ASPECTE TEORETICE ALE COMPETENȚEI TEXTUALE

ÎN CLASELE PRIMARE
Golubiţchi Silvia, dr., conf.univ.
Universitatea de Stat din Tiraspol
Midrigan Tatiana, masterandă, UST
Liceul Teoretic Orizont
În clasele primare textele au o importanță foarte mare, deoarece sunt un purtător
de informaţii semnificative și implică resurse pedagogice, angajate la nivelul
activităţii de formare a competenţei textuale ale elevilor, care vizează un şir de
obiective realizabile și dimensiuni educaţionale.
Formarea abilităţilor de explorare multiaspectuală a textului constituie
dezideratul prim al educaţiei artistice la lecția de limba şi literatura română, elevul,
ghidat de învățător, realizează o flexibilă şi dinamică procesualitate a textului printr-
un complex de operaţii, procese, acţiuni, printre care: receptarea şi înţelegerea
textului, decodarea şi interpretarea textului; transferul; autonomia creativă a
textului; creaţia.
Este evident că prin textul literar şi nonliterar elevul poate să înţeleagă
lumea, poate realiza textul în calitatea lui de semn lingvistic, poate „primi” de
la text un sine mai larg.
Înţelegerea informaţiei şi producerea textului este asigurată de formarea
competenţei textuale a elevului şi de modul lui specific de a da viaţă limbajului, de a
produce un conţinut textual de transfer, de transformare textuală, de competenţa lui
de a scrie un text.
Competenţa de a scrie un text disciplinează gândirea elevului, el se autoexprimă,
devenind o autoritate în scrierea sa şi având plăcerea textului său ca motivaţie.
Un text literar, la ora de limba şi literatura română poate fi abordat în mod
independent de la caz la caz. În studiul unei opere este necesară cunoaşterea
raportului dintre autor şi realitatea exprimată, pentru că facilitează înţelegerea,
stimulează curiozitatea şi dorinţa de a afla lucruri noi.
Textul reprezintă atitudinile autorului, care se manifestă în propriile trăiri faţă de
lume, faţă de valorile umane, atitudini care evidenţiază anumite concepte de viaţă,
crezuri, idealuri, convingeri [2, p.7].
Orice text literar are un conţinut, are un mesaj adresat receptorului. Structura
textului implică: începutul, cuprinsul şi încheierea ce denotă apartenenţa la un gen
literar. Toate împrejurările în care a scris autorul, amintirile, evenimente sociale,

272
familia, copilăria, şcoala, profesia, capcanele vieţii, natura, constituie muze pentru
creaţie, sunt provocatoare pre-texte.
Studierea textului literar în clasele primare se realizează într-o manieră
complexă, care prevede atât comprehensiunea, receptarea, analiza, interpretarea şi
aprecierea celor citite, cât şi transferul achiziţiilor literar-artistice şi lingvistic-
comunicative în situaţii noi, desprinse din viaţa de zi cu zi şi poate fi abordat în mod
independent de la caz la caz [4].
Pentru studierea textului este necesar de descifrat codul literar care cuprinde:
noţiuni de vocabular, sens propriu şi figurat, versificaţie la textele lirice, procedee
ale expresivităţii, caracterizare de personaje la textele epice, modalităţi de expunere,
stiluri şi originalitatea exprimării etc..
Cercetătoarea Alina Pamfil formulează două principii ale studierii textului:
• importanţa înţelegerii textului „în profunzime” şi a cunoaşterii lui „în detaliu”,
cunoaşterea „sensului literar”;
• „valorificarea experienţei subiective pe care actul lecturii şi interpretării o
presupune” [3, p.70].
Scriitoarea T. Slama-Cazacu a dezvoltat metoda de analiză a textului literar, pe
care a numit-o „dinamic-contextuală”. Aplicarea acesteia a condus-o spre
convingerea că metoda permite abordarea cuprinzătoare şi sistematică a textelor
literare. În analiză se ţine seama de toate componentele actului de comunicare, adică
de triada comunicării (emiţătorul este autorul/naratorul, receptorul este
cititorul/naratarul, iar mesajul este opera), inclusiv particularităţile contextuale [5].
Textul are diverse intenţii prin care se poate scoate în evidenţă tema operei,
axându-se pe cei doi poli: unul artistic (textul creat de autor) şi altul estetic (modul de
interpretare) [1]. Din această polarizare rezultă că opera este mai mult decât un text,
deoarece prinde viaţă prin interpretare şi transmite valori literar-artistice. Fiecare
receptor citeşte un text folosind modele de coerenţă bazate pe experienţe de viaţă, în
general, şi în particular, pe lecturi anterioare.
Competența textuală include următoarele:
 competenţa de receptare/înţelegere a textului;
 competenţa de a rezuma un text citit;
 competenţa de a interpreta un text;
 competenţa de a exprima o părere în legătură cu textul citit [4].
Pornind de la tipologia text literar / nonliterar vom sublinia rolul esenţial pe
care îl au cunoştinţele despre textul literar şi structurile textuale în procesul de
formare a competenţei de înţelegere a lecturii, precum şi noţiunea care constă în

