator. El este un subiect activ al acțiunii sociale, un factor și
o resursă de progres spiritual, și moral, orientările, valorile și opțiunile fundamentale ale
tinerei generații se regăsesc în comportamente afective în diferite domenii ale muncii și vieții
tinerilor.

Educaţia interculturală, în contextul migraţiei şi al coexistenţei în acelaşi spaţiu a

unor expresii culturale diferite, pare să fie de mare actualitate. Cu toate că societăţile devin
multiculturale, sistemele educative rămân rigide, adaptate la situaţiile monocul-turale.

52
 Educaţia ecologică. Informarea şi pregătirea privind transmiterea cunoştinţelor de
educaţie ecologică, de a forma deprinderi, convingeri şi comportamente trainice de protecţie a
biosului, este o condiţie de bază necesară acestei munci nobile, de „a educa”.

Educaţia demografică, care în unele ţări este acceptată ca disciplină de studiu, mai ales
unde se înregistrează un procent mare al creşterii demografice (China, India, ţările africane).

Educaţia nutriţională întâlnită ca disciplină de învăţământ sau ca activitate

extraşcolară. Obţinerea echilibrului nutritiv nu depinde numai de realizările economico-
sociale; bolile de nutriţie ar trebui să nu apară în ţările cu nivel de trai ridicat, iar frecvenţa lor
să scadă pe măsură ce starea economică se îmbunătăţeşte.

Învățarea participativă înseamnă, prin urmare, nu numai încercarea individului cu

cunoștințe și mai ales cu atitudini, cu comportamente și modele acționale în situații sociale,
însemnând opțiunea pentru acceptare și solidaritate. Participarea corelează poziția cu
coeziunea, încrederea reciprocă, respectul față de om și realizare.

Dacă unele din noile educații sunt destul de bine conturate, altele fac obiectul unor
discuții în vederea precizării și delimitării lor; oricum, abordarea noilor educații sau a noilor
conținuturi rămâne o problemă deschisă.

Surse bibliografice:

1. Cucoş Constantin – Pedagogie -1996, Editura Polirom, Iași

2. Marinescu Mariana - Noile educaţii în societatea cunoaşterii- 2013, editura Pro
Universitaria, Bucureşti
3. Pânișoară Ion-Ovidiu, Manolescu Marin – Pedagogia învățământului primar și
preșcolar, Editura Politom, Iași
4. Ion Gh.Stanciu - Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX
5. Emile Planchard – Pedagogie școlară contemporană , Editura Didactica și Pedagogica
6. https://www.scrigroup.com/educatie/sociologie/Noile-educatii24558.php

53
 Exemplificați modul de configurare a structurii acțiunii educaționale la o
disciplină, la alegere

Matematică, clasa I

Subiectul acțiunii educaționale(S), în cazul nostru profesorul, care are rolul de a

declanșa sau a provoca acțiunea educațională, direct sau indirect, prin totalitatea actelor sale
comportamentale. În cazul nostru profesorul este cel care urmărește elevul pentru a învăța
scrierea, citirea și formarea numerelor de la 0 până la 100; reprezentarea numerelor de două
cifre cu ajutorul numărătorii de poziționare; reprezentarea prin obiecte( bețișoare,bile etc..) a
numerelor de la 0 până la 100; numărarea din 1 în 1, din 2 în 2, din 3 în 3, etc.. ( în ordine
crescătoare și descrescătoare). Cadrul didactic explică modalitatea de formare si reprezentare
a numerelor.

Obiectul acțiunii educaționale(O) sau receptorul ei este cel asupra căruia se va

exercita acțiunea respectivă. În cazul educatiei, el este tot o fiinta umana ( elevul). Obiectul
se poate prezenta in ipostaza de obiect al actiunii si de obiect transformat. Daca in prima
ipostaza el este asa cum se prezintă la începutul unei secvențe, în cea de-a doua ipostază ne
apare ca rezultat al modificărilor ce s-au produs, înregistrate la sfîrșitul acelei secvențe a
educației. Elevul este atent la explicațiile profesorului, le asimilează, iar ulterior, le poate
aplica în mod corespunzător în funcție de context. Elevii învață scrierea , citirea și formarea
tuturor numerelor de la 0 până la 100. Vor efectua exerciții de reprezentare a numerelor prin
obiecte sau de reprezentare a numerelor de două cifre.

