DE CE CURRICULUMUL CENTRAT PE ELEV?

Prin curriculum înţelegem, în sens foarte larg, totalitatea oportunităţilor pe care

şcoala, împreună cu comunitatea le au de oferit pentru a asigura promovarea dezvoltării
personale optime pentru fiecare elev în parte, indiferent de diferenţele dintre ei.
“Trebuinţele celui care învaţă” constituie un factor determinant al curriculumului
actual, care impune, din perspectiva unei abordări holistice, curriculumul centrat pe elev, ca
parte a curriculei “extreme”.
Principalele lucruri care vor fi învăţate, conţinuturile învăţării, materialele şi toate
activităţile care se vor desfăşura cu elevii vor fi selecţionate în
urma consultării, observării şi studierii elevilor cărora le va fi destinat curriculumul.
De ce curriculumul centrat pe elev?
-pentru că se raportează la un context deschis, în continuă schimbare, modificare,
transformare;
-pentru că respectă dreptul fiecărui copil la instrucţie şi educaţie pe măsura potenţialului şi
capacităţilor sale;
-pentru că mulţi elevi au nevoi personale prioritare, care sunt centrale pentru propria lor
învăţare şi pentru calitatea vieţii lor – iar prevederea lor în curriculum este esenţială,
legitimă şi justificată;
-pentru că manifestă o flexibilitate ridicată (a programelor de studiu, a strategiilor de
predare-învăţare, a timpului alocat), astfel încât permite fiecărui copil să avanseze în ritmul
său şi să fie tratat în funcţie de capacităţile sale de învăţare;
-pentru că dezvoltă capacităţile necesare pentru rezolvarea independentă a problemelor,
autocontrol în situaţii dificile, practicarea unor tehnici de muncă intelectuală, care să
asigure eficienţă şi eficacitate, care se potrivesc personalităţii lor, stilurilor lor de învăţare;
- pentru că asigură o legătură optimă cu faptele reale de viaţă, familiarizarea cu o serie de
activităţi de utilitate practică şi de timp liber;
pentru că pune în valoare importanţa tuturor conţinuturilor, şi elimină excesul de educaţie
intelectuală;
-pentru ca profesorul le permite elevilor să participe la decizii privind organizarea şi
conducerea învăţării, promovează un stil de conducere care îmbină autoritatea cu
permisivitatea;
-pentru că intervenţia profesorului favorizează sau creează o atmosferă stimulativă, în care
elevii să aibă zone de libertate, cât şi zone de responsabilitate;
-pentru că activitatea este centrată în special pe favorizarea schimbului de informaţii între
elevi, fiecare elev având posibilitatea să-si valorifice mai bine aptitudinile, cunoştintele,
experienţa personală în contextul în care fiecare elev este deschis spre celalalt şi interesat
de propria lui descoperire în relaţiile cu ceilalţi;
- pentru că promovează îmbinarea tuturor formelor de organizare, o bogăţie metodologică,
crează situaţii de învăţare problemă, activităţi diverse care includ conţinuturile;
- pentru că activităţile se pot desfăşura oriunde doreste copilul, nu neaparat în clasă, în
funcţie de opţiunile pentru un anumit tip de învăţare (“desacralizarea” sălii de clasă);
-pentru că îi creeză şcolii datoria de a urmări lărgirea oportunităţilor de învaţare pentru toţi
elevii, efectuarea periodică de revizuiri ale ofertei educaţionale.
Un curriculum centrat pe elev modifică, cum am mai amintit, caracteristicile relaţiei
profesor-elev.
Rolul şi sarcinile profesorului devin mai complexe şi solicită un efort mai mare din
partea acestuia. Trebuie să respecte viziunea şi sentimentele fiecărui elev în parte, să
stimuleze mai mult elevii decât să-i critice, să sugereze mai mult decât să corijeze, să
propună mai mult decât să impună şi nu în ultimul rând să se adapteze capacităţilor
elevilor, posibilităţilor lor, nu să le pretindă tuturor, în mod egal, aceleaşi cerinţe.
Profesorul trebuie să construiască şi să reconstruiască prin empatie (cognitiv, afectiv,
emoţional), să promoveze motivarea şi angajarea elevilor în activitate, să organizeze
procesul de predare-învăţare-evaluare până la individualizare, în urma unui proces complex
de evaluare, reevaluare şi monitorizare a elevilor.
Acest tip de abordare curriculară centrată pe elev reprezintă chiar “un mod de
gândire” , o filozofie lucrativă despre cei care învaţă, despre predare şi despre învăţare, o
reflecţie asupra predării şi învăţării în modalităţi noi şi diferite în mod continuu şi flexibil (
document UNESCO, 2002).
Este un mod de gândire despre cum ar putea fiecare dintre elevi să înveţe cu succes
abilităţile şi conceptele pe care noi dorim să le înveţe, despre viaţa elevilor, ce îi
interesează, ce îi motivează să înceapă, să iniţieze ei înşişi procesul de învăţare.
Învăţarea centrată pe elev este o abordare extinsă, ce presupune înlocuirea prelegerilor cu
învăţarea activă, integrarea unor programe de învăţare după un ritm propriu şi/sau a unor
situaţii de cooperare în grup, care în ultimă instanţă îi conferă elevului responsabilitatea
pentru propriile progrese în educaţie. (Nanney, B).
Se remarcă trecerea de la accentul pus pe profesor ca persoana care furniza cunoştinţe
sau instrucţie sau formare la o situaţie în care elevul a devenit persoana care dobândea
cunoştinţe sau abilităţi. Elevul a trecut de la a fi un receptor pasiv la un căutător activ în
procesul învăţării.
Cel mai cuprinzător este că descrie diferite modalităţi de gândire în privinţa învăţării şi
predării, învăţarea fiind plasată înaintea predării. Întregul accent se mută de pe activitatea
noastră ca profesori pe rolul elevilor ca cei care învaţă.
În învăţarea centrată pe elev accentul se pune pe a-l face pe elev responsabil pentru
propriul proces de învăţare. Elevii au o influenţă mai mare asupra tuturor aspectelor legate
de ce anume urmează să înveţe şi de modul în care o vor face. în viaţă în general, atunci
când avem libertate mai mare, aceasta atrage după sine o responsabilitate mai mare.
Aceasta se aplică şi în cazul elevilor şi al învăţării centrate pe elev.
Elevii îşi dovedesc responsabilitatea mai mare devenind căutători activi de cunoaştere. Ei
nu se mai bazează pe profesorul care să le deschidă mintea şi să le-o umple cu cunoştinţe în
timp ce stau pasivi în sala de clasă. Ei folosesc posibilităţile de învăţare care li se oferă,
caută alte modalităţi de învăţare, iar dacă aceasta nu dă rezultate, cer ajutorul şi îndrumarea
profesorilor-însă nu pur şi simplu pentru răspunsuri de-a gata.
Considerăm că învățarea centrată pe elev este benefică în perspectiva formării acestuia
ca un viitor adult responsabil, capabil să gândească liber și să acționeze într-o societate în
continuă dezvoltare.