Rezolvarea de probleme – cadru optim de dezvoltare

a gândirii creatoare a elevilor

În cadrul complexului de obiective pe care le implică predarea-învăţarea matematicii în

ciclul primar, rezolvarea problemelor reprezintă o activitate de profunzime cu caracter de analiză şi
sinteză superioară. Ea îmbină eforturile mintale de înţelegere a celor învăţate şi aplicare a algoritmilor
cu structurile conduitei creative, inventive, totul pe fondul stăpânirii unui repertoriu de cunoştinţe
matematice solide (noţiune, definiţie, reguli de calcul), precum şi deprinderi de aplicare a acestora.
În matematică, prin problemă se înţelege o situaţie a cărei soluţionare se poate obţine esenţial
prin procese de gândire şi calcul. „Problema de matematică reprezintă transpunerea unei situaţii
practice sau a unui complex de situaţii practice în relaţii cantitative şi în care, pe baza valorilor
numerice date şi aflate într-o anumită dependenţă unele faţă de altele şi faţă de una sau mai multe
valori numerice necunoscute se cere determinarea acelor valori necunoscute”.1
Rezolvarea de probleme şi mai ales compunerea reprezintă o importanţă deosebită pentru
dezvoltarea flexibilităţii gândirii, imaginaţiei creatoare precum şi pentru formarea limbajului
matematic, educarea perspicacităţii şi a spiritului de iniţiativă. Alături de procedee de cunoaştere,
sunt mobilizate şi procesele afective, volitive.
„Nu se lucrează în matematică numai cu mintea. Pasiunea matematică - ea este motorul
activităţii. Un rol important al profesorului este să călăuzească activitatea celui care învaţă, în aşa fel,
încât să simtă farmecul, atracţia specifică acestei activităţi.”2
De aici decurge sarcina învăţătorului de a şti să-şi apropie copiii, de a face din orele de
matematică ore plăcute, la care elevii să participe activ, conştient, fără să simtă povara unei activităţi
impuse.
Pentru realizarea în întregime a unor valenţe formative trebuie respectată gradarea justă a
problemelor şi implicit justa gradare a efortului la care este supusă gândirea elevilor.
Pentru a rezolva o problemă, elevul trebuie să fie în stare să-şi actualizeze cunoştinţele
potrivite învăţate anterior. Primele etape obligatorii realizate, ţinând cont de particularităţile de vârstă
sunt: înţelegerea problemei, dirijarea atenţiei spre părţile ei principale, stabilirea relaţiilor între aceste
părţi şi, în sfârşit, transformarea raţionamentului în relaţii matematice şi în operaţii, adică rezolvarea
care constituie scopul final urmărit.
Pentru a uşura rezolvarea problemelor de către elevi, am încercat, încă din clasele mici, să-i
obişnuiesc cu parcurgerea acestor etape. Am avut în vedere ca între elevi şi problema propusă să se
creeze un dialog direct, caracterizat prin anumite faze:

1
Metodica predării matematicii, E.D.P.Bucureşti,1988, p. 196
2
Sima, Ioan - Creativitatea la vârsta preşcolară şi şcolară mic, E.D.P. Bucureşt, 1997, p.104
1
 l. familiarizarea cu problema: • Unde trebuie să ajungă?
• De unde trebuie să înceapă?
2. înţelegerea problemei: • Ce pot face?
• Ce pot câştiga procedând astfel?
3. căutarea ideii iniţiale: • Dacă încep astfel, unde ajung?
• Ce pot întrezări?
În practica şcolară am utilizat (rezolvat) probleme diverse, atât simple cât şi compuse, în
funcţie de subiectul lecţiei şi de obiectivele urmărite.
1. Probleme simple
Problemele a căror rezolvare se realizează prin efectuarea unei singure operaţii se numesc
probleme simple. Acestea se introduc chiar din clasa I, când stabilirea operaţiei corespunzătoare
constituie un proces de gândire dificil.
Ca şi în elaborarea altor noţiuni matematice, învăţătorul va avea în vedere etapele:
• intuitivă
• experimental-instructivă
• formal conceptuală3
Rezolvarea de probleme simple este unul dintre primii paşi orientaţi spre exersarea
flexibilităţii şi fluenţei gândirii. Priceperile şi deprinderile căpătate cu prilejul rezolvării problemelor
simple stau la baza priceperii de a rezolva probleme în general. De aceea, această fundamentare
trebuie realizată cu multă răbdare şi tact, ţinând cont că orice lacună în pregătirea elevilor în această
privinţă se va resimţi puternic mai târziu.
Exemplific câteva probleme simple ale căror conţinut vizează cunoştinţe şi fenomene ale altor
discipline:
l. Care este lungimea totală a frontierelor ţării noastre dacă ea este fluvială pe o lungime de
1865 km, terestră pe o lungime de 1037 km şi maritimă pe o lungime de 288 km?
Răspuns: 3190 km
2. În ţara noastră, în decursul timpului s-au folosit diverse unităţi de măsură pentru lungime.
Astfel, în Muntenia :1 deget = 3,07cm, 1 palmă = 8 degete, l stânjen = 8palme, l prăjină = 3stânjeni;
a) Câte degete intrau într-un stânjen?
b) De câte ori era mai lung un stânjen decât o palmă?
3. Câte secole au trecut de la anul începerii primului război daco-roman? (din 101)
Câte decenii şi câţi ani au trecut de la anul începerii domniei lui Ştefan cel Mare? (din
1457)
Răspuns: 19 secole, 546 ani
4. Laleaua are 3 petale, mixandra 4 petale, muşcata 5 petale şi trandafirul 30 petale.

3
Pachiţa, Domniţeanu - Didactica matematicii în învăţământul primar, Ed.Geneze, Galaţi, 2002, p. 182
2
 a) Cu câte petale are mai mult muşcata decât laleaua?
b) Cu câte petale are mai puţin mixandra decât muşcata?
c) Care este diferenţa dintre numărul petalelor mixandrei şi lalelei?
d) De câte ori are mai multe petale trandafirul decât laleaua?
e) De câte ori este mai mic numărul petalelor muşcatei decât numărul petalelor
trandafirului?
f) Dacă două din aceste flori au laolaltă 9 petale, care sunt acestea?
g) Câte lalele au tot atâtea petale cât un trandafir?
5. Un cimpanzeu poate trăi 40 de ani, o gorilă 50 de ani, iar un papagal 60 de ani.
a) Cu câţi ani poate trăi mai mult o gorilă decât un cimpanzeu?
b) Cu câţi ani trăieşte mai puţin o gorilă decât un papagal?
c) În grădina zoologică, animalele sălbatice trăiesc de 2 ori mai puţin decât în
libertate.
Câţi ani poate trăi în grădina zoologică un cimpanzeu, o gorilă, un papagal?
2. Probleme compuse
Rezolvarea acestor probleme nu înseamnă în esenţă, rezolvarea unor probleme simple. Nu
rezolvarea problemelor simple la care se reduce problema compusă constituie dificultatea principală
într-o problemă cu mai multe operaţii, ci legătura dintre verigi, construirea raţionamentului. De aceea
este necesară o perioadă de tranziţie de la rezolvarea problemelor simple la problemele compuse.
Examinarea unei probleme compuse se face de regulă prin metoda analitică sau sintetică.
Cele două metode se pot folosi simultan sau poate să predomine una sau alta, caz în care
metoda care predomină îşi impune specificul asupra căilor care duc la găsirea soluţiei.
Deosebirea dintre cele 2 metode constă în punctul de plecare al raţionamentului.
Prin metoda sintetică se pleacă de la datele problemei spre găsirea soluţiei, iar prin
metoda analitică se pleacă de la întrebarea problemei spre datele ei şi stabilirea relaţiilor
matematice între ele.
Maniera şi tehnica de rezolvare prin metoda sintetică şi apoi prin cea analitică poate fi
ilustrată în cadrul rezolvării problemei următoare:
 Un gospodar recoltează dintr-o grădină 1278 kg roşii şi cu 356 kg mai puţin din a II-a
grădină. O parte din roşii le vinde cu 6000 lei kg obţinând 2 400 000 lei. O treime din roşiile rămase
le împarte la cei trei fii ai săi. Câte kg de roşii primeşte fiecare dintre fii?
Din punct de vedere sintetic, datele problemei au fost structurate astfel:
cantitatea din I grădină cu 356 kg mai puţin

