Sunteți pe pagina 1din 8

MANAGEMENTUL GRUPEI DE PRESCOLARI

“ Copilul este la fericita varsta cand se trezeste la viata, cu ochii plini de lumina unei fericiri nebanuite si indepartate. Sa ne ferim a intuneca cu carbune si creta aceste minunate vise ale varstei de aur!”. AD. FERRIERE

Managementul clasei poate fi definit ca fiind un domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat perspectivele teoretice de abordare a clasei cat si structurile dimensional practice ale acesteia (ergonomica, psihologica, sociala, normativa, operationala si inovatoare).

Scopul

realizarii

unui

management

de

calitate

este

cel

al

facilitarii

interventiilor cadrelor didactice in situatiile educationale concrete.

Pentru a realiza managementul eficient al grupei de prescolari, trebuie ca educatoarea sa considere grupa drept un microgrup, adica o formatie de mai multe persoane, care se afla in relatii “ fata de fata” si care sunt implicate intr-o activitate comuna. Ca manager al grupei, educatoarea indeplineste mai multe roluri :

Rolul de planificare prin care selecteaza activitatile cu caracter instructiv- educativ, determina sarcinile si obiectivele pe nivele de varsta, isi structureaza continuturile esentiale si alcatuieste orarul grupei.

Rolul de organizare- atat al activitatilor si continuturilor, cat si al spatiului ambiental al grupei.

Rolul de comunicare selecteaza informatiile stiintifice si le transmite copiilor pe baza prelucrarilor; activitatea didactica implica un dialog permanent cu copiii, ilustrat prin arta formularii intrebarilor dar si prin libertatea acordata copiilor in structurarea raspunsurilor.

Rolul de conducere- directioneaza procesul asimilarii dar si al formarii copiilor;

Rolul de coordonare realizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale ale copiilor si cele comune clasei, evitand suprapunerile ori risipa de timp;

Rolul de motivare stimuleaza activitatea copiilor prin forme de intarire pozitiva utilizeaza aprecierile verbale dar si nonverbale in scopul consolidarii comportamentelor pozitive; reduce tendintele negative identificate in conduitele copiilor.

Rolul de consiliere- are o atitudine suportiva fata de copii in activitatile scolare, dar si fata de parintii acestora. Un rol important il are interventia educatorului in orientarea scolara (trasee de activitate diferentiata conform aptitudinilor fiecaruia) dar si in cazurile de patologie scolara( negativismul, incapacitatea de a parcurge continuturile cognitive conform varstei cronologice, probleme de natura afectiva care determina adaptarea ).

Rolul de control verifica stadiul in care se afla activitatea de realizare a obiectivelor, nivelele de performanta atinse de copii, lacunele care exista pentru permanenta ghidare a actiunilor urmatoare.

Rolul de evaluare- masoara prin instrumente de evaluare formativa si sumativa, prin prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale,calitatea transferului obiectivelor in comportamente durabile.

Calitatile manageriale ale educatoarei :

o educatoare se

evidentiaza :

- temperamentul echilibrat, dinamic;

- sociabilitate,

- consecventa, corectitudine, cinste,

- modestie, stapanire de sine,

- are un bun nivel al capacitatii de lucru, este echilibrata in tendinta de

interiorizare dar si exteriorizare;

- are o mare capacitate de prelucrare informationala,

- dovedeste integritate morala, vointa si caracter ferm,

- manifesta responsabilitate fata de destinele gradinitei,

- aflata intr-o continua perfectionare a propriilor componente

- dar, mai presus de toate iubeste copiii, indiferent de varsta lor, conditia sociala, rasa, nationalitate, cultura.

Exista o serie de trasaturi de personalitate prin care

Aptitudini manageriale :

- gandire critica ce presupune coordonate precum : planificare, organizare,

coordonare si evaluare aspecte ce duc la dezvoltarea copilului.

- simt organizational- atat in ce priveste grupa de prescolari, dar si parintii acestora,

- simt estetic- de reflectare a frumosului din natura si mediul inconjurator

- comunicare permite si incurajeaza copilul sa isi exprime ganduri, opinii,

rezolva situatiile conflictuale inca din faza incipienta

- deschidere la nou adaptarea la situatii nou ivite in activitatea desfasurata; utilizarea concreta si coordonarea resurselor umane si materiale in vederea atingerii obiectivelor propuse.

