TEORIEI INTELIGENȚELOR MULTIPLE ÎN EDUCAȚIA DIGITALĂ

Suportul de curs

Moto:

,,Scopul Educației este acela de a schimba mintea goală cu una deschisă.”

Malcom Forbes

,, Orice om are o idee bună și fixă care arată incapacitatea lui de libertate.”

Tudor Arghezi

Modulul I: Teoria Inteligențelor Multiple și Aplicațiile Multimedia Folosite în Online

1. Educația centrată pe elev versus Educația centrată pe curriculum/profesor

❏ Identificarea elementelor pozitive și aplicabile din cele două abordări ale educației.
❏ Crearea contextelor de învățare prin care să folosim elementele identificate ca fiind
utile, cu ajutorul instrumentelor de învățare online.

1.1 Educația centrată pe elev: este definită prin valorile educației care se adresează unor nevoi de
formare specifice fiecărui elev în parte. Fiecare elev este definit în procesul instructiv educativ ca
având ,,filtre”de percepție a informațiilor prezentate, aceste capacități specifice fiind susținute de datele

1
științifice ale neuroștiințelor. Plasarea elevului în centrul procesului instructiv-educativ este o prioritate a
educației centrate pe elev, nevoile acestuia fiind aduse în prim planul actului didactic atât în etapa de
proiectare cât și în etapa de desfășurare, respectiv evaluare.

Activitatea comună a elevului și a profesorului este îndreptată spre identificarea formelor de prelucrare și
înțelegere ale conținutului, prin care se urmărește autorealizarea elevului, dezvoltarea calităților lui
personale, native și identificarea celor mai bune căi prin care acestea pot fi aduse la realizare. Pedagogia
modernă, reprezentată de Evgenia Bondarevskaia susține acest deziderat, al recunoașterii unicității
fiecărui copil, a valorii în sine a fiecăruia dintre noi și că această autorealizare este caracteristică
dezvoltării copilului ca individualitate, care posedă o experiență subiectivă și irepetabilă. Dezvoltarea
copilului este văzută și din perspectiva colectivității, din care el face parte, similar unui ,,subiect colectiv”,
a conceptului psihicului copilului ca fiind ,,Tabula rasa”, fiecare experiență interpersonală având un aport
la formarea și definirea elementelor reprezentative pentru ,,reperul pedagogic” la care se raportează
elevul. În demersul lui pe calea formării copilul trece în harta lui mentală idei, fapte, concepte etc., toate
având un grad de impresionabilitate a psihicului în funcție de foarte multe repere, unele dintre acestea
fiind adăugate și prin aportul repetiției, explicitării, emoțioanalității etc.. În educația centrată pe elev,
demersul didactic este îndreptat spre încurajarea și descoperirea personalității și potențialității elevului.
Supozițiile referitoare la ,,cît poate/cât nu poate” un elev să înțeleagă, în raport cu vârsta și capacitățile
acestuia, ne aruncă, pe noi profesorii într-un cerc vicios al autolimitării impuse, drept prag de înțelegere și
autodepășire pentru fiecare elev în parte și uneori și asupra unor colectivități de elevi.

2
Exercițiu: Completați enunțurile cu sensurile cele mai facile, din propria experiență de dascăl.

Argumentați răspunsul!

1. Apreciez cel mai mult la elevii mei.......................................................................

2. Trebuie să-i învăț pe elevii mei să........................................................................
3. Cred că elevii mei învață cel mai bine atunci când..............................................
4. Elevii mei au nevoie cu adevărat de ....................................................................
5. Cred că în relația cu elevii trebuie să manifest....................................................

2. Educația centrată pe curriculum/profesor: reprezintă o formă consacrată a educației,

caracteristică perioadei în care informația științifică era furnizată de un cadru instituțional strict academic,
cu ramificație descendentă până la nivelul învățământului primar și gimnazial. Rostogolirea informațională
era făcută după verificarea și validarea științifică la cel mai înalt nivel, universități și academii. Informația
avea un timp de distribuire care uneori era lung și regăsirea acesteia în curriculum școlar era rezultatul
unor norme riguroase și fixe. Bogăția informațională era adusă prin auxiliare școlare, care aveau un timp
mai scurt de revizuire și flexibilizare.

