Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogica0 de Stat Ion Creanga

Facultatea : Filologie, Specialitatea: Limba si literatura

romana.
Catedra de Limb romn i filologie clasic,

Tez de an
Antonimia in proverbe si zicatori.

Studenta anului III, gr. 301

Specialitatea Limba si literatura romana
Goncearuc Marina
Conducator :ZGARDAN ALIONA
Doctor n filologie, confereniar
universitar.

Structura tezei de an
1
I)CAPITOL: 1 Introducere
2 Importanta antonimelor
3 Actualitatea antonimelor
4 Metodele
5 Scopul antonimelor
I.I) Antonimia in limba
1.1 Antonimia. Conditiile antonimiei
1.2 Tipurile de antonime
1.3 Valorificarea antoonimelor in proverbe si
zicatori.
2.1 Proverbe care contin antonime
2.2 Provrbe cu antonimizare

2
 Introducere
Obiectul de investigatie al studiului de fata il constituie antonimia . Desi in
lingvistica romaneasca exista lucrari semnificative despre antonimie , ni se pare
oportuna intentia noastra de a reanaliza si completa rezultatele anterioare sau de a
oferi perspective noi , mai ales ca , in aceasta perioada, granitele lingvistice s-au
largit considerabil si , ca urmare, au aparut noi tipuri de cercetari lingvistice si
extralingvistice. Din acest punct de vedere, studiul nostru este tributar perspective
structuraliste cu vederi mai largi dar si unei abordari, mai recente, mai recente de
tip lingvocognitic . nu putem sa negam faptul ca , in continuare , in lingvistica de
astazi , se simte nevoia de a organiza sistemul limbii ( incluzind chiar latura ei
functionala , discursiva), de a descoperi anumite legitati si principia de manifestare
a limbii fireste stiintele cognitive prezinta un unteres deosebit in acest moment, iar
, in acest sens, antonimia este o zona fertile de analiza , tocmai datorita varietatii
factorilor lingvistici si extralingvistici implicate in declansarea propagarea
structurilor antonimice, dar si a laturii sale puternic antropologice si
antropometrice. Prin urmare, poliparadigma antonimica se poate constitui intr-o
baza prototipica lingvistica si cognitive, care ar ajuta decriptarea sistemului de
reprezentari al cunostintelor individuale si colective.

Antonimia reprezinta o categorie fundamentala a lexicului , deficil de

capatat si de formalizat . Este , in definitiv un concept plurivalent , compozit, in
care interfereaza vizibil onticul , lingvistica psihologia , cognitia, cultura , religia.

Se considereaza ca antonimia este o sinteza dintre dimensiunea lingvistica si cea

extralingvistica. Tinind seama de acest fapt in lucrarea de fata , vom incerca sa
oferim unele repere teoretice si practice, fara sa extrapulam caracteristicile, in
primul rind lingvistice ale antonimiei . In consecinta, relevate sunt de o potriva si
contingentele si divergentele dintre planul lingvistic si extra lingvistic in explicarea
dimensiunilor antonimiei si esentei sale, in general.

Afinitatea si conexiunea dintre cunoastere practico- lingvistica si cea

discursiv- cognitiva se pot fundamenta cu ajutorul antonimiei . Prin urmare , din
acest punct de vedere pledam pentru definirea antonimiei drept categorie ,,
translingvistica, ea devenind astfel un reper esential in cunoasterea limbii. Prin
aceasta antonimia ca expresie lingvistica exceptionala se proiecteaza dincolo de
verbal, constituind o coordonata matricial concepruala de prim rang .structura sa
consista in varii fractiuni , indentificabile dincolo de lingvistic, aflate in vecinatate
cu preverbul cu inconstientul Jungian .
3
 Importanta antonimelor
Antonimia este una dintre cele mai dinamice si stabile parti ale sistemului
lexical , in acelasi timp. Aria de raspindire si de manifestare a fonomenului de
antonimie este deosebit de larga , depinzind de o serie de principia si de factoru de
producer , la care se adauga concept active precum opozita antonimica, cotradictia,
contrarietatea , binarismul, dualismul , polaritatea, dar si logica aristotelica, logica
lupasciana .

In studiu se stabileste ca interpretarea justa a fenomenului se face tinind

cont de cele doua dimensiuni fundamentale ale antonimiei sistematica si
extrasemantica.

Cele doua aspecte sunt tratateimpreuna, intrucit, de cele mai multe ori , a fost
extrem de dificila precizarea limitelor lor.

Pornind de la tezaca antonimia este o sinteza dintre dimensiunea

lingvistica si cea exralingvistica, investigatia interprinsa a permis clasificarea unor
chestiuni importante care privesc antonimia canonica , de system , ocazionala si
cea contextuala in mod special.

Antonimia dispune de un adevarat ,,arsenal de formanti antonimici sau

corelativ antonimici . In consecinta , antonimia macata sau omolexa contribuie la
largirea paradigmei antonimice, la imbogatirea lexicului antonimic, precum si la
diversificarea instrumentelor de practica uzual discursive si literar artistica.

