PROMOVAREA GÂNDIRII CREATIVE

Învăţarea creativă a limbii romane şi matematicii

În condiţiile mileniului III caracterizate prin asaltul şi explozia de informaţii perisabilitatea

din ce în ce mai rapidă a cunoştinţelor şi mai ales prin creşterea exponenţială a exigenţelor vieţii şi
activităţii, învăţarea nu mai poate fi înţeleasă ca în schema tradiţională rigidă care o reduce la
"acumulare", "stocare", "asimilare", "receptare" de priceperi, cunoştinţe deprinderi. În noile
împrejurări, învăţarea este cercetată şi practicată ca transformare progresivă a comportamentului la
noile cerinţe ale vieţii şi activităţii.
Învăţarea subliniază A. Wolfolk, este "procesul care determină o schimbare în cunoaştere sau
comportament". Învăţarea creatoare este un tip de învăţare care se exprimă printr-un comportament
creator, reprezentând resortul fundamental al acestui tip de învăţare.
Învăţarea creatoare presupune descoperirea unor soluţii originale pentru rezolvarea situaţiilor
problematice. Ea intervine atunci când simpla aplicare a unor răspunsuri automatizate sau algoritmi
nu este suficientă pentru descoperirea soluţiei. Soluţiile sunt originale, creatoare pentru cei care doar
învaţă, nicidecum pentru cunoaşterea umană în general.
"Învăţământul primar a fost întotdeauna şi rămâne un teren propice de încercare a noului, de
afirmare a originalităţii şi creativităţii didactice, ca legitate firească impusă de evoluţia învăţământului
modern şi a societăţii noi".1
Deşi dezvoltarea însuşirilor creative constituie o sarcină de prim ordin a învăţământului de
toate gradele, nu există un obiect, o activitate specifică care să urmărească în mod predilect acest scop,
deşi sunt opinii care susţin această necesitate.
În condiţiile date, în care este planificat şi organizat procesul de instruire şi educare a elevilor
din şcolile noastre, trebuie valorificate toate posibilităţile pe care acesta le oferă pentru realizarea
obiectivului la care ne referim.
Şi cum limba română şi matematica deţin o pondere deosebită în programul de instruire şi educare
a elevilor din clasele mici este firesc ca aceste discipline să se înscrie cu cele mai mari contribuţii la
realizarea acestui obiectiv principal al învăţământului.
"Lecţiile de limba română oferă reale posibilităţi de organizare şi desfăşurare a unor multiple
activităţi menite a dezvolta capacitatea de creaţie a elevilor. Dintre acestea fac parte - între altele -povestirea
cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, intercalarea unor noi episoade în povestiri, ilustrarea textelor
literare, dramatizarea povestirilor."2
Matematica este o ştiinţă care poate şi are menirea de a forma o gândire logică creatoare, o
apropiere de cunoştinţele noi. Viaţa dovedeşte că nu se poate trăi fără matematica, care reprezintă mai mult
decât o ştiinţă, este un act de cultură. Se spune că "intrarea în ţara cunoaşterii se face pe podul matematicii".
Scopul învăţării matematicii este în mod esenţial însuşirea unui anumit mod de a gândi logic şi corect."
"Ceea ce se macină la moara matematicii contează mai puţin, ceea ce este important este ca cei
care o studiază trebuie sa înveţe, să macine conform regulilor".3
În vederea mobilizării cât mai plenare a elevilor la un efort susţinut în învăţarea limbii române şi
matematicii, prin angajarea optimă a mecanismelor intelectuale ale acestora, pot fi adoptate strategii de
provocare şi dirijare a gândirii ca: învăţare prin cercetare (descoperire), învăţare pe bază de modele,
problematizarea, algoritmizarea. Aceste strategii oferă condiţii optime pentru exersarea intelectului
elevului în direcţia flexibilităţii, creativităţii, inventivităţii, conducând la formarea unei gândiri moderne,
algoritmice, modelatoare, problematice.
Oricare ar fi conţinutul programei, oricare ar fi procedeul folosit pentru predarea unei anumite teme,
limba romana şi matematica au fost şi rămân discipline, care prin dezvoltarea gândirii, a raţionamentului,
a inteligenţei dau calea de rezolvare a problemelor puse în faţa fiecărui om. Sunt obiectele de învăţământ
care acţionează asupra tuturor trăsăturilor definitorii ale gândirii moderne: practica globală operatoare,
pluridisciplinară, cunoaştere creativă. De aceea au un rol deosebit de important în dezvoltarea intelectuală
1
I. Cerghit, “Învăţătorul în faţa reformei”, Învăţământul primar, nr. 3/1997, pag.3
2
Bârsescu, Ş. – “Pedagogie şcolară”, vol. I, Ed. “Scrisul românesc”, Craiova, 1996
3
Gazeta matematică, Seria A, nr. 1/1975
a omului. "La baza necesităţilor noastre sociale stă necesitatea individului de a contribui cu propriul sau
act creator la bunăstarea generală.
Respectul pentru unicitatea fiecărui copil este simţul adânc legat de sufletul fiecărui educator
adevărat. (Ottoway)

