MANAGEMENTUL GRUPEI DE PRESCOLARI

“ Copilul este la fericita varsta cand se trezeste la viata, cu

ochii plini de lumina unei fericiri nebanuite si indepartate. Sa ne ferim a
intuneca cu carbune si creta aceste minunate vise ale varstei de aur!”.
AD. FERRIERE

Managementul clasei poate fi definit ca fiind un domeniu de cercetare in

stiintele educatiei care studiaza atat perspectivele teoretice de abordare a clasei
cat si structurile dimensional practice ale acesteia (ergonomica, psihologica,
sociala, normativa, operationala si inovatoare).

Scopul realizarii unui management de calitate este cel al facilitarii

interventiilor cadrelor didactice in situatiile educationale concrete.

Pentru a realiza managementul eficient al grupei de prescolari, trebuie ca

educatoarea sa considere grupa drept un microgrup, adica o formatie de mai
multe persoane, care se afla in relatii “ fata de fata” si care sunt implicate intr-o
activitate comuna.
Ca manager al grupei, educatoarea indeplineste mai multe roluri :
 Rolul de planificare – prin care selecteaza activitatile cu caracter
instructiv- educativ, determina sarcinile si obiectivele pe nivele de varsta,
isi structureaza continuturile esentiale si alcatuieste orarul grupei.
 Rolul de organizare- atat al activitatilor si continuturilor, cat si al
spatiului ambiental al grupei.
 Rolul de comunicare – selecteaza informatiile stiintifice si le transmite
copiilor pe baza prelucrarilor; activitatea didactica implica un dialog
permanent cu copiii, ilustrat prin arta formularii intrebarilor dar si prin
libertatea acordata copiilor in structurarea raspunsurilor.
 Rolul de conducere- directioneaza procesul asimilarii dar si al formarii
copiilor;
 Rolul de coordonare – realizarea unei sincronizari intre obiectivele
individuale ale copiilor si cele comune clasei, evitand suprapunerile ori
risipa de timp;
 Rolul de motivare – stimuleaza activitatea copiilor prin forme de intarire
pozitiva utilizeaza aprecierile verbale dar si nonverbale in scopul
consolidarii comportamentelor pozitive; reduce tendintele negative
identificate in conduitele copiilor.
 Rolul de consiliere- are o atitudine suportiva fata de copii in activitatile
scolare, dar si fata de parintii acestora. Un rol important il are interventia
educatorului in orientarea scolara (trasee de activitate diferentiata
conform aptitudinilor fiecaruia) dar si in cazurile de patologie scolara(
negativismul, incapacitatea de a parcurge continuturile cognitive conform
varstei cronologice, probleme de natura afectiva care determina adaptarea
).
 Rolul de control –verifica stadiul in care se afla activitatea de realizare a
obiectivelor, nivelele de performanta atinse de copii, lacunele care exista
pentru permanenta ghidare a actiunilor urmatoare.
 Rolul de evaluare- masoara prin instrumente de evaluare formativa si
sumativa, prin prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea
sintezei aprecierilor finale,calitatea transferului obiectivelor in
comportamente durabile.

Calitatile manageriale ale educatoarei :

Exista o serie de trasaturi de personalitate prin care o educatoare se
evidentiaza :
- temperamentul echilibrat, dinamic;
- sociabilitate,
- consecventa, corectitudine, cinste,
- modestie, stapanire de sine,
- are un bun nivel al capacitatii de lucru, este echilibrata in tendinta de
interiorizare dar si exteriorizare;
- are o mare capacitate de prelucrare informationala,
- dovedeste integritate morala, vointa si caracter ferm,
- manifesta responsabilitate fata de destinele gradinitei,
- aflata intr-o continua perfectionare a propriilor componente
- dar, mai presus de toate iubeste copiii, indiferent de varsta lor, conditia
sociala, rasa, nationalitate, cultura.