Consecinte ale unui management defectuos al grupei

Oboseala,datorata in principal:

- activitatiilor si sarcinilor repetitive, monotone; -motivarii limitate; - durata si intensitatea inadecvata a activitatiilor de tip educational; - interesul scazut al elevilor pentru activitati instructiv- educative, conduse inoportun de catre cadrul didactic.

Plictiseala apare adeseori fara o cauza obiectiva si poate concura la instaurarea oboselii; un elev se poate simti plictisit inca de la inceputul lucrului, mai ales daca sarcina de invatare nu il atrage sau are o atitudine negativa fata de aceasta.

Supraincarcarea atat de prezenta in timpurile moderne;

Lipsa de motivare a copiilor copiii invata in principal ce le place ce ii atrage, ce ii intereseaza. Studiile asupra performantelor invatarii arata ca peste 93% dintre elevii cu rezultate foarte bune au realizat ceea ce au realizat datorita propriilor demersuri de studiu individual insotite si sprijinite de motivatie. De aceea copiii trebuie invatati sa-si faca cunoscute si sa-si argumenteze parerile in public, sa participe activ la deciziile educationale, la jocuri de rol. Copiii trebuie invatati sa-si puna intrebari, sa creada in capacitatile lor. Cel mai grav lucru din punct de vedere al motivatiei este nonimplicarea elevilor in interactiunile din clasa.

Deprecierea climatului educational

Climatul educational indica atmosfera din grupa, moralul, starea afectiva a clasei si este indicatorul “sanatatii” unui grup educational. O atmosfera calda, o ambianta placuta, un spatiu organizat ergonomic este stimulativ. Una dintre consecintele cele mai frecvente ale unui climat deficitar este abandonul scolar.

Minciuna

Minciuna reprezinta un comportament verbal si nonverbal, care apare, de cele mai multe ori ca urmare a unor greseli de tip managerial ale cadrului didactic.

Agresivitatea

La nivel prescolar, copilul, nu de putine ori este impins la acte necugetate, care nu-si au o explicatie rationala, de multe ori din lipsa discernamantului.Cu tact, rabdare si dragoste, promovand modelele pozitive si dezvoltand aspectele bune din personalitatile “ agresorilor” cadrul didactic poate apela la stategii manageriale altruiste.

Agresivitatea se dezvolta in raport cu contraactiunea pedagogica si tactul pedagogic. Multi educatori nu admit agresivitatea deschisa, insa neglijeaza formele simbolice ale acesteia, care apar sub masca imbufnarii, dispozitiei rele sau sub forma rezistentei motorii si verbale, exista deci posibilitatea aparitiei conflictelor.

Cadrul didactic, prin arta sa de a produce schimbare, influentand, fara sa atinga. Ca sa influenteze, el trebuie sa stie cum, trebuie sa intuiasca dorinte si curiozitati, sa prevada reactii si comportamente si sa fie pregatit sa le preintampine, ramanand fidel profesiunii sale de credinta.

Fiind model de competenta, de stapanire de sine, de echilibru psihic educatorul devine un model educativ pentru elevii sai.

PERSPECTIVE DE ABORDARE A GRUPEI DE PRESCOLARI

Grupa de prescolari are dimensiunile unei organizatii, la nivelul careea functioneaza toate, sau majoritatea elementelor specifice oricarui grup social primar:

Are un numar de indivizi ce se afla in interactiune;

Educatoarea desfasoara activitati organizate in scop comun intregii grupe: informarea, formarea, educarea si devenirea personalitatilor in formare ale prescolarilor;

Fiecare copil indeplineste roluri comune grupului , dar si individualizate;

La nivelul grupei se relationeaza copiii fiind implicati in activitati comune;

Grupa utilizeaza o serie de resurse in comun;

Implicarea intr-o activitate comuna dezvolta in timp norme si valori ce reglementeaza comportarea comuna;

Grupa de copii satisface tendinta naturala de asociere, facilitand constituirea unei mentalitati comune si a unei note specifice microgrupului (sintalitate). Organizatia grupa de prescolari este o configuratie tot la fel de complexa ca oricare alta, evolutiva si dinamica.