cantitatea din a II-a grădină

3
cantitatea totală cantitatea vândută

cantitatea de roşii rămasă

cantitatea primită de fii săi
cantitatea primită de fiecare dintre fiii săi
Folosind apoi metoda analitică, i-am determinat pe elevi să privească problema în totalitatea ei,
având în atenţie întrebarea finală.
Pornind de la această întrebare elevii stabilesc şi celelalte date, în general necunoscute, cu care pot
formula problema simplă, a cărui rezultat să constituie elementele problemei simple precedente şi aşa mai
departe până ajunge să răspundă la întrebarea problemei.
Iată raţionamentul: Putem afla ce cantitate de roşii revine fiecăruia dintre fiii săi? Nu. De ce? Pentru
că nu ştim cantitatea care s-a împărţit. Dar această cantitate o putem afla dintr-o dată? De ce ? Pentru că nu
ştim cantitatea de roşii rămasă. Aceasta o putem afla? De ce? Pentru că nu ştim cât s-a recoltat din a doua
grădină. Dar pe aceasta o putem afla? Da.
Din acest moment examinarea analitică s-a încheiat. De aici problema se poate rezolva sintetic; din
acest moment examinarea se numeşte analitico-sintetică.
Problema se poate structura astfel:

cantitatea primită de fiecare dintre fiii săi

cantitatea primită de fiii săi

cantitatea de roşii rămasă

cantitatea totală cantitatea vândută

cantitatea din a II-a grădină
cantitatea din prima grădină
cu 356 kg mai puţin

Datele stabilite atât analitic cât şi sintetic au fost sintetizate sub forma unui plan de rezolvare
care enunţă problemele simple în care se descompune problema dată şi indică succesiunea acestor
probleme în efectuarea calculelor.
Rezolvare:
a) Câte kg s-au recoltat din a II-a grădină?

4
 1278-356 = 922 (kg)
b) Câte kg s-au recoltat din ambele grădini?
1278 + 922 = 2200 (kg)
c) Câte kg de roşii a vândut gospodarul?
2400000: 6000 = 400 (kg)
d) Câte kg de roşii au mai rămas?
2200 - 400 = 1800 (kg)
e) Câte kg de roşii revin celor 3 fii ai săi?
1800 : 3 = 600 (kg)
f) Câte kg de roşii revin fiecăruia dintre fii?
600 : 3 = 200 (kg)
Comparând cele două metode se observă că metoda sintetică este mai uşoară, mai accesibilă dar
nu solicită prea mult gândirea elevilor. Copiii pot pierde din vedere întrebarea problemei abătându-se
de la firul logic al rezolvării ei.
Metoda analitică pare mai dificilă dar, aducând în prim plan întrebarea finală, dezvoltă mai mult
judecata, îi face pe elevi să întrevadă cu uşurinţă calea de urmat.
Aceste două metode nu pot fi separate una de alta. Ele formează o unitate în cadrul procesului
gândirii. În analiza oricărei probleme intervin ambele metode, ca laturi ale unui singur proces de
gândire.
3. Probleme standard
O parte din problemele de matematică ce se rezolvă în ciclul primar, o constituie problemele tip.
Acestea se pot grupa în următoarele categorii:
A. Probleme care se rezolvă prin metoda figurativă (grafică): Această metodă presupune utilizarea
unor elemente grafice pentru reprezentarea mărimilor necunoscute şi fixarea în desen a relaţiilor dintre
ele şi mărimile date în problemă. Elementele grafice pot fi: figuri geometrice, scheme, desene diverse,
semne convenţionale, puncte, linii, litere etc.
Metoda figurativă are un caracter intuitiv permiţând înţelegerea vizualizată a relaţiilor dintre datele
problemei, un caracter general fiind aplicabilă oricăror categorii de probleme ce se pot descrie grafic şi un
caracter creator deoarece apelăm direct la inventivitatea şi capacităţile creatoare ale elevului.
Iată câteva probleme care au fost rezolvate de elevi prin metoda figurativă şi care le-au stimulat
creativitatea:

 Suma dintre un număr, dublul său şi triplul său este 3948. Care este numărul?