In final, putem considera importanta antonimiei se poate interpreta ca o categore a

expresiei lingvistice a unui fragment important al tabloului lumii si , de aceea, este
imposibil de negat si dimensiunea sa extralingvistica , caci ea dispune de o latura
universala si una nationala.

Actualitatea antonimelor
Tinand seama de complexitatea problemei, in studiile consacrate
antonimiei s-au propusdistinctii intre diferite tipuri de antonime, insa interpretarile
sunt oarecum diferite de la un autor la altul .
4
 Natura sau tipul de diferente semantice sunt atat de importante, incat fara
ele, fara aindeplini niste conditii precise, antonimia nu-si mai justifica existenta,
riscand sa se confunde cuoricare alta opozitie semantica.Cand un vorbitor al unei
limbi pune in legatura doua cuvinte, SCUMP si IEFTIN, deexemplu, sau
BATRAN-TANAR, aceasta dovedeste ca in mintea lui cuvintele se evoca unul
pecelalalt, intre ele exista o conexiune, pentru ca, atunci cand invata limba, un
copil nu invatacuvintele grupate in perechi. Corelatia dintre ele apare in mintea
vorbitorului, pe baza unorelemente comune sensului celor doua cuvinte o
dimensiune semantica ce le reuneste, chiar daca vorbitorul nu constientizeaza acest
lucru. De exemplu, CALD si RECE au drept coordonata comuna aprecierea
referitoare la temperatura; INALT si SCUND se plaseaza amandoua pe axa
semantica a aprecierilor referitoare la extensiunea verticala etc. De aceea, nimeni
nu asociaza pe INALT cu DESTEPT sau cu SLAB. De altfel, orice vorbitor, chiar
neinstruit, va putea mentiona oricand opusul (antonimul) unui anumit termen.

Existenta nucleului semantic comun care grupeaza cuvintele cu sensuri

opuse in perechi antonimice determina o caracteristica importanta a acestora, si
anume faptul ca ele se presupun reciproc. De exemplu, CELIBATAR il presupune
pe CASATORIT, CURAT il presupune pe MURDAR, BOLNAV il presupune pe
SANATOS etc.Afirmatia de mai sus, desi valabila, nu este suficienta pentru
explicarea esentei antonimiei, pentru ca si sinonimia se bazeaza pe trasaturi de sens
comune si, de altfel, si polisemia. O solutie a acestei probleme este oferita de
analiza componentiala: existenta incontinutul semantic al antonimelor a unui sem
incompatibil contrar .

De exemplu , in exemplele discutate mai sus, CALD si RECE se afla in

antonimie pe baza semelor incompatibile contrare apreciere in plus si, respectiv,
apreciere in minus a temperaturii (in raport cu un etalon fata de care se face
aprecierea).Aspectele practice legate de formularea semelor incompatibile contrare
sunt multiple sivariate. Ele tin atat de limitele metalimbajului semantic, de gradul
de abstractizare la care poate ajunge cercetarea, cat si de natura sensurilor
cercetate. Dar dincolo de aceste dificultati de ordin practic, important este
caracterul lor dihotomic : apreciere in plus vs apreciere in minus,apreciere
pozitiva vs apreciere negativa.

Angela Bidu-Vranceanu si Narcisa Forascu,

Op. cit. pag . 124

5
 Metodele
Definirea antonimilor pe baza unor criterii mixte ne conduce la citeva
precizari de ordin metodologic privind analiza lexemenelor cu sens contrar .
Cerintele formulate mai sus fata de cuvintele cu statut de antonime , in deplina
concordanta cu sinteza criteriilor la care ne-am referit in paginile de mai sus,
impun si gasirea unor modalitati adecvate de analiza a paradigmelor
antonimice in masura sa asigure abordarea antonimilor din perespectiva celor
trei aspecte fundamentale ; logico-antologic, lingvistic si psiholingvistic .

Aceste aspecte traseaza de fapt si concordantele in care se inscriu premisele

metodologice pe care le adoptam in lucrarea de fata .

Una din metodele care se presteaza cel mai mult pentru investigarea
substantei semantice in sine a antonimelor este, cum am vazut, analiza semica .

Ea presupune dezintegrarea structurii semantice a antonimelor si gasirea

componentelor minimale de sens ce constituie baza relatiilor de contrarietate
semantica . Aceasta metoda corespunde cerintelor criteriului structural- semantic,
relevind atit elemente de ordin logico- ontologic , cit si elemente de facture
lingvistica si psiholingvistica , implicate cu regularitate in raporturile de antonimie
lexicala.