Aptitudini manageriale :
- gandire critica ce presupune coordonate precum : planificare, organizare,
coordonare si evaluare aspecte ce duc la dezvoltarea copilului.
- simt organizational- atat in ce priveste grupa de prescolari, dar si parintii
acestora,
- simt estetic- de reflectare a frumosului din natura si mediul inconjurator
- comunicare – permite si incurajeaza copilul sa isi exprime ganduri, opinii,
rezolva situatiile conflictuale inca din faza incipienta
- deschidere la nou – adaptarea la situatii nou ivite in activitatea desfasurata;
utilizarea concreta si coordonarea resurselor umane si materiale in vederea
atingerii obiectivelor propuse.
 Consecinte ale unui management defectuos al grupei

 Oboseala,datorata in principal:
- activitatiilor si sarcinilor repetitive, monotone;
-motivarii limitate;
- durata si intensitatea inadecvata a activitatiilor de tip educational;
- interesul scazut al elevilor pentru activitati instructiv- educative,
conduse inoportun de catre cadrul didactic.
 Plictiseala apare adeseori fara o cauza obiectiva si poate concura la
instaurarea oboselii; un elev se poate simti plictisit inca de la inceputul
lucrului, mai ales daca sarcina de invatare nu il atrage sau are o
atitudine negativa fata de aceasta.
 Supraincarcarea atat de prezenta in timpurile moderne;
 Lipsa de motivare a copiilor – copiii invata in principal ce le place
ce ii atrage, ce ii intereseaza. Studiile asupra performantelor invatarii
arata ca peste 93% dintre elevii cu rezultate foarte bune au realizat
ceea ce au realizat datorita propriilor demersuri de studiu individual
insotite si sprijinite de motivatie. De aceea copiii trebuie invatati sa-si
faca cunoscute si sa-si argumenteze parerile in public, sa participe
activ la deciziile educationale, la jocuri de rol. Copiii trebuie invatati
sa-si puna intrebari, sa creada in capacitatile lor. Cel mai grav lucru
din punct de vedere al motivatiei este nonimplicarea elevilor in
interactiunile din clasa.
 Deprecierea climatului educational
Climatul educational indica atmosfera din grupa, moralul, starea afectiva
a clasei si este indicatorul “sanatatii” unui grup educational.
O atmosfera calda, o ambianta placuta, un spatiu organizat ergonomic
este stimulativ. Una dintre consecintele cele mai frecvente ale unui climat
deficitar este abandonul scolar.
 Minciuna
Minciuna reprezinta un comportament verbal si nonverbal, care apare, de
cele mai multe ori ca urmare a unor greseli de tip managerial ale cadrului
didactic.
 Agresivitatea
La nivel prescolar, copilul, nu de putine ori este impins la acte
necugetate, care nu-si au o explicatie rationala, de multe ori din lipsa
discernamantului.Cu tact, rabdare si dragoste, promovand modelele
pozitive si dezvoltand aspectele bune din personalitatile “ agresorilor”
cadrul didactic poate apela la stategii manageriale altruiste.
 Agresivitatea se dezvolta in raport cu contraactiunea pedagogica si
tactul pedagogic. Multi educatori nu admit agresivitatea deschisa, insa
neglijeaza formele simbolice ale acesteia, care apar sub masca imbufnarii,
dispozitiei rele sau sub forma rezistentei motorii si verbale, exista deci
posibilitatea aparitiei conflictelor.

Cadrul didactic, prin arta sa de a produce schimbare, influentand, fara sa

atinga. Ca sa influenteze, el trebuie sa stie cum, trebuie sa intuiasca
dorinte si curiozitati, sa prevada reactii si comportamente si sa fie pregatit
sa le preintampine, ramanand fidel profesiunii sale de credinta.

Fiind model de competenta, de stapanire de sine, de echilibru psihic

educatorul devine un model educativ pentru elevii sai.

PERSPECTIVE DE ABORDARE A GRUPEI DE

PRESCOLARI
Grupa de prescolari are dimensiunile unei organizatii, la nivelul careea
functioneaza toate, sau majoritatea elementelor specifice oricarui grup social
primar:
 Are un numar de indivizi ce se afla in interactiune;
 Educatoarea desfasoara activitati organizate in scop comun intregii
grupe: informarea, formarea, educarea si devenirea personalitatilor
in formare ale prescolarilor;
 Fiecare copil indeplineste roluri comune grupului , dar si
individualizate;
 La nivelul grupei se relationeaza copiii fiind implicati in activitati
comune;
 Grupa utilizeaza o serie de resurse in comun;
 Implicarea intr-o activitate comuna dezvolta in timp norme si
valori ce reglementeaza comportarea comuna;
 Grupa de copii satisface tendinta naturala de asociere, facilitand
constituirea unei mentalitati comune si a unei note specifice
microgrupului (sintalitate).
Organizatia grupa de prescolari este o configuratie tot la fel de complexa ca
oricare alta, evolutiva si dinamica.