3948
5
 Rezolvare: Câte părţi egale cu primul segment s-au format?
1+2+3=6
Ce reprezintă primul segment? (numărul căutat)
Cum se poate afla?
3948 : 6 = 658
Pe baza reprezentării grafice şi a rezolvării acestei probleme elevii au compus o altă problemă
plecând de la rezultatul final:
"Se dă numărul 658. Aflaţi suma dintre acest număr, dublul şi triplul său."
Rezolvând reciproca, elevii au sesizat că de fapt au verificat soluţia găsită pentru prima problemă.
 Bunica are 60 de ani iar nepoata 12. Cu câţi ani în urmă bunica era de 9 ori mai în vârstă decât
nepoata?
Rezolvare:
Se stabileşte diferenţa de vârstă dintre cele două persoane: 60 – 12 = 48 (ani) apoi se prezintă datele
problemei:
N 48
B

48
N
B
60 ani - 12 ani = 48 ani
9p - l p = 8p (diferenţa părţilor)
48 : 8 = 6 (ani 1p = vârsta nepoatei)
12 – 6 = 6 (ani - cu şase ani în urmă bunica era de 9 ori mai mare decât nepoata)
9 x 6 = 54 ani (vârsta bunicii)
60 - 54 = 6 (ani în urmă )
 În două depozite sunt 1410 t fructe. Dacă se transportă 480 t din primul depozit în al doilea, în
acesta vor fi cu 50 t mai puţin decât în primul depozit. Ce cantitate de fructe se află în flecare depozit?
Rezolvare: 50 480
A
B 480 1410 t

6
 480 + 480 + 50 = 1010 (t are mai mult A decât B)
1410 – 1010 = 400 (t dublul lui B)
400 : 2 = 200 (t B)
200 + 1010 = 1210 (t A)
Probă:
1210 – 480 = 730(t)
200 + 480 = 680 (t)
730 - 680 = 50 (t adevărat)
Al doilea mod de rezolvare a problemei

7
8
 50
A1
B1 1410 t

1410 t – 50 t = 1360t (dublul lui B)

1360 : 2=680 (t B)
680 – 480 = 200(B)
680 + 480 + 50 = 1210 (t - A)
 O cantitate de căpşuni trebuie pusă în lăzi. Dacă în fiecare ladă se pun câte 5 kg rămân 180 kg.
Dacă se pun câte 6 kg în fiecare ladă, rămân 20 lăzi goale şi o ladă cu numai 2 kg. Aflaţi câte lăzi şi ce
cantitate de căpşuni trebuie ambalată.
Rezolvare:
I 5kg 5kg 5 kg .......................5kg.................................... 180kg
   
II 6 kg 6 kg 6 kg.......................6 kg ................................
        ......  2 kg
20
Modificarea situaţiei I, pentru a trece la situaţia a II-a, ne conduce la următoarele considerente:
• S-au luat din cele 20 lăzi câte 5kg şi 3kg din lada care are în ea 2kg.
20 x 5kg + 3kg = 103kg
• Trebuie distribuită o cantitate de căpşuni egală cu:
180kg + 103kg = 283kg
• Diferenţa care trebuie completată la o ladă :
6kg - 5kg = l kg
• Se vor completa: 283:1 = 283 (lăzi cu câte 6kg fiecare)
• Totalul lăzilor: 283 + 20 (lăzi goale) + l (ladă cu 2kg) = 304 (lăzi)
• Cantitatea totală:
304 x 5kg + 180kg = 1700kg
(304 - 20 - 1) x 6kg + 2kg = 1700kg
Închei aici abordarea metodologică a problemelor rezolvate prin metoda figurativă, precizând că e
imposibil să trec în revistă multitudinea problemelor de acest tip.
Această metodă rămâne una dintre cele mai utile pentru că are un caracter general, putându-se aplica
la orice fel de categorii de probleme, are un caracter intuitiv, copiii înţelegând mai bine relaţiile dintre datele
problemei.