Metoda de analiza semica ne ajuta insa mai mult in cercetarea

particularitatilor paradigmatice ale antonimelor. In ceea ce priveste aspectul
syntagmatic al antonimiei lexicale ,de o deosebita utilitate se dovedeste a fi
analiza distribuitiva a termenilor contrari si analiza tipurilor de context
antonimice, care pun in evidenta modul de manifestare contextuala a antonimelor .
analiza distribuitiva scoate in evidenta modul in care antonimele isi actualizeaza
potentialul lor semantic in lantul sintagmatic al contextului ,prin relevarea
coincidentelor si a noncoincidentelor in ce priveste posibilitatile combinatorii ale
termenilor opozabili , in timp ce cealalta modalitate de analiza pune in lumina
existent unor context antonimice-tip,predicatibile sau nepredicatibile , in care apar
cu regularitate ,, in contact termenii contrari .

In stabilirea caracterului antonimic al diferitelor perechi de termini

opozabili si in delimitarea cuplurilor de antonime din interiorul unor serii de
sinonime mai dezvoltate , aflate in opozitie intre ele, de un real folos se dovedeste
a fi si metoda psiholingvistica . Experimentul psiholingvistic bazat pe anchete
6
poate fi utilizat atit in cadrul unor cercetari care vizeaza aspectul paradigmatic , cit
si ca auxiliar in analiza sintagmatica .

In sfirsit , analiza seriilor derivative pune in lumina antonimia lexicala

ca fenomen lingvistic in manifestarea ei paradigmatica.

Antonimia : o abordare sistemic i extrasistemic/ Daniela Gheltofan,

Editura Craiova, 2014.

SCOPUL ANTONIMELOR
Antonimele au ca scop punerea in evidenta a tipurilor de identitati si
diferente intre membrii unei asemenea clase si, implicit,specificul acestui tip de
structura in raport cu altele.Pentru a obtine o clasa de antonime, putem porni de la
dinsensurile unui cuvant polisemantic sau de la o serie de sinonime, cautand
termeni opusi ca inteles. Pentru aceasta, se impune respectarea celor doua conditii
enuntate: principiul semnelor comune si cel al semului incompatibil contrar.

Indiferent de punctul de plecare, rezultatul poate fi: (1) gasirea unui singur
antonim sau(2) gasirea mai multor antonime ,sinonime intre ele.Pornind, de
exemplu, de la perechea HIDRATAT-DESHIDRATAT, constatam ca
acestitermeni sunt pusi in legatura pe baza trasaturilor comune de sens
adjectival, privitor la umiditate. Calitatea de antonime este asigurata de semele
incompatibile contrare prezent carecaracterizeaza primul termen si, respectiv,
absent din sensul celui de al doilea. In aceeasi situatie se afla CALD-

RECE grupate pe baza semelor comune: adjectival, privitor la temperatura,

grad nedefinit. Opozitia antonimica se bazeaza pe semele incompatibile
contrareapreciere in plus vs apreciere in minus. Antonimele de acest tip, la
care se mai pot adauga numeroase exemple (NOROS-SENIN, PAR-IMPAR,
VIATA-MOARTE) reprezinta tipul cel mai simplu de structura. Relatia se
stabileste numai intre doi termeni (fara sinonime), iar toate trasaturile de sens ale
primei unitati se repeta in continutul celei de a doua. Singura diferenta,care
constituie totodata si baza antonimiei, este data de opozitia le nivelul semelor
incompatibile contrare.Daca avem insa o pereche antonimica frecvent citata,
ADEVAR-MINCIUNA, constatamca ambii termeni se caracterizeaza prin semnele
comune fapt, conformitate cu realitatea si se opun prin semul prezent vs
7
absent. Daca cercetam insa pe MINCIUNA in opozitie cu alti termeni ai
paradigmei sinonimice din care face parte, de exemplu, cu NEADEVAR,
FALS,constatam ca acesta contine o trasatura in plus, necomuna cu antonimul sau:
+ de natura intentionata. Aceasta trasatura reziduala este neglijata in relatia
antonimica, se estompeaza, dar ea poate fi pusa in evidenta cand termenii se
utilizeaza in opozitie in anumite contexte. In aceasta pereche, diferenta dintre cele
doua antonime nu se limiteaza la semele incompatibile contrare, cise exprima si
printr-o alta trasatura de continut. Aceasta face ca relatia sa fie mai complexa
decatin exemplele discutate anterior. Prin urmare, chiar cand paradigma
antonimica este formata numai din doi termeni, structura poate fi mai simpla sau
mai complexa.Cand paradigma este formata din mai mult de doi termeni, situatiile
inregistrate sunt diferite.Sa alegem pentru exemplificare seria SPERANTA,
NADEJDE, opusa lui DISPERARE,DEZNADEJDE. Dupa cum se poate observa,
este vorba de doua serii de sinonime perfecte,aflate in opozitie antonimica, ce se
bazeaza pe semele comune sentiment, privitor la,incredere in aspiratii si pe
semele prezent vs absent. Fiind insa vorba de sinonime perfecte, situatia lor nu
se deosebeste cu nimic de relatia binara dintre CALD-RECE descrisa mai sus.
Sinonimele din fiecare serie care intra in opozitie se caracterizeaza prin aceleasi
trasaturi.Aceasta inseamna ca, in relatia antonimica, ele se comporta la fel cu
intreaga serie. Fiecare dintremembrii seriei SPERANTA, NADEJDE intra in
relatie de antonimie perfecta (binara sisimetrica) cu oricare din membrii seriei
DISPERARE, DEZNADEJDE. Nu aceeasi este situatia relatiei de antonimie
stabilita intre doua clase de cvasisinonime.Daca opunem pe UD, UMED, JILAV
lui USCAT, SEC, ZBICIT, ZVANTAT, observam ca bazade grupare a acestora
intr-o paradigma este data de trasaturile comune adjectival,
privitorla,umiditate; opozitia antonimica se realizeaza pe baza semelor
prezent care caracterizeaza primii trei termeni si, respectiv, absent specific
ultimilor patru. Daca incercam insa sa cuplam pe rand membrii primei grupe cu cei
din a doua grupa, observam ca aceasta nu se poate faceoricum, desi conditiile
semice au fost indeplinite.