Pozitia educatoarei este foarte importanta .Educatoarea trebuie privita

din interiorul grupului , ca membru al acestuia si ca variabila existentiala
determinanta a organizatiei, pentru ca ea este singurul adult intr-un grup de
copii, reprezentand lumea adultilor si promovand valorile acestei lumi pentru
care se pregatesc cei mici. Ea este figura centrala pentru copii, ea formuleaza
judecati de valoare, ea este modelul.
 S-a definit in multe feluri conceptul de “management”, dar toate
continuturile definitiilor surprind unghiuri de vedere diferite. Considerand
valabila definitia managementului clasei de elevi data de Romita Iucu
[Domeniul de cercetare in stiintele educatiei, care studiaza atat perspectivele
de abordare a clasei de elevi (didactica si psihosociala) , cat si structurile
dimensionale ale acesteia (ergonomica , psihologica, psihosociala ,
normativa, relationala, operationala si creativa) in scopul facilitarii
interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza educationala (indisciplina,
violenta, nonimplicare , etc.) si a evitarii consecintelor negative educationale
ale acestora , prin exercitiul deciziilor] si in cazul grupei de prescolari ,
identificam doua perspective de abordare a grupei, specifice managementului:
perspectiva didactica si perspectiva psihosociala, ambele perspective scotand in
evidenta rolul educatoarei in acest context.
Din perspectiva didactica, grupa de prescolari este abordata mai ales in
raport cu tipurile de activitate didactica desfasurata in gradinita (activitati
comune, jocuri si activitati alese, optionale si extinderi) aspectul studiat fiind
acela al gradului de implicare si dirijare a educatoarei in raport cu activitatea
copilului.
Activitatile comune implica cel mai mare grad de dirijare din partea
educatoarei, fie ca activitatea se desfasoara frontal, pe grupuri sau individual.
Procesul instructiv-educativ realizat in cadrul activitatilor dirijate pune
accent pe participarea tuturor copiilor, dar si pe conceperea activitatilor la un
nivel accesibil care sa permita realizarea obiectivelor invatamantului prescolar.
Maniera in care sunt organizate si se desfasoara , in general, activitatile dirijate
din gradinita de copii presupune o conducere, o indrumare permanenta si un
control din partea educatoarei. Proiectarea situatiilor de instruire nu poate fi
realizata numai din perspectiva cognitiv-didactica , ea trebuie intregita cu o
perspectiva social-relationala.In acest sens educatoarea este privita ca un
conducator al grupului , ea nu mai ramane doar un simplu transmitator de
cunostinte sau organizator al conditiilor de asimilare a acestora de catre copii, ci
si un manager al grupei de prescolari.
Fata de perspectiva didactica, perspectiva psihosociala a managementului
grupei scoate in evidenta necesitatea socializarii copiilor , cat mai timpuriu, in
vederea dezvoltarii comportamentului social si a personalitatii acestora.
Gradinita este aceea care permite o largire a campului relational al
copilului prin plasarea sa intr-un sistem relational al covarstnicilor . Mediul
social al grupei , motivarea sociala a invatarii, climatul de lucru , lectia ca forma
de organizare a procesului de invatamant , sunt componente ale unui proces
social. Rezultatele sunt dependente de performantele grupului, de aprecierile
celorlalti, de afirmarea unor lideri, de climatul educational si moral al grupului,
de indeplinirea rolului de lider al educatoarei in grupa.
Viata si activitatea in grupa de prescolari presupune interactiunea
acestora, formarea fiecaruia pentru participare la viata grupului, dezvoltarea si
antrenarea abilitatilor psihologice de adaptare si de integrare , de participare, si
a aptitudinilor lor creative. Situatiile de instruire sunt interventii asupra
personalitatii umane in devenire. Copiii trebuie pregatiti pentru lumea viitorului.
Acesta presupune si schimbarea cadrului didactic. Educatoarea trebuie sa incite
capacitatile de initiativa ale copiilor, sa-i plaseze pe acestia in centrul unor
experiente integrale de invatare, traire, comunicare, evaluare, actiunea sa fie
inaintea vorbei pentru a nu forma pseudonotiuni legate de cuvinte goale.

