Sunteți pe pagina 1din 5

COMUNICAREA VERBALA OBIECTIV PRINCIPAL AL PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV

1

CUPRINS :

1. INTRODUCERE

2. FORMELE COMUNICĂRII

3. TIPURILE COMUNICĂRII

1.

INTRODUCERE

,,Comunicarea este procesul prin care o parte (numită emiţător ) transmite informaţii (un mesaj) unei alte părţi (numită receptor) “ (Baron, 1983, p.313) ,,Comunicarea se referă la acţiunea, cu una sau mai multe persoane, de trimitere şi receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote , are loc într-un context,

presupune anumite efecte şi furnizează oportunităţi de feedback” (De Vito, 1988, p. 4)

,, Comunicarea…constă…în atribuirea unui sens semnelor

,

perceperea înţelesului”

(Gary Cronkhite) Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicati. Comunicarea didactica este o forma particulara, obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate, specifice unui act de invatare sistematica, asistata. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. In situatiile scolare de instruire, sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului, manualul scolar, reviste, carti, atlase, harti, materiale didactice, filme si diafilme didactice, video-text, videodisc, lectii televizate sau radio- difuzate etc. Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. Este o comunicare instrumentala, direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte, formari de deprinderi, motivatii, atitudini), de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. Astfel, comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elev- elev, manual-elev, carte-persoana care invata, instructor-instruiti, antrenor-antrenati etc.

Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. In postura de profesor, atent la evolutia fiecarui elev, te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv, anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward).

2

In teoria psihopedagogica, feed-forward este abia semnalat, iar feed-back-ul este temeinic analizat. Feed-back-ul indeplineste functiile de control, de reglare si autoreglare a informatiilor transmise, prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni.

2. FORMELE COMUNICĂRII

Modelul comunicarii didactice este unul interactiv; este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri, gusturi). Comunicarea este predominant verbala, se bazeaza pe dialogul scolar. Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa), ea poate facilita actul comunicarii didactice. Comunicarea didactica este complexa si convergenta; faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. Verbal informeaza prin cuvant, paraverbalul atentioneaza prin intonatie, nonverbalul actioneaza prin gest. Literatura de specialitate distinge o mare varietate de forme ale comunicarii:

1-Dupa criteriul partenerilor:

- comunicare intrapersonala

- comunicare interpersonala

- o comunicare in grup mic

- o comunicare publica .

2.Dupa statutul interlocutorilor:

- comunicare verticala

- comunicarea orizontala

3.Dupa codul folosit :

- comunicare verbala

- comunicare paraverbala

- comunicare nonverbala

- comunicare mixta.

- comunicare accidentala

4.Dupa finalitatea actului comunicariv:

- comunicare subiectiva

- comunicare instrumentala

5.Dupa capacitatea autoreglarii

- comunicare lateralizata

- comunicare nelateralizata

- comunicare operational metodologica

- comunicarea aptitudinala

3. TIPURILE COMUNICĂRII

Invatamantul prescolar prin activitatile de educarea limbajului ,acorda o atentie deosebita dezvoltariii capacitatii de exprimare verbala , care constituie conditii esentiale in formarea si fixarea notiunilor si transmiterea informatiilor. Comunicarea orala ,cea care se desfasoara prin participarea reala a ambilor parteneri de dialog ,presupune o serie de artificii periferice ale limbajului cum ar fi elemente ale comunicarii nonverbale:gesturi ,miscarea corpului si alte elemente ale retoricii, cum ar fi arta de a tacea.

3

Disfunctionalitati ale comunicarii orale optime sunt:receptorul nu manifesta interes pentru mesaj, mesajul se transmite cu pauze lungi,derante;intelegerea gresita a mesajului;receptorul nu are capacitatea de a asculta si intrerupe mereu comunicarea ; insuficienta dispozitie de a participa la conversatie. Comunicarea in scris spre deosebire de comunicarea orala ,presupune mai multa riguare , reiesind chiar din natura canalului de vehiculare a mesajului .Oralul se carcterizeaza pin libertatea de exprimare,aceasta fiind dependenta de un context situational, prin posibilitatea de rectificari si reluari, prin folosirea codurilor nonverbale si paraverbale, prin constructia sa spontana, prin subiectivismul evident al discursului si chiar prin absenta de la vorbirea corecta. Scrisul este o comunicare la distanta; cel ce scrie nu se afla in acelasi timp si acelasi spatiu cu cel ce recepteaza ce a scris. Dezavantajele comunicarii in scris:

-imposibilitatea folosirii limbajului nonverbal -lipsa formei de control prin reactia spontana a receptorului -posibilitatea ca receptorul sa nu inteleaga mesajul (sau chiar codul). Avantajele comunicarii in scris -se foloseste un limbaj controlat si controlabil din punct de vedere al normelor de corectitudine; -mesajul se fixeaza intr-o imagine textuala ,putand fi verificat si verificabil .

CONCLUZII:

Pentru perfectionarea comunicării didactice, este necesară cunoaşterea respectarea unor reguli de către profesori, între care:

– vorbirea corectă, deschisă şi directă (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

- încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaşte în ce măsură mesajele

transmise au fost corect recepţionate şi înţelese);

– ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje;

– folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de mesaje (de

regulă, orală şi vizuală, concomitent);

repetarea mesajelor mai complexe. Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis. Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv, profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor, creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari.

4

BIBLIOGRAFIE:

Ioana Nicola-,,Tratat de pedagogie scolara’’-Editura Aramis

Ion-Ovidiu Pânişoară (2004) - ,, Comunicare eficientă”, Iaşi: Polirom

Miron Ionescu si Ioan Radu (coordonatori) - editia 2a revizuita,autori Musata Bocos Vasile Chis,Iulius Ferenczi,Voicu Lascus ,Vasile Preda - ,,Didactica Moderna”- Cluj Napoca: Dacia

5