Conținutul curricular era redat de un singur tip de manual, care era editat de o singură editură,
formatul acestui manual fiind revizuit la un interval de timp.

3
 Profesorul era conceptualizat ca având cunoștințele cele mai bogate despre acest curriculum și era
îndreptățit să ,,managerieze” modul de transmitere, conform unei metodologii, specifice fiecărei științe în
parte.

Educația centrată pe curriculum este o educație a unității de predare, în idea în care toți elevii înțeleg și
folosesc aceleași resurse cognitive, scheme de integrare informațională etc.. Dovezile au arătat însă că
elevii sunt diferiți în modul cum internalizează și preiau informația, adusă în prim plan de profesor. Ei
recurg la mecanisme specifice de integrare a noilor cunoștințe în bagajul deja format, în memoria
specifică a celei ,, teme”, ramuri științifice sau domeniu științific.

S-a ajuns astfel la stilurile de predare, diferențiate după familiaritatea simțului predominant al
elevului (auditiv, vizual, kinestezic), la apariția termenului de percepție intelectualizată. Prin percepția
intelectualizata se înțelege că percepția fiecăruia devine, sub influența gândirii de un anume tip,
observație sau percepție superioară, organizată și orientată. Observația mediului, în care copilul își
desfășoară activitatea, este ghidată de propria gândire, devenind un mod de reprezentare a lumii în
care trăiește. Observația susține gândirea prin percepție, ea fiind direcționată către un scop în sine,
observăm ceea ce susține modul de gândire personal. Această teorie a dezvoltării cognitive a elevului,
având la bază înțelesuri științifice fundamentate pe dovezi și experiențe științifice, este adusă în planul
dezvoltării copilului prin intermediul școlii și al profesorului.

3. Teoria inteligențelor multiple- fundamentată de Howard Gardner, în anul 1983, a fost

îmbunătățită în urma dovezilor științifice din neurologie și pedagogie și se referă la modul în care
activitățile de predare-învățare ale elevului se încadrează în schemele cognitive dezvoltate în procesul de

4
formare al gândirii, la care contribuie atât cadrul familial, social și cultural, dar un rol important îi revine
școlii.

Noțiunea de simț comun ,,îi place să ........”, referitoare la copilul care intră în sistemul de educație
obligatoriu, este completată prin sistemul de predare-învățare printr-o serie de instrumente de predare
care să se suprapună peste această abilitate a creierului de a-și crea propriile scheme cognitive, la care se
aduc completări și adăugiri.

Eșecul școlar este redefinit în baza unor noi standarde calitative ale învățării, prin care reproducerea
logică a enunțului descriptiv devine una dintre variantele de stabilire a standardului, la care foarte puțini
elevi se încadrează, pentru că ea nu respectă ,, costructul biologic și psihologic” pe care îl accesează elevul
în procesul de configurare cognitivă. Logica și raționalitatea rămân un pilon de raportare, dar lângă care
artele vizuale, muzicalitatea și capacitatea de a te înțelege pe tine și/sau pe ceilalți devin și ele un
standard de raportare educațional. Valorile eligibilității pentru succes sunt puse pe noi paliere și pe
satisfacția împlinirii personale, în ceea ce faci profesional și social, aceasta devenind un element
definitoriu pentru o viață trăită cu sens. Valoarea adăugată, terminologie împrumutată din economie,
capătă un sens personal referindu-se la plusul valoric adus prin contribuția personală la
domeniul/ramura/subiectul asupra căruia te apleci și căruia îi dedici timp din viața ta.

Condiționalitatea propriei gândiri este adusă la suprafață și își găsește un răspuns științific prin
înțelegerea inteligenței pe care o posezi care poate fi îmbunătățită prin dezvoltarea altor tipuri de
inteligențe. Percepția devine astfel perfectibilă, nu este ,,șablonată” printr-un singur model de ,,ochelari”
și astfel capabilitățile și competențele noastre se îmbunătățesc. Permisivitatea de ai înțelege pe ceilalți,

5
dar și pe tine însuți este mult extinsă și astfel relațiile pe care le stabilești devin mult îmbunătățite și mult
mai valoroase pentru tine. Incluziunea școlară este mult mai bună și eșecul școlar, redefinit, poate fi
combătut de la un alt nivel de înțelegere. Diversitatea tipologiilor de inteligențe este o resursă pentru a
redefini noile abordări perceptuale. Catalogările și preconceptualizarea limitărilor, cu referire la elevi și nu
numai, este un mod de a ne extinde gândirea, de a ne îmbunătății limbajul, de a găsi noi resurse de
expresivitate, prin combinarea perceptuală de la nivele diferite etc..