Subiectivitatea obiectului(S') prin aceasta subiectivitate se exprimă coeficientul de

participare a obiectului la propria formare. Educația ne apare astfel ca fiind rezultatul
conlucrării și interacțiunii dintre subiect și obiect. Ambii sunt coparticipanti în acest proces.
Solicitarea subiectivitatii celui educat constituie temeiul tendinței educației din zilele noastre
de a transforma obiectul în subiect al propriei sale formări. Activitatea de învățare, scriere și
citire se realizează prin efortul depus de către elev, de aceea este foarte importantă motivația
acestui efort.

54
 Dispozitivul pedagogic(D) cuprinde mijloace pe care subiectul le folosește pentru
exercitarea acțiunii sale, asigurând transmiterea mesajelor și asimilarea lor de către receptorul
acțiunii. Ca mijloace de învățământ folosite de către profesor sunt: bețisoare, bile, planșe ,
imagini de colorat)

Mesajele educaționale(M.e) înglobează conținutul comunicării ce se realizează între

subiect și obiect, care servesc la conducerea de către subiect a procesului de formare a
personalității. În cazul acțiunii educaționale este vorba de o comunicare totală, constituită din
două compartimente : o comunicare verbală, codificata cu ajutorul limbajului si al altor semne
(numere, figuri), și o comunicare extraverbală, realizată cu ajutorul unor mesaje nonverbale
cum ar fi : mimica, gesturi, stari afective etc.

Ambianța educațională(A) este climatul psihosocial ce se constituie din totalitatea

reacțiilor afective (emoții, dispoziții, atitudini, sentimente etc.) ale celor doi poli ai educației,
agentul și receptorul, ca ființe umane. O ambianță educativă în care domină optimismul, buna
dispoziție, încrederea reciprocă se răsfrânge în mod pozitiv asupra întregii acțiuni
educaționale. Elevul va fi dornic să se reîntoarcă la școală.

Comportamentul obiectivat(CO) include totalitatea reactiilor obiectului ca raspuns la

actiunea intreprinsa asupra sa ( feed back-ul elevilor).

Conexiunea inversa externa (C.i.e.) ofera subiectului informat: in legatura cu efectele

actiunii exercitate asupra obiectului, a modului in care au fost asimilate mesajele transmise.
Relatia educationala capata in acest fel un caracter circular, intre cei doi poli avand loc un
schimb continuu de informatii. Cu ajutorul evaluării , profesorul apreciază modul în care
elevii și-au însușit informațiile predate.

Conexiunea inversa interna (C.i.i.) este circuitul ce se stabileste intre obiect si

comportamentul sau, acesta avand rol de autocontrol si autodirijare a propriei dezvoltari si
implicit de autoorganizare a raspunsurilor pe care le va emite. Se realizează între elev și el
însuși și se referă la modul în care a fost asimilată informația și cum o va executa în
continuare acesta de unul singur.

Contextul social (C.S.) include, intr-un tot unitar, factorii si conditiile social-obiective
proprii unei etape concrete din dezvoltarea societatii, pe fondul carora se desfasoara actiunea
educationala. Este vorba de factorii materiali si spirituali, economici si politici, culturali si
stiintifici care isi vor pune amprenta asupra intregului proces educativ.
55
Adancirea „individualizarii' fiintei umane, potrivit dezideratului acestui ideal, presupune
dezvoltarea tuturor componentelor personalitatii, in functie de aceste componente putem
delimita laturile educatiei, fiecare vizand unele sau altele din aceste componente. Procesul de
predare se desfășoară într-o instituție școlară , în sala de curs adresat tuturor copiilor.

Surse bibliografice:

- Proiectul cu tema nr 7 “Structura acțiunii educaționale” al colegelor mele ( grupa 3)

56
 Proiect de dezvoltare personală

1. Evaluarea situației actuale ( analiza SWOT)

Mă numesc Țanu Daiana Georgiana și sunt studentă în anul I la Facultatea de

Psihologie și Științele Educației, specializarea Pedagogia învățământului primar și preșcolar,
din cadrul Universității din București. Am absolvit Colegiul Național de Agricultură și
Economie din Tecuci, specializarea tehnician în activități economice, în anul 2020. Am ales
această facultate deoarece am studiat la un liceu pedagogic în Italia în urmă cu 2 ani, și din
păcate nu am găsit un liceu pedagogic și în Tecuci. Un alt motiv pentru care am ales această
facultate este, desigur, și faptul că iubesc să fiu inconjurată de copii și să interacționez cu
aceștia. Pentru a avea o imagine simplă asupra nivelului meu de cunoștințe am realizat o
analiză SWOT, prezentată în cele ce urmează:

Puncte tari:

- Seriozitate
- Calități bune de lucru în echipă
- Cunoștințe de limbi străine – italiană (nivel avansat)
- Capacitatea de a-mi asuma responsabilități
- Punctualitate

Puncte slabe:

- Emotivitate
- Dificultate în comunicare
- Puțin sociabilă
- Timiditate

Oportunități:

- Diplomă Tehnician în activități economice

- Experiență în domeniul Babysitter

Amenințări:

- puțină experiență și fără diplomă pentru găsirea unui loc de muncă în domeniul dorit.

57
 2. Strategii de dezvoltare personală

2.1 Obiective în carieră

În timpul facultății, cât și după terminarea acesteia, aș dori să acumulez cât mai multă
experiență efectuând diferite activități cu copiii. Unul dintre posturile pe care aș vrea să le
ocup ar fi educatoare pentru învățământul preșcolar. Imi doresc enorm de mult să
interacționez cu elevii mei și să devin educatoare ideală pentru aceștia.

2.2 Identificarea nevoilor de dezvoltare

Pentru început voi încerca să-mi dezvolt capacitatea de adaptabilitate la situații

neprevăzute ( pentru că acest lucru este o amenințare destul de mare în ceea ce mă privește) și
să acumulez cât mai multe cunoștințe în domeniul respectiv.

2.3 Transformarea nevoilor de dezvoltare în obiective de învățare

- Până în Februarie 2021 îmi doresc să-mi dezvolt capacitatea de adaptabilitate la

situații neprevăzute.
- Până în Martie 2021 aș dori să-mi găsesc un part-time în domeniu pentru a acumula și
mai multă experiență.
- Până în anul 2022 mi-aș dori să obțin certificatul pentru competențele lingvistice în
limba italiană

2.4 Identificarea opțiunilor de învățare

Ca modalități de învățare mi-am propus:

- Inscrierea la un curs de limba italiana sau de ce nu la Facultatea de Limbi Străine din

cadrul Universității București ( pentru a-mi aprofunda și reactualiza cunoștințele
acumulate)
- În stagiul de practică voi încerca să acumulez cât mai multă experiență ( îndată ce
situația actuală ne va permite)

58
2.5 Monitorizarea progresului

Această monitorizare se poate observa prin rezultatele obținute la atât la sfârșitul

cursurilor de limba italiană cât și la sfârșitul facultății, dar și concomitent cu activitatea de
învățare.

2.6 Actualizarea planului

Planul va fi într-o continuă dezvoltare, datorită societății în care trăim. Mereu va treui
revizuit și adăugit, pentru a da rezultate.

59
 Recenzie

Cartea „Părinți străluciți, profesori fascinanți” de Augusto Cury este adresată

părinților și profesorilor. Ele sunt persoanele care luptă pentru același scop. Cantitatea
de informație și cunoștințe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generații nu sunt
formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informații.

Generația actuală de părinți și-a dorit să le ofere copiilor lor, o copilărie mai frumoasă
decât cea pe care au avut-o aceștia. Acestea fiind spuse părinții au incercat să dea copiilor ce
aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, școli, televizor și calculator. În
vremurile actuale sistemul educaţional se prăbușește tot mai mult. Augusto Cury,
psihoterapeut şi educator ne sugerează un nou tip de abordare a educaţiei, atât din perspectiva
relaţiei copilului cu părintele cât și din perspectiva relației copilului cu profesorul. Astfel
analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: „singurătatea
nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund
lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism”.

Ce am învățat eu din această carte? Sau mai exact care sunt lucrurile care mi-au rămas
întipărite în minte? Ei bine, mai întâi de toate am înțeles CE ÎNSEAMNĂ A EDUCA.. „A
educa înseamnă a se ocupa de cea mai frumoasă și mai complexă artă- aceea a inteligenței. A
educa înseamnă a crede în viață chiar dacă vărsăm lacrimi. A educa inseamnă a avea speranță
în viitor chiar dacă tinerii ne decepționează în prezent. A educa înseamnă a semăna cu
înțelepciune și a culege cu răbdare. A educa înseamnă a fi un căutător care caută comorile
inimilor”. Și sunt de părere ca această carte a reușit să-și clădească un loc atât în inimile
copiilor, părințiilor cât și în inimile profesorilor.

