Perspective de abordare a conflictelor

Exista cel putin trei perspective majore in abordare conflictelor: perspectiva traditionala, perspectiva relatiilor umane si

perspectiva interactionista.

Perspectiva traditionalista viza perspectivele initiale asupra conflictului care presupuneau ca toate conflictele sunt rele.

Conflictul era vazut negativ si era asociat in mode obisnuit cu termeni ca violenta, distrugere si irationalitate. Aceasta

perspectiva solicita schimbari ale realitatii care a generat conflictele.

Perspectiva relatiilor umane. Prin aceasta perspectiva conflictele sunt normale pentru toate organizatiile si grupurile. De

vreme ce conflictele sunt inevitabile, scoala relatiilor umane sugereaza acceptarea conflictelor. Sustinatorii acestei

perspective incearca sa rationalizeze conflictul. 

Perspectiva interactionista. Aceasta perspectiva chiar incurajeaza conflictul, pornind de la ipoteza ca un grup pasnic,

armonios si cooperant risca sa devina static, apatic, si sa nu raspunda nevoii de schimbare, inovatie si imbunatatire.

Contributia majora a grupului interactionist este ca incurajeaza liderii de grup sa mentina un nivel al conflictului in

organizatie suficient cat sa pastreze dinamismul, creativitatea si autocritica grupului.

Teoria interactionista nu sustine ca toate conflictele sunt bune. Evaluarea se face prin analiza functiilor pe care le

indeplineste conflictul in cadrul unui grup. Unele conflicte sustin obiectivele grupului si ii imbunatatesc performanta –

aceste conflicte sunt functionale, eficiente. Exista, fireste, si forme disfunctionale, distructive, de conflicte care blocheaza

activitatea grupului.

Stagii ale procesului conflictual

Conflictul este un proces dinamic. Identificare stagiilor de evolutie a acestui proces ne va oferi o intelegere a

mecanismelor conflictuale si va permite identificarea strategiilor de solutionare. Robbins (1998) prezinta cinci stagii

majore ale procesului conflictual: opozitia potentiala sau incompatibilitatea, cunoasterea si personalizarea, intentiile de

abordare a conflictului, comportamentul, rezultatele.

Primul pas in procesul conflictual este existenta conditiilor pentru ca un conflict sa poata izbucni. Aceste conditii pot fi

sintetizate in trei categorii generale: comunicare, structura si variabile personale. 

Comunicarea poate fi o sursa serioasa de conflict daca genereaza forte contradictorii in perceptia partilor. Aceste forte

opuse rezulta din dificultati semantice, neintelegeri si „zgomot” in canalele de comunicare.

Structura. Opozitia potentiala sau incompatibilitatea poate sa fie generata si de cauze care tin de structura organizatiei

sau grupului din care fac parte partile ce vor intra in conflict.

Variabile personale. Probabil cea mai utila variabila in studiul conflictului social o constituie sistemele de valori diferite. 
Cunoasterea si personalizarea. Daca conditiile mentionate in modulul precedent afecteaza negativ un lucru important si

de valoare pentru una dintre parti, potentialul pentru opozitie se transforma in conflict. Perceptia este un element

necesar. Astfel, una sau mai multe parti trebuie sa fie constienta de existenta conditiilor antecedente. Cu toate acestea,

faptul ca un conflict este perceput nu inseamna ca este si personalizat. Pe de alta parte, este necesar sa amintim ca

emotiile joaca un rol extrem de important in stabilirea si formarea perceptiilor (emotiile negative produc

suprasimplificarea lucrurilor si interpretari negative, iar cele pozitive maresc tendinta de a vedea aspecte diverse ale

legaturilor dintre elementele unei probleme.

Intentiile intervin intre perceptiile, emotiile oamenilor si comportamentul lor deschis. Intentiile sunt decizii de a actiona

intr-un anumit mod intr-o situatie conflictuala.

Pot fi identificate cinci intentii majore de abordare a conflictelor: abordarea ocolitoare, abordarea indatoritoare, abordarea

competitiva, abordarea concesiva si abordarea colaborativa.

Comportamentul. Cand oamenii se gandesc la conflicte, ei tind sa se concentreze asupra acestui stagiu. Aici conflictele

devin vizibile. Acesta include actiunile, declaratiile si reactiile partilor conflictuale. Acest stadiu poate fi descris ca fiind un

proces de interactiune dinamica. 

Dupa gradul de intensitate, conflictele pot fi clasificate astfel: neintelegeri minore, forme subtile; sfidare deschisa a

celuilalt si indoieli asupra lui; atacuri verbale, amenintari si ultimatum-uri, atacuri fizice agresive, eforturi deschise, vizibile

de a distruge partea cealalta. Aceste conflicte pot fi situate ca un continuum.

Rezultatele. Interactiunea dintre parti se finalizeaza cu anumite consecinte. Aceste consecinte pot fi functionale, daca

conflictul se finalizeaza cu o imbunatatire a performantei grupului, sau pot fi disfunctionale, daca duc la o diminuare a

performantei acestuia.