Conduita creativă a învăţătorului

În învăţământ, creativitatea se manifestă mai greu dar dascălii pot la fel de creatori ca şi specialiştii
altor domenii. Deosebirea consta în faptul că aici creativitatea se manifestă altfel, are alte particularităţi
decât în domeniul ştiinţei, artei sau tehnicii. Fiindcă este vorba despre o activitate de formare a
personalităţii, este greu dar necesar ca şi în acest domeniu - poate chiar mai mult decât în altele - să se dea
dovadă de creativitate.
Aflat acum şi-n situaţia de "reformator", dascălul participă activ la înfăptuirea reformei pedagogice
în învăţământ. Implicarea învăţătorului în realizarea acestei reforme se leagă mai ales de aspecte ale
inovaţiei, ale reorganizării şi reînnoirii procesului de învăţământ, angajarea lui fermă şi cu responsabilitate
în rezolvarea unor probleme din această sferă a pedagogicului.
"Ei sunt agenţii care realizează în mod punctual înnoirile sau inovaţiile ce au loc zi de zi în
activităţile de bază ale şcolii - cea didactică şi cea educaţională".4 Învăţătorul este şi va rămâne "izvorul
viu" al unei vieţi deloc uşoare cu multe "cărări întortocheate", care are misiunea de a-i conduce pe alţii
spre ţinta succesului.
Ingenios, inventiv, plin de fantezie şi cu o mare doză de spontaneitate, un dascăl descoperă mereu
noi şi noi forme de lucru, noi procedee şi tehnici, noi soluţii problemelor practice. Pentru educatorul
creativ, noul nu este ceva împrumutat, aşteptat, preluat ci ceva construit mereu, căutat şi practicat. Dascălii
creatori îmbogăţesc repertoriul pedagogic, modifică, adaptează, combină şi inventează noi procedee, noi
forme de lucru, noi instrumente sau mijloace menite să sporească eficienţa muncii didactice.
Educatorul creativ nu ţine să fie original cu orice preţ, să se distingă prin lucruri deosebite, ci el
consideră că inventivitatea şi iniţiativa sunt caracteristici principale ale profesiunii pe care şi-a ales-o. El
nu caută procedee noi pentru a-ii impresiona pe elevi sau pe colegi, ci pentru a-şi dovedi sieşi că se poate
munci şi altfel, mereu mai bine şi că stă în puterea lui să depăşească rutina, şablonul, formalismul.
Pentru un astfel de dascăl, noul apare ca ceva firesc izvorât din însăşi activitatea desfăşurată, din înţelegerea
profundă a lucrurilor, din aplicarea creatoare a ştiinţei.
Şi în învăţământ există grade diferite de creativitate, de la rezolvarea cu succes a unui conflict
imaginar ivit până la inovarea unui aparat pentru demonstraţii didactice, de Ia crearea unei situaţii,
favorabile asimilării până la descoperirea unei noi metode de predare.
Trăsăturile caracteristice unui învăţător creativ sunt:
- reflectează asupra procesului creator, având mai multe răspunsuri;
- formulează clar obiectivele urmărite ;
- se centrează asupra procesului de învăţare ;
- îl angajează pe elev să-şi asume responsabilitatea, îl ajută să fie căutător activ de informaţii;
- dezvoltă un climat deschis de încredere şi interes pentru alţii, stimulând cooperarea în
rezolvarea problemelor.
În ceea ce priveşte conducerea elevilor în procesul rezolvării problemelor se recomandă întreţinerea
unei atmosfere permisive, a unor relaţii care să nu exagereze nici prin autoritarism şi nici prin laisser-faire.
Relaţia care poate fi exprimată prin conceptul de "învăţare prin descoperire dirijată" se dovedeşte cea mai
adecvată educării însuşirilor ce ţin de creativitate.
E. Ogilvie ilustrează grafic această idee.