273
cunoaşterea şi stăpânirea progresivă a diverselor tipuri de texte (epice, lirice,
dramatice), ceea ce presupune organizarea unor situaţii de lectură care să vizeze
comprehensiunea unei tipologii cât mai variate de texte literare– narative, descriptive,
explicative, argumentative, expozitive etc.
Prin urmare, angajarea elevului într-o activitate autentică de lectură trebuie să
presupună deopotrivă activarea, completarea şi dezvoltarea unor structuri
cognitive (cunoştinţe despre text, cunoaşterea diferenţelor între textul literar şi
nonliterar, recunoaşterea stucturilor textuale fundamentale; cunoaşterea noţiunilor de
subiect, temă, idee principală / secundară, personaj principal / secundar etc.),
exersarea şi dezvoltarea în permanenţă a unor abilităţi / deprinderi de identificare /
decodificare / interpretare / rezumare, ce se pot întinde de la recunoaşterea unui
cuvânt sau selectarea ideii principale până la configurarea sensului global al unui text,
precum şi solicitarea din partea elevilor a formulării unor atitudini, sentimente şi
trăiri proprii vizavi de textul lecturat.
Competența de lectură/ receptarea textului scris de diverse tipuri vizează
implicarea activă și conștientă a elevului-cititor în actul lecturii, prin antrenarea
treptată a patru procese cognitive esențiale, care să conducă la descifrarea
semnificațiilor textuale, formularea de răspunsuri personale/critice/creative cu privire
la text, conștientizarea de valori și atitudini [4]:
 identificarea de informații explicit formulate;
 realizarea de deducții simple;
 integrarea și interpretarea ideilor și a informațiilor;
 evaluarea critică a conținutului și a elementelor textuale.
Comprehensiunea/înțelegerea presupune: a) încadrarea textului: autor, operă
etc.; b) lectura expresivă a textului; c) (explicarea cuvintelor necunoscute/expresii
dificile, explicarea titlului).
Aspectele prin care elevii din ciclul primar sunt îndrumaţi spre înţelegerea
mesajului unui text literar depind de conţinutul tematic al textului respectiv, de genul
şi specia literară în care se încadrează şi de aspectele formale. Având în vedere faptul
că, majoritatea textelor din manualele claselor primare se încadrează în genul epic sau
pot conţine pasaje din genuri diferite, o poezie lirică nu poate fi înţeleasă, dacă nu se
porneşte de la ceea ce are specific o asemenea creaţie: exprimare directă, de către
autor, a gândurilor şi sentimentelor sale.
Pentru a înţelege o astfel de text trebuie parcurs un drum invers, de la mijloacele
artistice, tablouri spre gândurile şi sentimentele care le-au generat. Indiferent de
specificul textului, elevii trebuie să descopere sentimentele şi apoi modalităţile de