4. Cum definim inteligența?

Inteligența este capacitatea de a înțelege lumea în care trăim și de a rezolva problemele de

mediu, sociale și culturale cu care ne confruntăm pe parcursul vieții noastre.

Istoricul inteligenței umane pleacă de la faptul de a o considera o capacitate comună și identică

pentru toți oamenii, până la definirea acesteia drept un potențial biologic prezent în fiecare ființă umană
de la naștere. Fiecare om adoptând un tip de inteligență predominantă, alături de altele secundare dar
ajutătoare pentru tipul determinant. Această conceptualizare a inteligenței este definită în psihologia
modernă și legislația aferentă, când ne exprimăm în mod științific la punerea în practică a termenului
de ,, proprietate intelectuală personală sau privată”.

Factorul genetic, de la definirea inteligenței din prima jumătate a secolului al XIX-lea, este acum
înlocuit, pentru un număr semnificativ dintre elevi, de oportunitățile de învățare oferite de un context
cultural specific. Inteligența este definită pluralist și astfel este mult adecvată pentru nișele dezvoltării
sociale ale culturii umane, care îmbracă forme diverse și dinamice.
6
 Implicațiilor pedagogice, ale unui astfel de demers, de valorificare a TIM în contextul digitalizării, vin
în ajutorul elevilor, în procesul de învățare. Se poate vorbi de un profil intelectual, la care ne raportăm cu
un conținut și un mod de redare al acestuia folosindu-ne de instrumente specifice, fără să neglijăm
reținerea terminologică și înțelegerea științifică a contextului supus predării. Instrumentul digital va fi
însoțit de o ,,schemă a tablei” în care termenii și corelația dintre aceștia vor fi redate și dintr-o perspectivă
a logicii și contextualizarii.

Predarea va fi încurajată de îndrumarea spre observarea propriului mod de învățare, spre

valorificarea abilităților înnăscute ale elevului, dar și spre descoperirea și corelarea punctelor slabe ale
demersului perceptual. Fără a recurge la compararea dintre elevi sau etichetare, conform unor șabloane,
depășite de noile date științifice, cu referire la inteligență.

Noile oportunități de învățare sunt aduse de instrumentul digital diferențiat, fiecare copil putând
urmări instrumentele dedicate altor tipuri de inteligențe, putând accesa după propria disponibilitate un
alt tip de predare facilitat de un alt instrument.

Obiectivele de predare, competențele urmărite și dezvoltate la elevi sunt astfel redimensionate și

îmbracă aspectul preferinței, în opoziție cu ,,trebuința imperioasă a metodei declarative” având la drept
bază inteligența logico-matematică și lingvistică. Frustrarea elevului și eșecul școlar, de a nu se încadra în
norma evaluată, care nu corespunde propriului format de ,,interiorizare informațională” vor fi înlocuite de
accesibilitatea didactică și suprapunerile hărților cognitive. Cunoașterea devine un demers conștientizat la
nivel cognitiv, cu care elevul poate stabili o relație personală redată de expresia ,,Știu cum să învăț”.

7
 Profesorul devine facilitatorul demersului de cunoaștere, aducând clarificări și trasând elementele
de unitate ale tipurilor de inteligențe, pe care elevii le dețin și pe care le dezvoltă. Bogăția modului în care
același conținut poate fi pus în ,,scena” devine o artă deținută de profesor și facilitată de sistemul
educațional modern.