Relaţia aparentă
4
Cerghit, I. – Opera citată, pag 9.
 Formal Neformal

În ceea ce priveşte evaluarea, profesorul cu conduită creativă, va recurge la:

- instaurarea unor perioade de neevaluare;
- amânarea evaluării, de genul brainstormingului;
- schimbarea caracterului evaluării;
- încurajarea permanentă a elevilor;
Pentru elevi, profesorii reprezintă resurse, nu poliţişti, sergenţi de instrucţie sau zei. „Copiii
trebuie să-şi respecte profesorii, dar trebuie şi să se simtă bine în preajma lor; roboţii nu învaţă şi, cu
siguranţă, nu sunt creativi".5
Dumitru Palade, referindu-se la menirea dascălului spunea: "învăţătorul este cel ce dăruieşte
fiecărui om la pornirea lui pe drumul spre lumina primele elemente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu
de OM. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ – COPILUL -, tinzând ca din fiecare
bloc de marmura bruta sa realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături morale. El este
acela care ajută fiecare copil să descopere tainele naturii. Toate acestea au făcut ca activitatea să fie
socotită "Profesiunea de aur".
"Munca învăţătorului are efect asupra eternităţii", spune o maximă americană şi nu se poate
spune niciodată unde i se opreşte influenţa.

MODALITĂŢI DE STIMULARE A GÂNDIRII CREATOARE A

ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR

Cultivarea creativităţii prin exerciţii de limba română şi matematică

"Fiecare individ normal dispune de un potenţial creativ şi a crea nu este un apanaj al geniilor ci a
calităţii ce poate fi prezentă la diferite niveluri de competenţă şi potenţialul creativ al elevilor poate fi
antrenat, educat, stimulat dezvoltat.
Pentru a putea dezvolta creativitatea elevilor trebuie să le oferim cât mai multe posibilităţi de contact
direct cu realitatea, să-i sprijinim când întâmpină dificultăţi .
Un rol deosebit de important în acest sens îl are exerciţiul. Prin aplicarea lui în situaţii noi şi variate,
exerciţiul oferă posibilităţi de transfer a cunoştinţelor, capacităţilor şi comportamentelor însuşite.
Didactica moderna tinde să pună accentul pe promovarea exerciţiilor care conţin, în măsură
variabilă, diferite elemente şi aspecte ale unei acţiuni creative, care ies din limita stereotipurilor, ale
reproducerilor după model. Acestea oferă posibilităţi de prelucrare activă şi constructive a cunoştinţelor în
curs de elaborare sau asimilate deja, pot să devină, aşa cum remarca A. Osborn "calea cea mai directă ce
duce la dezvoltarea creativităţii elevilor ". 6
Exerciţiile ce se pot face la orele de limba română şi matematică sunt numeroase şi variate, dar
oricare ar fi acestea, ele trebuie să îndeplinească unele condiţii:
- să aibă caracter aplicativ pentru elevi;
- să prezinte interes pentru elevi;
- să solicite un efort de gândire din partea elevilor, dar acesta să nu depăşească puterea lor;
- să fie precis formulate şi explicate suficient, pentru ca elevii să ştie cu siguranţă ce au de făcut
şi să le poată executa ;
- să fie gradate şi, pe cât posibil individualizate,
- să fie controlate cu atenţie şi la timp;
Exerciţiile care se cer a fi făcute la lecţiile de citire au ca scop - pe de o parte - înţelegerea sensului

5
Amabili, T. M. – “Creativitatea ca mod de viaţă”, Ed. “Ştiinţifică şi tehnică”, Bucureşti, 1997, pag. 169
6
Cerghit, I. – “Didactica, manual pentru clasa a X-a”, Bucureşti, 1990
unor cuvinte, mai ales a celor mai greu de sesizat de şcolarii mici cum sunt, de exemplu: sinonimele ,
antonimele ,omonimele sau a altor cuvinte, expresii sau dialoguri ce vor fi folosite în jocuri şi activităţi, şi
cu care copiii trebuie familiarizaţi mai înainte de desfăşurarea acestora; iar pe de altă parte contribuie la
îmbogăţirea vocabularului (sub aspectul achiziţionării de noi cuvinte, al consolidării şi activizării lor),
sarcină deosebit de importantă la vârsta şcolară mică ,vârsta marilor achiziţii în acest domeniu.
Dezvoltarea capacităţilor creatoare la citire trebuie să fie preocuparea de bază a tuturor
învăţătorilor, încă de la intrarea în clasa întâi. De aceea ei pot face apel la utilizarea exerciţiului în forme
variate, interesante şi eficiente. Astfel pot fi folosite:
a) Exerciţii de fluiditate prin fluenţa vorbirii
a. Adăugaţi două silabe la silaba de început "să -"şi formaţi cât mai multe cuvinte
b. Completaţi cu silaba potrivită şi formaţi cel puţin patru cuvinte "-dita"
c. Găsiţi cât mai multe cuvinte terminate în silaba "-zit"
b) Exerciţii de fluenţă a ideilor prin identificarea cuvintelor şi expresiilor după mărime, formă,
greutate, culoare, gust, după aspectul acustic; identificare după însuşiri
Exemple:
 Ghiciţi despre cine este sau despre ce este vorba, apoi formulaţi propoziţii cu fiecare dintre
cuvintele găsite:

albă înalt curate

Este măruntă Este falnic Sunt harnice
pufoasă drept dibace
rece verde tot anul îndemânatice
c) Exerciţii de fluenţă a asociaţiilor prin transferarea unei expresii obiectual concrete în expresii
stilistice
Exemplu:
 „Plita sobei s-a încins puternic”.
Expresia "s-a încins puternic" a fost transformată de elevi conduşi prin dialog euristic:
- S-a încins o luptă pe viaţă şi pe moarte;
- S-a încins o bătută îndrăcită;
- S-a încins cu sabia dreptăţii;
- S-a încins la faţă de mânie;
- S-a încins pământul de arşiţa soarelui;
d) Exerciţii de discriminare prin sens şi semnificaţie, prin însuşiri contrarii, prin rol sintactic, prin
aşezare spaţială (obiecte lucruri apropiate, îndepărtate)
e) Exerciţii de transformare:
- a substantivelor in verbe:
Exemple:
 Formaţi verbe pornind de la substantivele de mai jos:
Doina - a doini
Veste -
Grai -
Joc –
Şi invers:
A cânta - cântec
A proba -
A croi -
A turna
A fermeca
- a substantivelor în adjective şi invers:
iarna - iernatic
văratic — vara
f) Exerciţii de substituire a unor cuvinte cu altele cu acelaşi sens sau a expresiilor pentru dezvoltarea
fluenţei expresivităţii:
Exemplu:
 "Scrisoarea III"
Înlocuiţi fiecare din expresiile de mai jos printr-un singur cuvânt, care are acelaşi înţeles:
A da buzna -
A da o mana de ajutor -
A da de veste -
A da foc -
Pentru acelaşi obiectiv se fac şi exerciţii de ritm şi rimă, chiar încercare de versificare.
g) Exerciţii de operare (a formula mai multe adjective unui substantiv sau a enumera mai multe
substantive corespunzătoare unui singur adjectiv).
Exemple:
 Găsiţi şi alte adjective care se potrivesc substantivelor următoare: "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
Românie"
mare românesc
trecut ... suflet ...
... ...

h) Exerciţii pentru dezvoltarea flexibilităţii spontane:

Se fac exerciţii pentru a pune în evidenţă cât mai multe foloase aduse de un obiect.
Exemple:
 Casa noastră - este bine luminată
- este mare
- este frumoasă
 Ion ştie – că-i sunt prieten
- cum trebuie să înveţe
- când am nevoie de ajutor
Sau a doua propoziţie să rămână aceeaşi şi schimbăm conjuncţia:
 Ion ştie – fiindcă învaţă
- că învaţă
- deci învaţă

Pot fi recomandate, de asemenea, exerciţii de segmentare a unui cuvânt pentru a obţine alte
cuvinte cu semnificaţii diferite de cuvântul iniţial.
 Din cuvintele formate se poate cere sa alcătuiască alte cuvinte prin adaos de silabe sau litere.

farmacie
far maci e
farfurie macina elefant

Din cuvintele derivate realizaţi o compunere.

Această cerinţă transformă flexibilitatea spontană în adaptativă, care prin asociaţiile ciudate ce se pot
face între cuvintele derivate, pune în evidenţă şi originalitatea creaţiei sau a povestirii elaborate.
Se mai pot folosi şi exerciţiile următoare de:
 Transformare a unui text mic în structuri propoziţionale simbolice şi invers - un sistem de structuri
propoziţionale simbolice în text.

1S 2S şi 3S 4P S A C P C A
s.f. s.f. s.m. v+s s.n. pr. pr. v s.f. s.f.