Augusto Cury, a remarcat faptul că în școli lucrurile stau foarte rău. Ani în șir,
profesori și elevi trăiesc în sala de clasă, dar sunt străini unii față de alții. Acestea fiind spuse
ne duce cu gândul la faptul că nu exită acea legătură stransă între elev-profesor. Autorul
încearcă să rezolve această problemă, dar singurul mod pentru a o putea rezolva este de a
reuși să facă din noi ( actualii studenți- viitori profesori) persoane/ ființe inteligente și
puternice. „Școala a folosit memoria într-un mod greșit”, ce dorește defapt să ne transmită
autorul prin această afirmație?

60
 Mesajul transmis este aceela că „ majoritatea tinerilor, inclusiv studenții, acumulează
grămezi de pietre dar construiesc foarte puține idei strălucite”. Sunt complet de acord că in
ziua de astăzi contează mai mult cantitatea decât calitatea. Mai exact, din perspectiva unui
student, contează mult mai mult să luăm o notă mare, decât să rămânem și să ne folosim de
informațiile acumulate.

Cartea ne propune 7 deprinderi ale părinților buni și ale părinților

inteligenți.

1) Părinții buni dau cadouri, părinții inteligețti dăruiesc propria lor ființă

Dacă un părinte bun oferă copiilor cadouri și tot ce își doresc, un părinte inteligent le poate
oferi copiilor ceva incomparabil, și anume: ființa lor, povestea vieții lor, experiențele lor,
lacrimile lor și timpul lor. Aceste lucruri nu pot fi comparate cu absolut nimic în lume.
Oferindu-i propia ta ființă vei clădi un copil care te va iubi necondiționat, pe când oferindu-i
cadouri și jucării, cu timpul acesta te va uita.

2) Părinții buni alimentează corpul, părinții inteligenți alimentează personalitatea

Dacă îți vei molipsi copilul cu visurile și entuziasmul tău, viața vi se va înălța pe culmi
nebănuite. Dacă ești specialist în a te lamenta, dacă îți este frică de viață, de ziua de maine,
dacă ești preocupat excesiv de boli, îi vei paraliza copilului înteligența și emoția.

3) Părinții buni corectează greșelile, părinții inteligenți își învață copiii cum să gândească

Părinții buni corectează greșelile, părinții inteligenți își învață copiii cum să gândească și
creează stări emoționale făcând gesturi unice. În acest fel, generează momente educaționale
fantastice. Unul dintre cele mai importante lucruri în educație este să-l determini pe copiul să-
l admire pe acela care îl educă.

4) Părinții buni își pregătesc copiii pentru aplauze, părinții inteligenți își pregătesc copiii
pentru eșecuri

Părinții care nu au curajul să-și recunoască greșelile nu-și vor învăța niciodată copiii să-și
înfrunte propiile greșeli și să învețe din ele. Parintii buni educa inteligenta copiilor lor, parintii
inteligenti le educa sensibilitatea.

61
5) Părinții buni vorbesc, părinții inteligenți dialoghează ca niște prieteni

Peste 50% dintre părinți n-au avut niciodată curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile,
pierderile și frustările personale. Comportamentele inadecvate reprezintă, de multe ori,
strigăte puternice care imploră prezența, dragostea și atenția părinților. Mulți tineri din țările
dezvoltate se sinucid pentru că rareori cineva pătrunde în lumea lor și poate să-i asculte fără
idei preconcepute.

6) Părintții buni dau informații, părinții inteligenți povestesc istorioare

Captează-ți copilul prin inteligență și afecțiune, nu prin autoritate, bani sau putere. Care este
una dintre ccele mai bune modalități de a educa? Să spui povești! Ele amplifică lumea ideilor,
dau lumină emoției, diluează tensiunile.

7) Părinții buni oferă oportunități, părinții inteligenți nu renunță niciodată

Părinții buni sunt toleranți față de anumite greșeli ale copiilor. Părinții inteligenți nu renunță
niciodată la ei, chiar dacă aceștia îi decepționează și trec prin tulburări emoționale. Trebuie să
bedem ceea ce nimeni nu vede. Trebuie să întrezărim comoara îngropată sub pietrele din
inima copiilor noștri!

