UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Succes școlar

Ciuclaru Georgiana-Raluca

Brașov
2017

1
 Succes școlar

Succesul şcolar constă în obţinerea unui randament superior în activitatea instructiv-

educativă la nivelul cerinţelor programelor şi ale finalităţilor învăţământului, iar insuccesulșcolar
se referă la rămânerea în urmă la învăţătură sau la neîndeplinirea cerinţelor obligatorii din cadrul
procesului instructiv educativ, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi
rezultate.“Succesul şcolar sau succesul în activitatea şcolar ă exprimă de fapt concordanța între
abilităţile şi interesele elevului şi exigenţele sau normele şcolii. Activitatea şcolară este o
activitate reglată de obiectivele instructiv – educative iar reuşita elevului exprimă capacitatea lui
de a se conforma acestor obiective” (Negovan, 2006)
Succesul şcolar “se raportează la totalitatea rezultatelor elevilor, atât în ceea
ce priveşte planul instruirii (nivelul de pregătire ştiinţifică, acumularea cunoştinţelor şiformarea
abilităţilor de aplicare a acestora), cât şi planul dezvoltării personale (dezvoltareacapacităţilor
intelectuale, formarea unor trăsături de personalitate, a interesului şi motivaţieifaţă de învăţătură,
a capacităţii de a se instrui, de a devein)”. (Radu, 1974)
Nivelul superior al rezultatelor şcolare, în care obiectivele sunt atinse ori depăşite este
numit succes şcolar. Semnificaţiile succesului şcolar sunt variate: la debutul unei activităţi de
învăţare este scop şi devine la finalul ei, rezultat, este un indicator al calităţii prestaţiei
profesorului, al eficienţei activităţii de predare şi al reputaţiei şcolii (Vogler, 2000 cit in
Cocoradă, 2009), pentru elev, este sursă a unei imagini de sine favorabile şi element motivaţional
şi un indicator al aptitudinilor elevului, al atitudinilor faţă de activitatea şcolară şi al nivelului său
de aspiraţie (Salade, 1983 cit in Cocoradă, 2009).
Cele mai numeroase cercetări asupra succesului şcolar grupează factorii acestuia în două
categorii: factori individuali/externi (factorii care ţin de mediul şcolar, de cel familial şi factorii
pedagogici) și factori interni/personali (factori biologici -stare de sănătate bună, dezvoltare fizică
armonioasă şi factori psihologici -cognitivi şi non- cognitivi).
Factori externi (cadrul în care se realizează activitatea de instruire/învăţare) -
mediul socio-cultural, familial, grupul de prieteni, politica şcolară, organizarea pedagogică,
structura, conţinutul, competenţa profesorului, competenţa conducerii şcolii.