DIMENSIUNILE MANAGEMENTULUI GRUPEI DE

PRESCOLARI.
Definind managementul clasei , Romita B. Iucu subliniaza ca variabile ale
managementului educational structurile dimensionale ale clasei/grupei:
 dimensiunea ergonomica (ce se refera la trei aspecte importante
din punct de vedere al managementului grupei: dispunerea
mobilierului, vizibilitatea si pavoazarea salii de grupa);
 dimensiunea psihologica (este reprezentata de cunoasterea ,
respectarea si exploatarea particularitatilor individuale ale
prescolarilor);
 dimensiunea sociala (are in vedere functionarea grupei ca
microgrup social, care se caracterizeaza prin parametrii
:extensie, interactiune, scopuri comune, structura, compozitie,
coeziune);
 dimensiunea normativa (se refera la ansamblul de norme si
reguli care reglementeaza desfasurarea activitatii in gradinita de
copii);
 dimensiunea operationala (se refera la perceptia membrilor
grupului fata de norme, traducerea in comportament a acestora);
 dimensiunea inovatoare-creativa ( se refera la adoptarea unor
decizii care presupun schimbarea).

Dintre aceste structuri dimensionale ale managementului grupei , voi detalia in

cele ce urmeaza DIMENSIUNEA NORMATIVA .

Interactiunea copiilor in cadrul activitatilor desfasurate in gradinita

presupune respectarea unui ansamblu de reguli , solicitate de natura
activitatilor, dar si de necesitatile de comunicare curenta. Regulile pentru
desfasurarea eficienta a activitatilor din gradinita vor fi stabilite de comun
acord intre educatoare si copii, acestia fiind solicitati sa initieze si sa formuleze
ei insisi asemenea norme. Formularea regulilor va fi simpla , precisa, la modul
afirmativ. Se va stabili un ansamblu de reguli care privesc comportarea copiilor
in general, valabile pentru toate tipurile de activitati si jocuri desfasurate in
gradinita( de exemplu:”Trebuie sa vorbim intotdeauna frumos cu ceilalti”,
“Copiii parasesc sala de grupa numai cu acordul educatoarei”, “Dupa gustare
toti copiii fac ordine acolo unde au mancat, etc.). La acestea se vor adauga
reguli specifice , generate de natura fiecarei activitati (de exemplu: reguli de
utilizare a toaletei, reguli specifice la sectorul “Biblioteca”-privind manipularea
cartilor, a instrumentelor de scris, a calculatorului, etc).
Educatoarea va manifesta fermitate in respectarea regulilor, care,
interiorizate de catre copii, vor genera comportamentele dorite.
Comportamentele dezirabile , conforme cu regulile stabilite, se formeaza
eficient prin sistemul recompenselor si al pedepselor (al intaririi pozitive si
negative ). Comportamentele conforme cu regulile vor fi intarite pozitiv prin
lauda, aprecieri pozitive verbale si nonverbale, incurajari, recompense, care
genereaza satisfactie copiilor, incredere in ei insisi, multumire, crescand astfel
probabilitatea ca ele sa se repete, in timp ce comportamentele indezirabile vor fi
intarite negativ – si uneori ignorate-( prin dojana, dezacord verbal sau
nonverbal, pedeapsa), determinand , prin trairile afective negative pe care le
produc, ca acel comportament sa isi reduca frecventa.
Studiile in acest domeniu insista, totodata pe importanta explicatiilor care
sa clarifice prescolarilor motivele pentru care se cere respectarea regulilor, dar
si consecintele nerespectarii acestora.
Ceea ce se poate spune despre reguli si norme, in general , este faptul ca
au functii majore cum ar fi reglarea comportamentului de atenuare a
potentialelor surse de conflict si sustinerea unui schimb de recompense care
motiveaza partile implicate ale normei sa ramana intr-o relatie.

BIBLIOGRAFIE:
Romita B.Iucu-Managementul clasei de elevi-Aplicatii pentru gestionarea
situatiilor de criza educationala,Editura Polirom-Iasai 2006;
Emil Paun –Sociopedagogie scolara ,E.D.P.,Bucuresti,1982
Revista Învăţământului preşcolar, 2-2007
Elena Joiţa, V.Ilie, M.Vlad, E. Frăsineanu ,,Pedagogie şi elemente de psihologie
şcolară”, Ed.Arves, 2003
Gheorghe Tomşa ,,Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti, 2005
Elisabeta Voiculescu ,,Pedagogie Preşcolară”, Ed.Aramis, 2003