Totodată, cartea ne propune și cele 7 deprinderi ale profesorilor buni și profesorilor

inteligenți.

1) Profesorii buni sunt elocvenți, profesorii fascinanți cunosc modul de funcționare a minții

2) Profesorii buni stăpânesc metodologia, profesorii fascinanți au sensibilitate

3) Profesorii buni educă inteligența logică, profesorii fascinanți educă emoția

4) Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informație, profesorii fascinanți o folosesc

ca suport al artei de a gândi

5) Profesorii buni sunt meșteri temporari, profesorii fascinanți sunt maeștri de neuitatâ

6) Profesorii buni corectează comportamente, profesorii fascinanți rezolvă conflicte în sala de

clasă

7) Profesorii buni educă pentru o profesie, profesorii fascinanți educp pentru viață

62
Din aceste deprinderi reiese faptul că:

-Profesorii fascinanți transformă informația în cunoaștere și cunoașterea în experiență.

- Profesorii buni vorbesc cu glasul, profesorii fascinanți vorbesc cu ochii.

-Profesorii buni sunt didactici, profesorii fascinanți trec dincolo de asta, ei dispun de
sensibilitatea de a vorbi direct către inima elevilor lor.

- Un profesor fascinant întelege că cei slabi resping, cei puternici acceptă, cei slabi condamnă,
cei puternici înțeleg.

- Profesorii fascinanți știu că a lucra cu emoția este un proces mai complex decât lucrul cu
cele mai complicate calcule de fizică și matematică.

- Profesorii buni folosesc memoria ca depozit de informație, pe când profesorii fascinanți

folosesc memoria ca suport al creativității.

- Profesorii buni parcurg programa școlară, profesorii fascinanți parcurg și programa, dar
obiectivul lor fundamental este acela de a-i învăța pe elevi să gândească, și nu sp repete
informația.

De asemenea, citind această carte am aflat și de existența Sindromului SGA. Ce este

SGA, si ce legătură are cu această carte? Da...asta a fost prima întrebare care mi-a trecut prin
minte cand am citit SGA.

SGA- sindromul gândirii accelerate, acest sindrom generează o hiperactivitate de

origine nongenetică. A existat întotdeauna, încă de la începuturile omenirii, o hiperactivitate
genetică, una caracterizată prin anxietate psihomotorie, neliniște și agitație a gândirii pe fond
metabolic. De aceea, unii oameni au fost întotdeauna mai neliniștiți decât alții, mai
încăpățânați și cu o hiperactivitate a gândirii. Anxietatea din sindromul SGA generează nevoia
de noi stimuli, într-o tentativă de a o calma. Deși mai puțin intens, principiul este identic cu
acela din cazul dependenței psihologice de droguri. Dependenții de droguri folosesc mereu
noi doze, încercând să diminueze anxietatea generată de dependență. Și uite așa, am mai
adaugat un cuvânt în micuțul meu dicționar pedagogic.

63
 Lucrarea expune și cele 7 păcate capitale ale educatorilor:

1) A corecta în public

2) A exprima autoritatea cu agresivitate

3) A fi excesiv de critic duce la obstrucționarea copilăriei celui educat

4) A pedepsi la furie și a pune limite fără a da explicații

5) A fi nerăbdător și a renunța să mai faci educație

6) A nu te ține de cuvânt

7) A distruge speranțele și visurile

Din aceste păcate am înțeles următoarele lucruri:

- Un educator n-ar trebui să expună niciodată în fața celorlalți defectul unei persoane,
indiferent cât de mare ar fi acesta. Expunerea publică generează umilință și traume complexe,
greu de depășit. Un educator trebuie să se concentreze mai mult asupra persoanei care
greșește decât asupra greșelii.

- Când dăm dovadă de agresivitate în fața copiilor, trebuie să ne cerem scuze nu numai
față de partenerul de viață, ci și față de copii pentru manifestarea de intoleranță la care au
asista. Important este ce facem cu greșelile noastre. Dacă avem curajul de a greși, trebuie să
avem și curajul de a repara greșeala.

- Comparația este educativă numai când stimulează, și nu umilește. Lasă-i copilului

tău libertatea de a-și trăi propriile experiențe, chiar dacă asta implică anumite riscuri, eșecuri,
atitudini prostești și suferințe. În caz contrar, nu-și va găsi drumul în viață.