2
 Mediul familialpregateste , întreține si influențează spiritul de respect pentru şcoală
și efortul de învăţare.Acesta influenţează rezultatele şcolare prin nivelul ridicat de instrucţie al
părinţilor, prezenţa atitudinilor pozitive faţă de şcoală, nivelul de aspiraţie al acestora relativ la
evoluţia copilului.Prin regimul de viață pe care parinții îl impun si controlează se formează stilul
individual de munc și unele trăsături de caracter ale copilului,acestea fiind rezultatul organizării
și supravegherii activității copilului, stabilireaunor relații intrafamiliale bune, în care copilul să
fie integrat si implicat în diferite roluri și activități care să-l angajeze în formarea unui substrat
motivational adecvat.De asemenea, importantă este și prezenţa resurselor materiale care să
permită susţinerea şcolarizării, limbajul părinţilor apropiat de cel utilizat în şcoală, frecventarea
instituţiilor culturale (muzee, teatre, biblioteci etc.), un sistem de valori similar celui specific
şcolii – ce favorizează succesul copilului.Suportul parental exprimă mai mult decât sprijinul pe
care îl acordă familia, părinţii, copilului, exprimă satisfacerea tuturor nevoilor copilului în mediu
familial. “Din raţiuni mai mult didactice, suportul parental este analizat sub trei
dimensiuni:suport material, cognitiv/educaţional – instructiv şi afectiv. Prin fiecare dintre
acestetrei dimensiunişi prin toate trei conjugat, suportul parental are importante influeneatât
asupra dezvoltării fizice şi intelectuale a copilului cât şi asupra dezvoltării unor constructe ale
personalităţii sale: imaginea de sine, stima de sine, sistemul de valori,încrederea in sine,
sentimentele de bunăstare, de confort psihic (well-being), desatisfacție si optimism cu privire la
evoluţia sa ca fiinţă umană, ca membru al uneicomunităţi sănătoase”.(Negovan, 2006) .Printre
primele anchete care au studiat reuşita şcolară a copiilor americani se află şi cea a lui Coleman,
ale cărei rezultate arată că ponderea cea mai mare în explicarea diferenţelor de reuşită
educaţională o au variabilele care se referă la mediul familial, îndeosebi nivelul de instruire al
părinţilor. Studii mai noi au contrazis aceste concluzii, arătând că performanţele elevilor sunt
asociate mai puternic cu climatul şcolar decât cu statutul socioeconomic al familiei sau cu etnia
(Hoy, 2000; Hoy & Hannum, 1997;Brookover et al., 1978 cit in Cocoradă, 2009).
Factorii de mediu includ atât mediul familial cât şi pe cel şcolar şi comunitar. Într-o
accepţiune mai largă în mediu sunt incluşi şi factori fizici, geografici precumdistanţa până la
şcoală, clima ţinutului, relieful, corelarea acestora cu organizarea activităţilor şi structura anului
şcolar etc.Mediul şcolar include mai mulţi factori, din care cel mai important pare a fi cel
constituit de caracteristicile corpului profesoral – studii, experienţă didactică, relaţia afectivă
pozitivă cu elevii, nivel înalt al aşteptărilor faţă de aceştia (Cocoradă, 2009). Acestora li se

3
adaugă: modul de grupare a elevilor şi influenţele din grupul şcolar – nivelul de aspiraţie al
colegilor, statusul sociometric al elevului precum şi calitatea programelor şi a echipamentelor
şcolare – număr de cărţi pe elev, în biblioteci, prezenţa laboratoarelor, tipul de arhitectură
şcolară.Observarea şcolilor performante a relevat şi alţi factori stimulativi ai reuşitei: dinamismul
managerilor şcolari, stabilitatea personalului didactic şi sincronizarea eforturilor educatorilor
care predau la aceeaşi clasă, etosul şcolii (Păun, 1999 cit in Cocoradă, 2009). Factorii enumeraţi
nu acţionează izolat, ei formează constelaţii în care, dezvoltarea mai puternică a unui factor
compensează, diminuează ori să potenţează acţiunea altor factori. evoluţia copilului. Prezenţa
resurselor materiale care să permită susţinerea şcolarizării, limbajul părinţilor apropiat de cel
utilizat în şcoală, frecventarea instituţiilor culturale (muzee, teatre, biblioteci etc.), un sistem de
valori similar celui specific şcolii –favorizează succesul copilului.
Factorii pedagogici se referă la stilul didactic al profesroului, eficienţa metodelor de
predare-învăţare şi evaluare, proiectarea şi realizarea situaţiilor de învăţământ, organizarea
procesului de învăţare etc.
Factorii personali / individuali ai succesului şcolar - maturizarea psiho-socială,
capacitatea intelectuală, abilităţile, motivaţia pentru învăţătură şi motiva-ţia pentru succes
Factorii biologici constau în starea de sănătate bună, dezvoltare fizică armonioasă.
Starea de sănătate a organismului - influentează puterea de munca si rezistenta la efort,
dezvoltarea fizică ( statura, greutate, forta musculara, maturizare fizică)–anomaliile și dereglările
acesteia înlesnesc instalarea stării de oboseală, ce se răsfrânge apoiasupra activității intelectuale a
elevilor, echilibrul fiziologic (modul de realizare a functiilor vitale ale organismului, starea
generală a sistemului nervos și a analizatorilor); anumite deficient ale analizatorilor precum și
anumite tulburări nervoase se manifestă prin reducerea capacităților de mobilizare și învățare;
uneori părinții și/sau copiii reacționează față de acestea printr-o atitudine de subestimare a
dereglărilor fiziologice (suntconsiderate forme ale caracterului scolarului ”lene”,
”rea vointa”, ”împrăștiere„ ) sau dimpotrivă devin supraprotectivi , caz în care se perpetuează
peste limită statutul de ”copil” mic”, prin conduite pasive și dependente (Nicola, 2003)
Factorii psihologici sunt de natură cognitivă şi non- cognitivă.
Factorii cognitivi ai succesului se referă la capacităţile de cunoaştere ale elevului (nivelul
la care se desfășoară funcțiile și procesele sale cognitive perceptive-logice, de memorare,
imaginative, verbale, acționale - dezvoltarea intelectuală: gandire, imaginatie, limbaj, memorie,