Este mult mai operaţională acţiunea inversă - transformarea unui sistem de structuri propoziţionale
în text propriu-zis, deoarece presupune chiar mai multe operaţii mintale decât o retroversiune şi pune mai
ales în evidenţă capacitatea de elaborare şi redefinire ca aptitudini fără de care nu putem vorbi de proces
de creaţie.
  transformarea unei imagini în versuri învăţate anterior sau în fragmente de texte din
lecturile anterioare.
Exemplu:
 Un tablou care sugerează înserarea, un râu ce se afla pictat, pe malul apei o moară. Ce aminteşte
o asemenea imagine?
Transformarea imaginii în sistem ideativ este o practică importantă în creşterea şi dezvoltarea
capacităţilor intelectuale ale elevilor şi în acelaşi timp, o cale de investigaţie a valorii afective a limbajului
şi măsura în care limba devine un instrument de afirmare a culturii acumulate de aceştia. Limbajul este cu
atât mai valoros cu cât este mai precis în dimensiunea aspectului tranzitiv şi mai colorat în dimensiunea
aspectului reflexiv, afectiv.
Exerciţiile de cultivare a limbajului au scopul de a forma deprinderi de exprimare clară, corectă,
expresivă, de a înlesni procesul creaţiei artistice, înţelegerea sensului celor comunicate o constituie cerinţa
unei exprimări frumoase corecte, nuanţate. În limba română există un număr mare de cuvinte cu multiple
posibilităţi de combinare elevul putându-şi alege nu numai cuvintele, ci şi modul lor de combinare.
Cunoscându-se valoarea deosebită a epitetelor, comparaţiilor, metaforelor, sinonimelor voi
exemplifica prin diferite tipuri de exerciţii care să arate rolul lor în dezvoltarea creativităţii elevilor.
Epitetele conferă limbajului nu numai bogăţie şi varietate dar şi sensibilitate şi expresivitate. Ele
măresc potenţialul expresiv al limbii, capacitatea de precizare a sensului, contribuie la îmbogăţirea
vocabularului.
Exemple:
 Subliniaţi cuvintele care exprimă însuşiri din următoarele texte:
" Un abur tare, îmbătător îmi îneacă respiraţia
„Cu părul nins, cu ochii mici"
Şi calzi de duioşie,
Aievea parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie"
"Singurătatea solemnă şi tăcută a codrului amuţit mă învăluia". Iar în mijlocul lui, pe o insulă de
smarald, înconjurată de un crâng de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mândru palat de marmură ca laptele
de alb.
 Găsiţi cel puţin trei însuşiri pentru fiecare din următoarele substantive:
flori
pădure
stradă
 Găsiţi substantive care pot avea următoarele însuşiri:
verde, deasă, desfrunzită
limpede, înstelat, senin
tăios, rece, uscat
 Alegeţi cuvintele care exprimă însuşiri. Pentru fiecare adjectiv recunoscut, găsiţi cât mai multe
substantive:
ploaie, răsare, mică, rotundă, citeşte, acru, câte, curajos, fragedă.
 Scrieţi în locul punctelor adjectivele potrivite:
Ghiocelul îşi înalţă lujerul.... În vârful lui străluceşte floarea ... şi ... ca neaua. Petalele...
se deschid şi o rază... de soare le mângâie.
Îmbogăţirea şi exersarea vocabularului se poate face prin abordarea sinonimelor, care contribuie
la exprimarea nuanţată.
Iată câteva exerciţii ce se pot utiliza la clasă în acest scop:
 Găsiţi cuvinte care să aibă acelaşi sens cu: zăpada, puternic, supărat.
 Reţine sensul cuvintelor şi alcătuieşte propoziţii cu acestea:
"Nicolae Grigorescu"
" Biata mama "- sărmană, necăjită, amărâtă
"A se trudi" - a munci din greu, a se căzni;
"A zugravi" - a picta, a vopsi
"Tezaur "- avere, comoara, obiect de preţ
  Un singur cuvânt poate avea mai multe sensuri! Înlocuieşte folosind cuvântul cel mai potrivit.
- murmur - zgomot
freamăt - foşnet - tremur
- fior - cutremur
- susur

Când a intrat învăţătoarea, freamătul a încetat.

