Etapele procesului creator

a) perioada de preparare :

Nu porneşte de la un loc gol, de la nimic; se bazează pe un fond ideatic Şi acţional

aperceptiv; se adună informaţii, se fac observaţii, se delimitează problema, se schitează o
ipoteză. Această etapă înseamnă şi învăţarea nouă, prin documentare şi experimentare, care
se restructurează cu cele aperceptive.

b) incubatia

Este răstimpul eforturilor, a încercarilor sterile, au loc asocieri, În această etapă nu se

găseşte soluţia. poate dura chiar ani de zile.

c) inspiratia

Este momemtul fericit când apare soluţia sau, în artă , cand opera este văzută integral. Acest
fenomen se produce uneori in mod spectaculos: i se spune „inspiratie”, dacă artistul trăieste
opera intens, conştient de toate componetele şi detaliile ei;îin stiinta se vorbeşte de „intuiţie”:
o cunoastere sintetică, integrală a demonstraţiei care elucidează toate aspectele problemei. Nu
întotdeauna „rezolvarea” problemei se realizează integral: adesea iluminarea are loc treptat,
creatorului venindu-i o idee care îl face să mai progreseze puţin (cazul lui Einstein). Deci,
există personalităţi creatoare la care intuţia survine brusc(cazul lui H.Poincare-matematician,
care a descoperit soluţia unei probleme studiate luni de zile într-un moment de relaxare, când
urcase în trăsura ce urma să-l duca la operă) şi personalităţi care progresează treptat.

d) verificarea

Este necesară dupa concepţia iniţială, pentru a elimina eventualale erori sau lacune. Artistul
îşi revizuieşte creaţia, face retuşuri. E nevoie de controlul veridicitaţii, autenticitaţii valorii,
aplicabilităţii şi eficenţei în plan teoretic şi aplicativ (prin experimentări pe staţii pilot (clase,
esantioane )) înlătură erori .
Persoanele înalt creatoare (inventatori , savanţi, oameni recunoscuţi de istorie) percep
lumea , gândesc prin însuşiri de personalitate caracteristice pentru modul lor de a fi, de a se
comporta şi nu doar prin trăsături ale unor procese psihice.
Din cercetări rezultă că persoanele creatoare , au atitudini creative cum ar fi:
nonconvenţionalism, curaj în abordarea problemelor dificile, fond emoţional bogat şi nuanţat,
varietate de interese, divergenţa preocupărilor dominantă, nivel de inspiraţie şi ideal de sine
înalt, persistenţă, iniţiativă, toleranţă la ambiguitate, tendinţă de informare amplă , preferinţă
pentru idei şi gândire abstractă, stabilitate, maturitate emoţională, autoafirmare, spirit
fantezist- aventurieri în plan intelectual, încredere în forţele proprii , închidere în sine
(invertiţi) , dorinţa de a schimba şi ameliora situaţiile actuale, preferinţă pentru complecitate şi
asimetrie, simţul umorului, spontaneitate şi asumarea riscului.
Personalitatea creatoare este determinată social- istoric, formarea şi dezvoltarea ei ,
depinde şi de factori organizaţionali, interumani ai mediului de desfăşurare a activităţii.