Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
performantei scolare
Din perspectiva filosofica educatia, este o componenta a existentei, in speta, a
existentei socioumane, un proces in desfasurare, un dat nemijlocit, intrinsec al acestei
existente, un fenomen antic ce finteaza in cadrul sistemului social, care nu se
topeste in continutul celorlalte elemente ale sistemului ci se implica activ in
transformarea si evolutia lor, avand totodata o relativa autonomie prin functiile
specifice pe care le indeplineste.
In acelasi timp, educatia poate si trebuie abordata din perspectiva praxiologica.
Sarcina principala a praxiologiei, precizata de insusi fondatorul ei ca stiinta Tadeus
Kotabisky consta in sistematizarea directiilor privitoare la maximum de eficacitate in
organizarea activitatilor (1976). Educatia din aceasta perspectiva, este un tip de
actiune umana specifica care se incadreaza in modeleul praxiologic general al actiunii.
Praxis= agent+ obiectul actiunii+ situatia+ realizarea,
cu conditia de a i se releva particularitatile, functionalitatea, relatiile dintre
componente, adica de a o privi sincronic si diacronic in acelasi timp.
Fara a zabovi nejustificat de mult asupra acestor particularitati, ma voi rezuma
aici si acum la evidentierea catorva coordonate generale ale actiunii educationale:
in al patrulea rand, desfasurarea actiunii educationale are caracter functionaldinamic, probabilist, prin relatiile directe si indirecte ce se stabilesc intre
componentele sale, intre factorii obiectivi si subiectivi controlabili si
necontrolabili, toti, stabilind cea ce D. Todoran (1946) numea camp
educativ;
in fine, educatia este un proces organizat, expresie a doua laturi
complementare, cea a socializarii (resursee a unui ansamblu de influente
exercitate in mod organizat din exterior in vederea formarii personalitatii
aptitudini organizatorice;
spirit de observatie;
tact si maiestrie pedagogica (si, desigur, ar mai putea fi enumerate multe
altele).
La celalat pol, nu neaparat opus, se afla elevul, subiectul educat, al carui rol nu-i
mai putin important in obtinerea performanei scolare.
Cercetarile psihopedagogice efectuate de numerosi specialisti, au pus in evidenta
o serie de factori cu implicatii importante in obtinerea de catre elevi a performantelor
scolare, factori asupra carora voi insista in cele ce urmeaza:
a) O prima categorie sunt factorii biopsihologici sau interni: cei de
ordin somatofiziologici (dezvoltare fizica, stare de sanatate, echilibru fiziologic).
Cercetari medicale pertinente evidentiaza ca starea generala a sanatatii marcheaza
puterea de munca si rezistenta la efort. Maturizarea fizica, forta musculara, statura,
greutatea, cand se abat de la valoarea medie, trebuie sa reprezinte un semnal pentru
parinti si pentru profesori, caci anomaliile si dereglarile in dezvolatrea fizica induc
starea de oboseala, cu repercusiuni asupra activitatii intelectuale. Potrivit lui E. GILLI
(1976), echilibrul fiziologic dat de metabolism, glandele endocrine, respiratie,
circulatia sangvina etc, starea generala a sistemului nervos si a analizatorilor prezinta
o mare importanta in raport cu invatarea scolara.
Eventualele fragilitati fiziologice care se pot exprima prin tulburari senzoriale
(la nivel vizual, auditiv), prin stari nervoase sau disfunctii metabolice, ori ale
glandelor endocrine, influenteaza negativ activitatea de invatatura si performanta
scolara prin reducerea capacitatii de mobilizare si concentrare care poate fi
interpretata eronat, fie ca lene, rea vointa, imprastiere, (adica la nivel
caracterial), ori prin atitudini de supraprotectie adoptat de parinti sau de elevii insisi.
b) In categoria factorilor psihologici pot fi distinsi factorii intelectuali si cei
non-intelectuali.
Particularitatile intelectului sunt premise dar si consecinte ale activiatii de
invatare. Reusita scolara presupune un anumit nivel al dezvoltarii si functionarii unor
factori ca: gandirea, imaginatia, limbajul, memoria, atentia, inteligenta ca aptitudine
generala s.a. Specialisti arhicunoscuti vorbesc despre diferentierea inteligentei: o
inteligenta artistica, alta tehnica, alta stiintifica, sau chiar inteligenta scolara, ca
aptitudine a elevului de a se adapta situatiilor problematice din scoala prin asimilarea
cerintelor acestei si acomodarea la ele.
In subgrupa factorilor nonintelectuali ai reusitei scolare sunt inclusi: factorii
motivationali, afectiv atitudinali si cei caracteriali. Este recunoscut ca o motivatie
puternica (pozitiva), favorizeaza, iar una slaba (negativa) diminueaza participarea
elevului la activitea de invatare si, implicit, performanta scolara.
Atitudinea fata de invatatura, care poate fi pozitiva sau negativa, isi pune, in
mod evident, amprenta, asupra obtinerii performanei scolare, prima mobilizand
resorturile intime ale personalitatii, cea de a doua, declasand mecanisme de evitare
sau refuz al indeplinirii obligatiilor scolare.
Bibliografie:
1. Bandura, L., Elevii dotati si dirijarea instruirii lor, Edit. Did si Ped., Buc.,
1978.
2. Cosmovici, A., Iacob, L., coord., Psihologia scolara, Edit. POLIROM,
Buc., 1998.
3. Jinga, I., Negret, I., Invatarea eficienta, Ed. Editis, Buc. ,1994.
4. Jinga, I., Petrescu, A., Gavota, M., Stefanescu, V., Evaluarea
performantelor scolare, Edit. AFELIU, Buc.,1996.
5. Nicola, I., Tratat de pedagogie scolara, Edit. ARAMIS, Buc., 2003.
6. Salvastru, D., Psihologia Educatiei, Ed. POLIROM, Buc., 2004.
7. Coord., Consiliul National pentru Curriculum, Ghid metodologic pentru
aplicarea programelor scolare din aria curriculara Om si societate, invatamant
liceal, Edit. MEGA- press, holdings s.a , Buc.,1999.