Un freamăt lin trecea prin frunzele pomilor.
Freamătul izvorului se auzea din depărtare.
Un freamăt de arme vestea începutul bătăliei.
Întâi a fost un freamăt scurt, apoi pământul începu sa se clatine.
Un alt procedeu de stimulare a creativităţii este comparaţia.
Pornind de la nişte asemănări, învăţătorul scoate în evidenţă unele însuşiri ale obiectului, fiinţei sau
fenomenului, făcându-i pe elevi să-şi închipuie mai bine cele descrise sau povestite. Legătura dintre cei
doi termini de comparaţie se face în mod obişnuit prin cuvântul ca, cu valoarea de prepoziţie, dar şi prin
cuvintele "asemenea" şi "cât" tot cu valoare de prepoziţie.
Bogăţia vocabularului şi expresivitatea exprimării se pot realiza prin exerciţii de comparaţie:
 Comparaţi următoarele acţiuni după model:
focul este – ca o bucată din roşul soarelui
iepuraşul tremura –
luna străluceşte -
 Comparaţi însuşirile exprimate prin cât mai multe cuvinte:
alb ca... (laptele, neaua, varul)
roşu ca ...
iute ca ...
albastru ca ...
fricos ca ...
limpede ca ...
 Înlocuiţi enunţurile din partea stângă cu altele, după modelul dat:
Luna se arata pe cer ca o regină a nopţii. Regina nopţii se arătă pe cer.
Stelele s-au aprins pe cer ca nişte făclii. ...
Pe deal răsare luna ca o vatră de jăratic. ...
Ca un glob de aur luna strălucea. ...
Acest tip de exerciţii face trecerea de la comparaţie la metaforă.
Este cunoscută eficienţa metodei sinectice în antrenarea capacităţilor creatoare ale elevilor. Pentru
adaptarea metaforei la condiţiile învăţării şcolare se impune un studiu analitic al metaforei. Metafora
presupune o capacitate de abstracţie de un grad relativ înalt, unitatea lucrurilor fiind surprinsă din varietatea
deosebirilor dintre ele.
T. Vianu aduce noi precizări asupra naturii metaforei considerând-o „o comparaţie prescurtată sau
subînţeleasă, care îndeplineşte o serie de funcţii estetice, cognitive atât în planul expresiei, cât şi în cel al
gândirii individuale productive”.
Ea presupune sesizarea unei analogii între o impresie dată şi una nouă pe care elevul n-o poate
defini într-un termen precis şi univoc. Locul exerciţiilor cu metafore în cadrul stimulării creativităţii este
bine determinat, rolul conducător revenindu-i învăţătorului.
 Expresia: „s-a încins puternic” este transformată de elevi în:
s-a încins o luptă pe viaţă şi pe moarte;
s-a încins o bătută îndrăcită ;
s-a încins la faţă de mânie;
s-a încins pământul de arşiţa soarelui;
O varietate mai dificilă, dar care stimulează gândirea şi imaginaţia creativă au exerciţiile de genul:
Exemplu:
 Lângă următoarele cuvinte puneţi altele care să exprime acţiuni făcute de oameni:
Luna - merge să se culce.
 Zările - . . .
Umbra - . . .
Pădurea - . . .
 Scrieţi cinci propoziţii în care să exageraţi mărimea unor lucruri, fiinţe;
Turnul se înălţa până la cer...
Am arătat ca exerciţiile de cultivare a limbajului au rolul de a pregăti elevii pentru integrarea
socială, prin formarea deprinderii de a vorbi corect, nuanţat.
Pentru a putea dezvolta creativitatea elevilor trebuie să le oferim cât mai multe posibilităţi de
contact direct cu realitatea. Se ştie că matematica se învaţă lucrând, exersând, creând. De aceea am acordat
o mare atenţie activităţii de rezolvare a exerciţiilor matematice.
Pentru ca munca bazată pe exerciţiu să stârnească interes, să menţină trează atenţia elevilor
am încercat să utilizez o gamă variată de exerciţii nu numai de la o lecţie la alta, ci şi în cadrul
aceleiaşi lecţii.
Una din condiţiile realizării flexibilităţii şi creativităţii gândirii elevilor o constituie însuşirea
temeinică şi sistematica a noţiunilor cu care operează. După ce elevii şi-au însuşit în clasele întâi şi
a doua noţiunile esenţiale; în clasele a treia şi a patra vor putea rezolva şi compune exerciţii cu un
grad de dificultate sporit, unde vor aplica formulele învăţate, dar vor fi puşi în faţa unor situaţii noi.
Redau în continuare un sistem de exerciţii pe care le-am folosit în lecţiile de matematică şi
care au contribuit atât la completarea lacunelor manifestate de elevi în deprinderile de calcul dar şi
la dezvoltarea flexibilităţii şi creativităţii gândirii.
Reversibilitatea operaţiilor gândirii, capacitatea elevului de a desfăşura raţionamentul pe un
plan invers se poate realiza prin următoarele exerciţii de reconstituire a unor operaţii.
1. Exerciţii care solicită cunoaşterea componentei zecimale a numerelor:
 Ştiind că în acelaşi exerciţiu fiecare literă reprezintă aceeaşi cifră, găsiţi cifrele cu care se
înlocuiesc pentru ca următoarele operaţii să fie corecte:
26aba+ a5b3
ab6ab _6ab
ba243 3baa
Elevii au găsit următoarele valori pentru a şi b: 5 şi 8; 4 şi 9;
Deoarece am lucrat diferenţiat, elevilor cu potenţial creativ mai ridicat le-am propus
următoarele exerciţii mai dificile:
 Înlocuiţi literele cu cifre, pentru ca operaţiile sa fie corecte:
AAAA+ AABB- A3Bx
BBBB ABAB A3B
CCCC == A0 8AB
ABBBC 408
A 3 B___
A849B