Pozitia educatoarei este foarte importanta .Educatoarea trebuie privita din interiorul grupului , ca membru al acestuia si ca variabila existentiala determinanta a organizatiei, pentru ca ea este singurul adult intr-un grup de copii, reprezentand lumea adultilor si promovand valorile acestei lumi pentru care se pregatesc cei mici. Ea este figura centrala pentru copii, ea formuleaza judecati de valoare, ea este modelul.

S-a definit in multe feluri conceptul de “management”, dar toate continuturile definitiilor surprind unghiuri de vedere diferite. Considerand valabila definitia managementului clasei de elevi data de Romita Iucu [Domeniul de cercetare in stiintele educatiei, care studiaza atat perspectivele de abordare a clasei de elevi (didactica si psihosociala) , cat si structurile

dimensionale ale acesteia

normativa, relationala, operationala si creativa) in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza educationala (indisciplina, violenta, nonimplicare , etc.) si a evitarii consecintelor negative educationale

ale acestora , prin exercitiul deciziilor] si in cazul grupei de prescolari ,

identificam doua perspective de abordare a grupei, specifice managementului:

(ergonomica , psihologica, psihosociala ,

perspectiva didactica si perspectiva psihosociala, ambele perspective scotand in evidenta rolul educatoarei in acest context. Din perspectiva didactica, grupa de prescolari este abordata mai ales in raport cu tipurile de activitate didactica desfasurata in gradinita (activitati comune, jocuri si activitati alese, optionale si extinderi) aspectul studiat fiind acela al gradului de implicare si dirijare a educatoarei in raport cu activitatea copilului. Activitatile comune implica cel mai mare grad de dirijare din partea educatoarei, fie ca activitatea se desfasoara frontal, pe grupuri sau individual. Procesul instructiv-educativ realizat in cadrul activitatilor dirijate pune accent pe participarea tuturor copiilor, dar si pe conceperea activitatilor la un

nivel accesibil care sa permita

Maniera in care sunt organizate si se desfasoara , in general, activitatile dirijate din gradinita de copii presupune o conducere, o indrumare permanenta si un control din partea educatoarei. Proiectarea situatiilor de instruire nu poate fi realizata numai din perspectiva cognitiv-didactica , ea trebuie intregita cu o perspectiva social-relationala.In acest sens educatoarea este privita ca un conducator al grupului , ea nu mai ramane doar un simplu transmitator de cunostinte sau organizator al conditiilor de asimilare a acestora de catre copii, ci si un manager al grupei de prescolari. Fata de perspectiva didactica, perspectiva psihosociala a managementului grupei scoate in evidenta necesitatea socializarii copiilor , cat mai timpuriu, in vederea dezvoltarii comportamentului social si a personalitatii acestora. Gradinita este aceea care permite o largire a campului relational al copilului prin plasarea sa intr-un sistem relational al covarstnicilor . Mediul social al grupei , motivarea sociala a invatarii, climatul de lucru , lectia ca forma de organizare a procesului de invatamant , sunt componente ale unui proces social. Rezultatele sunt dependente de performantele grupului, de aprecierile celorlalti, de afirmarea unor lideri, de climatul educational si moral al grupului, de indeplinirea rolului de lider al educatoarei in grupa. Viata si activitatea in grupa de prescolari presupune interactiunea acestora, formarea fiecaruia pentru participare la viata grupului, dezvoltarea si

realizarea obiectivelor invatamantului prescolar.

antrenarea abilitatilor psihologice de adaptare si de integrare , de participare, si a aptitudinilor lor creative. Situatiile de instruire sunt interventii asupra personalitatii umane in devenire. Copiii trebuie pregatiti pentru lumea viitorului. Acesta presupune si schimbarea cadrului didactic. Educatoarea trebuie sa incite capacitatile de initiativa ale copiilor, sa-i plaseze pe acestia in centrul unor experiente integrale de invatare, traire, comunicare, evaluare, actiunea sa fie inaintea vorbei pentru a nu forma pseudonotiuni legate de cuvinte goale.

DIMENSIUNILE MANAGEMENTULUI GRUPEI DE PRESCOLARI.