8
 Antonimia in limba
Am grupat mai jos un numar de exemple reprezentind cupluri
antonimice stabilite in limba , deci situatii , in principiu clare.
Desi nu ridica problem deosebite de interpretare ,simpla afirmare
a statutului de antonime a doua cuvinte nu este suficienta . ne propunem
deci demonstrarea acestui statut , consemnarea si interpretarea diferitor
aspect pe care le presupune antonimia in limba cu scopul de a oferi
citeva modele de analiza , utilizind datele teoretice din caitolul anterior .
Totodatavom incerca sa punem in evidenta care sint limitele pe care
limba ;e impune in utilizarea antonimelor , in ce conditii pot fi ele
inculcate si care sint consecintele care cecurg din aceste abateri.
In acest fel ilustram conceptul de antonimie in sens restrins si in
sens larg, pe baza unor exemple selectate atit din fondul vechi al limbii ,
cit si din cel neologic. Selectia a fost dirijata de intentia , declarata de la
inceput , de a sprijini procesul de invatare lexicala. Situatiile
commentate mai jos pot constitui sugestii, modele pentru alte analize de
acelasi tip.
Pentru a (se)agrava,anotimpul cel mai frecvent intilnit este a (se)
ameliora. In dictionar ele sint diferite ,fiecare, prin sinonime : a se
agrava= a deveni mai grav , a se inrautati, iar a se ameliora= a se
imbunatati. Definitiile sugereaza existenta unei clase antonimice
alcatuite astfel:
A (se) agrava - a (se) ameliora
A (se ) imbunatati a (se) inrautati
Desi fiecare dintre cele doua serii de opozitie contine sinonime perfecte ,
termeni sint , de preferinta , cuplati in vorbirre in felul aratat mai sus si
utilizati astfel in opozitie imediata
Agravat amelioreze

9
Starea bolnavului s-a inrautatit in loc sa se imbunatateasca
Ameliorat
agravat
Relatiile dintre ei nu s-au imbunatatit dimpotriva s-au
inrautatit

Relatia de antonimie dintre cele doua serii de termen are la baza caracterul comun
al unor componente de sens : (actiunea)+(de devenire), iar opozitia se bazeaza pe
componentele contrare ,, bun / ,,rau. Prin urmare, ne existind alte diferente ,
relatia este simetrica, iar termenii ar trebui sa fie cuplati oricum, se observa totusi o
preferinta in organizarea a perechilor.

Aceasta se datoreste faptului ca agrava- ameliora se deferentiaza de ceilalti

termini prin caracterul lor neologic, ceea ii face sa fie frecvent folositi in contrast
in limbaje speciale, in timp ce , imbunatatiti inrautatiti apartin limbajului
uzual. Cu toate ca toti cei patru termeni ai clasei sint literari, diferenta de varianta
functionala in care ei sint de preferinta folositi antreneaza o oarecare coloratura
stilistica, cee ace explica frecventa cuplurilor organizate in felul aratat mai sus.

Concis si prolix formeaza o pereche antonimicafrecvent utilizata in

combinatie cu anumite contexte : despre stil, vorbire , redactare , expunere.
In dictionar, concis este definit ca ,, expus pe scurt , in putine
cuvinte, iar prolix , prin negarea antonimului : ,, lipsit de conciziune.
Cele doua cuvinte se refera la ,, concentractia in idei a unei expuneri ,
apreciindo ca ,,prezenta , si , respectiv ,, absenta.
Intrucit ambele sint neologisme , iar ultilizarea lor este limitata la un numar
restrins de contexte, ele circula in acelasi tip de limbaj. Relatia de antonimie
dintre ele este in sens restrins si este fixate in limba .
Marin Buca si Ivan Evseev, Probleme de semasiologie , Timisoara,
1976, p. 145

10
 Antonimia
Antonimia a fost considerata o manifestare evidenta a relatiilor sistematice
din lexic si unul din axele principale ale sistemului lexical al oricarei limbi. Pe
linga faptul acesta, antonimia este o dominanta a constiintei colectiv-lingvistice,
ilustrins strinsa legatura dintre limba si gindire si fiind considerate una dintre
universalile lingvistice.