Soluţiile sunt următoarele: A=1 A=9 A=1

B=9 B=8 B=6
C=8
Aceste exerciţii au stârnit interes şi curiozitate în rândul elevilor, venind ei înşişi la oră cu astfel de
exerciţii, unele compuse de ei, altele luate din culegeri.
DOI + UNA + DO + ELE + VOLVO +
DOI_ UNA_ SOL EL __FIAT
SASE DOUA __MI _ E MOTOR
NOTE 2EE
2. Exerciţii de numeraţie
 ce valori trebuie să ia "a" pentru ca relaţia a 369541 < 4369a41 să fie adevărată?
"a" poate fi l, 2 sau 3
 se consideră numărul 3174502698746. Eliminaţi şapte cifre astfel încât cu cifrele rămase,
păstrându-şi ordinea în care se găsesc, să se formeze cel mai mare număr ce se poate obţine în aceste
condiţii.
Exerciţiile de acest tip solicită intens gândirea elevilor în găsirea soluţiilor.

3. Exerciţii cu toate operaţiile studiate

În capitolul „Ordinea operaţiilor am propus elevilor exerciţii variate urmărind nu numai însuşirea
algoritmului de rezolvare a expresiilor cu cele patru operaţii, ci şi antrenarea gândirii prin găsirea de noi
soluţii, prin rezolvarea unor ecuaţii şi inecuaţii.
 completaţi schemele din figurile următoare şi scrieţi exerciţiul sub forma unor expresii:

135 x 456 1546 100

+
:

(1356 x 456 + 1546) : 100 =

: 45 +14 X12 +3
6
176
7
x - 14 :12 -3
45 6
Expresia se poate scrie: [( 1767 - 3 ) : 126 - 14 ]x 45 = 0
După rezolvarea exerciţiilor de genul celor exemplificate mai sus, elevii au înţeles mai uşor
stabilirea legăturii dintre adunare şi scădere, înmulţire şi împărţire.
Alte exerciţii care au mobilizat gândirea elevilor au fost următoarele:
 În egalităţile de mai jos, n = 3 x 5 : 1 -2 şi m = 5 + 1 x 2 – 3. Puneţi parantezele astfel încât să
avem m = n.
Rezolvare: 3x(5:l-2) = (5+l)x2 -3
9=9
 Un număr are la început cifra 1. Mutând aceeaşi cifră la sfârşit, obţinem un număr de trei ori mai
mare. Aflaţi numărul.
Elevii au găsit răspunsul căutând cifra care înmulţită cu 3 dă un număr terminat în l, după care
restul cifrelor de la deînmulţit au fost transportate la produs până când s-a ajuns la ultima cifră.
Numărul căutat este: 142857.
4. Exerciţii de aflare a numărului necunoscut din egalităţi pe baza relaţiei dintre termeni şi rezultate.
 Dacă la produsul numerelor 5 şi 3 adăugăm triplul unui număr necunoscut, apoi împărţim suma la
5 şi scădem rezultatul la 20, obţinem 8. Aflaţi numărul necunoscut:
Această problemă este scrisă sub forma unui exerciţiu astfel:
20 - (5 x 3 + 3 a) : 5 = 8
Determinăm necunoscuta "a" prin metoda mersului invers, obţinând a = 15.
 Determinaţi pe "a" şi "b" din: (a x 5) x (b - 3) = 20. Găsiţi toate soluţiile
(5 şi 4); (10 şi 2);
5. Exerciţii de calcul mintal
Se ştie că cea mai simplă formă a muncii creatoare este calculul mintal. De aceea în fiecare oră de
matematică am folosit calculul mintal care a dus la dezvoltarea proceselor psihice ale elevilor: memorie,
judecată, atenţie, capacitate de sinteză, flexibilitatea gândirii.
Există o varietate de exerciţii, unele cu o sferă mai restrânsă, altele mai largă .
 Rezolvaţi, folosind procedee de calcul mintal:
498 + 298 = Pentru rezolvarea acestor exerciţii elevii
60 x 80 = folosesc procedeul rotunjirii numerelor.
894 : 3 =
4 x 18 x 25 = S-a folosit procedeul bazat pe proprietatea
comutativităţii înmulţirii.
23 x 4 = S-a folosit procedeul înmulţirii succesive.
63 x 5 = S-au folosit procedeele înmulţirii cu 5, 25, 5
24 x 25 =
24 x 50 =
Tot prin calcul mintal am reuşit să conştientizez la elevi cele 4 operaţii, indiferent de formulare:
La adunare
 aflaţi suma numerelor: 5 şi 7000;
 găsiţi un număr cu 1000 mai mare decât 17;
 ce număr obţin dacă la suma numerelor 800, 60 şi 4 adaug 36?
 din ce număr scad 85 ca să obţin 15?
La scădere
 scădeţi pe 1000 din 4400;
 aflaţi diferenţa numerelor 874 şi 74;
 micşoraţi numărul 41706 cu 6;
 aflaţi ce număr este mai mic cu 1000 decât 3512?
 cu cât e mai mare 9573 decât 500 ?
La recapitularea tuturor operaţiilor am folosit în exerciţiile de calcul mintal formulări de tipul:
 Aflaţi dublul triplului jumătăţii sumei numerelor 6 si 2
 Aflaţi triplul jumătăţii sfertului sumei numerelor 24 si 40
O atractivitate deosebită a constituit-o folosirea în lecţie a curiozităţilor matematice. Puţine fapte
matematice sunt mai şocante pentru elevi decât proprietăţile ciudate ale unor numere. Un astfel de număr
sau set de numere bine alese, având proprietăţi numerice interesante au produs elevilor o deosebită
fascinaţie în momentul descoperirii.
Exemplul 1:
 Dacă îl înmulţim pe 37 cu 3 sau cu un multiplu de 3 (inclusiv 27) rezultatul va fi exprimat
printr-o cifră repetabilă de 3 ori:
37 x 3 = 111
37 x 6 = 222
37 x 9 = 333
Exemplul 2:
 Există câteva perechi de numere naturale la care suma şi produsul se deosebesc prin
poziţia cifrelor:
9 + 9 = 18 9 x 9 = 81
24 + 3 = 27 24 x 3 = 72
47 + 2 = 49 47 x 2 = 94
263 + 2 = 265 263 x 2 = 526

Într-una din lecţiile de matematică le-am propus elevilor un exemplu interesant în a cărui
rezolvare intervin atât atenţia, spiritul de observaţie cât mai ales gândirea logică.
 Cele 8 numere de câte 6 cifre au fost astfel alese, încât grupându-le cu o anumită logică
putem afla totalul adunării în "minte" în cel mult 8 secunde:
328645
491221
816304
117586
671355 4 000 000
508779
183696
882414
 1 000 000

1 000 000

1 000 000
1 000 000
În clasa a IV-a, folosind distributivitatea înmulţirii faţă de adunare sau scădere elevii au
rezolvat repede numeroase exerciţii ce păreau dificile la prima vedere:
 Calculează:
(3+6+9+12+15) : (1+2+3+4+5) =
Rezolvare: 3 x (1+2+3+4+5) : ( 1+2+3+4+5) = 3
Elevii trebuie să sesizeze cum să folosească proprietăţile înmulţirii pentru a uşura calculul.
Ei sunt puşi în situaţia de a alege cele mai simple şi raţionale căi de rezolvare, selectează, compară,
analizează rezultatele date sau obţinute.
Astfel că rezolvă cu uşurinţă exerciţii de tipul celor de mai jos:
 Ştiind că a – b = 13 iar c +d = 11, calculaţi valorile expresiilor:
a. 4c + 4d - (3a - 3b) =
b. 59 - (2a - 2b) - (3c + 3d) =
 Dacă a x b = 18 iar c x a = 10, atunci calculaţi:
a x (b + c) : 7 =
a x (b - c) : 8 =
Rezolvare : (a x b + a x c) : 7 = (18 + 10):7 = 4

În concluzie, exerciţiile prin care se urmăreşte conştientizarea proprietăţilor operaţiilor, în

contextul cunoaşterii algoritmilor de calcul, duc implicit la educarea flexibilităţii gândirii.
Momentul de calcul mintal constituie o adevărată gimnastică a minţii şi s-a dovedit util în
însuşirea conştientă a celor patru operaţii şi în rezolvarea problemelor.