- Nu pedepsi niciodată când ești nervos! Nu te lăsa înrobit de furie. Pedeapsa fizică
trebuie evitată. Dacă dai câteva pallme, ele trebuie să fie simbolice și însoțite de o explicație.
Nu durerea indusă de palme va stimula inteligența copiilor și tinerilor. Cea mai bună
modalitate de a-i ajuta este să-i determini să-și reconsidere atitudinea, să pătrundă în ei înșiși
și să învețe să se pună în locul celorlalți.

-Copiii tăi complicați sunt aceia care îți testează dimensiunea iubirii. Elevii tăi
insuportabili sunt aceia care îți testează calitatea umană. Părinții inteligenți li profesorii

64
fascinanți nu renunță la tineri, chiar dacă îi decepționează și nnu le oferă o compensație
imediată. Secretul lor este răbdarea, obiectivul lor este educarea afectivității.

-Fii cinstit cu copiii. Nu comite greșeala capitală de a nu te ține de cuvânt. Îndeplinește

ceea ce ai promis. Încrederea este un edificiu greu de construit, ușor de demolat și foarte greu
de reconstruit.

- Toți avem tendința de a-i răni pe aceia pe care-i iubim cel mai mult. Dar nu putem fi
de acord cu așa ceva. Dacă acceptăm, riscăm să distrugem visurile și speranța celor foarte
dragi nouă. Fără visuri, nu există suflu emoțional. Fără speranță, nu există curaj pentru a trăi.

Cartea „Părinți străluciți, profesori fascinanți” ne învață 10 tehnici pedagogice

incredibil de simple și de eficiente pentru a crea un spațiu de dezvoltare autentică și
deplină atât în sala de clasă, cât și acasă.

1) Muzica ambientală în sala de curs

2) Așezarea în cerc sau în formă de U

3) Expunerea interogativă: arta interogației

4) Expunerea prin dialog: arta întrebării

5) Povestirea de istorioare

6) Umanizarea cunoașterii

7) Unamnizarea profesorului: ce poveste spui

8) Educarea respectului de sine: laudă înainte de a critica

9) Administrarea gândurilor și emoțiilor

10) Participarea la proiecte sociale

Aceste tehnici nu implică schimbări în ambientul fizic și în materialul didactic

adoptat, ci în ambientul social și psihic al elevilor și profesorilor. Ele au ca obiectiv
educarea emoției, educarea stimei de sine, dezvoltarea solidarității, a toleranței, a
siguranței, a raționamentului schematic, a capacității de administrare a gândurilor în
sotuații de tensiune, a priceperii de prelucrare a pierderilor și a frustărilor. În sfârșit,
are ca obiectiv formarea de oameni care gândesc.
65
 Iar spre final, carte se incheie cu o scurtă poveste a MARELUI TURN. O
poveste în care toți au înțeles că niciun computer nu reușea să predea înțelepciunea,
solidaritatea și dragostea de viață. Oamenii nu se gândiseră niciodată că profesorii se
aflau la temelia profesiilor și a tot ceea ce este mai lucid și mai inteligent în noi.

Această carte a pătruns în inima mea, cum până acum nici o altă c arte nu a mai
făcut-o. Am învățaț ce inseamnă a fi un părinte strălucit și totodată un profesor
fascinant. Am invățat că educația este mai presus de toate și că noi viitori profesori și
părinți trebuie să contribuim la schimbarea educației atât în școli cât și acasă.

66
 Recenzie - carte la elegere

Dr. Augusto Cury psihiatru, psihoterapeut și educator, este un om de știință, un scriitor

și autorul conceptului inteligență multifocală, o perspectivă inovatoare asupra modului de
funcționare a minții și de construire a gândurilor. Este cercetător în domeniul calității vieții și
dezvoltării inteligenței și susține conferințe naționale și internaționale pe teme ce vizează
natura, construcția și dinamica emoției și gândurilor. Cărțile sale, traduse și publicate în
milioane de exemplare, în peste 40 de țări, sunt lucrări de referință în universități din întreaga
lume.