Definind managementul clasei , Romita B. Iucu subliniaza ca variabile ale managementului educational structurile dimensionale ale clasei/grupei:

dimensiunea ergonomica (ce se refera la trei aspecte importante din punct de vedere al managementului grupei: dispunerea mobilierului, vizibilitatea si pavoazarea salii de grupa);

dimensiunea psihologica (este reprezentata de cunoasterea , respectarea si exploatarea particularitatilor individuale ale prescolarilor);

dimensiunea sociala (are in vedere functionarea grupei ca microgrup social, care se caracterizeaza prin parametrii :extensie, interactiune, scopuri comune, structura, compozitie, coeziune);

dimensiunea normativa (se refera la ansamblul de norme si reguli care reglementeaza desfasurarea activitatii in gradinita de copii);

dimensiunea operationala (se refera la perceptia membrilor grupului fata de norme, traducerea in comportament a acestora);

dimensiunea inovatoare-creativa ( se refera la adoptarea unor decizii care presupun schimbarea).

Dintre aceste structuri dimensionale ale managementului grupei , voi detalia in

cele ce urmeaza

DIMENSIUNEA NORMATIVA .

Interactiunea copiilor in cadrul activitatilor desfasurate in gradinita presupune respectarea unui ansamblu de reguli , solicitate de natura activitatilor, dar si de necesitatile de comunicare curenta. Regulile pentru desfasurarea eficienta a activitatilor din gradinita vor fi stabilite de comun acord intre educatoare si copii, acestia fiind solicitati sa initieze si sa formuleze ei insisi asemenea norme. Formularea regulilor va fi simpla , precisa, la modul afirmativ. Se va stabili un ansamblu de reguli care privesc comportarea copiilor in general, valabile pentru toate tipurile de activitati si jocuri desfasurate in

gradinita( de exemplu:”Trebuie sa vorbim intotdeauna frumos cu ceilalti”, “Copiii parasesc sala de grupa numai cu acordul educatoarei”, “Dupa gustare toti copiii fac ordine acolo unde au mancat, etc.). La acestea se vor adauga reguli specifice , generate de natura fiecarei activitati (de exemplu: reguli de utilizare a toaletei, reguli specifice la sectorul “Biblioteca”-privind manipularea cartilor, a instrumentelor de scris, a calculatorului, etc). Educatoarea va manifesta fermitate in respectarea regulilor, care, interiorizate de catre copii, vor genera comportamentele dorite. Comportamentele dezirabile , conforme cu regulile stabilite, se formeaza eficient prin sistemul recompenselor si al pedepselor (al intaririi pozitive si negative ). Comportamentele conforme cu regulile vor fi intarite pozitiv prin lauda, aprecieri pozitive verbale si nonverbale, incurajari, recompense, care genereaza satisfactie copiilor, incredere in ei insisi, multumire, crescand astfel probabilitatea ca ele sa se repete, in timp ce comportamentele indezirabile vor fi intarite negativ si uneori ignorate-( prin dojana, dezacord verbal sau nonverbal, pedeapsa), determinand , prin trairile afective negative pe care le produc, ca acel comportament sa isi reduca frecventa. Studiile in acest domeniu insista, totodata pe importanta explicatiilor care sa clarifice prescolarilor motivele pentru care se cere respectarea regulilor, dar si consecintele nerespectarii acestora. Ceea ce se poate spune despre reguli si norme, in general , este faptul ca au functii majore cum ar fi reglarea comportamentului de atenuare a potentialelor surse de conflict si sustinerea unui schimb de recompense care motiveaza partile implicate ale normei sa ramana intr-o relatie.

BIBLIOGRAFIE:

Romita B.Iucu-Managementul clasei de elevi-Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala,Editura Polirom-Iasai 2006; Emil Paun Sociopedagogie scolara ,E.D.P.,Bucuresti,1982 Revista Învăţământului preşcolar, 2-2007 Elena Joiţa, V.Ilie, M.Vlad, E. Frăsineanu ,,Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară”, Ed.Arves, 2003 Gheorghe Tomşa ,,Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti, 2005 Elisabeta Voiculescu ,,Pedagogie Preşcolară”, Ed.Aramis, 2003