Antonimia, din acest punct de vedere , este o reflectare directa a operatiilor

prin opozitie de sens pe care mintea umana le face frecvent . Mai multe cercetari
de psiholingvistica ale unor cercetatori ca E.I.Rodiceva , Tatiana Slama- Cazacu ,
R. Sirbu au pus in lumina faptului ca antonimele, in cele mai multe cazuri , sunt ,
in mod direct sau nemijlocit, un reflex al contrariilor lingvistice . De asemenea,
studiile psiho linvistice au demonstrate ca omul este mai degraba inclinat sa
asocieze doua cuvinte pe baza de contrast si , doar in al doilea rind , pe baza de
asemanare.

Antonimia se afla din nou in atentia specialistilor care doresc sa identifice

cele mai eficace metode de analiza in surprinderea naturii antonimice, fiind
convinsi ca axa antonimica dezvaluie mecanisme lingvistice esentiale si ca
influienta decisive aparitia si evolutia procesului discursiv. In acest sens , se
apleaca atita asupra relatiilor de antonimie sistemica , cit si asupra antonimiei extra
sistemice, cu referire speciala la discurs , in nevoie de intelegere a functionalitatii
si a conteztualizarii antonimice , pe care noi le legam intr-o anumita masura de
extrasistemica, de vreme ca selectarea cuplului antonimic depinde si de factorii
extralingvistici. Cu toate acestea , este exclusa investigarea antonimiei numai pe
baza extralingvistice, fiind necesara o corelatie a criteriilor lingvistice cu cele
psiholingvistice, socio-lingvistice , logice si cognitive ,alaturi de suportul ontologic
s-a inteles , de asemenea, ca , pornind de la unitatile frazeologice si cele
paremiologice si pina la discursul in intregime , contextualizarea antonimica are o
larga intrebuintare , indeplinind varii functii in comunicare. Expresia pur
lingvistica , asociata cu antonimia , se complica la nivelul logico semantic si
functional prin existent opozitiilor si a unor conduit verbale si paraverbale care tin
mai mult de modul specific de gindire a unor comunitati , chiar de gradul de
cultura in general . de aceea , parafrazindul pe I. Evseiev (1974: 141),vom spune ca
:antonimia nu este alt ceva decit oglindirea tuturor tipurilor de opozitii logico
semantice, de contraste si de antonimii dintre obiectele lumii observate de o
comunitate lingvistica, iar, intr-o anumita masura , cultura si limba sunt
oglindirea tuturor tipurilor.
11
Angela Bidu-Vranceanu si Narcisa Forascu, Limba romana contemporana.
Lexicul ,Bucuresti, 2005, p. 120.

CONDITIILE ANTONIMIEI
ANTINIMIA : TIP DE RELAIE SEMANTIC CE CONST N
OPOZIIA DE SENS NTRE DOU CUVINTE CARE trimit LA REALITI
(REFERENI) NU NUMAI DIFERITE, CI I CONTRARE I
CONTRADICTORII.

Exist o antonimie logic, obiectiv, care este implicat n lucruri din

realitatea extralingvistic: NOAPTE - ZI, IARN - VAR, DIMINEA -
SEARA, i o antonimie pe care o stabilesc vorbitorii. n enunul: Am vzut dou
filme, unul BUN i altul PROST, sensul antonimelor BUN - PROST reflect o
apreciere subiectiv. De aceea se spune c antonimia ca fenomen lingvistic
acoper att cuvintele care denumesc noiuni contrare (IARN - VAR,
DIMINEA - SEAR, BRBAT - FEMEIE, VIA - MOARTE, NGHE -
DEZGHE), ct i pe acelea puse de vorbitori n eviden (Ce GREA este valiza
neagr i ce UOAR este valiza gri").

Antonimele sunt fixate perechi i, de aceea, par mai puin dependente de

context sau de o situaie de comunicare. De exemplu, n mintea oricrui vorbitor
este asociat MIC cu MARE, TNR cu BTRN, SRAC cu BOGAT,
ADEVR cu MINCIUN etc.

ntre dou cuvinte care sunt antonime trebuie s existe:

A) O DIMENSIUNE DE SENS COMUN (asemnare semantic implicnd

componente de sens comune) care le unete, asigur legtura:

- LENE - HARNIC se refer la atitudine fa de munc";

- INTELIGENT - PROST se refer la capacitate intelectual";

12
 - CLDUR - FRIG se refer la temperatur";

B) COMPONENTE DE SENS DIAMETRAL OPUSE (CONTRARE) care stau

la baza opoziiei ntre termenii perechi:

- HARNIC (plus munc") - LENE (minus munc");

- INTELIGENT (prezent inteligen") - (absent inteligen");

- CLDUR (temperatur sczut") - FRIG (temperatur ridicat").

