XV. Succesul şi insuccesul şcolar: cauze şi forme de manifestare.

Strategii de abordare
psihopedagogică a dificultăţilor în învăţarea şcolară. Programe de intervenţie
personalizată. Consiliere si orientare personala, sociala si profesionala. Aplicaţii.

1. Succesul şi insuccesul şcolar: cauze şi forme de manifestare.

Evaluarea rezultatelor muncii scolare evidentiaza valoarea, nivelul, performantele si

eficienta eforturilor depuse de toti factorii educationali si randamentul muncii de invatare.
Randamentul muncii scolare e evidentiat de rezultatele calitative la invatare ale elevilor.
Randamentul scolar include evaluarea rezultatelor obtinute sub toate laturile personalitatii
elevului, ca si ale intregului proces instructiv–educativ al institutiei scolare, inclusiv eficienta
pregatirii si invatamantului in plan social.

Randamentul scolar priveste succesele si insuccesele scolare.

Succesele scolare includ : procent relativ mare de promovabilitate, cu note bune si

foarte bune ( 7-10), rezultatele practice de calitate si eficienta capacitatii intelectuale, moral–
cetatenesti si profesionale ale elevilor de nivel ridicat si in concordanta cu cerintele
contemporane (adaptabilitate, creativitate), respectand disciplinele invatarii scolare, integrarea
socio- profesionala eficienta si imediat dupa absolvirea institutiei de invatamant.

Insuccesele scolare includ in general urmatoarele : numar mare de corigente, numar

mare de repetenti, de exmatriculati, de abandonuri scolare, numar mare de elevi sanctionati,
multe note sub 5 in timpul anului scolar, integrarea socio – profesionala slaba etc.

Succesul are o primă accepţiune — aceea de reuşită, desi nu orice reuşită este un
succes.
Succesul şcolar este recunoaşterea capacităţii de exprimare, prin performanţele
învăţării, valorificându-se la maximum capacităţile si disponibilităţile biopsihice. Succesul
şcolar se manifestă prin rezultate maxime la examene, ,concursuri, olimpiade.
Succesul, ca şi opusul său, insuccesul, depind de numeroşi factori social-obiectivi,
factori ce ţin de structura individului.
Mediul familial pregăteşte şi intreţine spiritul de respect pentru şcoală, pregateste şi
întretine efortul de invăţare. Grupul extrafamilial, de prieteni, cu aspiraţii prosociale,
proşcolare, influenţează aspiratiile şcolare şi profesionale.
Factorii interni au o pondere, deosebită in realizarea şcolara si in performanţele
recunoscute ca, succes. Starea generală de sanatate condiţionează biologic reuşita în invăţare.
Capacităţile intelectuale (perceptive, de memorie, gândire şi imaginaţie) şi
abilitatile(deprinderi, aptitudini) sunt cele care determină in cea mai mare măsură înalta
performanţă şcolară.
Insuccesul, cu forma sa gravă de ,eşec, inseamnă nereuşită, infrângere sub povara
propriei neputinţe sau a greutăţilor exterioare. Insuccesul şi eşecul sunt respinse de societate,
de colectivitate, de individ. Ca reacţii faţă de insucces apar dispreţul, dezamăgirea,
cumpasiunea care pe, unii ii alină, pe alţii ii umileşte.
Insuccesul şcolar se manifestă sub două aspecte: rămânerea în urmă la învăţătură sau
retardul şcolar şi eşecul şcolar sub două forme: abandon şi repetenţie.
Eşecul şcolar este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă
prin abandon şi prin repetenţie, aceasta este o sancţiune a neindeplinirii obligaţiilor scolare.
Mediul social-cultural deteriorat în anumite perioade de frământări, convulsii sociale
influenţează negativ si politica şcolară şi calitatea organizării pedagogice a instituţiilor de
invăţământ.
Factorii interni au un rol ,esenţial in exprimarea refuzului de a invăţa. Bolile acute şi,
cronice, perioadele de convalescenţă, intrerup ritmul invăţării. Lacunele instalate împiedica
recuperarea retardului. Deficienţele intelectuale, aptitudinale, influenteaza insuccesul si esecul
scolar.
Mediul familial este o altă sursă a cauzelor insuccesului şcolar: condiţiile precare de
viaţă, atitudinea indiferentă, neglijentă sau ostilă a părinţilor faţă de şcoală, atmosfera
incordată de neinţele¬geri şi conflict, poziţia defavorabilă între fraţi .

Exista doua tipuri de esec scolar:

a) Un esec scolar de tip cognitiv, care se refera la nerealizare de catre elevii in cauza a
obiectivelor pedagogice. Acest tip de esec atesta niveluri scazute de competenta la elevii
respective provocand rezultate slabe la examene si concursuri scolare, respectiv corigente,
repetentie
b) un esec scolar de tip necogniliv, care se refera la inadaptarea elevului la exigente
ambiantei scolare. Acest tip de esec vizeaza, mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev,
la exigente de tip normativ pe care le presupune functionarea corespunzatoare a fiecarei scoli
sau a oricarei colectivitati scolare. Elevul dezadaptat recurge la abandonul scolar, la parasirea
precoce a scolii, in favoarea unui mediu mai putin coercitiv, de regula cel al strazii sau al
grupurilor de tineri necontrolati.