274
exprimare a conţinutului. Astfel, analiza unui text trebuie să răspundă la două
întrebări: – ce exprimă, ce înfăţişează autorul în opera respectivă şi – cum şi prin ce
mijloace exprimă acest conţinut.
În cazul textelor care se încadrează în genul epic, ideile, sentimentele, gândurile
sunt deţinute de personaje, de faptele şi atitudinea acestora, de evenimente sau
întâmplări, analiza bazându-se pe interpretarea faptelor înfăţişate.
Competenţa de a rezuma un text citit se rezumă la elaborarea rezumatului, care
constă în extragerea şi redarea ideilor esenţiale dintr-un text sau dintr-un material
sursă în alt format (video sau audio).
Rezumatul este un nou text condensat, sau un articol prescurtat care [3]:
 comunică esenţialul din materialul sursă, din perspectiva autorului,
 este scris „cu cuvintele proprii” ale celui care face rezumatul, şi
 identifică informaţiile de interes pentru cineva care studiază respectivul conţinut.
Rezumatul trebuie să fie o descriere a celor mai importante elemente ale
materialului sursă, evidenţiind în special tema centrală, ideile principale şi aspectele
cheie.
Elemente comune ale rezumatului:
 selecţia: constă în descoperirea şi reţinerea ideilor principale din materialul
sursă
 eliminarea: constă în îndepărtarea informaţiei redundante sau neimportante
 substituirea: constă în reformularea enunţurilor din textul original.
Competenţa de a interpreta un text are la bază reflecțiile cititorului.
Interpretarea textului presupune: a) identificarea temei; b) viziunea despre lume a
scriitorului.
Elevul care citeşte devine un partener activ în actul lecturii, formându-şi
capacităţi critice şi reflexive, stimulându-şi creativitatea şi dezvoltându-şi emoţiile.
Lectura nu mai este o formă pasivă de receptare, este un proces ce implică mai mulţi
factori: textul, autorul, contextul, cititorul, extinzându-se dincolo de graniţele
literaturii.
Condiția interpretării ca act de comprehensiune și de recreare [ibidem]:
- lecturi repetate/ refelecție/ trăire, conștientizând intuițiile;
- înțelegere/comprehensiune;
- captare de sensuri/semnificații;
- explicarea/comentarea sugestiilor ( mijloace artistice);
- ierarhizarea valorii textului ca gen, specie, formulă estetică;

275
 - rezumarea/comentarea mesajului global care a comunicat la momentul dat cu
cronotopul;
- transferul mesajului textului prin dezvoltarea sensului într-un text propriu
[4, p. 22] – acțiuni hermeneutice generale, retopite pedagogic într-un sistem de
ALAE, proiectată-desfășurată pe principiile ALAE [4].
Competenţa de a exprima o părere în legătură cu textul citit vizează formularea
mesajului tetului, a învățăturii acestuia.
Condiția exprimării părerii despre text:
- este o așteptare;
- promite o provocare;
- solicită o receptare/ angajare;
- implică intuiția cititorului;
- comunică prin imagini/mijloace artistice;
- declanșează intuiții/stări/ sentimente;
- oferă un nou univers spiritual, care-ți îmbogățește/ întregește ființa –
- aceste valori imanente fiind supuse selectării-structurării pe principiile
conținuturilor ELA.
În concluzie, procesul de studiere a textului literar de către elevii din clasele
primare, performanţele lor în comunicarea orală şi scrisă, în înţelegerea şi asimilarea
valorilor literare sunt influenţate de modelul de lectură propus de învăţător, deci de
calitatea actului critic efectuat în ipostaza de mediator între text şi elevii săi.

Bibliografie
1. Cornea P. Introducere în teoria lecturii. Iaşi: Ed. Polirom, 1998.
2. Marin M. Didactica lecturii. Chişinău: Cartier, 2013.
3. Pamfil A. Limba şi literatura română în şcoala primară. Perspective
complementare. Piteşti: Paralela 45, 2009.
4. Pâslaru Vl. Introducere în teoria educaţiei literar-artistice. Chişinău: Museum,
2001. 216 p.
5. Slama-Cazacu T. Analiza textului literar. Aplicări în şcoală a metodei dinamic-
contextuale. Constanţa, 1998.

276