Antonimele aparin mai multor PRI DE VORBIRE, dintre care cele mai
numeroase sunt adjectivele i substantivele:

*adjective: CINSTIT - NECINSTIT; CITE, LIZIBIL - NECITE,ILIZIBIL;

*substantive: SPERAN, NDEJDE - DISPERARE, DEZNDEJDE;

BUCURIE - TRISTEE;

*verbe: A APRINDE - A STINGE; A (SE) AGRAVA - A(SE) AMELIORA;

*adverbe: APROAPE - DEPARTE, AICI - ACOLO; NUNTRU - AFAR;

*pronume (nehotrte sau negative): UNUL - TOI; TOTUL - NIMIC; TOI -

NIMENI.

Unele cuvinte se definesc prin antonimele lor: PROST lipsit de inteligen",

FRICOS care are puin curaj", CURAJOS care nu cunoate frica".

CLASIFICAREA ANTONIMELOR:

1. n funcie de DIMENSIUNEA SEMANTIC

- antonime polare, care nu admit termeni intermediari: SO / SOIE;

- antonime scalare, care admit gradarea i care sunt adesea legate de proceduri
de comparare: MARE /MIJLOCIU / MIC; FIERBINTE / CALD/RECE:

- antonime contradictorii: CELIBATAR (necstorit) / CSTORIT;

- antonime contrarii: A URCA / A COBOR;

- antonime reciproce: A CUMPRA / A VINDE etc.

13
2. n funcie de STRUCTURA CUVNTULUI:

- antonime cu radicali diferii: CORECT - GREIT; FRIG - CLDUR,

NTUNERIC - LUMIN; TRECUT - VIITOR; A VENI - APLECA;

- antonime cu acelai radical stabilite prin prefixe i sufixe: CORECT -

INCORECT; DISCIPLINAT - INDISCIPLINAT; NOROC - NENOROC;
MORAL a IMORAL; REVERSIBIL - IREVERSIBIL; HIPOTENSIV -
HIPERTENSIV; CRTICIC -CROAIE; CSCIOAR - CSOAIE ETC.

Aceste antonime au o marc formal (prefixul, sufixul) care subliniaz antonimia.

Prefixele cu care se formeaz n general antonime sunt: NE-, NON-, IN-

I-, DES-, DEZ-, DIS-, DE- etc.

Antonimia se poate efectua si cu ajutorul prefixelor:

- inchide - deschide

- impacheta - despacheta

- cinstit - necinstit

- egal - inegal

Antonimia se poate face si intre un cuvant si o locutiune, de ex a opri - a da drumul

Perechea de antonime trebuie sa fie compusa din parti de vorbire de acelasi fel

- substantive: veselie - tristete

- adjective: inalt - scund

- verbe: a se urca - a cobori

- adverbe: sus - jos

In cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabileste pentru fiecare sens mai

important al cuvantului respectiv:

- drept - nedrept

- drept - stramb

- drept - stang

14
Antonimia (antonimele reprezinta perechi de cuvinte cu corpuri fonetice diferite
sau partial diferite, apartinand aceleiasi parti de vorbire si avand sensuri opuse).

Criterii de caracterizare si tipuri:

Lingvistice (principale criterii): - etimologia:

- antonime din aceeasi limba (ex. bun / rau - antonime din limbi diferite (ex. (a) uri
(lat.) / (a) iubi (s- categoria gramaticala (sunt mai ales substantive, adjective, verbe,
adverbe);- exista serii de antonime si la nivelul familiei lexicale (ex. aprinde /
stinge, aprindere / stingere, aprins- structura:- cu radicali diferiti (ex. bun / rau);

- cu acelasi radical;

- cu afixul explicit la amandoi termenii (ex. antebelic / postbelic);

- cu afixul explicit la unul din termeni (ex. legal / ilegal, util /

inutil);

- sensul (pe baza opozitiilor semantice):

- de contrarietate (= antonime graduale), ex. mare / mic, ieftin /

scump;

- de contradictie (= antonime complementare), ex. absent / prezent,

adevarat / fals;

- de tip vectorial, ex. a iesi / a intra, a incepe / a termina;

- de tip conversiv, ex. a vinde / a cumpara (ceva), a da / a primi;

- semantico-stilistice, ex. aprinde / stinge (Anii aprind in inimile

oamenilor dragostea si tot anii o topesc si o sting. Zaharia Stancu, Satra).

Extralingvistice:
- sfera tematica (antonime privitoare la insusiri, fenomene, actiuni
etc., de ex. caldura / frig, iarna / vara, bun / rau)

- diferente teritoriale (ex. de tipul regional / popular, regional /

literar)