2.Strategii de abordare psihipedagogica a dificultatilor in invatarea scolara

Prevenirea insuccesului şcolar şi a consecinţelor lui are punct de pornire organizarea

procesului de invăţământ pe criterii ştiinţifice, psihologice şi pedagogice. Distribuirea corectă
a elevilor pe clase, asigurarea cu manuale şi rechizite, orar judicios reprezintă condiţiile
elementare ale invăţării şcolare.
Este necesar să se realizeze in fapt diferenţierea şi individualizarea invăţării,
asigurăndu-se şanse de reuşită (succes) tuturor elevilor. Evaluarea rezultatelor invăţării trebuie
se facă sistematic, cu maximum de obiectivitate. Solicitările şcolare să fie echilibrate, să se
prevină suprasolicitarea şi subsolicitarea. Colaborarea sistematică şi cu tact cu familia prin
convorbiri şi lectorate pentru părinţi previne atitudinile de rezistenţă faţa de obligaţiile
şcolare. Supravegherea stării de sănătate şi a modului cum se implineşte maturizarea la
vărstele pubertăţii şi adolescenţei previn instalarea inapetenţei pentru invăţare.
Cunoaşterea şi incurajarea elevului prin antrenarea in activităţi, care-1 interesează şi
prin care se poate valorifica inseamna un credit de incredere, pe fondul căruia se poate acţiona
in favoarea redresării handicapului şcolar.
Un rol important in obtinerea succesului scolar il are sistemul de recompense (intariri)
si de pedepse.
Este stiut ca insuccesul scolar este foarte strans legat de nivelul motivatiei activitatii.
Posibilitatile de prevenire si de inlaturare a esecului scolar sunt dependente, in mare
masura, si de atitudinile de expectanta ale profesorilor si ale parintilor in raport cu elevii.

Dintre masurile de prevenire a aparitiei esecului scolar, mentionam:

 Sporirea rolului invatamantului prescolar. cunostintele si deprinderile minime necesare
insusirii scrisului-cititului, familiarizarea cu rigorile unui program scolar organizate.
 Stabilirea unor relatii stranse de parteneriat intre scoala si familie, este necesar ca
parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa
 se arate preocupati de formarea profesionala a copiilor, de perspectivele lor sociale.
Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui cadru cultural adecvat,
deoarece s-a constatat ca precaritatea culturala a familiei poate provoca un retard al
dezvoltarii intelectuale generale a copilului. .
 Sprijinirea scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare
unui invatamant de calitate: dotare cu laboratoare si echipamente moderne; cadre
didactice calificate si motivate in activitatea lor; programe scolare de calitate, periodic
revazute si imbunatatite; un climat scolar tonifiant, stimulator.
 Profesorul reprezinta piesa de baza in actiunea de asigurare a reusitei scolare.
 Proiectarea unor actiuni de orientare scolar-profesionala adecvate, care sa se
desfasoare pe tot parcursul scolaritatii, dar mai ales la sfarsit de cicluri si la trecerea in
viata activa.

Programe de interventie personalizata

Plan de interventie personalizat reprezinta ansamblul masurilor sau actiunilor necesare

care trebuiesc luate in vederea depasirii sau rezolvarii situatiei de criza sau dificultate in care
persoana se afla sau s-a aflat la un moment dat.
Planul de intervenţie cuprinde totalitatea modalităţilor de realizare a obiectivelor de
intervenţie. Intervenţia în cadrul şedinţelor de consiliere se focalizează pe dezvoltarea unor
abilităţi comune unui grup de clienţi.

Consiliere si orientare personala, sociala, profesionala

Orientarea şcolară si profesională trebuie să se facă in funcţie de individ si de cerinţele

societăţii.
Orientarea şcolară si profesională se cere să fie privită in totalitatea componentelor ei
structurale: cunoaşterea elevilor, pregătirea lor psihologică pentru autocunoaştere plauzibilă;
informarea asupra domeniilor de activitate, asupra grupelor de profesiuni înrudite, asupra
diversitătii profesiunilor şi asupra profilurilor de licee, scoli profesionale şi asupra celor
postliceale; instruirea profesiona incipientă; stabilizarea aspiraţiilor si cristalizarea opţiunilor
privind drumul urmat in viaţă; cultivarea unor interese, înclinaţii şi aptitudini speciale.
Consilierea profesionala este centrata pe alegerea optima a profesiunii, pe valorificarea
maximala a capacitatii persoanei prin calificare si profesionalizare si se realizeaza de obicei la
liceu, facultate, locul de munca.
Pentru ca activitatea de consiliere scolara si profesionala sa-si indeplineasca
obiectivele, este nevoie de organizarea si programarea acesteia, de unitate intre componentele
sale: consiliere scolara si consiliere profesionala.