Stabilirea reperelor orientative, la nivelul ,,Scopului educațional” necesită o integrare a datelor

științifice aduse de Howard Gardner și o aplicabilitate a instrumentelor de redare a informațiilor, de
colaborare între elevi, între profesori, profesori și elevi, prin folosirea tehnologiilor colaborative și a
instrumentelor digitale. Abordarea pedagogică se orientează pe evidențierea potențialului fiecărui elev,
pe o centrare asupra descoperiri acesteia, prin observații sistematice, folosirea de instrumente validate
științific de măsurare a acestor tipuri de inteligențe. Elevii aflați în dificultatea de a dobândi cunoștințe și
competențe de învățare le vor fi atribuite instrumente suplimentare de lucru, care să devină atractive și
potrivite pentru momentul și etapa de dezvoltare a elevului. Uniformizarea după vârstă și nivel de studiu,
în ceea ce privește abordarea didactică vor fi înlocuite de individualizarea didactică, având drept resursă
instrumentul potrivit, conceput didactic, pentru elevul aflat în dificultatea de a învăța. Predarea
diferențiată este astfel un demers sustenabil și repetitiv, diferențierea metodelor de lucru poate fi adusă
prin activități colaborative și de echipă, prin care fiecare elev să fie implicat din perspectiva potențialului
său actual și urmărind un potențial intelectual în dezvoltate, care să cuprindă aspecte noi și diverse.

Astfel, ,, plus valoarea” cunoașterii etapizate ajunge să fie recunoscută și evidențiată de profesor și
recompensată prin feed-back pozitiv, notabil. Trecerea de la nota 5 la 6 va avea valoarea trecerii de la 9 la
10, pentru ca ea reflectă aceeași unitate de măsură intrinsecă și nu un reper de normă pedagogică
valorică, în care nu este respectat aspectul individualității elevului și valoarea lui de om, cu potențial

8
nelimitat. Modelul bio-psiho-social de predare, mai ales pentru elevii cu CES, se referă la alternarea
propozițiilor pedagogice, care nu respectă un model familiar copilului, preluat din modelul familial, a dat
rezultate în Italia. Acesta permite antrenarea inteligențele pasive ale copilului , pe care mediul social nu le
punea în valoare.

Climatul incluziv din sala de clasă devine un aspect important, care susține sau descurajează dobândirea
de noi abilități de învățare.

Diferenţele de învăţare ale elevilor au putut fi observate și aduse în discuție și prin abordarea
stilurilor de învățarea diferențiate. Ele vizau predominanța modului în care unul dintre analizatorii
biologici ocupau un loc predominant în preluarea informațiilor din mediu.
Profesorii ştiu în prezent că modul în care învaţă elevii variază foarte mult. Elevii au fiecare puncte forte şi
altele mai slabe, care pot fi dezvoltate şi îmbunătăţite printr-o instruire eficientă. Învăţarea bazată pe
proiecte care integrează tehnologia reprezintă o modalitate foarte bună de a utiliza punctele forte ale
elevilor pentru a-i ajuta să gândească mai bine şi să înveţe autonom.
Sarcinile de proiect care le dau elevilor posibilitatea de a-şi folosi stilurile individuale de învăţare nu sunt
totuşi o cale directă pentru dezvoltarea gândirii de nivel superior. Este posibil să se creeze produse care
reflectă o gândire superficială. Cu toate acestea, factorii motivaţiei asociaţi cu alegerea, atunci când
stilurile individuale de învăţare sunt vizate în cadrul proiectelor, sugerează că predarea în vederea
dezvoltării capacităţilor de gândire în contextul stilurilor individuale de învăţare sporeşte probabilitatea ca
elevii să dezvolte aceste capacităţi.
Folosirea tehnologiei în proiecte le oferă de asemenea elevilor oportunităţi de a alege cum să
înveţe, permiţându-le să valorifice punctele forte ale propriilor stiluri de învăţare. Folosirea soft-urilor şi a
componentelor hard pentru crearea filmelor, prezentărilor, publicaţiilor şi a compoziţiilor muzicale îi

9
poate ajuta pe elevi să înveţe conţinuturile şi să-şi dezvolte capacităţile de gândire în moduri care ţin cont
de aptitudinile şi interesele lor.