R. Sirbu (1977: 34-44, 62-67, 88-98).

15
 Tipuri de antonime
La inceput, in studiile despre antonime, s-a stabilit faptul ca
exista antonime propriu-zise sau clasice, de tipul mare-mic,bine-
rau,dusman-prieten,sus-jos, avind ca referinta impartirea maniheista a
lumii dupa principiul axiologic, iar in studiile recente , prin prisma
noilor curente lingvistice , dar si a metodelor posibilitatilor modern de
cercetare ,s-a trecut la verificarea acestora cu instrumente concrete sii cu
baze reale de limba. Rezultatele obtinute nu au dus la infirmarea
categoriilor stabilite anterior, dar au oferit un tablou detaliat al
fenomenului si au condus spre noi aspectece trebuie investigate , cum ar
fi antonimia frazeologica, antonimia paremiologica, antonimia
conceptuala etc., ce deschid perspective de o complexitate nebanuita.
Complexitatea fenomenului incepe de la formele cele mai
simple ale cuplului antonymic, intrucit s-a sesizat, spre exemplu , ca
distributia termenilor depinde de planul de referinta: compozitie tare
compozitie moale, ce impune ca pereche antonimica tare- moale, dar
bautura tare- bautura slaba, asadar, paradigm antonimica se schimba in
tare slab. Acest fapt , insa , nu inseamna ca se opereaza cu antonime
contextuale, ci ca , sub influienta polisemantismului , perechea
antonimica, desi clasica, canonica, este alta. Problema aceasta se
adinceste in momentul in care se iau in discutie echivalentele lor din alte
limbi.
Dupa criterial structural-semantic, s-au delimitat doua tipuri de
antonime:
antonime heterolexe;
antonime (h)omolexe
16
 Pentru antonimele heterolexe s-au mai utilizat urmatorii termini
sinonimici : primare , nemarcate, cu radicali diferiti , neanalizabile.
Antonimele omolexe sunt denumite si antonime derivationale( prefixale,
prefixate, prefixoidale), marcate , cu acelasi radical, morfologice
(gramaticale), analizabile.
Desi unii cercetatori considera ca fiind antonime doar cele cu
radical diferit , sunt altii care sustin ca , in special , antonimele omolexe
ai caror catalizatori sunt afixele,afixoidele sau compunerea asigura o
forma de echilibru sistemului .
De asemenea, unii apreciaza ca antonimele cu acelasi radical nu
sunt antonime autentice; altii le considera antonime morfologice sau
gramaticale , delimitindu-le de antonimele lexicale iar alti lingvisti
sustin ca antonimele sunt numai adjectivele, de regula , perfect
simetrice .
In general , in studiile antonimce ,dupa natura raporturilor
logico semantice, au fost identificate 4 grupe principale de antonime:

antonime graduale(scalare) sunt considerate ca fiind cel mai larg

raspindite: bogat- sarac, curajos-las, mare-mic , frumos-urit, ieftin-
scump, folositor daunator, tinar-batrin, fierbinte- rece etc ;
antonime complementare(polare,negraduale),in opinia lui Croft
Cruse impart ,in mod egal ,un domeniu in doua subdomenii: mort-viu,
moarte viata,alb- negru
antonime vectoriale se refera la actiuni , directie sau miscare in
sensuri opuse : a veni a pleca, a iesi a intra;
antonime conversive , ce reflecta aceeasi realitate extralingvistica,dar
privita din perspective opuse: a cistiga- a pierde, a vinde- a cumpara,
vinzare-cumparare, import- export, revolutie- contrarevolutie.
Raportarea la opozitia graduala sau negraduala inseana si luarea in
considerarea a unor aspecte secundare , dar importante. Spre exemplu ,
17
antonimele mort-viu, clasificate ca negraduale (negradabile) , in anumite
conditii , devin gradabile, cum ar fi intr-un context de genul ,,e mai mult
mort decit viusau in expresia frazeologica ,,nici mort nici viu.
Cercetatorul rus M.R. Lvov propune o clasificare a termenilor
opozabili dupa gradul de antonimizare, delimitind antonimele complete
,incomplete si antonimele individual stilistice de tipul {lupi oi},
{miere-iad}, (acestea sunt antonime ocazionale sau contextuale sau
,uneori ,antonime frazeologice sau paramiologice, in cazul in care apar
in exemple precum: a fi lup in haine de oaie, Din ochi miere , din gura
fiere; Pe buze miere, in inima fiere;
Alaturi de tipul miere-fiere, in tipologia antonimelor contextuale
incadram si termenii opusi cu character antonimic incomplete( rece
torid) si opusii pe baza de intensitate (casa-palat).
Exista o clasificare a antonimelor pe baze semantice este cea care
tine seama de coordonatele spatiale, temporale,cantitative, calitative .
In opinia lui I. Evseev, trsaturile distinctive spatiale stau cel mai frecvent
la baza alcaturii paradigmelor antonimice : a (se) sui- a (se) cobori, sus
jos, aici-acolo etc. Antonimele verbale ce exprima miscarea , directia se
ordoneaza cu ajutorul semnelor spatiale, care sunt mai pregnant prezente
in momentul vorbirii :a veni- a pleca, a urca a cobori, a intra a iesi ,
a ateriza- a decola etc., iar, in limba rusa , numarul lor este amplificat de
prezenta a numeroase prefixe antonimice verbale, care orienteaza spatial
miscarea. Acestora li se adauga,, prepozitiile contrastante sau
,,prepozitii binare de lapina la, de pina, dinsprespre,de lala,
dinin.