4
atentie,creativitate, etc) (Radu, 1974). Inteligența sau aptitudinea generală asigură elevului
adaptarea la situații noi, inedite, anticiparea unor soluții porivite pentru îndeplinirea unor sarcini
noi.Posibilitatea adaptarii elevului la situatiile problematice din timpul lectiilor este strans legata
de functiile psihice ale acestuia.
Factorii noncognitivisau “diferenţiali includ: trăiri emoţionale, interese,
motivaţii,atitudinea faţă de şcoală, profesori, colegi, care se pot constitui în catalizatori sau
inhibatori ai factorilor cognitivi” (Radu, 1974). Pe lângă aceștia, autoaprecierea este foarte
importantă în construirea propriei experiențe legate de reușita sau eșecul școlar. De aceea, elevul
trebuie să aibă ladispoziţie unmodel corect de aprecierea rezultatelor, pe care îl poate prelua din
familie, de lagrupul şcolar sau de la grupul de prieteni.Aptitudinea scolară se bazează și pe
programul genetic al fiecărui individ, factorinon-cognitivi(atitudini, interese, aspiraţii, atitudinea
faţă de muncă, voința de a învăța, temperament). Motivația scăzută a învățării duce la
neparticiparea evevului la activitatea de învatare ( fie refuză categoric implicarea în procesul
învatarii, fieare participari slabe, lipsite de dinamică). Factorii motivaționali se pot clasifica după
mai multe criterii, dar pentru activitatea școlară specifică este motivațiacognitivă (dorința
copilului de a învata, de a sti, de performanta, de statut, decompetitie, de evitare a
insuccesului sau a pedepsei, etc). Atitudinea față de învataturădevine negativă atunci cand elevul
evită sau refuză îndeplinirea obligatiilor școlare.Învatarea presupune efort pentru a
învingedificultatile interne si externe, iar trasaturile caracteruluiunui elev pot fi pozitiveatunci
cand acesta este perseverent,conștiincios, cu spirit de initiative, independent dar pot îmbrăca și
forma negatică a lenei, neastâmpării, încăpățânării, dependenței.
Cercetările privind succesul şcolar arată că factorii cognitivi explică doar 40-60% din
performanţele elevilor, restul fiind atribuit celor non-cognitivi (Husen, 1975, cit in Jigău, 1998).
Deşi ponderea factorilor non-cognitivi este ridicată, ea nu rămâne constantă, variind după fazele
de dezvoltare psihologică a copilului sau după cerinţele şcolii, relaţia fiind neliniară. Astfel,
performanţa unui elev într-o sarcină este dependentă direct de intensitatea motivaţiei doar dacă
sarcina este simplă; în sarcinile complexe, după atingerea punctului critic, dacă motivaţia
continuă să crească, rezultatele încep să scadă. Unele studii arată că imaginea de sine pozitivă
este un factor al reuşitei şcolare (Bawa, 2007 cit in Cocoradă, 2009) al relaţiilor interpersonale şi
al dezvoltării globale a copilului (Harter, 2000), altele că imaginea de sine pozitivă este rezultat
al bunelor performanţe şcolare (Calsyn & Kenny, 1977 cit in Cocoradă, 2009).

5
Bibliografie:

Cocoradă, E. (2009). Psihologia educației. Brașov: Ed. Universității Transilvania.

Jigău, M. (1998).Factorii reuşitei şcolare.Bucureşti: Editura Grafoart.
Nicola , I. (2003). Tratat de pedagogie școlară, Bucuresti: Editura Aramis
Negovan, V. (2006), Introducere în psihologia educaţiei. București: Editura Universitară
Radu, I. (1974). Psihologia şcolară, Bucureşti: Editura Ştiinţifică