5. Istoricul abordărilor diferențiate privind individualizarea învățării

Stilurile vizual, auditiv şi kinestezic

Cea mai simplă şi mai răspândită modalitate de a identifica diferite stiluri de învăţare se bazează pe
simţuri. Denumit în mod curent modelul VAK (visual, auditory, kinesthetic learning styles), acest cadru
descrie stilurile celor care învaţă ca vizual, auditiv sau kinestezic..
Cei cu un stil de învăţare vizual procesează cel mai eficient informaţii în formă vizuală; cei cu stil de
învăţare auditiv înţeleg cel mai bine ascultând şi cei cu un stil kinestezic/tactil învaţă mai bine prin
atingere şi mişcare. Un studiu efectuat de Specific Diagnostic Studies a arătat că 29% din toţi elevii din
şcolile de învăţământ primar şi secundar au un stil de învăţare vizual, 34% au un stil auditiv şi 37% au un
stil kinestezic/tactil (Miller, 2001).
Stilurile de învăţare vizual, auditiv şi kinestezic

Vizual imagini, filme, grafice, diagrame, tabele, modele

Auditiv lectură, înregistrări audio, povestire, muzică, verbalizare, întrebări

Kinestezic interpretare, joc de roluri, modelare în lut

10
 
Există multe inventare şi chestionare online care ajută la determinarea stilului preferat de învăţare.
Deşi cele mai multe nu se bazează pe studii ştiinţifice, oferă o înţelegere a preferinţelor legate de modul
de învăţare. Profesorii trebuie să dea totuşi dovadă de precauţie cu privire la stilurile de învăţare ale
elevilor pe care aceştia le-au determinat ei înşişi. Cercetătorii Barbe, Milone şi Swassing (citaţi de Cotton,
1998) susţin că preferinţele celor care învaţă nu reprezintă neapărat şi domeniile în care aceştia se
descurcă cel mai bine. În plus, un stil de învăţare nu este potrivit pentru orice tip de conţinut. Deşi e
posibil să înveţi câte ceva despre conducerea unei maşini urmărind sau ascultând pe cineva vorbind
despre asta, puţini dintre noi am fi dispuşi să mergem cu o maşină condusă de cineva care nu are
suficientă experienţă practică de condus. Alegerea unor metode de predare în funcţie de stilurile de
învăţare bazate pe simţuri necesită o cunoaştere aprofundată a materiei şi o judecată solidă din partea
profesorului.
https://www.examenultau.ro/blog/da-acest-test-pentru-a-afla-ce-stil-de-invatare-ai/

Diferenţe de învăţare în funcţie de emisferele cerebrale

O altă metodă de a distinge stilurile individuale de învăţare este cea care ia în calcul emisferele
cerebrale. Asselin şi Mooney (citaţi de Miller, 2001) descriu din acest punct de vedere stilurile de învăţare
ca global, bazat pe emisfera dreaptă, sau analitic, bazat pe emisfera stângă. În general, cei cu un stil global
„percep lucrurile ca pe un întreg, fac distincţii generale între concepte, sunt orientaţi către oameni şi
învaţă într-un context social”. Cei cu un stil de învăţare analitic, pe de altă parte, percep lucrurile prin

11
părţile lor mai degrabă decât ca întreg şi impun o anumită structură sau restricţii asupra informaţiilor şi
conceptelor” (Miller, 2001).
Felul în care ne concentrăm asupra informaţiilor noi şi dificile şi ni le reamintim este legat de stilul
nostru de învăţare global sau analitic. Unii elevi învaţă mai uşor atunci când informaţiile sunt prezentate
pas cu pas, într-un model secvenţial, prin care se construieşte o înţelegere a conceptelor. Alţii învaţă mai
uşor fie atunci când înţeleg mai întâi conceptul şi se concentrează apoi pe detalii sau când introducerea
informaţiilor se face printr-o povestire cu umor sau o anecdotă legată de experienţa lor şi susţinută cu
exemple şi grafice (Dunn, 1995).
Emisferele cerebrale
Emisfera analitică, logică, secvenţială, pas cu pas, raţională, părți întreg
stângă:    

Emisfera holistică, fortuită, intuitivă, subiectivă, sintetizatoare

dreaptă:

 
Inteligenţele multiple ale lui Howard Gardner

În ultimul deceniu, tot mai mulţi pedagogi au îmbrăţişat teoria lui Howard Gardner despre
inteligenţele multiple. Inteligenţele logico-matematică şi cea lingvistică, cele două modalităţi de gândire
cel mai apreciate în şcoală, sunt doar două dintre cele nouă inteligenţe descrise de Gardner pe baza unor
cercetări culturale şi în domeniul biologiei. În plus, Gardner identifică inteligenţele spaţială, muzicală,
corporal-kinestezică, interpersonală, intrapersonală şi naturalistă.