18
 Valorificarea
antonimelor
in proverb si zicatori
Cercetarea textelor concrete de limba permite desprinderea unor
observatii interesante inceea ce priveste actualizarea relatiei de antonimie si
efectele stilistice care se pot obtine astfel.Figurile in care este implicata antonimia
sunt:antiteza,

Cea mai obisnuita realizare a antitezei este cea obtinuta printr-un sir de antonime
carecreeaza situatii contrastante. Antiteza ste o figura de stil care consta in
asocierea in acelasi enunt sau context mai larg a unor idei, imagini sau notiuni cu
sens contrar. Cea mai obisnuita realizare a antitezei este cea obtinuta printr-un sir
de antonime care creeaza situatii contrastante.

In prverbe si zicatori antonimele tin un loc de frunte pentru a ne releva

concordanta dintre bine si rau , frumos si urit. Antonimia are un rol destul de
important pentru a valorifica idile pricipale dintre sensuri.

Dintr-o simpla examinare a proverbelor in care sint implicate antonimele ,

observam ca acestea au in comun ideia de ,, contrar, contradictoriu, opus ceea ce
presupune antonimie. Ea este implicata in contraste generale .

Antonimia in proverbe consta in a exprima exact contrariul a ceea ce locutorul vrea

sa spuna, de cele mai multe ori olauda exagerata, o activitate care disimuleaza o
apreciere dispretuitoare sau persiflanta. Prin urmare, eamascheaza adevaratele
ganduri ale omului , care trebuie sa ramana totusi transparente pentru o reusita.

Proverbele si zicatorile au la baza o judecata incheiata , un parcurs semantic clar,

sugestiv , allegoric. Sub aspectul judecatii sic el al sensului poetic.

Ele reprezinta expresia concentrate la maxim a intelepciunii populare , o adevarata

sinteza dintre ratiune si sentiment. Cizelate in timp, treptat, proverbele si zicatorile
s-au ales de tot ce era de prisos si au ajuns sa spuna mult prin cuvinte putine.
19
 Proverbe care contin
antonime
Cine seamana cu lacrimi , culege cu bucurie.

Satul are si buni si rai.

E mai bine in coliba ta , decit in castelul altuia.

Unuia ii vine gust dulce , altuia gust acru.

Scump ii omul, eftin ii omul.

Buturuga mica , rastoarna carul mare.

Gaura mica, scufunda corabia mare.

Seaman la tinerete si ai sa culegi la batrinete.

Decit bogat si bolnav, mai bine sarac si sanatos.

Patul sa fie cald, mincarea poate fi si rece.

A pune negru pe alb .

Fata cea mai mare o marita pe cea mai mica.

Cee ce omul isi face , nimeni nu-i poate desface.

Cine fuge de judecata , dreptate nu are.

Mai bine sa traiesti in saracie ,decitt sa fii bogat din hotie.

Pentru un ban furat,pierzi o mie munciti.

Tilharul cel mic se spinzura, sic el mare scapa.

20
Lung in mina ,scurt in vina.

Boala bogatului ii ca sanatatea saracului .

Pestele cel mare il impinge pec el mic.

Cel satul nu-l crede pec el flamind.

Bogatul maninca cind vrea , iar saracul cind are.

Pina vine cheful bogatului , ii iese sufletul saracului .

Unii seaman, altii secera.

Decit sa muncesti degeaba, mai bine sa sezi degeaba.

Unul te lasa de ostenit, altulte i-a de odihnit.

Dupa ris vine plins.

Binele intodeauna impaca raul .

Cine vara n-are minte ,iarna nu maninca placinte.

Cine munceste la tinerete, are la batrinete.

Hotareste-te cu cel mic si cu cel mare,dar la sfirsit ia decizii de unul singur.

Picatura mica roade piatra mare.

Zgircitul se bucura laundind,iar darnnicul se mingie dind.

Banul ii ochiul dracului,iar ragaciunea ochiul lui Dumnezeu.

Invata in tinerete ca ti va fi de folos la batrinete.

Ochii sparie ,iar miinele bucura.

Gospodarul isi face vara sanie si iarna caruta

Provrbe cu antonimizare
De sapte ori masoara si o data taie.

Ascultind cu zece urechi.

21
Zic zece tu taie taie una.

Una dreapta si zece strimbe.

Dai una ca sa ti se dea zece.

Cu un gind sa se duce si cu zece nu.

Hotul e cu un pacat si pagubasul cu zece.

Mai bine cara pietre cu un om intelept ,decit sa petreci cu zece nebuni .

A taia un fir de malai in opt.

Patru pei de pe un bou.

Are patru boi si o suta de nevoi .

A umbla cu caciula in patru .

Mai buna e o pace, decit o suta de procese.

Un singur dusman e destul sa darime ce a lucrat o mie de prieteni.

Un macelar bun frica nu are de oi.

Inteleptul invirteste de sapte ori limba in gura inainte de a vorbi .

Hotul de unu se prinde si de-o mie se ntinde.

Celui cu economie suta ii este cit o mie.

Si scrumul il vinde cu cinci parale.

22