Cartea „Copii străluciți, elevi fascinanți” de Augusto Cury este adresată tinerilor între
9 și 90 de ani, și este o reflecție profundă și încântătoare despre puterea inteligenței și a
gândirii critice. Cu stilul său accesibil și presărat cu idei pline de sens și ușor de aplicat,
dr.Cury prezintă bazele unei noi educații, ce are ca obiectiv dezvoltarea celor mai înalte
caracteristici ale fiecăruia: cunoștiința critică, responsabilitatea, capacitaatea de decizie,
toleranța și, mai ales, capacitatea de a visa și de a avea încredere în sine. De aceea carte
începe cu o mare încurajare „Cei slabi folosesc forța, cei puternici folosesc inteligența. Fii un
visător, dar unește-ți visurile cu disciplina, căci visurile fără disciplină produc oameni
frustrați”.

În această carte descoperim faptul că elevii fascinanți și copii stăluciți nu sunt aceia
care se poartă întotdeauna frumos, care nu greșesc, care nu plâng și nu se poticnesc niciodată.
Ci aceia care învață să-și dezvolte cunoștiința critică, să-și hotârască drumul pe care-l au de
străbătut, să-și prelucreze greșelile, să construiască toleranța, să-și recunoască și să-și accepte
conflictele. De asemena, autorul evidențiază faptul că valoarea unei ființe umane nu constă în
laudele primite, în coroana copacilor, ci în rădăcinile îngropate în solul personalității sale, pe
care nu le poate vedea nimeni. Mi-a plăcut parte în care autorul spune că trbuie să gândim ca
filosoful Nietzsche „Ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”. Fiecare dintre noi ajungem
la un moment dat să trecem prin situații extreme de viață, iar modul în care reușim să le facem
față este cel care ne face diferiți.

Tema principală a acestei cărti este Școala coșmarurilor, denumită astfel de

profesorii de acolo care nu mai făceau față presiunii. Povestea lui Romanov, un profesor
original, inovator și inteligent, demonstrează că toți avem capacitatea de a crește copii
67
străluciți li elevi fascinanți. Revoluționarul profesor Romanov reușește să aducă în sala de
clasă și în viața elevilor săi soarele creativității și lumina gândirii critice.

Am observat faptul că există o mare legătură între această carte și cartea Părinți
străluciți, profesori fascinanți , deoarece în cealaltă carte autorul evidențiază o mulțime de
deprinderi pentru a deveni un profesor fascinant, iar în aceasta le pune în aplicare. Rezultatul
fiind, evident excelent.

În această carte este vorba despre un profesor, respectiv Romanov care decide să
meargă la “Școala coșmarurilor” pentru a aduce în viața eleviilor soarele creativității și lumina
gândirii critice. Foarte puțini profesori rezistau în acea școală, și asta se datorează elevilor de
acolo. Dar Romanov a mers pe principiul că cine își iubește profesorul iubește și materia pe
care o predă acesta. Cine nu-și iubește profesorul cu greu îi va iubi ideile. Acesta reușise să
facă din elevi buni, elevi fascinanți așadar Școala coșmarurilor a început să primească razele
solare ale visurilor- visul înțelepciunii, al generozității și al încrederii în viață. Romanov a pus
în aplicare deprinderile pentru a deveni un profesor fascinant, iar cea mai interesantă mi s-a
„spusul istorioarelor”.

Mi-aș dori să adopt această tehnică pe viitor, m-a marcat foarte mult toate acele
povești care la rândul lor au marcat atâția elevi. Școala se preschimbase în bine și asta datorită
sistemului adoptat. Ar fi frumos să cred că în viitor vom ajunge să adoptăm aceste deprinderi,
dar pentru asta avem nevoie de câți mai mulți profesori fascinanți ..

O altă tehnică pe care aș vrea să o aplic este solicitarea elevilor de a fi așezați în

semicerc. În opinia lui Romanov, așezarea oamenilor unul în spatele celuilalt putea contribui
la disciplina militară, dar nu la formarea de oameni care gândesc. De asemenea, însușirea
elevilor unii în spatele altora generează timiditate, inhibirea raționării și blocarea dezbaterii de
ideii. Încă o tehnică pe care Romanov a adoptat-o este muzica ambientală în timpul orelor ( de
preferință muzică clasică).

Mi-a plăcut foarte mult întrebarea “Cine-și cunoaște în profunzime tatăl și mama,
frământările lor, visurile lor, aventurile lor, zilele lor cele mai vesele și cele mai triste?” și
totodată m-a făcut să reflectez asupra acesteia deși vorbesc zilnic cu parinții mei care se află
la mii de kilometri distanță, nu m-am gândit să-i întreb asta.

Este o carte deosebită care la fel ca și „Părinți străluciți, profesori fascinanți” mi-a
atins inima .
68