12
H. Gardner împarte Inteligențele în 8 categorii:

Capacitatea de a detecta tipare, de a raţiona deductiv şi de a

Logico-matematică gândi logic. Acest tip de inteligenţă este asociată cel mai adesea
cu gândirea ştiinţifică şi matematică.

Stăpânirea limbii. Această inteligenţă include capacitatea de a

manipula efectiv limba pentru a se exprima retoric sau poetic. Tot
Lingvistică
această inteligenţă ne permite să utilizăm limba ca mijloc prin
care ne amintim informaţiile.

Capacitatea de a manipula şi de a crea imagini mentale pentru a

rezolva probleme. Această inteligenţă nu se limitează la domeniile
Spaţială
vizuale - Gardner menţionează că inteligenţa spaţială se dezvoltă
şi la copii care nu pot vedea.

Capacitatea de a-şi utiliza capacităţile mentale pentru a-şi

coordona propriile mişcări corporale. Această inteligenţă pune în
Muzicală
discuţie credinţa populară conform căreia activităţile fizice şi cele
mentale nu au legătură.

Corporal-chinestezică  Abilitatea de a-și folosi abilitățile mentale pentru a-și coordona

propriile mișcări corporale. Această inteligență provoacă credința
13
 populară că activitatea mentală și fizică nu au legătură.

Capacitatea centrală de a observa distincţii la alţii; în special,

Interpersonală contraste în ceea ce priveşte dispoziţiile, temperamentele,
motivaţiile şi intenţiile (Gardner, 1993, p. 42).

Acces la propria viaţă sentimentală, propriile emoţii, capacitatea

de a face deosebiri între aceste emoţii şi în cele din urmă de a le
Intrapersonală 
califica şi de a le folosi ca mijloc pentru înţelegerea şi orientarea
propriului comportament (p. 44).

Expertiză în recunoaşterea şi clasificarea plantelor şi animalelor.

Naturalistă  Aceste capacităţi de observare, colectare şi calificare pot fi
aplicate şi mediului „uman”… (Campbell, 2003, p. 84).

 
Stilurile de învăţare şi capacităţile de gândire

Un elev care se bazează pe presimţiri, sentimente şi intuiţie pentru a lua decizii poate avea
dificultăţi în a recunoaşte valoarea unui proces de gândire care pune preţ pe analiza atentă a afirmaţiilor
şi pe cântărirea dovezilor. Pe de altă parte, un elev obişnuit cu gândirea lineară şi descompunerea
raţională a argumentelor poate să i se pară foarte dificilă gândirea globală, conectată. În orice caz, putem
da dovadă de diferite stiluri de învăţare şi de gândire în contexte diferite, iar dobândirea unei noi

14
modalităţi de a procesa informaţiile poate dezvolta abilitatea unei persoane de a lua decizii inteligente în
viaţă. Pentru a-i ajuta pe toţi elevii să-şi folosească pe deplin potenţialul de gândire, este necesar nu
numai să-i învăţăm ce înseamnă un bun mod de gândire, ci şi să găsim modalităţi pentru a-i convinge pe
elevi de valoarea utilizării unor strategii de gândire care, la început, pot părea neobişnuite şi incomode.

Vizual Căutaţi imagini ale unor mecanisme simple în ziare sau în filme

Vizual, auditiv, Ascultaţi şi priviţi un muncitor în construcţii în timp ce vă explică cum utilizează un
Auditiv
chinestezic mecanism simplu la lucru

Chinestezic Construiţi un mecanism simplu din lut, lego sau jucării

Emisfera cerebrală Emisfera cerebrală Urmăriţi indicaţiile pas cu pas pentru a construi un mecanism simplu
strângă
strângă/ Emisfera
cerebrală dreaptă
Emisfera cerebrală Discutaţi rolul pe care îl au mecanismele în viaţa noastră
dreaptă

Inteligenţe multiple Logică-matematică Descompuneţi maşini complexe în mecanisme simple

Lingvistică Scrieţi pe hârtie sau ţineţi un discurs în care să descrieţi importanţa unui mecanism

Spaţială Creaţi o prezentare în care să arătaţi diferite moduri de utilizare a unui mecanism
simplu.

Muzicală Compuneţi o melodie despre un mecanism simplu utilizând un vocabular adecvat.

Corporal- Utilizaţi obiecte din viaţa de zi cu zi pentru a crea un mecanism simplu

chinestezică

Interpersonală Lucraţi în grup pentru a realiza un film despre mecanisme simple pentru copii

15
 preşcolari

Intrapersonală Ţineţi un jurnal în care să reflectaţi asupra procesului propriu de învăţare a

mecanismelor simple

Naturalistă Găsiţi exemple de mecanisme simple în natură, cum ar fi ciocurile păsărilor folosite ca
pârghie

Exemplu de abordare integralista a conceptului de ,, personalizarea predării”

Învăţământ secundar.
Concept: interpretarea alegoriilor în literatură
Vizual, auditiv, Vizual Vizionaţi unul din filmele din seria Stăpânul inelelor şi
chinestezic interpretați ca o alegorie

Auditiv Ascultaţi o predică care include parabole şi alegorii din

16
 perspectivă religioasă

Chinestezic Faceţi un film despre o alegorie

Găsiţi o alegorie care are o semnificaţie deosebită pentru

Introvertit
voi şi scrieţi o lucrare în care să-i explicaţi înţelesul.

Extravertit Participaţi la o discuţie despre o alegorie din Împăratul

muştelor

Senzorial Compuneţi o alegorie pe baza unei realităţi pe care aţi

observat-o în şcoala voastră

Intuitiv Studiaţi alegorii din culturi diferite şi identificaţi tipare

Tipuri de
personalitate Reflexiv Aplicaţi componentele unei alegorii la aspecte specifice din
viaţa de zi cu zi

Scrieţi o alegorie prin care să abordaţi un an aspect al

Afectiv
experienţei umane care afectează fericirea oamenilor

Judecător Scrieţi un plan de proiect detaliat pentru elaborarea unei

alegorii animate

Generaţi o listă de posibile proiecte legate de alegorii şi

Perceptiv
alegeţi unul la care să lucraţi mai în detaliu

Inteligenţe multiple Logică-matematică Interpretaţi o alegorie şi discutaţi implicaţiile pe care le

presupune într-un context diferit

Lingvistică Scrieţi o alegorie originală

Spaţială Realizați un model care să reprezinte o alegorie

17
 Muzicală Analizaţi componentele alegorice din „American Pie”, de
Don McLean’s

Corporal-chinestezică Interpretaţi o alegorie

Interpersonală Lucraţi în grup pentru a produce o prezentare multimedia

despre o alegorie

Intrapersonal Aplicaţi semnificaţia unei alegorii la propria viaţă

Naturalistă Scrieţi o alegorie inspirată de comportamentul animalelor în

natură

Modulul II: Generarea de Suport Educațional Digital prin aplicarea TIM ( Teoria Inteligențelor Multiple)
Folosirea TIM în procesul de predare-învățare.

1. Aplicarea chestionarului online sau letric.

Testarea inteligențelor multiple
Test de inteligenta verbala - Test Online - Institutul Eurocor

2. Încadrarea fiecărui elev în tipul de inteligență specific, dezvoltată predominant la momentul testării.
3. Identificarea în platform digital a elevilor pe tipuri de inteligențe, gruparea acestora (lucrul pe
grupe).
4. Strategia ,, O activitate pentru fiecare inteligență”- folosind multiple instrumente
https://docs.google.com/spreadsheets/d/131daz_xhEErr5h0ii8zszr4njSBGyTcp_zQbwUNFi5w/edit#gid=0
5. Strategia ,, O activitate pentru multiple inteligențe”- folosind același instrument
18
6. Pregătirea materialului de predare care să fie diversificat pentru tipurile de inteligențe identificate la
clasă ( identificarea instrumentelor digitale prin care materialul predat să fie adaptat inteligenței pe
care urmărim să o aplicăm conform testării/personalizarea predării).
7. Valorificarea TIM prin elemente de feed-back în procesul de predare.
8. Îmbunătățirea Valorificării TIM pentru procesul de predare din elementele de feed-back.
9. Sfârșit.

19